BusinessMagazin

Tag: “gaze de şist”

  • Războaiele energiei: Gaze de şist sau din import? Energie verde sau convenţională?

    Cu trei ani în urmă, cel mai mare grup de utilităţi din Germania, E.ON a investit 400 de milioane de euro pentru a construi o centrală pe gaze nou-nouţă. La finalul acestei luni, centrala s-ar putea închide pentru că pierde foarte mulţi bani. De ce? Economia europeană slabă ţine jos cererea de energie electrică, cărbunele ieftin şi obligaţia de a cumpăra energia verde sapă la temelia centralelor pe gaze, potrivit Bloomberg.

    “Până înainte de începerea crizei toată lumea credea că va creşte consumul de gaze datorită investiţiilor în producţia de energie. Situaţia s-a schimbat destul de drastic, iar acum suntem în momentul în care multe companii de utilităţi închid centrale pe gaze nu pentru că sunt vechi, ci pentru că nu generează destui bani. La acestea se adaugă şi eforturile pe care oricine le face pentru eficienţa energetică”, explică Eric Stab, preşedintele director general al GDF SUEZ Energy România.

    Pentru România situaţia este cu atât mai periculoasă pentru că sistemul are nevoie de investiţii de circa 40 de miliarde de euro pentru a înlocui vechile termocentrale cu unităţi noi. Problema este că nimeni nu mai vrea să investească, timp în care ponderea energiei regenerabile creşte şi deci nevoia de echilibrare a sistemului este tot mai acută.

    DOAR VERDELE SE POARTĂ

    “În afară de sectorul energiilor regenerabile, nu încep alte proiecte. Este o situaţie la nivel european şi o problemă de securitate energetică”, atrage atenţia Luca D’Agnese, CEO-ul Enel România. În ultimii trei ani de zile România a atras investiţii în proiecte eoliene de peste 3 miliarde de euro, prin care s-au pus în funcţiune 800 de turbine eoliene de aproape 2.000 de MW. Circa 80% din toate investiţiile străine realizate în România în primele nouă luni ale anului trecut au venit din astfel de proiecte, boom-ul având în spate una dintre cele mai generoase scheme de sprijin din Europa. Numai anul acesta ar trebui să intre în conturile producătorilor de energie verde circa 550 de milioane de euro sub forma subvenţiilor. Deja efectele se văd prin două tendinţe diametral opuse. Pe de o parte, schema de sprijin duce la creşterea facturilor suportate de consumatori, dar pe de altă parte de anul acesta preţul de tranzacţionare al energiei s-a redus vizibil. “Preţul mediu de tranzacţionare pentru perioada 1 ianuarie-14 martie 2012 era de 60,9 euro pe MWh. Pentru aceeaşi perioadă de anul acesta preţul era de 37,94 euro pe MWh”, arată datele furnizate de reprezentanţii bursei de energie OPCOM. Totodată, datele furnizate de Transelectrica arată că în ianuarie consumul de energie a scăzut cu 0,5%, dar în februarie picajul a fost de peste 11%, nivel care aminteşte de scăderile din 2009 cauzate de criza economică. În ianuarie-februarie, ponderea energiei eoliene ajunsese la 8% din total, energie care trebuie preluată cu prioritate, indiferent de situaţia consumului.

    JOCUL CU APA ŞI CĂRBUNII
    La acest context mai trebuie adăugate câteva informaţii. Cu excepţia centralei pe gaze de la Brazi, controlată de Petrom, echilibrarea sistemului este făcută acum de termocentrale şi de hidrocentrale. Ce înseamnă acest lucru? Costuri enorme pentru unităţile care merg pe cărbuni care trebuie să pornească şi să se oprească după cum bate vântul, iar pentru Hidroelectrica înseamnă deversarea apelor din baraje pentru a face loc producţiei de energie regenerabilă. În mod normal, ar fi trebuit să existe unităţi mici şi flexibile de reglaj, dar nu mai are cine să investească în ele dacă preţul energiei scade şi consumul este şi el în picaj. Exemplul nemţilor de la E.ON de la începutul textului este elocvent. Aparent însă, nici joaca cu termocentralele sau hidrocentralele nu mai este suficientă. “În luna ianuarie a acestui an au fost 13 zile în care, în timpul orelor de gol de noapte, s-a dispus limitarea producţiei în centralele eoliene dispecerizabile (de dimensiuni mari care intră sub controlul dispecerului energetic – n. red.), fără a se reduce însă sub valorile notificate (contractate). Şi în februarie ne-am confruntat cu astfel de situaţii, în 16 zile fiind necesare limitări ale producţiei în centralele eoliene dispecerizabile. Dintre acestea doar în 2 zile (timp de 2 ore) a fost nevoie de reduceri sub valorile notificate (contractate)”, au explicat reprezentanţii Transelectrica.

