BusinessMagazin

Tag: gastronomie

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Promovez România. Despre ţară, gastronomie, oameni şi poveştile lor

    „Povestea proiectului a început în vara lui 2014, când eram pe teren, în zona Păltiniş, făceam cercetări pentru lucrarea de licenţă”, spune Dan Posea, care este licenţiat al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Bucureşti. Vorbeşte răspicat şi are un fel de a fi care dă de înţeles că are încredere că poate să izbutească orice îşi propune. „Când ne-am înscris în concursul Samsung le-am spus prietenilor că o să ne plasăm între primii cinci”; concursul nu a stabilit un clasament, dar Promovez România se numără printre cei zece premianţi.

    În vara lui 2014, când a făcut lucrarea de licenţă, s-a conturat ideea proiectului, iar iniţial Dan Posea s-a gândit să facă un blog, pe care l-a creat pe platforma WordPress, dar nu a avansat; crede că nu are talent la scris. În toamna anului trecut i-a venit ideea de a da o altă formă proiectului; a vorbit cu Costin Fetic, un prieten din Buzău natal, pasionat de fotografie, să colaboreze pentru a pornit Promovez România. „Am pus pe hârtie ideile, am făcut un logo şi în două zile am făcut pagina de Facebook.” Au postat poze, cu puţin text şi în  trei zile au primit 3.000 de like-uri; „acum avem aproape 8.000 de like-uri”, spune tânărul antreprenor, care adaugă că îşi doreşte ca sub umbrela Promovez România să reunească imagini şi cât mai multe informaţii „deoarece mulţi se axează pe concediile în străinătate şi chiar avem o ţară frumoasă”. Pentru a se diferenţia de alte proiecte similare, Dan Posea mizează pe calitatea pozelor care vor fi postate pe Facebook şi pe site, iar pentru asta tânărul vrea să închege colaborări cu fotografi din întreaga ţară; o colegă din echipă, Denisa Stanciu, se ocupă de conţinutul editorial. Echipa Promovez România reuneşte acum cinci tineri, cu vârste între 17 şi 23 de ani, voluntari, cel puţin până în momentul în care ideea va putea fi monetizată.

    În ianuarie a fost lansat site-ul, care nu este însă finalizat; între secţiunile pe care le reuneşte se numără Străin în ţara mea, Călător în România, Promovăm Românii, Bucureşti şi Crame Româneşti. La una din rubrici, Promovăm românii, Dan Posea şi cei patru prieteni cu care dezvoltă proiectul şi-au propus să prezinte „oameni care fac lucruri frumoase”; o poveste apare deja şi este despre două tinere antreprenoare care au o mică afacere cu scrisori scrise caligrafic şi livrate chiar de ele, în Bucureşti. În cadrul acestei rubrici, tânărul antreprenor spune că vrea să prezinte atât start-up-uri cât şi oameni din mediul rural care au poveşti frumoase.  „E mult de lucru la site şi mai adăugăm pe parcurs informaţii şi poze. Vrem să facem un TripAdvisor de România, pe secţiunea de Călător în România.“ Pentru a posta imagini şi conţinut deopotrivă pe site şi Facebook, tinerii şi-au propus ca anul acesta să călătorească în întreaga ţară şi, spun ei, „să transpunem din experienţele noastre în online”. Pentru susţinerea călătoriilor prin ţară, Dan Posea spune că se află în discuţii cu sponsori pentru a obţine o maşină şi carburant; în plus, plănuieşte să facă bartere cu unităţile de cazare din România, cărora le oferă expunere în mediul online. „Companiile au reacţionat foarte bine, am primit feedback foarte bun. Am intrat pe site-urile companiilor, am căutat contacte şi am trimis 3-400 de mailuri către companii. Au răspuns patru, între care reprezentanţi ai Ţiriac Auto, Carrefour, Crama de vinuri Oprişor.“ Cu niciuna dintre aceste companii nu au finalizat discuţiile, dar Dan Posea nu are nicio undă de îndoială că va reuşi să atragă sprijin în proiectul său, pentru funcţionarea căruia până acum este singurul finanţator. „Eu suport toate cheltuielile, până acum de circa 1.500 de euro, din ce câştig din firma de evenimente“, pentru că tânărul buzoian a înfiinţat anul trecut şi Posea Events. Deşi e greu de ghicit, între organizarea de evenimente şi studiile sale la Facultatea de Geografie există legătură. A fost pus în situaţia de a organiza festivitatea de absolvire la facultate, pentru mai mult de 400 de oameni, povesteşte el; a creat o echipă şi şi-a propus ca dacă totul iese bine, să-şi facă o firmă pentru organizarea de evenimente. „În momentul de faţă nu mă pot susţine 100%, am sprijinul părinţilor mei. Mi‑am propus ca anul acesta să reuşesc să mă separ financiar de ei.”

