BusinessMagazin

Tag: Franta

  • Prima femeie care reuşeşte într-un univers condus anterior de bărbaţi: a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8, a condus FMI şi conduce acum BCE

    Christine Lagarde este prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8 (Franţa), este prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi este prima femeie care conduce Banca Centrală Europeană (BCE). Aceste premiere vin într-un univers financiar mondial dominat şi condus mult timp de bărbaţi. Care este povestea Christinei Lagarde?

    Sistemul financiar este în continuare dominat de bărbaţi, dar criza financiară şi economică care a izbucnit în 2007/2008 a trecut unele dintre cele mai importante frâie în mâinile unor femei care rescriu istoria leadershipului în instituţiile financiare mondiale. Christine Lagarde a fost caracterizată ca o figură impunătoare, carismatică, cu o personalitate foarte puternică, care se evidenţiază clar ca lider. Se simte în largul ei când vorbeşte cu oamenii, nu este arogantă şi abordează direct problemele, jonglând cu cuvintele cu diplomaţie. Este renumită pentru abilităţile solide de negociere şi nu este de mirare, având în vedere faptul că a lucrat mulţi ani ca avocat corporatist şi a avut multe funcţii în viaţa politică în Franţa.
    Din poziţiile importante deţinute în lumea finanţelor internaţionale, franţuzoaica Christine Lagarde (63 de ani) – supranumită „rock star of finance” –  a ajuns să-şi pună amprenta asupra întregii economii mondiale, să influenţeze pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele rostite, şi, practic, să-şi pună indirect amprenta asupra vieţii fiecăruia dintre noi prin deciziile pe care le girează.
    Născută în anul 1956 la Paris într-o familie de profesori, Christine Madeleine Odette Lagarde este avocat de profesie, absolventă a Şcolii Superioare de Drept din Paris şi a Institutului de Studii Politice din Aix-en-Provence. Franţuzoaica este divorţată, mamă a doi copii, vegetariană, pasionată, printre altele, de yoga şi grădinărit. În adolescenţă a fost membră a echipei naţionale de înot sincron.
    Christine Lagarde are o importantă experienţă internaţională, fiind timp de mai mulţi ani şefa firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie din Chicago. Până să ajungă în fruntea FMI, a deţinut diverse portofolii de ministru în Franţa, ajungând şi ministru de finanţe – prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8. Financial Times a desemnat-o în 2009 cel mai bun ministru de finanţe din zona euro, în timp ce revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume.
    În 2011, Christine Lagarde a devenit prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional de la înfiinţarea acestuia în 1944. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea managing director al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2007/2008, având un rol important în salvarea euro. Ea a condus instituţia financiară internaţională cu sediul la Washington în perioada 2011-2019. FMI a redevenit un pion important pe scena finanţelor internaţionale odată cu venirea crizei economice mondiale, după ce anterior ajunsese în situaţia de a fi nevoit să-şi justifice raţiunea de a mai exista şi se uita cum îi scad veniturile pentru că nu mai avea pe cine să finanţeze.
    Pe parcursul crizei, realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere instituţiile financiare internaţionale, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.
    La FMI Christine Lagarde a fost cu ochii şi pe creşterea economică, iar după ce a părăsit Washingtonul pentru Frankfurt în toamna anului 2019, pentru a prelua conducerea BCE, ea urmăreşte în continuare, printre altele, şi relansarea creşterii economice.
    Alegerea Christinei Lagarde la conducerea BCE – instituţia din inima zonei euro a fost o surpriză, cu atât mai mult cu cât a fost exclusă această posibilitate în trecut. O alegere neconvenţională şi controversată pentru şefia BCE în condiţiile în care ea nu a fost nici economistă, nici şef de bancă centrală, după cum au criticat unii analişti.
    La conducerea BCE, noul gardian al euro a primit o moştenire destul de dificilă, concretizată în normalizarea politicii monetare, caracterizată în prezent de dobânzi foarte mici şi chiar negative şi de reluarea achiziţiilor de active de către BCE, şi îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. Japonia a ajuns în deflaţie după spargerea unei bule financiare în 1990. Iar inflaţia şi dobânzile reduse pentru o perioadă mare reduc dramatic spaţiul de manevră într-o nouă criză economică.
    Strategia adoptată după criza financiară izbucnită în urmă cu mai bine de un deceniu, cu stimulente importante şi recapitalizări bancare, a dat rezultate câţiva ani, dar acum, inflaţia, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE şi Fed, este sub ţintă atât în zona euro, cât şi în SUA. Iar politicile radicale precum ratele negative ale dobânzilor au devenit foarte nepopulare în unele ţări.
    Predecesorul Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia, reuşind să salveze euro, să ţină uniunea monetară închegată şi să scoată economia din criză, cu un efort financiar fără precedent, dar şi cu discursul devenit celebru prin cele trei cuvinte, „orice este nevoie“ („whatever it takes”) pronunţat la paroxismul crizei datoriilor suverane din zona euro.
    În primul său discurs important de la ocuparea funcţiei de preşedinte al BCE, Christine Lagarde a cerut ajutor guvernelor europene, care lasă pe umerii băncilor centrale obiectivul relansării economiilor, pentru ca economia zonei euro să se revigoreze. Ea a explicat că este nevoie de un nou mix de politici în care investiţiile publice sunt accelerate pentru reducerea greutăţii ce apasă pe politicile monetare de stimulare pentru ca regiunea să se revigoreze. Franţuzoiaca a transmis că instituţia pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro şi a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depăşirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerţului global, blocat de politici protecţioniste, şi încetinirea creşterii economice interne.
    „Pentru a culege toate roadele măsurilor noastre de politică monetară, alte zone ale politicii trebuie să contribuie mai hotărât la îmbunătăţirea potenţialului de creştere pe termen lung, sprijinind cererea şi reducând vulnerabilităţile. Guvernele cu spaţiu bugetar ar trebui să fie gata să acţioneze într-o manieră eficientă şi din timp. În ţările în care datoria publică este ridicată, guvernele trebuie să urmeze politici prudente şi să-şi atingă ţintele de echilibru structural“, a spus Lagarde.
    Într-un context economic delicat, marcat de semnale mixte, cu provocări precum Brexitul, războiul comercial SUA-China şi disensiuni la nivelul Europei (şi chiar în cadrul boardului BCE), fosta şefă a FMI a optat pentru cartea prudenţei la primele decizii în fruntea BCE, începându-şi mandatul cu menţinerea dobânzilor pentru zona euro la minime record, în ton cu aşteptările. BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni.
    Banca centrală a zonei euro şi-a revizuit în jos prognoza de creştere economică pentru regiune în 2020, de la 1,2% la 1,1%.
    Christine Lagarde şi-a început mandatul la BCE lăsând dobânda pentru împrumuturi la minimul record de 0% şi menţinând la -0,5% dobânda pentru banii ţinuţi de bănci în depozitele sale pentru a le stimula să crediteze economia reală. În plus, facilitatea de creditare a BCE, utilizată de bănci pentru credite pe termen scurt, are în continuare o rată de dobândă de 0,25%.
    Mesajul transmis de noua preşedinţie a BCE a rămas în linie cu cel susţinut de italianul Mario Draghi: dobânzile din zona euro vor rămâne la minimele record ceva timp, până când perspectiva inflaţiei va ajunge la un nivel suficient de apropiat de ţinta de 2% a băncii centrale a zonei euro.
    BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni – instituţia cumpără active de 20 mld. euro în fiecare lună – şi că va lăsa acest mecanism pornit „atâta timp cât este necesar“. Programul ar urma să fie oprit „cu puţin timp înainte“ ca BCE să înceapă să majoreze dobânzile.
    Rămâne de văzut dacă Christine Lagarde va urma la conducerea BCE ritualul clasic, cu o coregrafie mai mult sau mai puţin strictă, sau va avea propria manieră de a trata problemele. Şi rămâne de văzut dacă ea va reuşi să convingă pieţele financiare şi să le dea încredere prin mesajele transmise de ea.
    Primele semnale indică faptul că şefa BCE intenţionează să îşi lase amprenta asupra instituţiei cu cea mai ambiţioasă strategie, Christine Lagarde cerându-le colegilor să înceapă un proces de analiză a ţintei de inflaţie, care nu a mai fost schimbată din 2003, conform Bloomberg. În acest proces vor fi incluse şi probleme precum tehnologia, inegalităţile sau schimbările climatice.
    Ţinta de inflaţie în zona euro este „sub, dar destul de aproape de 2%“, însă creşterea preţurilor este modestă, chinuindu-se să treacă de 1%, artizanii finanţelor europene nereuşind să restabilizeze inflaţia zonei euro, în ciuda anilor de impulsuri monetare masive.
    Christine Lagarde, care este mai degrabă un fost politician decât un economist, consideră că regândirea strategiei era necesară de mai mult timp. Ea vrea să asculte cetăţenii pentru ca BCE să nu „ofere aceeaşi predică pe care toţi o ştiu“, însă parametrii revizuirii strategiei nu sunt încă stabiliţi.

    Christine Lagarde în vizită la unul din cei mai mari „clienţi” ai FMI 

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. A semnat un împrumut record cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD de aproape 20 de miliarde de euro. Mai exact, România a convenit asupra unui pachet de finanţare în sumă de 19,95 de miliarde de euro de la finanţatorii externi (din care cea mai mare parte, respectiv 12,95 mld. euro, de la FMI), cel mai mare împrumut din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării. România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. În vara anului 2013 Christine Lagarde, atunci şefa FMI, a ajuns la Bucureşti. Ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI în România: consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere, deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale recente, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care însă, din păcate, s-a lăsat aşteptată mai mulţi ani în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi şi austeritate. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea. Vorbind despre calea integrării europene, care nu a fost nici scurtă, nici netedă, franţuzoaica de la conducerea FMI a amintit în România un citat din francofonul Eugène Ionesco (un celebru dramaturg din Slatina care a plecat în Franţa), că „visurile şi angoasele ne unesc“. După trei acorduri succesive cu FMI, România a ajuns să fie macrostabilizată“, dar letargică, economia revigorându-se lent. 

    Carte de vizită

    ∫ 1956 Christine Lagarde s-a născut în Paris
    ∫ Are studii de drept la University Paris X, un master în economie şi finanţe la Political Science Institute din Aix-en-Provence şi un master în drept comercial (DESS in Commercial and Labour Law) la University Paris X Law School;
    ∫ 1981 S-a alăturat firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie ca associate şi a devenit după 18 ani preşedinte global al acestei firme;
    ∫ 2005
    A devenit ministru al afacerilor externe în Franţa, iar în 2007 a devenit ministru de finanţe şi economie în Franţa (prima femeie care a deţinut această poziţie într-o economie a G8);
    ∫ 2011-2019
    A fost şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI);
    ∫ 2019
    Din noiembrie a devenit preşedinte al Băncii Centrale Europene.

  • Două cazuri de infectare cu virusul din China, confirmate în Franţa

    Două cazuri de infectare cu virusul din China au fost depistate în Franţa, a anunţat vineri seară ministrul francez al Sănătăţii, Agnès Buzyn, conform cotidianului Le Figaro.

    Un caz a fost confirmat în Paris, iar altul în Bordeaux.

    “Pacientul din Bordeaux are 48 de ani, a revenit din China, a trecut prin oraşul Wuhan, a avut primele simptome pe 23 ianuarie. A avut contact cu zeci de persoane de când a revenit în Franţa”, a declarat Agnès Buzyn.

    Despre pacientul din Paris nu se cunosc detalii. “Ştim că a fost în China, dar nu ştim dacă a fost în oraşul Wuhan”, a precizat ministrul francez al Sănătăţii.

    “Probabil că există şi alte cazuri de infecţii în Europa”, a subliniat Agnès Buzyn.

  • Franţa va amâna colectarea noii taxe pentru „giganţii” din tehnologie până la finalul acestui an

    Franţa este de acord să amâne colectarea noi taxe aplicate corporaţiilor din domeniul tehnologiei până la finalul anului 2020, au declarat surse din guvern francez pentru BBC.

    Taxa pentru serviciile digitale a stârnit o reacţie adversă la Washington. Statele Unite au ameninţat, la începutul lunii decembrie a anului trecut, să impună tarife de 2.4 miliarde dolari pe produsele franţuzeşti, inclusiv pe şampanie şi brânză.

    Cu toate acestea, SUA a renunţat în acest an la majorarea taxei pentru produsele de importat, a spus un oficial.

    Răzgândirea a fost rezultatul conversaţiei de luni între preşedintele Trump şi şeful de stat francer Macron.

    Google, Apple, Facebook şi Amazon se numărau printre „giganţii” din tehnologie care urmau să plătească taxă până la 3% din veniturile lor în Franţa, în luna aprilie şi din nou în noiembrie a.c.

    Franţa, alături de alte ţări europene, au încercat să impună propriile lor taxe digitale pe vânzări în timp ce aşteptau un acord multilateral din partea Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)menit să stabilească felul în care astfel de firme ar trebui taxate.

    Dacă OCDE ajunge la o înţelegere până la finalul anului 2020, atunci taxa unilaterală a Franţei nu va mai fi deloc aplicată. Dacă nu va exista un acord multilateral până atunci atunci Franţa va colecta cele două tranşe de taxe.

    Plăţile deja au fost colectate pentru noiembrie 2019 de pe veniturile din iulie. Acestea pot suferi ajustări, însă acordul nu prevede returnarea lor.

     

    Ce este o taxă digitală?

    Franţă, alături de alte câteva state europene, vrea să limiteze posibilitatea „giganţilor” din tehnologie să eludeze taxele.

    Multe guverne sunt îngrijorate că giganţii americani din tehnlogie evită taxele în Uniunea Europeană. Acestea argumentează că taxele ar trebui să fie bazate pe locul în care se desfăşoară activitatea digitală – căutarea paginilor de internet, nu unde au companiile sediile centrale.

    Marea Britanie, Italia, Austria şi Turcia deja iau în calcul impunerea unor taxe, însă oficialii din industria comerţului din Washington spun că firmele sunt luate pe nedrept în vizor.

  • Polonia şi Franţa vor să taxeze activitatea companiilor americane de tehnologie

    Ministrul polonez al finanţelor Tadeusz Koscinski vrea ca site-ul de închiriere a locuinţelor Airbnb să plătească impozit pe veniturile pe care le obţine în Polonia, aceasta fiind cea mai recentă intervenţie a unui politician european în dezbaterea privind impozitarea companiilor digitale.

    Tadeusz Koscinski a declarat, citat de Financial Times, că încearcă să se asigure că polonezii care îşi închiriază apartamentele prin intermediul Airbnb plătesc impozite şi că datele colectate oferă autorităţilor o perspectivă corectă asupra activităţii Airbnb.

    „Dacă o să ne asigurăm că oricine îşi închiriază apartamentele îşi plăteşte cota justă de impozit, atunci şi oamenii pe care îi plătesc – Airbnb face parte din lanţul valoric – ar trebui să plătească de asemenea, a spus ministrul într-un interviu la Londra.

    El a adăugat: „În caz contrar, aceştia denaturează pieţele. Companiile cu sediul în Polonia plătesc impozite, astfel încât marjele lor sunt mai mici. Deci este o practică nedreaptă”, a spus ministrul.

    Problema impozitării companiilor digitale, care au adesea sedii sau persoane juridice într-o altă ţară, dar activităţi care trec de frontiere, a devenit un subiect din ce în ce mai controversat pe ambele părţi ale Atlanticului. După ce a încercat să impună o abordare comună a UE şi a eşuat anul trecut, Franţa a adoptat propriul său impozit digital, stârnind nemulţumirea SUA, care a ameninţat cu creşteri de tarife vamale ca represalii, pentru mărfuri precum şampania.

    Polonia a avut în vedere şi propria sa taxă digitală, dar după un lobby american intens guvernul lui Mateusz Morawiecki a ales să aştepte rezultatul negocierilor la OCDE, în cadrul unei abordări internaţionale a impozitării digitale.

    Koscinski, fost bancher şi aliat apropiat al lui Morawiecki, a declarat că Polonia va continua să ia parte la discuţiile OCDE. El a adăugat că nu a favorizat ideea unei taxe unice pentru companiile digitale. “Unele companii digitale au marje de 60%, iar altele au 6%, iar dacă impunem acelaşi impozit pe cifra de afaceri, le veţi răstigni, şi nu vrem să crucificăm companiile”, a spus el. „Aş prefera mult să stau cu Airbnb, Google şi Amazon şi pe toţi ceilalţi şi să spun; „ştii că trebuie să plăteşti impozite în Polonia, altfel nu vor fi drumuri, nici poliţie, nici şcoli. Cât eşti pregătit să plăteşti?”.

    Un purtător de cuvânt al Airbnb, care operează în întreaga UE prin hub-ul său în Irlanda, a declarat: „Respectăm regulile şi plătim taxele pe care le datorăm în locurile în care facem afaceri; acest lucru este valabil deoarece normele se aplică astăzi şi vor rămâne valabile pentru orice reguli se aplică în viitor.

    Şi Franţa vrea ca serviciile de streaming, precum Netflix şi Amazon, să investească un sfert din cifra lor de afaceri realizată pe plan local în producţii locale.

    Până acum, companiile de difuzare şi cinematografele au avut tendinţa de a subvenţiona conţinutul local. Acum Franţa vrea să transfere povara către firmele de streaming.

    Obligaţiile pentru companiile de streaming de a investi în conţinut local sunt în conformitate cu o directivă recentă a UE privind serviciile de media audiovizuale.

    Ministrul Culturii, Franck Riester, a dezvăluit anul trecut o reformă pentru modernizarea sectorului audiovizual şi a ameninţat că va ajunge până la blocarea site-urilor de streaming care refuză să respecte cerinţele de investiţii.

    Cei care oferă o mare varietate de programare vor trebui să investească cel puţin 16% din veniturile lor în conţinut local, iar site-urile de streaming care oferă în mare parte serii TV şi filme, o categorie care include atât Netflix cât şi Amazon, vor trebui să ofere cel puţin 25 la sută din veniturile lor pentru producţiile locale.

    Obligaţiile fac parte din efortul mai larg al Franţei de a proteja ceea ce descrie „suveranitatea sa culturală în era digitală”.

    Netflix a realizat deja mai multe seriale originale franceze, printre care „Marsilia”, cu una dintre cele mai mari vedete locale, Gerard Depardieu, care a avut premiera în 2016.

    Gigantul american a depăşit 6 milioane de abonaţi în Franţa.

  • În stradă pentru pensii: 200.000 de persoane au protestat în Franţa faţă de reforma propusă de Macron pentru sistemul de pensii

    Aproximativ 187.000 de persoane au protestat joi la nivel naţional în Franţa faţă de reforma sistemului de pensii propusă de Administraţia preşedintelui Emmanuel Macron, număr semnificativ mai mic faţă de joia trecută, a informat Ministerul francez de Interne, citat de Le Figaro.

    Potrivit aceleiaşi surse, dintre cele 187.000 de persoane care au protestat joi, 23.000 au manifestat la Paris. Cu o săptămână înainte, pe 9 ianuarie, 452.000 de persoane au protestat la nivel naţional.

    Protestele de joi au fost în general paşnice. Cu toate acestea, potrivit Poliţiei, 11 oameni au fost arestaţi.

    Uniunile sindicale au făcut apel la noi manifestaţii pe 24 ianuarie, cu ocazia examinării în Consiliul de Miniştri a proiectului privind reforma sistemului de pensii.

    Principala nemulţumire a protestatarilor este propunerea de creştere a vârstei de pensionare în Franţa. Preşedintele Emmanuel Macron a declarat că reformele sunt esenţiale pentru a simplifica sistemul de pensii, dar adversarii săi spun că asta va însemna că mulţi francezi vor trebui să lucreze mai mult decât până acum.

  • Un antreprenor român, care a făcut mai multe magazine în România, s-a extins şi în Paris, deschizând un magazin chiar lângă turnul Eiffel. Le vinde francezilor ce le place cel mai mult

    „Grupul Le Manoir are o relaţie comercială foarte bună cu Franţa, cunoaştem bine piaţa de produse gastronomice şi vinuri, aşa că decizia de a ne extinde a venit natural. Avem parteneriate strânse cu cramele şi artizanii prestigioşi, ceea ce ne ajută să avem acces la produse rare, complicat de obţinut, care sunt extrem de căutate în ţările cu tradiţie gastro-oenologică, oferindu-ne un avantaj competitiv relevant”, descrie Cristian Preotu decizia de a se extinde peste hotare.

    Anul trecut, afacerile grupului Le Manoir au crescut cu 10%, depăşind 6 milioane de euro. Din portofoliul companiei fac parte divizia B2B Le Manoir, magazinele Comtesse du Barry, magazinele Petit Bateau, restaurantele bucureştene Relais & Châteaux Le Bistrot Français şi SushiRoom, precum şi barul de mixologie The Owl, inclus în august 2019.

    În decembrie 2018, antreprenorul a lansat divizia de distribuţie de vinuri româneşti în Franţa şi, în aceeaşi perioadă, a demarat pregătirea magazinului Le Manoir din Paris. „Ştiam de atunci că un punct de vânzare va fi mai ofertant decât un birou de reprezentare, fiindcă ne va permite să dezvoltăm relaţii şi mai strânse cu producătorii francezi şi pentru că va fi mai eficient din punct de vedere logistic. Astfel, acum, dacă avem cantităţi mici, de câteva sticle – valoroase, de obicei – alegem să le grupăm, pentru a obţine un cost mai bun, dar şi pentru a beneficia de o metodă de expediere mai sigură.” În plus, deoarece de ceva vreme are vânzări şi în afara Europei, în ţări din Asia şi SUA, antreprenorul spune că este mai eficient să facă aceste operaţiuni comerciale direct din ţara de achiziţie, din Franţa, fără a mai fi necesar ca vinurile să tranziteze România.

    Un alt aspect care l-a determinat să deschidă magazinul din Paris a fost dorinţa de a introduce vinurile româneşti pe listele restaurantelor din Franţa, „un obiectiv de business important pentru anul 2020”. Investiţia în magazinul de 120 de metri pătraţi deschis în luna septembrie 2019 pe Rue de Grenelle, poziţionat în proximitatea Ambasadei României, aproape de Turnul Eiffel, a fost de aproximativ 350.000 de euro. Antreprenorul spune că fiind deja familiar cu mediul de lucru din Franţa, cu legile şi instituţiile, lucrurile nu au fost extrem de complicate, iar provocările cu care s-a confruntat au fost cele de ordin administrativ – autorizaţii şi permise. „Nivelul de dificultate nu a fost mai mic decât în România, dar s-a dovedit surmontabil.”

    La început, povesteşte Preotu, majoritatea clienţilor au venit din stradă, atraşi de vitrina elegantă a magazinului. „Suntem într-o zonă tranzitată, centrală, aproape de o serie de obiective turistice, astfel încât magazinul a dezvoltat două tipuri de clientelă, fiind frecventat atât de către cei care locuiesc în cartier, cât şi de turişti.” În scurt timp, în doar câteva săptămâni, magazinul a ajuns la o medie de 20-25 de clienţi pe zi, cu un bon mediu de 45-50 de euro/persoană. Potrivit descrierii antreprenorului, clienţii magazinului din Paris sunt predominant persoane cu venituri medii şi peste medie, pasionaţi de gastronomie, vinuri şi băuturi fine.

    Cei mai mulţi dintre ei sunt deja familiarizaţi cu o serie de producători cunoscuţi, dar deschişi să descopere etichete noi, din ţări mai puţin promovate, precum România. Preţurile produselor comercializate încep de la 10-20 de euro şi pot continua până la câteva mii, pentru un armagnac (tip de brandy –  n. red.) din secolul al XIX-lea, de pildă. „Le Manoir Paris este, practic, echivalentul culinar al unui magazin multibrand, cu articole vestimentare şi accesorii”, notează antreprenorul. Din portofoliul magazinului fac parte producători internaţionali din regiunile Burgundia, Loire, Côtes du Rhône sau Sancerre, cu nume ca: Domaine Vacheron, Joseph Drouhin sau Château de Beaucastel, dar şi case consacrate, cu tradiţie, precum Château Pontet Canet, Château Smith Haut Lafitte sau Petrus. „Şi selecţia de şampanii, spumante şi băuturi tari cuprinde opţiuni de la mici producători, dar şi nume clasice, iconice, toate unite de o premisă comună: calitatea şi pasiunea pentru meşteşug şi bun-gust.” În ceea ce priveşte producătorii din România şi Moldova, în magazin sunt comercializate vinuri din crame precum Davino, Avincis, Metamorfosis, Villa Vinèa sau Gitana.

    Comparativ cu publicul din Franţa, Preotu spune că, deşi majoritatea clienţilor din unităţile româneşti Comtesse du Barry reprezintă un public avizat, ce cunoaşte produsele rare din portofoliul de branduri al businessului şi are o putere mare de cumpărare pe această zonă, fiind comparabil cu cel francez ca gusturi şi venituri, printre clienţii din piaţa locală există şi o categorie nouă – persoane cu venituri medii, „care sunt surprinse să descopere că, deşi ca experienţă şi ca game nu concurăm cu magazinele de cartier sau cu supermarketurile, ce merg pe volum, avem o serie de produse de calitate, cu preţuri extrem de accesibile, de la 5 euro în sus.” Astfel de persoane, spune el, nu au neapărat un echivalent în Franţa, unde există deja o cultură a ingredientelor şi a calităţii, iar consumatorii ştiu ce aşteptări să aibă de la un magazin precum Le Manoir.

    „Pentru noi, acesta este un segment important de public, faţă de care am o foarte mare apreciere, deoarece îl simt foarte receptiv la informaţii noi – petrece timp în magazin, descoperă vinuri şi specialităţi culinare, degustă, se lasă consiliat de colegii noştri şi, ulterior, decide. Aici avem parte de un proces mai lung, care se desfăşoară pe parcursul mai multor vizite, dar care face parte dintr-o tendinţă naturală, prin care ne creştem calitatea vieţii alegând mai înţelept şi orientându-ne mai mult spre calitate.”

    Preotu spune că în ultimii ani piaţa de băcănie fină şi vinuri a crescut cu consecvenţă, de la un an la celălalt, iar acum se îndreaptă spre maturizare şi se apropie de cele din ţări care au cultură gastro-oenologică deja construită, pe parcursul secolelor, cum sunt Franţa sau Italia. „Simţim acest lucru în creşterea frecvenţei de cumpărare, ceea ce e un semn al democratizării consumului. În plus, există un apetit tot mai mare pentru produsele bio – vinuri, peşte, articole de băcănie, ciocolată –, din care noi avem o selecţie generoasă în magazine.” În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor, antreprenorul notează că, în magazinele grupului, o serie de clienţi care la început veneau foarte rar, când aveau nevoie de un cadou pentru o persoană importantă, au ajuns treptat să cumpere pentru ei, întâi la intervale mai mari şi acum constant, săptămânal sau la două săptămâni. „Aceasta este, de fapt, o tendinţă care ilustrează cum au evoluat lucrurile şi care ne dă încredere că noi, ca popor, suntem tot mai atenţi la calitate, ingrediente, sursele alimentelor pe care le alegem.”
    Nu în ultimul rând, antreprenorul spune că a observat şi un interes în creştere pentru accesoriile potrivite, care să le permită pasionaţilor să se bucure de aromele şi calităţile vinurilor. „De exemplu, tot mai mulţi cumpărători aleg să investească într-un set de pahare superioare calitativ celor din supermarketuri, care permit o aerare mai bună a oricărui tip de vin, fie el alb, roze, roşu sau spumant.”
    Pe lista de „rezoluţii” în business pentru anul acesta, antreprenorul a adăugat: extinderea cocktail barului The Owl cu un nou spaţiu privat, deschiderea în zona Dorobanţi a unui magazin bio cu produse proaspete din carne, peşte, legume, vinuri şi îmbogăţirea portofoliului de produse cu branduri noi de gastronomie şi vinuri. „În plus, suntem la stadiul de concept cu o serie de proiecte, pentru care vom demara, anul acesta, o serie de activităţi de amenajare şi reamenajare.”

  • Compania creată de Boromir şi gigantul francez Kalizea caută şef pentru fabrica din Slobozia

    Kalizea Boromir, companie în care sunt acţionari grupul românesc Boromir şi gigantul francez din sectorul morăritului Kalizea, este în căutarea unui manager care să conducă fabrica din Slobozia (jud. Ialomiţa), conform datelor de pe reţeaua de socializare LinkedIn. Noul director îi va raporta direct directorului general Kalizea Boromir şi se va ocupa de gestionarea activităţii fabricii. Viitorii canditaţi trebuie să aibă minim 3-5 ani de experienţă în supervizarea activităţii unei fabrici.

    Compania a fost înfiinţată în anul 2016, însă, conform datelor de pe site-ul Kalizea, fabrica de mălai din Slobozia (jud. Ialomiţa) a fost deschisă la jumătatea anului trecut. Capacitatea de producţie a fabricii este aşteptată să ajungă la 70.000 de tone până în 2021.

    Kalizea Boromir a avut în 2018 o cifră de afaceri de 5 milioane de lei, arată datele de la Ministerul de Finanţe.

    Kalizea face parte din grupul Vivescia Industries, cea mai mare cooperativă din Franţa şi a doua cea mai mare cooperativă din sectorul cerealelor din Europa. Vivescia are afaceri de 3,4 miliarde de euro şi are circa 11.000 de membri. Vivescia, care este prezentă pe 25 de pieţe de pe patru continente, are peste 7.000 de angajaţi, conform celor mai recente date.  Compania din România a avut în 2018 un număr mediu de 15 salariaţi, arată datele de la Ministerul de Finanţe.

    Grupul Boromir este format din companiile Boromir Ind Râmnicu Vâlcea, Boromir Prod din Buzău (lista­tă până la începutul aces­tui an la BVB), Moa­ra Cibin din Sibiu (sim­­bol bursier MOIB) şi Amylon Sibiu (AMY).  Afacerea Bo­ro­mir a fost înfi­in­ţa­tă în 1994 de Con­stantin Boromiz, prietenul său Mircea Ureche, fratele său Gheorghe Boromiz şi de cumnatul George Frîntu. Boromir Ind, cea mai mare companie din grup,  a înregistrat în 2018 o cifră de afaceri de 267,7 mi­lioane de lei, mai mare cu 5% faţă de anul precedent.

     

     

     

     

  • Pasiunea pentru motociclete, transpusă în business

     Aşa a apărut brandul Alphahead, prin care produc echipamente pentru motociclişti, după o investiţie iniţială de 50.000 de euro.

    „Afacerea noastră a pornit din pasiunea pentru motociclism a soţului meu Vishal. Am revenit în România în 2016, ne-am cumpărat o motocicletă, am căutat echipamente moto în diverse magazine, inclusiv la târgul de profil care se desfăşoară anual în România, şi ne-a fost foarte greu să găsim ceva care să se potrivească”, povesteşte Georgeta Brehoi, cofondator al brandului Alphahead.

    Georgeta Brehoi spune că şi-au dorit încă de la început să aibă un atelier propriu de producţie, în care să realizeze produsele după designul propriu, însă nu au găsit în România, pentru că fabricile potenţiale fie nu aveau capacitatea de a parcurge toate etapele de realizare a produsului, fie nu aveau exerienţă în acest sens. Astfel au ales să producă într-o fabrică din Asia.

    „Investiţia iniţială a fost de 50.000 de euro, economiile noastre din anii de muncă când lucram împreună. Nu e uşor pentru un antreprenor să înceapă de la zero. La un moment dat am avut nevoie de un ajutor pentru a plăti costurile cu echipamentele de la fabricile noastre din Asia şi am luat bani de la BT Mic. A fost rapid şi am relaţionat foarte bine, au crezut în business şi pentru noi a fost foarte important.”

    O geacă de piele Falconer costă 1.100 de lei şi este realizată 100% din piele de bovină, o geacă de piele Photon cu toate protecţiile incluse costă 999 de lei, o pereche de mănuşi de piele este 348 de lei, iar o pereche de blugi din denim cu protecţii costă 559 de lei.

    Produsele sunt comercializate în Bucureşti în showroom-ul companiei din Pipera sau prin livrări B2C, dar şi în alte oraşe din ţară. Pentru anul 2019, compania estimează o cifră de afaceri de 100.000 de euro ţinând cont de cererea pieţei, de perioada Black Friday şi de luna decembrie, vârful sezonului.

  • Care a fost primul loc de muncă al lui Murielle Lorilloux, CEO-ul Vodafone România: „La acea vreme, nici nu ştiam prea multe despre domeniul telecom”

    Murielle Lorilloux şi-a început cariera în consultanţă, în Franţa, dar a renunţat atunci când era pe punctul de a deveni partener.

    În cadrul unui eveniment Meet the CEO, ea a povestit cum, după absolvirea facultăţii, a debutat în domeniul consultanţei; la 25 de ani nu ştia însă ce îşi doreşte din punct de vedere profesional. „La acea vreme (în 1998 – n.red.) nici nu ştiam prea multe despre industria de telecom”, mărturiseşte ea. A început în rolul de consultant în strategie la Capgemini, una dintre cele mai mari companii de consultanţă din Franţa. A avansat apoi în funcţiile de junior consultant, senior consultant şi respectiv manager. Murielle Lorilloux a petrecut zece ani în cadrul companiei, lucrând pe proiecte diverse şi intrând în contact cu industrii precum FMCG, distribuţie, retail, domeniul bancar şi chiar telecom.

  • Violenţe în centrul Parisului, în cursul unui nou miting de protest

    Forţele de ordine au utilizat gaze lacrimogene, sâmbătă după-amiază, la Paris, pentru dispersarea protestatarilor, în cursul unui nou miting organizat de Mişcarea “Vestelor galbene” şi de sindicatele nemulţumite de reforma pensiilor, informează cotidianul Le Parisien.

    Greva în sistemul transporturilor durează la Paris de 24 de zile, în semn de protest faţă de planul de reformare a sistemului pensiilor elaborat de Administraţia Emmanuel Macron.

    Protestele de sâmbătă au fost organizate la apelul sindicatelor, dar şi al Mişcării “Vestele galbene”, care denunţă erodarea nivelului de trai din Franţa.

    Violenţe între sute de protestatari şi forţele de ordine au izbucnit în zona Beaubourg din Paris. Manifestanţii au incendiat o baricadă, iar agenţii Poliţiei şi Jandarmeriei au intervenit cu gaze lacrimogene.