BusinessMagazin

Tag: franciza

  • Un tânăr a pornit un business în Bucureşti, care azi are afaceri de 700.000 de euro, după ce şi-a adus aminte de reţetele bunicii – VIDEO

    Aşa a apărut Patiseria Tineretului, o afacere de circa 700.000 de euro, pe care fondatorul o vede extinsă la nivel naţional în următorii cinci ani. Produsele sale au aproximativ aceleaşi preţuri ca ale concurenţei, însă, spune el, se diferenţiază prin alegerea unor ingrediente naturale, de la producătorii români şi, mai ales, prin lipsa celor congelate. Sub sigla Patiseria Tineretului funcţionează patru locaţii în Capitală. Cei mai vânduţi sunt covrigii braşoveni cu mac, susan şi seminţe de floarea-soarelui, cu preţ mediu de 1 leu.

    De asemenea, merdenelele, pateurile cu brânză şi ştrudelele sunt populare, având preţul mediu de 2 lei. În general, bonul mediu se situează în jurul valorii de 5 lei. Anul trecut afacerea a înregistrat rulaje de circa 700.000 de euro şi un profit de 24.000 de euro. Pentru 2017 antreprenorul ţinteşte o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de euro şi un profit cel puţin egal cu cel de anul trecut, deoarece investiţiile de anul acesta depăşesc 150.000 de euro. Tot anul acesta a lansat şi sistemul de franciză, prin accesarea unui grant de la BERD. Astfel, în următorii doi ani antreprenorul îşi doreşte să ajungă la zece patiserii în Capitală.

    Chiţu vrea să deschidă puncte de lucru în sistem de franciză în oraşe ca Iaşi, Constanţa, Braşov, Cluj, Timişoara

  • Reţeta succesului: Cum reuşeşte un tânăr din România să vândă MERDENELE de 700.000 euro

    După patru ani în care Cristian Chiţu a controlat prin franciză două patiserii ale unuia dintre cele mai populare branduri locale, a mizat pe cartea antreprenoriatului, idee care a prins contur în 2012. A constatat că majoritatea clienţilor îşi doreau produse necongelate, fără aditivi, aşa că a decis să pună bazele unei patiserii proprii, unde să şi producă. Aşadar, a combinat o parte din reţetele bunicii cu cele pe care bucureştenii le iubeau cel mai mult şi astfel a luat fiinţă prima unitate Patiseria Tineretului.

    ”Am redescoperit gustul prăjiturilor copilăriei şi mi-am amintit de bunica, ale cărei preparate răspândeau un miros delicios în toată casa, mai ales în perioada sărbătorilor, când prepara o mulţime de bunătăţi“, povesteşte antreprenorul. Produsele sale au aproximativ aceleaşi preţuri ca ale concurenţei, însă, spune el, se diferenţiază prin alegerea unor ingrediente naturale, de la producătorii români şi, mai ales, prin lipsa celor congelate.

    În prezent, sub sigla Patiseria Tineretului funcţionează patru locaţii în Capitală, în zone cu trafic intens, principalele categorii de produse comercializate fiind cele de patiserie şi covrigărie. Cei mai vânduţi sunt covrigii braşoveni cu mac, susan şi seminţe de floarea-soarelui, cu preţ mediu de 1 leu; dintre produsele de patiserie, merdenelele, pateurile cu brânză şi ştrudelele sunt cele mai populare, având preţul mediu de 2 lei. În general, bonul mediu se situează în jurul valorii de 5 lei.

    Investiţia iniţială a fost de aproximativ 15.000 euro, bani obţinuţi prin intermediul unui credit bancar, dar, spune Chiţu, activitatea în acest domeniu nu este dificilă, dacă unităţile sunt plasate în zone cu vad. ”Dacă patiseria este deschisă într-o zonă intens circulată, în care există staţii de metrou, RATB, instituţii publice, clădiri de birouri, şcoli etc., supravieţuirea nu este grea; din contră, oferă posibilităţi de creştere. Cu toate acestea, se impun trei condiţii: personal serviabil, curăţenie, produse proaspete şi de bună calitate“, precizează antreprenorul.

    Clienţii fideli al patiseriilor sale sunt tinerii care se duc sau se întorc de la şcoală, liceu sau facultate, angajaţii care lucrează în proximitatea spaţiilor şi pensionarii care locuiesc în zone adiacente. în cadrul afacerii Patiseria Tineretului lucrează în total 33 de oameni, însă antreprenorul precizează că ar mai fi nevoie de cel puţin şapte pentru a funcţiona în condiţii optime. Anul trecut afacerea a înregistrat rulaje de circa 700.000 de euro şi un profit de 24.000 de euro, iar pentru 2017 antreprenorul ţinteşte o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de euro şi un profit cel puţin egal cu cel de anul trecut, deoarece investiţiile de anul acesta depăşesc 150.000 de euro.

    Anul acesta investiţiile au vizat fabrica unde sunt produse aluaturile (închiriere, amenajare şi utilare), rebranduirea tuturor patiseriilor şi amenajarea acestora, achiziţionarea de noi echipamente pentru toate patiseriile şi deschiderea unui nou spaţiu în zona Unirii din Bucureşti. Aceasta este a patra patiserie, după ce în primăvara acestui an compania a vândut una din unităţi. Noul punct de lucru în care muncesc şapte persoane, este situat în centrul istoric al Capitalei, într-o clădire construită în 1890 şi are o suprafaţă de 35 mp. Investiţia pentru amenajarea şi dotarea acestei patiserii s-a ridicat la 60.000 de euro.

    Tot anul acesta a lansat şi sistemul de franciză, prin accesarea unui grant de la BERD. Astfel, în următorii doi ani antreprenorul îşi doreşte să ajungă la zece patiserii în Capitală. Despre perspectivele acestei afaceri, Chiţu consideră că reţeaua de patiserii va avea în cinci ani acoperire naţională, cu puncte de lucru în sistem de franciză în oraşe ca Iaşi, Constanţa, Braşov, Cluj, Timişoara.

    Antreprenorul povesteşte că parcursul afacerii până în prezent nu a fost tocmai lin, iar unele eşecuri s-au transformat în lecţii. Spre exemplu, cel mai dificil moment a fost când a intrat în incapacitate de plată din cauza vânzărilor foarte slabe la una din patiserii. Povestea acestei ”păţanii“, după cum o numeşte chiar el, începe în luna noiembrie 2012, când a decis să mute patiseria deschisă pe Calea Moşilor la o distanţă de două staţii.

    În ianuarie 2013, din cauza vânzărilor foarte slabe, s-a confruntat cu incapacitatea de plată a chiriei, utilităţilor, bugetului de stat şi, mai ales, a salariilor. ”Mi-am asumat în totalitate alegerea greşită a spaţiului şi am decis să fac încă un credit pentru a achita toate dările din acea lună. Cel mai mult mă măcina gândul că pot lăsa oameni pe drumuri, neavând bani de salarii. Ei nu aveau nicio vină“, povesteşte Chiţu. După o lună a închis patiseria respectivă şi a mutat angajaţii în celelalte locaţii, până când a găsit un alt spaţiu; iar după un an a reuşit să acopere şi datoria creată.

    Cele mai mari oportunităţi ale segmentului de piaţă în care activează sunt reprezentate de creşterea calităţii produselor şi relaţia dintre clienţi şi personalul de vânzare, spune antreprenorul. Pe de altă parte, cele mai mari impedimente ţin de lipsa forţei de muncă calificată şi de concurenţa neloială, adaugă acesta.

    Nici antreprenoriatul nu e simplu, iar din punctul său de vedere calităţile nelipsite ale unui om de afaceri ar trebui să fie curajul, perseverenţa, rezistenţa la stres şi capacitatea de muncă ”24 din 24“ la nevoie. ”Să îşi evalueze ideea de afacere prin testarea produsului sau serviciului pe clienţi, să îşi construiască un plan de afaceri şi o viziune pe termen mediu şi lung şi, evident, să aibă alături o echipă pe care să se poată baza în toate momentele, dar în special în cele dificile“, enumeră el sfaturile pentru un antreprenor aflat la început de drum.

    Cristian Chiţu este de formaţie economist, a lucrat în sectorul bancar, iar apoi a avut o firmă de consultanţă financiară şi intermedieri de credite, o firmă de asigurări şi o alta de închirieri ATV-uri pe Valea Prahovei.

    Liderul pieţei locale de patiserii şi covrigării este Fornetti, cu afaceri de 36 de milioane de euro anul trecut şi o cotă de piaţă de 6%, potrivit companiei de cercetare de piaţă Euromonitor, citată de ZF. Pe piaţa covrigăriilor, care a crescut puternic în special în perioada de criză, lanţuri precum Luca, Petru sau Georgi se luptă şi cu covirgăriile de cartier. Covrigii au revenit la modă în special după anul 2009, odată ce românii au fost tot mai atenţi pe ce cheltuie banii.

     

  • (P) De ce este bine să începi un business în educaţie în vremuri dificile?

    Totuşi, în aria noastră de business, franciză educaţională, am văzut de-a lungul anilor oameni care au avut succes exact în acest tip de condiţii economice şi politice. Dar cum este posibil acest lucru? Motivul principal pentru succesul lor este că ei nu fac acest pas singuri. Aceşti oameni au ales să vină la bordul unei francize stabile, care avea deja experienţa de a fi şi de a face. Aceşti francizaţi nu s-au aruncat înainte în necunoştinţă de cauză, sperând că business-ul lor va reuşi în ciuda prognozelor negative, ci dimpotrivă, au semnat să fie parte a unui model de business care şi-a dovedit eficienţa în repetate rânduri, în ţări diferite, în contexte economice neprietenoase şi chiar în război. Ce au avut aceşti oameni de au reuşit este suportul susţinut şi constant din partea francizorului, precum şi training continuu pentru a îi ajuta să îşi lanseze cu succes business-ul în ciuda provocărilor întâmpinate. 

    Dacă deschizi un local cu sandwich-uri de unul singur, nu ştii câte sandwich-uri ar trebui să vinzi, care sunt cele mai populare sosuri, şi cât de grose ar trebui să fie feliile de pâine. Un francizor cu vechime ştie răspunsurile şi te scuteşte de la a-ţi asuma riscuri şi de la a lua decizii care pot pune în pericol un business la început de drum. El te ajută să scurtezi timpul lansării produsului pe piaţă, îţi oferă siguranţă şi şanse mai mari de reuşită. Toţi aceşti factori încurajează oamenii să facă saltul spre a-şi deschide un business.

    Deci cine sunt aceşti antreprenori curajoşi care pornesc să navigheze pe o mare agitată? Câţiva caută o noua carieră, poate ceva în care să investească, vor să fie independenţi, dar să aibă parte de susţinere constantă. Sunt alţii care se regăsesc într-o piaţă a muncii dificilă, unde nu există prea multe locuri de muncă şi competiţia este mare. Atunci când contextul este dificil oamenii încep să caute în direcţii în care nu ar încerca în mod normal. Când există puţine locuri de muncă este de dorit să îţi poţi genera singur venituri. În astfel de situaţii te vezi mergând în direcţii la care nu te-ai fi gândit altfel, explorând oportunităţi de carieră care în trecut, cu siguranţă, nu ar fi fost o opţiune de luat în considerare.

     

    Helen Doron – franciza care investeşte în educaţie;

    Întrebarea care rămâne totuşi este de ce ar investi cineva în educaţie? Atunci când viaţa este plină de neprevăzuturi şi nu ştii ce îţi va aduce viitorul, singurul lucru tangibil şi pe care te poţi baza rămâne educaţia pe care o ai. Poţi ajunge să îţi pierzi casa, locul de muncă, dar nu poţi niciodată pierde educaţia dobândită. Franciza Helen Doron English oferă posibilitatea oamenilor care vor să dăruiască copiilor lor un viitor mai bun, să deschidă un centru de învăţare a limbii engleze.. În cadrul cursurilor Helen Doron English, oferim posibilitatea copiilor de a învăţa şi folosim engleza ca mijlocul perfect pentru aceasta.

    A intra într-o franciză educaţională totuşi, nu este doar o schimbare de carieră, îţi deschide o nouă lume, o comunitate. Din acest motiv noi spunem că business-ul Helen Doron English este un mod de viaţă şi ştim din experienţă că acest lucru ne schimbă viaţa.

    Franciza Helen Doron English este una dintre cele mai mari francize educaţionale la nivel internaţional activând în 35 de ţări şi având 95 de zone de franciză şi peste 900 de centre deţinute de francizaţi. Helen Doron English este lider în industria ELF (Engleza ca limbă străină) învăţând cu succes mai mult de 2 milioane de copii prin metoda de învăţare naturală Helen Doron.

    Află mai multe despre franciza Helen Doron English accesând acest link: http://helendoron.ro/francizare

  • Recenzie Justice League: E greu să copiezi modelul de succes al celor de la Marvel

    Mi-e greu să pricep ce au vrut să facă producătorii cu Justice League: să pregătească noi poveşti de origine, să creeze un sentiment de anticipare faţă de următorul Justice League sau să testeze cum ar reacţiona fanii lor la adunarea supereroilor. Poate o combinaţie din toate, dar, aşa cum se întâmplă de obicei, când vrei să împuşti mai mulţi iepuri rămâi fără gloanţe.

    Ultima oară când a fost cap de afiş într-un film (Batman vs. Superman: Dawn of Justice), Superman părea să aibă o soartă pe care nimeni nu a luat-o în serios. Desigur că Superman nu a murit şi a revenit în prim-plan, dar nici măcar asta nu a salvat prea mult din film.

    Primul care sesizează pericolul e Batman, aşa că îşi asumă rolul de a strânge o echipă de supereroi. Ca să fie mai simplu de înţeles, imaginaţi-vă grupul Avengers cu o serie de schimbări: Batman în locul lui Iron Man, Superman în locul lui Thor, Aquaman în locul lui Hulk şi aşa mai departe. Comparaţia e uşor exagerată, dar şi filmul e la fel.

    Justice League aduce câteva modificări poveştii clasice, aşa cum ar fi introducerea unui Flash mai tânăr decât cei cu care eram obişnuiţi. Un lucru cel puţin ciudat, pe care l-a ”reperat“ un coleg, este modul în care Batman – deşi este evident că toată lumea îi ştie adevărata identitate – continuă să vorbească cu o voce modificată când îşi pune masca.

    Am spus-o săptămâna trecută şi simt nevoia să mă repet: filmele de acest gen nu mai aduc nimic nou. Chiar dacă nu sunt neapărat un fan al universului extins DC (numele oficial al francizei deţinute de Warner Bros.), am apreciat producţiile de calitate atunci când a fost cazul. Luaţi ca exemplu Wonder Woman, un film de o calitate mult superioară celorlalte încercări ale Warner Bros. Chiar dacă au trecut 57 de ani de când lumea a făcut cunoştinţă cu Justice League, creatorii nu par să fi găsit formula corectă pentru marele ecran.

    Regizorul Zack Snyder rămâne adeptul unei atmosfere întunecate, aşa cum a fost cazul în Dawn of Justice; desfăşurarea haotică a filmului şi scenele de luptă care nu au, regretabil, prea multă imaginaţie transformă Justice League într-o producţie cel mult mediocră.

    Viitorul francizei e pus în pericol şi de rezultatele financiare de până acum: în weekendul de lansare, Justice League a obţinut din bilete doar 93 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul consolidat (ce include costurile cu marketingul şi lansarea pe DVD) trece uşor de 500 de milioane de dolari.

    E Justice League un film pentru fanii universului DC? Sigur. E Justice League un film bun? Nici pe departe.

    Nota: 6/10

  • Cum îţi poţi deschide un magazin de haine cu 10.000 de euro

    Lanţul de magazine cu îmbrăcăminte Motor Jeans, cu o istorie pe piaţa locală de peste 20 de ani, a ajuns anul trecut la 1,4 milioane de euro şi pentru anul acesta şi-a propus un rulaj de 2 milioane de euro, potrivit catalogului ZF “Catalogul Francizelor din România”.

    În prezent, brandul Motor Jeans este prezent în Bucureşti, Constanţa, Piteşti, Târgu-Mureş, iar pe lista expansiunii se află Ploieşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Iaşi şi Timişioara. Magazinele comercializează o gamă variată de îmbrăcăminte, de la pantaloni, pulovere, geci, până la bluze, dar şi accesorii.

    Investiţia iniţială într-un magazin Motor Jeans începe de la 10.000 de euro şi poate ajunge la 100.000 de euro. Compania nu percepe taxe de franciză, redevenţe lunare sau contribuţii la bugetul de marketing. Capitalul circulant de lucru trebuie să fie între 8.000 de euro şi 80.000 de euro.

    Acum, pentru dezvoltarea reţelei Paradis Star, care deţine master franciza Motor Jeans pe plan local, este în căutarea unui investitor activ.

  • Când se deschide noul restaurant Taco Bell din Bucureşti

    În prezent, Taco Bell recrutează membri pentru echipa din Mega Mall. Cei interesaţi pot trimite CV-ul la job@taco-bell.ro sau pot aplica direct pe site.

    Grupul Sphera, operatorul lanţurilor de restaurante Pizza Hut, KFC şi Taco Bell, a înregistrat în primele nouă luni o cifră de afaceri consolidata de 401 milioane lei, în creştere cu 33,6% faţă de perioada similară a anului trecut, sumă ce acoperă vânzările integrale ale brandului KFC şi cele ale PIzza Hut aferente lunilor iunie-septembrie, potrivit raportului financiar al companiei.

    Restaurantele KFC au generat 365 mil.lei , în creştere cu 21%.

     

  • Cum au reuşit două tinere să strângă 200.000 de euro pentru a-şi deschide o afacere în Bucureşti

    “Am lucrat mai mult decât de obicei, timp de un an de zile, pentru că am fost motivate şi aveam un plan clar de viitor”, spune Alexandra Manole, antreprenor franciză Studio20.

    Franciza Studio20 Double D are 12 camere diferite şi o capacitate de 25 de modele, din care 6 au început deja activitatea, deşi deschiderea a avut loc în mai puţin de o lună. Fiecare cameră este dotată cu aparatură de ultimă generaţie, LED-uri şi camera web în valoare de 2.000 euro/bucata.

    Prin acest studio de videochat, antreprenoarele Alexandra şi Olimpia speră să-şi recupereze investiţia în cel mult doi ani. Lunar, studioul poate genera între 150 şi 250 de mii de dolari încasări, din care 25% în medie merg către statul român, iar marjele de profit în industrie sunt de 10-15%.

    “Ne-am dori ca job-ul de model online să fie considerat un job normal. Până la urmă, noi aducem bani din afara ţării şi îi investim aici în ţară! Noi “exportăm frumuseţe” şi plătim o mulţime de taxe, contribuim la PIB. Şi suntem chiar noi două o dovadă vie a faptului că un model serios, care munceşte 3-4 ani de zile, poate strânge bani pentru orice îşi doreşte, îşi poate cumpăra propria casă, deschide propria afacere. Sperăm că din ce în ce mai multe modele să ne urmeze exemplu”, continuă Olimpia Gidoiu.
     

    Pentru a ajunge un model de top, precum cele două antreprenoare, modelele trebuie să lucreze între 8 şi 10 ore pe zi, 5-6 zile pe săptămână. Ele pot ajunge la câştiguri de până la 9.99 dolari/minut, mai ales dacă îşi fidelizează membrii. Este o carieră dificilă, cu multe provocări şi multă muncă, dar şi beneficiile sunt pe măsură.

    “Este esenţial să devii populară, să te cunoască membrii. De exemplu, dacă un bărbat te place, devine <abonat> la tine, ştie când intri, ştie cum să comunice cu tine, se leagă o relaţie. Dacă întârzii sau nu intri când ar trebui, ori lipseşti pur şi simplu…se mută la alt model. Suntem uimite de numărul foarte mare de modele care vor să lucreze la Studio20 Double D, care vor să lucreze cu noi 2 pentru că ne-au văzut şi apreciat ca modele şi au încredere că alături de noi pot reuşi”, spune Alexandra Manole.

    Până în prezent, Studio20 operează 13 studiouri de videochat în Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Oradea, Timişoara, Braşov, Cali (Columbia) si Los Angeles (SUA). Franciza Studio20 se poate multiplica în orice oraş mare sau mediu din România sau din lume.

    Piaţa mondială în care activează Studio20 este estimată la 10 miliarde de dolari pe an. Din calculele necesare constituirii caietului de franciză Studio20, reiese că piaţa autohtonă de profil se ridică la circa 300 de milioane de euro. Aceasta creşte permanent şi se poate dubla în următorii ani.
     

  • În ce au transformat două modele de videochat un fost sediu al Primăriei Capitalei. Acum FAC SUTE DE MII DE EURO

    “Am lucrat mai mult decât de obicei, timp de un an de zile, pentru că am fost motivate şi aveam un plan clar de viitor”, spune Alexandra Manole, antreprenor franciză Studio20.

    Franciza Studio20 Double D are 12 camere diferite şi o capacitate de 25 de modele, din care 6 au început deja activitatea, deşi deschiderea a avut loc în mai puţin de o lună. Fiecare cameră este dotată cu aparatură de ultimă generaţie, LED-uri şi camera web în valoare de 2.000 euro/bucata.

    Prin acest studio de videochat, antreprenoarele Alexandra şi Olimpia speră să-şi recupereze investiţia în cel mult doi ani. Lunar, studioul poate genera între 150 şi 250 de mii de dolari încasări, din care 25% în medie merg către statul român, iar marjele de profit în industrie sunt de 10-15%.

    “Ne-am dori ca job-ul de model online să fie considerat un job normal. Până la urmă, noi aducem bani din afara ţării şi îi investim aici în ţară! Noi “exportăm frumuseţe” şi plătim o mulţime de taxe, contribuim la PIB. Şi suntem chiar noi două o dovadă vie a faptului că un model serios, care munceşte 3-4 ani de zile, poate strânge bani pentru orice îşi doreşte, îşi poate cumpăra propria casă, deschide propria afacere. Sperăm că din ce în ce mai multe modele să ne urmeze exemplu”, continuă Olimpia Gidoiu.

    Pentru a ajunge un model de top, precum cele două antreprenoare, modelele trebuie să lucreze între 8 şi 10 ore pe zi, 5-6 zile pe săptămână. Ele pot ajunge la câştiguri de până la 9.99 dolari/minut, mai ales dacă îşi fidelizează membrii. Este o carieră dificilă, cu multe provocări şi multă muncă, dar şi beneficiile sunt pe măsură.

    “Este esenţial să devii populară, să te cunoască membrii. De exemplu, dacă un bărbat te place, devine <abonat> la tine, ştie când intri, ştie cum să comunice cu tine, se leagă o relaţie. Dacă întârzii sau nu intri când ar trebui, ori lipseşti pur şi simplu…se mută la alt model. Suntem uimite de numărul foarte mare de modele care vor să lucreze la Studio20 Double D, care vor să lucreze cu noi 2 pentru că ne-au văzut şi apreciat ca modele şi au încredere că alături de noi pot reuşi”, spune Alexandra Manole.

    Până în prezent, Studio20 operează 13 studiouri de videochat în Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Oradea, Timişoara, Braşov, Cali (Columbia) si Los Angeles (SUA). Franciza Studio20 se poate multiplica în orice oraş mare sau mediu din România sau din lume.

    Piaţa mondială în care activează Studio20 este estimată la 10 miliarde de dolari pe an. Din calculele necesare constituirii caietului de franciză Studio20, reiese că piaţa autohtonă de profil se ridică la circa 300 de milioane de euro. Aceasta creşte permanent şi se poate dubla în următorii ani.
     

  • Cel mai bogat om din România investeşte într-o nouă afacere. Vezi care este noul business pe care pariază Ion Ţiriac

    În fiecare dintre cele patru staţii investiţia în branding s-a ridicat la valoarea de 50.000 de euro, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. “În România există căteva sute de staţii fără brand, care deşi sunt bine amplasate nu au vizibilitatea şi forţa necesare pentru a ieşi în evidenţă în raport cu lanţurile deja recunoscute. Reţeaua în franciză Ţiriac Energy Sincro este soluţia la această problemă. Vizăm staţiile poziţionate atât în zone urbane, cât şi pe drumurile naţionale, pentru a crea o reţea puternică, 100% antreprenorială, care să livreze clienţilor calitate în acord cu numele pe care îl poartă.”, a declarat Remus Hîrceagă, director general Ţiriac Energy.

    Adiţional reţelei de benzinării în franciză Ţiriac Energy – Sincro, compania are în plan poziţionarea în zonele urbane, dar şi în cele de tranzit, a 150 de staţii de carburant inovatoare fără personal, self-service, care mizează pe rapiditate şi pe nevoia clienţilor de a alimenta uşor şi în proximitate. Acestea vor opera sub titulatura Ţiriac Energy – Prompt

  • Un retailer gigant vrea să CUCEREASCĂ piaţa din România.Vrea să deschidă 2000 de magazine noi in doar trei ani

    „Dorim să venim în sprijinul antreprenorilor şi al micilor comercianţi cu un model de business viabil şi adaptat dinamicii socio-economice. Prin susţinerea dezvoltării magazinelor independente de proximitate, contribuim la consolidarea comerţului tradiţional şi a ecosistemului de antreprenoriat local. Clientul LaDoiPaşi îşi doreşte cumpărături rapide, plăcute, într-un mediu familiar, parte din viaţa comunităţii”,  a declarat Violeta Luca, Retail Director Metro Cash & Carry România.
     
    Reţeaua LaDoiPaşi, lansată de Metro în 2012, numără 430 de magazine, dintre care 25 de locaţii au fost inaugurate în ultimele două luni.  Prin programul de afiliere LaDoiPaşi, comercianţii au acces la consultanţă pe branding, produse, acces la preţuri competitive de achiziţie, transfer de know-how, echipamente moderne şi comunicare integrată de marketing.