    Apetitul antreprenorial al lui Dan Posea se vede şi în ideile legate de activitatea părinţilor săi, care au o firmă de construcţii la Buzău; tânărul vrea să depună un dosar pentru finanţare europeană. „Am găsit un proiect cu finanţare 100% cu bani europeni, în valoare de 200.000 de euro, şi le-am spus că vreau să îi ajut. Vrem să facem o hală, pentru producţie de termopane Rehau; la nivel naţional sunt 10-15 firme care fac acelaşi tip de profil. Am vrea să şi exportăm, pentru că avem cereri din vest, am avut nişte comenzi din Belgia.“

    Are mai multe idei şi mai multe fronturi de acţiune, iar ţelul personal pentru anul în curs este să se stabilizeze financiar, după cum spune chiar el. Una dintre idei, legată tot de Promovez România, este lansarea unui magazin online în care să vândă produse 100% româneşti, cum ar fi ii sau obiecte vestimentare făcute în ţară. Optimist şi energic, Dan Posea este încredinţat că „primii doi ani sunt mai grei în online, până te obişnuieşti cu mecanismul. Cred că într-un an proiectul va ajunge la 30.000 de like-uri pe Facebook, lumea o să înceapă să ne contacteze; le oferim firmelor care vor să colaboreze cu noi spaţiu pe site”.

  • Petit Bateau deschide al doilea magazin în Bucureşti şi aşteaptă venituri de 250.000 de euro în primul an de funcţionare

    Petit Bateau, marca franceză de vestimentaţie care a inventat body-ul pentru bebeluşi, deschide al doilea magazin în Bucureşti, pe Calea Dorobanţilor nr. 159 (lângă Colegiul Naţional I.L. Caragiale), rezultatul unei investiţii de 175.000 de euro.

    La cinci ani de la inaugurarea primului magazin, în Băneasa Shopping City, grupul Le Manoir, deţinătorul francizei Petit Bateau în România, deschide un al doilea magazin exclusiv Petit Bateau, pentru a aduce mai aproape de clienţii din centrul Bucureştiului îndrăgitele haine pentru copii şi bebeluşi. „Piaţa a evoluat în aceşti cinci ani, iar al doilea magazin Petit Bateau vine să satisfacă cererea din partea clienţilor, care sunt din ce în ce mai numeroşi”, spune Maria Preotu, general manager Petit Bateau. Noul magazin are o suprafaţă de circa 60 mp şi oferă preponderent îmbrăcăminte şi lenjerie de corp pentru bebeluşi şi copii până la 12 ani, alături de o gamă mai restrânsă de textile pentru adolescenţi şi adulţi.

    Noul magazin Petit Bateau a necesitat o investiţie de 175.000 euro, iar Le Manoir estimează o cifră de afaceri de 250.000 euro în primul an de funcţionare. Compania şi-a propus deschiderea unui al treilea punct de desfacere Petit Bateau în următorii ani în Bucureşti şi ia în considerare extinderea francizei în alte oraşe din ţară. Petit Bateau, parte din Grupul Rocher, are 3.000 de salariaţi şi 4.300 de puncte de vânzare în întreaga lume şi produce anual 28 de milioane de piese vestimentare, dintre care 3,4 milioane de tricouri.