    CÂTEVA SOLUŢII
    Astfel, războiul între sectorul convenţional de producere a energiei, care acum duce în spate echilibrarea sistemului cu costuri mari, şi producţia de energie verde, care este preluată cu prioritate în sistem, este pe faţă. Ce este de făcut? Carmencita Constantin, directorul departamentului de strategii energetice şi de mediu din cadrul Institutului pentru Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), a spus recent că o parte din sprijinul pus la dispoziţie de către statul român pentru investitorii în energia verde ar trebui să fie redirecţionată către investiţii în reţele de transport şi în unităţi flexibile, capabile să echilibreze sistemul rapid, dacă tot se discută acum despre reducerea acestei “subvenţii” pentru energia regenerabilă. Şi nu este singura. La rândul său, Frank Hajdinjak, CEO-ul E.ON România, spune că este necesară introducerea unei scheme de sprijin şi pentru energia convenţională. “Sistemul energetic naţional va avea nevoie de investiţii majore atât în ceea ce priveşte capacitatea de transport, cât şi în privinţa construcţiei de capacităţi de generare de electricitate cu rol de echilibrare a sistemului (termocentrale de înaltă eficienţă pe gaz sau cărbune ori hidrocentrale de acumulare prin pompare). Aceste investiţii nu vor putea fi susţinute exclusiv de către companiile de stat. Cel puţin nu în condiţiile financiare şi de performanţă actuale ale companiilor energetice de stat. Prin urmare, este necesară adoptarea unui cadru legislativ şi fiscal atractiv pentru investitori, care să ofere stabilitatea necesară recuperării investiţiilor”, declară Vasile Iuga, country managing partner al PwC România. O altă idee ar fi realizarea unei pieţe de capacităţi. Acest lucru înseamnă realizarea unor proiecte, mai ales pe gaze, care să intre rapid în funcţiune atunci când sistemul o cere şi la fel să iasă din funcţiune la cerinţ ele dispecerului energetic. Practic să lucreze numai când sistemul o cere, dar să fie recompensate pentru timpul în care nu funcţionează, altfel nimeni nu va investi în ele.

  • Delegaţie ministerială în SUA pentru a vedea cum se extrag gazele de şist

    O delegaţie formată din reprezentanţi ai Ministerului Economiei, Ministerului Mediului, ANRM şi ANRE, din care face parte şi preşedintele autorităţii de reglementare, Niculae Havrileţ, se află în SUA, la invitaţia USTDA, pentru a asista la demonstraţii privind extragerea gazelor de şist. „Este o misiune de contact în zona economică, în statul american Texas, deplasare organizată de USTDA (Agenţia pentru Comerţ şi Dezvoltare a SUA – n.r.)“, a declarat Havrileţ. El consideră că românii nu ar trebui să aibă niciun motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte extracţia gazelor de şist. Din delegaţie fac parte manageri şi directori din Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRM), din Ministerele Economiei şi Mediului. Demonstraţiile tehnice sunt derulate de Halliburton, ExxonMobil, Chevron şi Cameron.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Liber la gazele de şist

    “Forarea unui puţ de explorare este planificată pentru a doua jumătate a lui 2013”, se arată într-un raport publicat recent de grupul american. Achiziţia de studii seismice 2-D la cele trei perimetre pentru care compania deţine drepturile de explorare şi exploatare în judeţul Constanţa va începe în aceeaşi perioadă, potrivit raportului.

    Tom Holst, managerul Chevron pentru România, a declarat la 6 februarie că firma este în stadiul de obţinere a avizelor necesare demarării procesului de evaluare a depozitelor din judeţele Vaslui şi Constanţa. El nu a putut preciza când va începe efectiv exploatarea gazelor de şist.

    Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui a început deja procedura de evaluare a impactului pe care l-ar avea asupra mediului explorarea gazelor de şist în cele trei perimetre din judeţ pentru care compania Chevron a solicitat acordul de mediu în baza certificatelor de urbanism. Chevron România a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui trei solicitări de emitere a acordului de mediu pentru lucrări de amenajare şi foraj pentru sonde de explorare a gazelor de şist în localităţile Popeni (Găgeşti), Siliştea (Pungeşti) şi Păltiniş (Băceşti). Cele trei perimetre sunt aceleaşi pentru care în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013 compania Chevron a obţinut de la Consiliul Judeţean Vaslui certificatele de urbanism.

