Tag: Frica

  • Celebrul local din Bucureşti în care Nicolae Ceauşescu nu a călcat niciodată de frică. Ce îl speriase atât de tare pe dictator

    Este vorba de Casa Capşa, cofetărie care a împlinit 131 de ani, cea mai veche fondată în Bucureşti de fraţii Capşa. Nicu Ceauşescu, fiul preşedintelui de atunci era client ocazional, însă Nicolae Ceauşescu care n-a ajuns niciodată aici, pentru că Securitatea a catalogat zona drept nesigură.

    “Casa Capsa” a reprezentat cea mai buna cofetarie din Europa. Inainte, dulciurile erau din Orient: sarailii, cataifuri, baclavale, serbeturi. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au aparut limonada, prajiturile fine, bomboanele si ciocolata, adesea importate de la Paris. “CASA CAPSA” a devenit faimoasa in toata Europa pentru ciocolata sa fina. In prezent, toate prajiturile sunt facute din ingrediente naturale, cu un gust special, conform cu retetele originare.

    Hotelul Capsa a fost inaugurat in anul 1886, primul sau director, Bourdell, functionand anterior ca manager al hotelului parizian “Cafe Anglais”.

    In 1908, revista britanica “John Bull” descria Capsa drept unul dintre cele mai bune hoteluri din Europa, putand fi comparat cu Hotelul “Douglas” din Madrid, “Cappelo Nero” din Venetia, “Giappone” din Verona si “Hungaria” de la Budapesta.

    Multa vreme a fost considerat singura locuinta de catre artisti, diplomati si politicieni, familiile aristocrate straine pe perioada vizitarii Romaniei. Aici ei au gasit acea ambianta aristocrata occidentala.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Celebrul local din Bucureşti în care Nicolae Ceauşescu nu a călcat niciodată de frică. Ce îl speriase atât de tare pe dictator

    Este vorba de Casa Capşa, cofetărie care a împlinit 131 de ani, cea mai veche fondată în Bucureşti de fraţii Capşa. Nicu Ceauşescu, fiul preşedintelui de atunci era client ocazional, însă Nicolae Ceauşescu care n-a ajuns niciodată aici, pentru că Securitatea a catalogat zona drept nesigură.

    “Casa Capsa” a reprezentat cea mai buna cofetarie din Europa. Inainte, dulciurile erau din Orient: sarailii, cataifuri, baclavale, serbeturi. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au aparut limonada, prajiturile fine, bomboanele si ciocolata, adesea importate de la Paris. “CASA CAPSA” a devenit faimoasa in toata Europa pentru ciocolata sa fina. In prezent, toate prajiturile sunt facute din ingrediente naturale, cu un gust special, conform cu retetele originare.

    Hotelul Capsa a fost inaugurat in anul 1886, primul sau director, Bourdell, functionand anterior ca manager al hotelului parizian “Cafe Anglais”.

    In 1908, revista britanica “John Bull” descria Capsa drept unul dintre cele mai bune hoteluri din Europa, putand fi comparat cu Hotelul “Douglas” din Madrid, “Cappelo Nero” din Venetia, “Giappone” din Verona si “Hungaria” de la Budapesta.

    Multa vreme a fost considerat singura locuinta de catre artisti, diplomati si politicieni, familiile aristocrate straine pe perioada vizitarii Romaniei. Aici ei au gasit acea ambianta aristocrata occidentala.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Dezastru în Paradis: un nou uragan devastează insulele din Caraibe

    “Am pierdut tot ce banii pot cumpăra şi înlocui. Cea mai mare frică a mea este că ne vom trezi cu ştiri despre rănirea gravă a unor persoane, cu posibile decese, ca urmare a alunecărilor de teren cauzate de ploile persistente. Mâine dimineaţă vom porni la drum în căutarea răniţilor şi a celor prinşi între dărâmături. Vântul a smuls acoperişurile de pe aproape fiecare casă. Prioritatea mea este acum salvarea celor prinşi şi asigurarea asistenţei medicale. Vom avea nevoie de ajutor de toate felurile … Dominica are nevoie de sprijin din partea prietenilor, de elicoptere pentru a traversa ţară şi a stabili ce este nevoie”, a spus Roosevelt Skerrit.