    Franciza Petit Bateau face parte din grupul Le Manoir, prezent pe piaţa românească din anul 2004. Lider în domeniul importului şi distribuţiei de produse de gastronomie fină şi vinuri premium, Le Manoir deţine şi o societate de distribuţie de produse gastronomice şi vinuri pentru sectorul HORECA, magazinele Comtesse du Barry, măcelăria La Boucherie Française, restaurantul Le Bistrot Fançais, ciocolateria Michel Cluizel şi restaurantul take-away cu specific japonez SushiRoom. La nivel de grup, cifra de afaceri a Le Manoir în 2015 s-a ridicat la 5 milioane euro.

  • De la containere pline cu peşte proaspăt la gastronomie fină în casa lui Caragiale

    După Casa Caragiale, Andamo, La Union – Octopus Contemporary Mediterranean Restaurant este, de anul trecut, noul chiriaş al casei de patrimoniu de pe strada I.L. Caragiale a artistului cu acelaşi nume. Designul contemporan, dominat de tapiţerii vernil şi picturi murale ce reproduc acvarii, este completat de un aspect de casă păstrat de sobele din perioada artistului, cât şi de scara interioară din lemn, ce scârţâie la fiecare pas. Iar sinceritatea cu care Jeni Păun, antreprenoarea din spatele proiectului, spune că „Nu sfătuiesc pe nimeni să înceapă o astfel de afacere“, pare să vină tot din lumea lui Caragiale.

    „La un moment dat am ajuns să nu mai pot mânca dacă farfuria nu arăta într-un anume fel, astfel că de la plăcerea de a mânca altfel şi de la încurajarea primită din partea a foarte mulţi prieteni şi clienţi am hotărât să deschidem restaurantul“, descrie Jeni Păun gândurile care au determinat-o să ia în calcul deschiderea unui restaurant cu specific mediteranean-pescăresc, la începutul anului trecut. Familia ei, aflată la a doua generaţie de antreprenori, activează în domeniul importului, distribuţiei şi producţiei de produse din peşte şi fructe de mare de circa 25 de ani.

    Jeni Păun împreună cu Irina Cernat şi Florentina Tutuian au preluat afacerea Peştişorul de Argint de la părinţi. Prin intermediul acesteia, livrează marilor reţele de hipermarketuri peşte şi fructe de mare aduse atât din ţară, cât şi din ţări mari producătoare de produse piscicole precum Norvegia, Danemarca, Spania, Italia, Grecia. Parte din materia primă achiziţionată este transformată în semipreparate – afumate, marinate, salate, congelate sub brandul Peştişorul de Aur şi livrată ulterior tot hipermarketurilor. Selgros este principalul client, urmat de Auchan, Cora – dar antreprenorii livrează şi celorlalte reţele prezente pe piaţă. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri de aproximativ şase milioane de euro şi la aproximativ 100 de angajaţi (în ambele firme), potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.

    Deşi nu a fost sprijinită de la început în proiectul deschiderii unui restaurant de ceilalţi membri ai familiei, spune că treptat aceştia au acceptat ideea, iar acum consideră că marca este reprezentativă pentru afacere şi pentru produsele comercializate. Chiar şi fiica de 13 ani este implicată în proiect – ea fiind cea care a a avut cea mai bună idee de nume pentru acesta. Alegerea casei lui Caragiale a venit întâmplător, datorită dimensiunii acesteia. „Având în vedere că sunt la început de drum în businessul acesta, mi-am dorit un loc mai mic pe care să pot să-l gestionez. Aşa arăta locul pe care îl visam eu pentru businessul acesta, o casă micuţă“, descrie ea casa, în care a putut amenaja un restaurant cu 60 de locuri, pe două niveluri.

    Totuşi, meniul mediteranean cu specific contemporan vine în antiteza Popeştilor şi Ioneştilor care mergeau la Nea Iancu. „Este o casă de patrimoniu, dar este greu să ne legăm de faptul că a fost casa lui Caragiale, ne legăm de acest aspect doar din punct de vedere arhitectural, este o mândrie, simţi în vibraţia casei istoria, dar meniul este diferit, este alt specific.“ Construit cu ajutorul chef-ului Nico Lontras, meniul are la bază conceptul de gastronomie fină, în care se regăsesc produse precum – carpaccio dome de caracatiţă sau fileu de barbun pe pat de pudră de cartofi mov. Cu un venit mediu per client cuprins între 65 şi 75 de lei, antreprenoarea caracterizează poziţionarea de preţ drept una corectă: „Nu suntem nici cei mai ieftini, nici cei mai scumpi“. Astfel, se axează pe clienţii cu vârsta de peste 30 de ani, care lucrează deja într-un loc de muncă sigur şi au venituri medii spre mari, dar care au ajuns la nivelul la care le place să experimenteze şi să îşi educe gusturile.

  • Cum a ajuns un inginer mecanic din România chef la cel mai nou restaurant japonez din Londra

     Chef-ul celui mai nou restaurant japonez din Londra, care promite să devină una dintre destinaţiile de elită de pe scena culinară din capitala Angliei, este un fost inginer mecanic din România care a învăţat tainele gastronomiei britanice într-un pub din Newcastle, scriu jurnaliştii de la Bloomberg.

    Alex Crăciun este omul pe care Jason Atherton l-a ales pentru a prelua frâiele bucătăriei de la Sosharu, restaurant care se va deschide pe 7 martie. Jason Atherton a devenit una dintre cele mai cunoscute prezenţe din gastronomia de înaltă clasă după ce a lucrat alături de genii precum Ferran Adria, chef-ul din spatele el Bulli, omul care practic a pus pe masa lumii conceptul de gastronomie moleculară, sau Gordon Ramsay. Acum Atherton lucrează pe cont propriu.

    “Este un lucru mare. Atherton este un chef respectat care a adăugat un nou restaurant în Sydney la un imperiu internaţional clădit în domeniul gastronomiei din care fac acum parte unităţi în New York, Dubai, Shanghai, Singapore şi Hong Kong”, mai scriu junaliştii de la Bloomberg potrivit cărora cheful britanic va ajunge la 7 restaurante în Londra.

    În timp ce Atherton a fost în elita industriei în ultimii 15 ani, Crăciun a început de jos, lucrând ca ajutor în bucătăriile din România. În urmă cu 10 ani s-a mutat din Braşov în Newcastle, oraş situat la 480 de kilometri de Londra.

    “A fost oribil”, mărturiseşete cu un zâmbet pe buze bucătarul român de 30 de ani. “Totul era anapoda, nici măcar nu vorbeam limba sau cel puţin nu o înţelegeam, dar cu toate acestea am muncit cât am putut de mult. A fost greu, dar m-au promovat şi după cinci luni deja conduceam toată bucătăria”, spune Alex Craciun.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Cum se aleg cele mai bune restaurante din lume şi care sunt cele 10 locuri în care merită să mănânci măcar o dată în viaţă?

    Premiile Cele mai bune 50 de restaurante din lume (The world’s 50 best restaurants) organizate de S.Pellegrino şi Aqua Panna s-au impus de-a lungul timpului ca Oscarurile fine diningului global. Locuri de legendă precum El Bulli, Noma sau El Celler de Can Roca sunt doar câteva dintre restaurantele care şi-au adjudecat cele mai importante trofee din această competiţie globală, iar un lucru este cât se poate de clar. Cele care ajung pe lista celor 50 sunt locuri absolut ieşite din comun. Cum ajunge însă un restaurant în clubul select al primelor 50?

    „Prima listă a fost creată în 2002, cu El Bulli (restaurantul condus de spaniolul Feran Adria care a impus pe scena culinară globală conceptul de gastronomie moleculară – n.red.) şi primele premii au fost acordate în 2003, cu French Laundry pe locul 1“, explică William Drew, group editor pentru The World’s Best 50 Restaurants.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Zona din România care a fost desemnată „Destinaţie Europeană de Excelenţă”

    O zonă din Transilvania a fost desemnată, recent, „Destinaţie Europeană de Excelenţă”. Numărul turiştilor şi produsele autentice i-au adus această distincţie specială.

    Mărginimea Sibiului a câştigat titlul de „Destinaţie Europeană de Excelenţă” privind turismul şi gastronomia locală, în urma concursului Comisiei Europene, „European Destinations of Excellence Network – Destinaţii Europene de Excelenţă”, surclasând ceilalţi trei concurenţi din România, Colinele Transilvaniei, Tismana şi Judeţul Neamţ, a anunţat primarul comunei Răşinari, Bogdan Bucur, potrivit Agerpres.„Primăria Comunei Răşinari şi Asociaţia

    Citeşte şi:Cele mai frumoase sate din România pe care trebuie să le vizitezi

    Pensiunilor Agroturistice Răşinari, prin câştigarea concursului EDEN 2015 – Turismul şi gastronomia locală, a creat astfel o oportunitate enormă în creşterea vizibilităţii zonei Mărginimii Sibiului atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Toate manifestările, activităţile şi evenimentele care se desfăşoară în Mărginimea Sibiului (Festivalul Brânzei şi al Ţuicii organizat la Răşinari, Festivalul Sus pe Muntele din Jina, Festivalul Bujorului din Gura Râului, Drumul Brânzei şi altele) pot intensifica premisele unui turism gastronomic în Mărginimea Sibiului”, a explicat primarul Bogdan Bucur.

    Delegaţii din partea Autorităţii Naţionale pentru Turism au ales Mărginimea Sibiului fiind impresionaţi de numărul de turişti străini cu care s-au întâlnit în zonă, dar şi de bunătatea produselor autentice realizate în gospodării, precum sloi de oaie gătit chiar la o stână din Răşinari, brânzeturi, plăcinte şi afumături tradiţionale specifice.

    Cititi mai multe pe wwww.voceatransilvaniei.ro

  • Salarii care încep de la 1.500 de euro. Cum poţi să te angajezi pe unul din zecile de posturi

    Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti oferă, prin intermediul reţelei EURES, 50 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier – gastronomic, care doresc să desfăşoare o activitate sezonieră în Germania, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Bucureşti în luna octombrie 2015. Angajatori germani reprezentaţi de Serviciile de Plasare Internaţionala din cadrul Centralei de Mediere a Străinilor şi Specialiştilor ZAV Bonn oferă locuri de muncă pentru următoarele ocupaţii: bucătar/bucătar şef şi bucătar specialist (15 posturi), ospătar (15 posturi), barman (5 posturi) şi personal în industria gastronomiei de sistem (15 posturi).

    Pentru ocuparea posturilor de ospătar, barman şi personal în industria gastronomiei de sistem, sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu şi cunoştinţe bune de limba germană (nivel B1/B2). Pentru posturile de bucătar/bucătar şef/bucătar specialist, angajatorii germani solicită persoane care au calificare profesională încheiată şi experienţă în domeniu, precum şi cunoştinţe de limba germană, cel puţin nivel A2.

    Angajarea se face pe o perioadă de cel puţin 6 luni, începând cu luna octombrie 2015, cu posibilitate de prelungire a contractului de muncă pe durată nedeterminată. Salariul oferit este de 1500 – 2200 euro brut/lună, pentru posturile de ospătar şi barman, 1700 – 2400 euro brut/lună, pentru posturile de bucătar/bucătar şef/bucătar specialist şi de 1450 euro brut/lună pentru personalul în industria gastronomiei de sistem.

    Cazarea poate fi asigurată de către angajator sau acesta poate oferi sprijin în vederea găsirii unei locuinţe.
    Persoanele cu domiciliul în Bucureşti, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, strada Spătarul Preda nr. 12, sector 5, telefon 021/316.55.08, interior 233, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru munca în străinătate şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înregistrarea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente:

    – cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă);
    – copie act de identitate sau paşaport (valabilitate minim 6 luni);
    – C.V model  Europass (cu fotografie)  în  limba germană (Lebenslauf);
    – cazier judiciar în original din care să reiasa că persoanele nu au antecedente penale (termen de valabilitate 6 luni);
    – adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Antreprenorul care ţinteşte afaceri de două milioane de euro din gastronomia românească

    „S-a întâmplat ceva cu gastronomia românească până la nivelul anului 1945, după care lucrurile au intrat într-o zonă gri, în care am fost guvernaţi de stilul cantinelor muncitoreşti“, explică Alexandru Consulea, unul dintre primii români care au văzut potenţialul gastronomiei autohtone şi a pus bazele restaurantului cu specific românesc Zexe în 1998.

    În prezent, afacerea sa este formată din Zahanaua Gastronomică Zexe, considerată un reper al gastronomiei româneşti din Capitală, o mică unitate de producţie de produse din carne, un salon de evenimente, cât şi o parte de livrări de prăjituri franţuzeşti. Anul trecut a înregistrat cu acestea venituri de 1,3 milioane de euro, iar estimările pentru anul acesta sunt optimiste, antreprenorul vizând ţinta de 2 milioane de euro. Le are alături pe soţia sa, Amalia Consulea, chef-ul care creează reţetele din restaurantul Zexe încă de la 19 ani, cât şi pe fiica Anamaria Consulea, care a studiat la Paris tainele cofeturilor franţuzeşti.

    Consulea povesteşte cum, imediat după Revoluţie, perioadă când oportunităţile de afaceri existau din plin, puţini s-au orientat spre gastronomie şi pe partea de restauraţie a gastronomiei româneşti. „În anii ’90 au apărut patru operatori care au văzut lucrurile altfel: Jariştea, Casa Bana, primul Zexe, cât şi primul La Mama“, explică el iniţiativele din perioada aceea. După şase luni de la deschiderea restaurantului Zexe a ajuns la peste 200 de clienţi zilnic, dar după patru ani de funcţionare au fost nevoiţi să renunţe la spaţiul iniţial. A urmat o scurtă tranziţie prin bucătăria ungurească, iar în 2005 un alt restaurant, pe care l-au transformt în salon de evenimente şi care funcţionează şi acum.

    În septembrie 2009 s-au mutat într-un alt spaţiu, o casă în stil arhitectural tradiţional şi au pus bazele unui concept nou, dar de inspiraţie veche: zahanaua. „Nu propunem o zahana aşa cum era definită la sfârşit de secol XIX, drept un punct în care se găteau resturi şi organe de animale în faţa restaurantelor sau grătare de carne, pe  vremea lui Ceauşescu, ci ne-am propus să ne imaginăm că nu s-a întâmplat nimic în 1945 şi că istoria şi-a urmat cursul: cum ar fi arătat o zahana în 2009, dacă străbunicul meu o făcea în 1900, o lua bunicul, i-o dădea lui tata, iar tata mi-o dădea mie“, explică antreprenorul modul cum au ales să reinterpreze termenul.

    După doi ani a extins restaurantul incluzând în extindere şi o terasă acoperită, în urma unei investiţii ce s-a ridicat la 350.000 de euro, în această sumă nefiind inclusă şi colecţia personală de obiecte vechi şi tablouri româneşti aflate în restaurant. Valoarea bonului mediu pentru preparate din „Ciclul mâncări uitate“ şi „Ciclul mâncări româneşti pe cale de apariţie“, după cum sunt numite două secţiuni din meniul restaurantului, este de 121 de lei, cu 10-15% mai scăzut pe durata prânzului.

    În 2009 au pus bazele unei mici fabrici de producţie de produse din carne, parte din ele folosite în restaurant, parte prezente în 25 de magazine Mega Image, iar altele într-un colţ dedicat din Piaţa Obor. „Deocamdată afacerea Zexe Mezeluri este o extensie a restaurantului.

     Avem un spaţiu în Obor în care proprietarul gestionează spaţiul şi care vinde mai bine decât toate Mega-urile.“ Demersul lui Consulea de propagare a reţetelor româneşti nu se rezumă însă la afacerea Zexe. În urmă cu aproximativ doi ani a înfiinţat Asociaţia Gastronomică cu scopul de a redefini gastronomia românească. „Două angajate din cadrul asociaţiei îşi petrec timpul prin biblioteci şi adună materiale legate de gastronomia românească, o parte nu au fost publicate niciodată, altele nu au fost publicate de peste 100 de ani, semn că gastronomia românească există“, descrie el o parte din activitatea asociaţiei. Printre planurile de dezvoltare viitoare se numără inaugurarea unei cherhanale, Zexe – Cherhanaua gastronomică, în următoarele săptămâni, iar, pe termen mai lung, dezvoltarea unui restaurant gastronomic cu specific românesc, creat astfel încât să se înscrie la lupta pentru stelele Michelin, dar şi un Zexe de cartier, cu meniu simplificat.