  • Opinie Doru Lionăchescu, Capital Partners: Fără patimă despre gazele de şist

    Un recent încheiat periplu nord-american m-a făcut să înţeleg mai bine revoluţia energetică declanşată în SUA de noile tehnologii de exploatare a hidrocarburilor prin fracturare hidraulică, revoluţie care va redesena – pe parcursul vieţii noastre, nu mai târziu – harta geopolitică a lumii. Câştigurile de productivitate generate de acest boom energetic cu care America nu s-a mai întâlnit de la exploatarea comercială a primului puţ de petrol în 1859 nu au precedent în istoria modernă şi vor reconfigura dramatic zone întregi ale lumii, vor reînvia industrii crezute moarte şi vor crea prosperitate la dimensiuni colosale. Anul trecut, după mai puţin de cinci ani de exploatare industrială cu noile tehnologii, SUA au produs circa 6,4 milioane barili de petrol pe zi, mai mult decât Rusia! Estimările cele mai pesimiste arată că în doi-trei ani Statele Unite vor atinge independenţa energetică şi că până în 2020 America va deveni cel mai mare producător de petrol al lumii, depăşind Arabia Saudită. Deja astăzi gazul lichefiat costă în America în medie de trei ori mai puţin decât în Europa şi de cinci ori mai puţin decât în Japonia! Nu, nu e o greşeală de tipar – de cinci ori mai puţin, nu cu 50 la sută, ceea ce oricum ar fi un avantaj competitiv insurmontabil pentru oricine.

    Mai multe pe zf.ro

  • Împinsă de nevoia siguranţei energetice, Europa păşeşte precaut spre controversatele gaze de şist. Cine este cea mai avansată ţară?

    Dar el se înşală. Polonia, un stat care se bazează masiv pe importuri pentru a-şi acoperi consumul de energie, este hotărâtă să dezvolte industria gazelor de şist, însă deocamdată singurele foraje făcute aici sunt doar de explorare, iar rezultatele sunt dezamăgitoare. În Europa, ţări precum Franţa pentru care presiunile consumului de energie nu sunt mari, au interzis exploatarea gazelor de şist din motive legate de protejarea mediului. Acelaşi lucru l-au făcut însă şi statele cărora Rusia le este “prieten”, aşa cum este cazul Bulgariei. Marea Britanie a repermis explorarea, sub control mai strict, dar n-a produs niciodată comercial.

    Mai multe pe zf.ro

  • Soluţia prin care Europa ar putea recrea boom-ul gazelor de şist din SUA s-ar putea găsi sub nisipurile din Sahara

    Algeria, al cărei teritoriu este acoperit în proporţie de 90% de unul dintre cele mai mari deşerturi din lume, Sahara, pregăteşte facilităţi fiscale pentru a încuraja investiţiile în explorarea şi exploatarea gazelor din surse neconvenţionale. Această ţară este deja conectată la reţelele Europei prin conducte subacvatice, scrie Bloomberg. Algeria este cel mai mare expor­tator de gaze din Africa. Ţara stă pe 6.500 de miliarde de metri cubi de gaze recuperabile, potrivit estimărilor Agen­ţiei Internaţionale pentru Energie, suficient cât să alimenteze întreaga Uniune Europeană timp de un deceniu. Resursele algeriene de gaze ar valora 2.600 miliarde de dolari la preţul de tranzacţionare de pe piaţa britanică. O producţie mai mare în Africa de Nord i-ar oferi Europei o alternativă la gazele ruseşti, vândute de Gazprom la preţuri de trei ori mai mari decât cele din Statele Unite.

    Mai multe pe zf.ro

  • Finanţează Rusia războiul împotriva gazelor de şist?

    Procesul de fracturare hidraulică schimbă pieţele energetice mondiale, de la Washington la Moscova şi Beijing. Unii analişti estimează ceva ce nu de mult era de neimaginat: că Statele Unite nu vor mai avea nevoie să importe gaze naturale în viitor şi că Rusia ar putea fi marele perdant. “Acesta este momentul în care lucrurile se schimbă radical. Dominaţia rusă pe piaţa gazelor din Europa s-a dus”, a apreciat Fiona Hill, expert pentru Rusia la centrul de cercetare Brookings Institution din Washington. Ţările implicate în tranzacţii cu energie vor avea fie de câştigat, fie de pierdut. “Destinele SUA, Rusiei şi Chinei, precum şi capacitatea lor de a-şi exercita influenţa în lume sunt legate într-o măsură deloc redusă de evoluţia globală a pieţei gazelor”, arată un raport al Kennedy School of Government de la Universitatea Harvard.

    Sectorul gazelor de şist a început să se dezvolte puternic cu mai mulţi ani în urmă, odată cu evoluţia tehnicilor de foraj, care au deschis accesul la rezerve vaste aflate în statele Pennsylvania şi Texas.Experţii din domeniul energetic anticipau că Statele Unite îşi vor epuiza rezervele de gaze naturale, însă piaţa a început să fie inundată cu gaze de şist, iar preţurile au scăzut puternic. Preţurile în Statele Unite au ajuns de trei ori mai mici decât cele practicate de Rusia pentru exporturile masive către Europa şi alte regiuni. Diferenţele foarte mari de preţ au atras atenţia companiilor energetice şi politicienilor, scrie AP. Unele state europene au început să-şi închipuie un viitor cu o dependenţă mai redusă de gazele naturale importate din Rusia. În iarna anului 2009 Moscova a oprit timp de două săptămâni livrările care tranzitau Ucraina din cauza unor dispute legate de preţ, iar peste 15 ţări europene au fost nevoite să găsească soluţii alternative.