    Premierul insulei a anunţat prin intermediul contului de Facebook că locuinţa sa a suferit pagube însemnate, fiind inundată după ce acoperişul a fost smuls de vântul puternic.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La doar 16 ani a renunţat la civilizate pentru a trăi intr-un cort in sălbăticie.“Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet sau televizor”

    „Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 şi pornesc focul folosind cremenele. De obicei sunt tăciuni buni de la focul din ziua precedentă şi focul se aprinde repede şi îmi pregătesc cerealele. Adun lemn şi surcele şi mă spăl în râu.”, povesteşte tânărul experienţa sa într-un articol pentru The Guardian.

    Zeki Basan trăieşte singur pe Insula Skye (nordul Scoţiei) într-un cort pentru că iubeşte natura şi îi place acest mod de trai. După micul dejun acesta îşi ia ghiozdanul şi merge timp de 30 de minute până la şcoală. Însă nu este una obişnuită. Acum participă la un curs pentru toate vârstele, unde sunt înscrişi 12 studenţi momentan. Zeki Basan tocmai a terminat un curs de alpinism şi urmează unul de caiac.

    “Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet, de televizor, dar nu obişnuiam să mă uit prea mult la TV sau să stau pe net. Îmi folosesc telefonul mobil o data la câteva săptămâni pentru a fi la current cu ce se întâmplă cu familia mea, în lume. Sunt o persoană sociabilă, însă mă simt foarte bine şi singur”, recunoaşte tânărul de 16 ani.

    Zeki Basan recunoaşte că ceea ce face nu este pentru toată lumea, dar asta îl face fericit. “Mi-ar plăcea să văd mai mulţi oameni cum se bucură de natură, să nu le fie frică să iasă din case, să nu le fie frică de ploaie şi să înveţe cum să supravieţuiască”,

  • Povestea femeii care timp de 28 de ani s-a prefăcut că e OARBĂ. De ce a făcut asta?

    Există persoane care se prefac că vorbesc la telefon sau care găsesc altfel de scuze, pentru a scăpa de “obligaţiile” sociale.

    O astfel de poveste a trăit şi Carmen Jimenez, o femeie de 57 de ani, care trăieşte în Madrid. Pare incredibil, dar timp de 28 de ani ea s-a prefăcut că este oarbă, doar ca să scape de interacţiunea cu cei din jur.

    “Mă săturasem de să întâlnesc oamenii pe stradă, să mă opresc să-i salut. N-am fost niciodată sociabilă şi, prefăcându-mă că sunt oarbă, am reuşit să scap de obligaţiile sociale”, a afirmat femeia.

    Familia s-a supărat foarte tare pe Carmen Jimenez că a apelat la acest tertip şi că i-a păcălit, iar apropiaţii au îndepărtat-o, scrie realitatea.net

     

  • Povestea femeii care timp de 28 de ani s-a prefăcut că e OARBĂ

    Există persoane care se prefac că vorbesc la telefon sau care găsesc altfel de scuze, pentru a scăpa de “obligaţiile” sociale.

    O astfel de poveste a trăit şi Carmen Jimenez, o femeie de 57 de ani, care trăieşte în Madrid. Pare incredibil, dar timp de 28 de ani ea s-a prefăcut că este oarbă, doar ca să scape de interacţiunea cu cei din jur.

    “Mă săturasem de să întâlnesc oamenii pe stradă, să mă opresc să-i salut. N-am fost niciodată sociabilă şi, prefăcându-mă că sunt oarbă, am reuşit să scap de obligaţiile sociale”, a afirmat femeia.

    Familia s-a supărat foarte tare pe Carmen Jimenez că a apelat la acest tertip şi că i-a păcălit, iar apropiaţii au îndepărtat-o, scrie realitatea.net

     

  • Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism

    Pe primul loc este relaţia cu colegii şi managerul cu care interacţionează. Dacă aşa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne aşteptăm.

    De fapt, angajaţii vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât şi a veniturilor în cadrul companiilor, o relaţie de pace şi prietenie cu managerii direcţi, cu directorii, cu şefii lor.

    În aceste condiţii, de socialism al angajaţilor, al corporatiştilor, o companie mai poate progresa?

    Dacă dispare frica de a-ţi pierde jobul, dacă dispare motivaţia salarială, dacă dispar ţintele şi obiectivele de performanţă de neatins atunci când sunt prezentate şi anunţate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorinţa de a înfige cuţitul în rivali, dacă dispare selecţia naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?

    Dacă obiectivul este de a te înţelege cu şeful şi cu colegii şi nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?

    Toată generaţia mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflaţie, de creşterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piaţă, de economie etc. Frica de eşec este permanent în faţa ochilor.
    Inclusiv la şcoală, fiecare dintre noi a învăţat în primul rând de frică.

    În mod cert, poţi să creşti şi altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiţi-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).

    Dar nu poţi să sari mai repede etapele, fără aceste calităţi în business: frica şi lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
    Frica de a pierde business, frica de a eşua într-o afacere, frica de a fi înghiţit generează eficienţă pentru că stai cu securea deasupra capului şi astfel trebui să gândeşti mai repede şi mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurenţa.

    Angajaţii care pun pe primul loc ideea de a se înţelege bine cu colegii şi cu şeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile şi soluţiile care pot mişca lucrurile.

    Când este linişte în companii, când este linişte într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară şi rentieră, toţi se gândesc în timpul săptămânii la weekend şi la city breakuri, toţi vor să nu greşească, toată lumea devină diplomată.

    Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte şi networking cu clienţii actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficienţă şi nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.

    Orice idee este respinsă din start prin autosuficienţă, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o şedinţă la alta şi de la un om la altul. Angajaţii şi şefii nu vor să-şi rişte jobul şi salariul, aşa că fac tot posibilul să-şi conserve poziţiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.

    Dacă nu eşti lacom, să vrei mai mult şi mai mult, ajungi să nu te mai gândeşti cum poţi să-ţi omori concurenţa. O laşi în pace, ca să trăiască şi ea.

    Google a omorât la propriu şi la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradiţională.

    Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi linişte deloc.

    De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor muşca din industriile tradiţionale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaţilor.

    Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generaţii cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace şi prietenie, de înţelegere cu şefii şi cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.

    Bine v-am regăsit în socialism.
     

  • La doar 16 ani a renunţat la civilizate pentru a trăi intr-un cort in sălbăticie.“Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet sau televizor”

    „Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 şi pornesc focul folosind cremenele. De obicei sunt tăciuni buni de la focul din ziua precedentă şi focul se aprinde repede şi îmi pregătesc cerealele. Adun lemn şi surcele şi mă spăl în râu.”, povesteşte tânărul experienţa sa într-un articol pentru The Guardian.

    Zeki Basan trăieşte singur pe Insula Skye (nordul Scoţiei) într-un cort pentru că iubeşte natura şi îi place acest mod de trai. După micul dejun acesta îşi ia ghiozdanul şi merge timp de 30 de minute până la şcoală. Însă nu este una obişnuită. Acum participă la un curs pentru toate vârstele, unde sunt înscrişi 12 studenţi momentan. Zeki Basan tocmai a terminat un curs de alpinism şi urmează unul de caiac.

    “Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet, de televizor, dar nu obişnuiam să mă uit prea mult la TV sau să stau pe net. Îmi folosesc telefonul mobil o data la câteva săptămâni pentru a fi la current cu ce se întâmplă cu familia mea, în lume. Sunt o persoană sociabilă, însă mă simt foarte bine şi singur”, recunoaşte tânărul de 16 ani.

    Zeki Basan recunoaşte că ceea ce face nu este pentru toată lumea, dar asta îl face fericit. “Mi-ar plăcea să văd mai mulţi oameni cum se bucură de natură, să nu le fie frică să iasă din case, să nu le fie frică de ploaie şi să înveţe cum să supravieţuiască”,

  • La doar 16 ani a renunţat la civilizate pentru a trăi intr-un cort in sălbăticie.“Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet sau televizor”

    „Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 6 şi pornesc focul folosind cremenele. De obicei sunt tăciuni buni de la focul din ziua precedentă şi focul se aprinde repede şi îmi pregătesc cerealele. Adun lemn şi surcele şi mă spăl în râu.”, povesteşte tânărul experienţa sa într-un articol pentru The Guardian.

    Zeki Basan trăieşte singur pe Insula Skye (nordul Scoţiei) într-un cort pentru că iubeşte natura şi îi place acest mod de trai. După micul dejun acesta îşi ia ghiozdanul şi merge timp de 30 de minute până la şcoală. Însă nu este una obişnuită. Acum participă la un curs pentru toate vârstele, unde sunt înscrişi 12 studenţi momentan. Zeki Basan tocmai a terminat un curs de alpinism şi urmează unul de caiac.

    “Oamenii mă întreabă dacă nu îmi este dor de internet, de televizor, dar nu obişnuiam să mă uit prea mult la TV sau să stau pe net. Îmi folosesc telefonul mobil o data la câteva săptămâni pentru a fi la current cu ce se întâmplă cu familia mea, în lume. Sunt o persoană sociabilă, însă mă simt foarte bine şi singur”, recunoaşte tânărul de 16 ani.

    Zeki Basan recunoaşte că ceea ce face nu este pentru toată lumea, dar asta îl face fericit. “Mi-ar plăcea să văd mai mulţi oameni cum se bucură de natură, să nu le fie frică să iasă din case, să nu le fie frică de ploaie şi să înveţe cum să supravieţuiască”,

  • Fostul ministru al Educaţiei, Alexandru Athanasiu, audiat la DNA în dosarul “Microsoft”

    Fostul ministru al Educaţiei, Alexandru Athanasiu, s-a prezentat, luni dimineaţă, pentru audieri la sediul DNA în dosarul “Microsoft”.

    “S-au luat hotărârile de Guvern şi cine a semnat. Ai semnat hotărârile de Guvern, eşti suspectat de nu ştiu ce nenorocire … Am semnat un memorandum care spunea că trebuie făcut un recensământ al numărului de computere din şcoli pentru a şti exact numărul de licenţe necesare. S-a făcut de către secretarul general al ministerului împreună cu ministerul Comunicaţiilor, iar după aceea noi nu am avut bani, că de aia Ministerul Educaţiei nu a dat niciun leu şi s-a găsit soluţia ca suma necesară achiziţionării, 90 de milioane şi ceva de dolari, plătiţi în rate, au fost plătiţi la un an de la achiziţionare. Au fost achiziţionate la sfârşitul lunii noiembrie 2004 şi prima rată s-a plătit în noiembrie sau în octombrie 2005, deci nouă rate până în 2009. De dosar şi de procurori nu mi-e frică. Nu mi-a fost frică de Miron Cozma în ’99 când m-au sechestrat la Râmnicu Vâlcea, nu mi-e frică. Pentru România nu trebuie să îţi fie frică. Cine a greşit va fi sancţionat. Nu îl cunosc (pe Claudiu Florică -n.r.) decât din interviurile dumneavoastră. Dacă l-aş fi cunoscut după, i-aş fi spus două vorbe aşa, apropo. Că îl va bate Dumnezeu pentru că nu e normal ca cine a profitat cel mai mult de o mare măgărie în dauna bugetului României să fie liber şi cu toţi banii la el. Asta este o înfrângere a ideii de dreptate pe care oamenii din această clădire, cred eu, că încearcă să o pună în valoare”, a declarat fostul ministru al Educaţiei, Alexandru Athanasiu.

    Alexandru Athanasiu a mai precizat că nu a luat niciodată mită.