    Iza financiară uriaşă. Gazprom, producătorul rus de gaze controlat de stat, a avut un profit de 44 de miliarde de dolari anul trecut şi a fost cea mai profitabilă companie din lume. Gazprom este cel mai mare producător de gaze naturale din lume, o mare parte din acestea fiind exportate către alte state. Recent, Gazprom a oprit planuri de investiţii pentru dezvoltarea unui nou câmp gazeifer în regiunea arctică, argumentând că nu poate justifica în prezent investiţia. Cele mai recente rezultate financiare ale grupului rus au arătat o scădere a profitului cu aproape 25%.

    Azele, SUA şi Kremlinul. Candidaţii la preşedinţia Statelor Unite au abordat deja acest potenţial strategic. Un document al campaniei republicanului Mitt Romney afirmă că acesta va “viza politici care au ca scop reducerea dependenţei ţărilor europene de sursele ruseşti de energie”. La începutul lunii septembrie, preşedintele în exerciţiu şi candidatul Partidului Democrat Barack Obama a declarat că Statele Unite pot dezvolta “rezerve de gaze naturale pentru 100 de ani, aflate chiar în SUA, reducând importurile de petrol la jumătate până în 2020 şi susţinând peste 600.000 de locuri de muncă doar în industria gazelor”.

    Ministrul mediului din Polonia a transmis AP că “o producţie ridicată de gaze de şist în Europa ar limita importurile prin gazoducte din Algeria şi Rusia”. Problema a ajuns şi la cel mai înalt nivel al Kremlinului. Expertul pentru Rusia al centrului Brookings, Fiona Hill, l-a ascultat pe preşedintele Vladimir Putin vorbind la sfârşitul anului trecut la un forum la care au participat academicieni şi reprezentanţi ai presei. “Singurul moment în care cred că a devenit cu adevărat angajat a fost când a vrut să ne explice cât de periculos este procesul de fracturare”, a scris Hill într-o postare pe blog.
    AZPROM.Unul dintre directorii de top ai Gazprom afirmă însă că gazele de şist vor ajuta chiar Rusia pe termen lung. Sergei Komlev, şeful diviziei pentru contracte de export şi preţuri, a recunoscut recentele perturbări de pe piaţa gazelor de şist, dar consideră că acest tip de combustibil din SUA nu va ajunge în Europa la scară mare.

  • Băsescu, din nou despre Roşia Montană, cupru şi gaze de şist

    Băsescu a afirmat că, “din cauza lipsei de resurse”, România încearcă să atragă capital privat pentru a exploata gazele de şist, pentru exploatările de aur de la Roşia Montană şi cele de cupru de la Roşia Poieni, însă şi companiile româneşti au nevoie de împrumuturi pentru a-şi valorifica oportunităţile. “Avem şi alte locuri în care am fi bucuroşi dacă împrumuturile de la Banca Mondială şi din piaţă ar putea fi operate de companiile noastre, care au alte oportunităţi pentru creşterea economică din România”, a spus preşedintele, la întrevederea de la Palatul Cotroceni cu Philippe Le Houérou, vicepreşedinte al Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală.

    El a reiterat că exploatarea gazelor de şist, precum şi exploatările de aur de la Roşia Montană şi cele de cupru de la Roşia Poieni vor asigura noi locuri de muncă şi oportunităţi de dezvoltare pentru economia românească, mai ales că sunt români aflaţi în Spania şi Italia care încearcă şi să găsească oferte de muncă în România.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Afirmaţie ironică a premierului bulgar: Bulgaria ar putea cumpăra “gaze de şist ieftine din România”

    Borisov a făcut această declaraţie surprinzătoare la o conferinţă cu ministrul Economiei, Delian Dobrev, care tocmai revenise de la Moscova, unde a avut discuţii despre energie, după ce Guvernul bulgar a anunţat că renunţă la construirea centralei nucleare de la Belene, relatează site-ul Novinite.com.

    “Dacă românii vând gaze de şist ieftine de la Chevron, va exista o conductă, de ce să nu cumpărăm dacă le-am interzis aici şi suntem aşa bogaţi ca să cumpărăm de la România”, a declarat Borisov, întrebat dacă eventuala centrală termoelectrică de la Belene ar putea fi alimentată cu gaze de şist din Bulgaria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro