BusinessMagazin

Tag: franciza

  • Cum arată o maşină inventată la grătar şi cum a ajuns aceasta şi în România

    „100% distracţie pură la volan – garantată cu până la 88 km/h” promit cei de la Hot Rod Fun, o companie deschisă în regim de franciză de un finanţist la începutul anului 2019 care pune la bătaie o flotă de maşinuţe hand-made la bordul cărora poţi experimenta în trafic şi altceva decât nervi.

    Povestea maşinuţelor Hot Rod Fun a început în 2008 în Norderstedt, Germania, la un grătar şi o halbă de bere, când Maik Wenckstern şi fratele său au venit cu viziunea unui automobil care nu exista la acel moment pe piaţă. Doi ani mai târziu, în 2010, prima maşinuţă Wenckstern a început să ruleze pe străzi. Compania care produce maşinuţele a început să se extindă în regim de franciză în 2018, anul în care a fost văzut primul astfel de autovehicul şi pe străzile din Bucureşti. Dragoş Marineanu, în vârstă de 37 de ani, este cel care a negociat aducerea francizei la Bucureşti.

    „Am fost anul trecut de 1 mai în Budapesta şi, cum am intrat în oraş, am văzut o coloană de maşinuţe făcute de acelaşi producător, Wenckstern, dar un model mai vechi, de începuturi, destul de primitiv. Am văzut cinci-şase maşinuţe şi am zis că vreau neapărat să mă dau cu ele, aşa că am programat cu un prieten să ne plimbăm”, îşi aminteşte el.

    I-a plăcut atât de mult experienţa şi faptul că toată lumea se uita admirativ la ei, încât a discutat cu prietenul şi asociatul său, Mihai Păuna, şi s-au interesat unde sunt făcute maşinuţele. Am dat de numărul din München, de la franciză. Am luat imediat avionul în această direcţie şi am plecat cu încă un prieten şi asociat, Vlad Găgeanu, la München, am făcut un tur prin oraş şi toată lumea a fost în extaz. Ne-am aşteptat să fie mai sceptici, dar nemţii ne-au propus să cumpărăm o maşinuţă ca să vadă că suntem oameni serioşi. Aşa că am cumpărat una în iunie anul trecut ca să văd cum ar fi primită în România şi cum pot să o înmatriculez”, povesteşte el.

    A durat trei luni până ca cei de la Registrul Auto Român să o înmatriculeze. Când au văzut-o prima oară au zis: „Ce-i asta?”. A urmat negocierea pentru aducerea francizei aici. Businessul din România este diferit de cel din Germania pentru că au fost nevoiţi să cumpere autovehiculele, dat fiind faptul că nu ar fi putut fi înmatriculate maşini care nu erau în proprietatea lor, iar maşinuţele nici nu puteau rula cu numere de Germania. Astfel, spre deosebire de nemţi, care plătesc o taxă lunară şi una de franciză, investiţia iniţială a fost destul de mare, de circa 220.000 de euro, cu tot cu franciză, maşinuţe, amenajarea spaţiului. Maşinuţele au costat cel mai mult, 12.500 de euro fără TVA şi 20.000 de euro cele personalizate. Dragoş Marineanu se aşteaptă ca investiţia să fie amortizată în trei ani.

    Ulterior, a fost foarte greu până când oamenii au înţeles că acestea merg efectiv pe stradă. „Anul acesta a fost un an de convingere a faptului că aceste maşini rulează pe străzi.”

    În România se află singura companie deschisă în regim de franciză în afara Germaniei; alte francize urmează să apară în octombrie şi în Dubai. Dragoş Marineanu este asociat în această activitate, are 80% din companie, iar cei doi prieteni au câte 10% din numărul de acţiuni. De asemenea, Dragoş spune că din 2020 vor să devină şi distribuitori, să intermedieze vânzarea direct de la furnizor, iar în contractul de franciză este stipulată dezvoltarea afacerii şi în alte oraşe în următorii ani, cum ar fi Cluj, Sibiu, Braşov, având deja în plan această extindere.

    „Mi s-a părut o idee bună pentru că este unică şi pentru că îmi plac provocările. Generează foarte multă atenţie, foarte multă interacţiune cu multe companii de publicitate, de PR. Este un pic diferit de ceea ce fac eu acum. După 11 ani ca finanţist am zis să mai diversific activităţile. Nu e un business uşor”, spune el.
    Hot Rod Fun organizează tururi ghidate prin Bucureşti cu staţionări în diverse puncte de atracţie turistică sau de interes. Dragoş Marineanu spune că nu există un circuit prestabilit pentru că diverse locaţii sunt uneori închise, iar în traficul din Bucureşti ar fi imposibilă organizarea unui traseu. „Suntem destul de flexibili, mergem şi ne plimbăm în gaşcă, dacă omul vrea să meargă să bea o cafea, mergem cu el acolo – colaborăm şi cu Muzeul de Artă Recentă deschis în Primăverii, îl vizităm. Nimeni nu ar putea să îţi asigure un traseu prin traficul din Bucureşti. Maşinile nu au suspensii şi servodirecţie, astfel că am învăţat orice gropiţă din Bucureşti şi atunci, când se repară un drum, mergem pe drumul acela.”

    Oricine închiriază o astfel de maşinuţă are parte de un training amănunţit la punctul de plecare, care este garajul din parcul Ţiriac Auto de pe Bulevardul Expoziţiei, şi face câteva probe înainte de a porni la drum. Aceste maşinuţe nu se închiriază individual pentru a nu reprezenta un pericol, ci se conduc în coloană, în poziţie de Formula 1 (zigzag), începând de la minimum două maşinuţe şi un ghid şi ajungând la maximum 10 maşinuţe şi doi ghizi care se asigură că membrii grupului nu se depăşesc între ei.

    Pentru a conduce un astfel de autovehicul, trebuie să nu fii mai înalt de doi metri, pentru a încăpea, şi trebuie să ai permis de conducere de categoria B. Nu necesită centură, ci doar cască de protecţie, e înmatriculată ca un cvadriciclu sau ca un ATV şi cântăreşte în jur de 140 de kilograme, astfel că poate fi uşor ridicată de două persoane. Are motor diesel – consumă în jur de 4% – şi autonomie de 90-100 de kilometri, motor de 170 de centimetri şi 15 cai-putere.
    Dragoş Marineanu spune că toţi participanţii în trafic i-au primit bine şi i-au protejat, inclusiv şoferii de autobuz. „E o activitate extraordinar de plăcută şi din punctul nostru de vedere destul de sigură. Anul acesta nu am avut niciun fel de accident cu aceste maşinuţe. Asta se datorează şi traficului, dar şi participanţilor în trafic. Acesta este un lucru foarte rar auzit în România, să mulţumeşti participanţilor în trafic, pentru că toţi au o problemă, bicicliştii, motocicliştii – şi eu sunt motociclist şi ştiu ce înseamnă traficul din Bucureşti, conduc zilnic – însă oamenii au întâmpinat aceste maşini cu bucurie şi căldură. 90% dintre oameni, inclusiv poliţia rutieră, au fost foarte deschişi şi primitori cu acest concept. Toţi au deschis telefonul să le facă poze pe stradă. Când mergi cu ele ai senzaţia că te cunoaşte toată lumea. La semafor, din maşină, vin după tine”, spune el.

    Hot Rod Fun şi-a deschis uşile garajului, care e pus la dispoziţie pentru diverse activităţi, în martie 2019 şi a invitat până acum „la o tură” peste 600 de oameni, de la 18 la 79 de ani. Anul următor, în contextul în care Bucureştiul o să găzduiască Euro 2020, Hot Rod Fun are deja rezervări pentru acea perioadă.

    Marketing mobil

    Lui Dragoş Marineanu îi plac provocările, însă ce l-a atras cel mai mult la acest business este creativitatea. „Ai o unealtă cu care te poţi juca incredibil de mult, poţi să te alături cu ele oricărui business – restaurant, muzeu, cafenea, poţi să te asociezi cu foarte multe lucruri. E un business mobil şi unul plin de creativitate. Pentru că în afara tururilor pe care le facem pentru turişti – suntem prezenţi şi pe Trip Advisor şi pe alte canale de turism pentru străini – am avut foarte multe cereri de petreceri, petreceri ale burlacilor, nunţi – nuntaşii au mers cu maşinuţele la biserică etc. Acesta este principalul business, activările şi parteneriatele.”

    Hot Rod Fun este în acelaşi timp o companie de evenimente. Astfel, pe lângă turişti, team buildinguri sau români care vor o altfel de activitate în weekend, un mare generator de venituri pentru companie este marketingul, activarea pentru advertising. „Maşinile sunt extrem de vizibile în trafic, extrem de instagramabile. Noi suntem flexibili, le punem la dispoziţie pentru orice eveniment atât timp cât şoseaua este bună. Sunt lăsate în mod special albe, printr-o simplă colantare le-ai putea da viaţă în orice fel. E ca reclama pe autobuz, dar atrage mult mai mult atenţia”, spune Dragoş Marineanu.

    Până acum, maşinuţele Hot Rod Fun au apărut pe coperte de reviste sau în pictoriale de fashion, într-un shooting pentru o companie din industria modei şi au ajuns şi în depozitul eMAG de 1 iunie pentru a culege cadouri pentru copii, iar o maşinuţă personalizată a fost chiar pusă la vânzare de Black Friday. Alte idei pe care Dragoş Marineanu le are sunt realizarea unui scurtmetraj în stil Italian Job, în care să se alerge cu maşinuţele prin diverse locuri din Bucureşti, ocazie cu care să promoveze şi oraşul, sau intrarea într-un program cu opriri în zone de interes, cum ar fi Arcul de Triumf, care a fost reamenajat şi recent a găzduit expoziţia artistului Banksy. Poate cea mai îndrăzneaţă este plecarea într-un traseu de două zile pe Transfăgărăşan cu clienţi care s-au mai plimbat cu maşinuţele, pentru că „siguranţa este întotdeauna mai importantă decât distracţia”.

    „Practic este o joacă pentru copiii mari. Bucureştiul are nevoie de aşa ceva pentru că nu are activităţi motorizate pentru turişti. Iar noi ajutăm şi alte businessuri cu maşinile, mergem în diverse locuri unde consumăm şi încercăm şi să arătăm Bucureştiul cu ocazia asta. Iar Capitala creşte de la an la an ca număr de turişti. E o zonă foarte bine văzută, în afara faptului că preţurile sunt mici, dar este considerată şi o zonă safe”, spune finanţistul.
    Apropo de siguranţă la volan, flota de maşini se reînnoieşte la trei ani, reviziile fiind făcute la 1.000 de kilometri parcurşi. Fiind realizate manual, miniautomobilele au cu totul alte caracteristici decât maşinile de serie. „Nu se comportă niciuna la fel ca cealaltă şi atunci trebuie mereu verificate. Fiecare are propria personalitate.”

    Buy THE rumor, sell The news

    „Pentru că oamenii nu se simt confortabil să le ţii tu banii, ca într-o societate de servicii financiare (SSIF – n.red.), pasul următor este ca în viitor să fac un SSIF al meu în care să gestionez eu discreţionar banii. Cred că în domeniul acesta nu cât eşti de bun şi de inteligent contează, ci cât de serios şi demn de încredere eşti. Trebuie să investeşti banii clientului ca şi cum ar fi ai tăi”, ​descrie Dragoş Marinescu specificul activităţii de consultanţă în ceea ce priveşte activele unor afaceri de familie.

    În străinătate, fiind costuri mai mari cu personalul, un familly office se înfiinţează începând de la 80-100 de milioane de euro active sub administrare, dar în România se porneşte, evident, de la sume mai mici. Dragoş Marineanu a început cu un single family office în parteneriat cu un fost client din bancă, iar încet-încet merge spre multi-family offices. Ceea ce face el se numeşte „worth management” sau „portfolio management”. Oferă doar consultanţă, fără a ţine activele în administrare. Nu creează portofoliul într-o zi, ci pe măsură ce apar oportunităţi. Caută diversificare şi spune că în România nu ai posibilitatea atât de uşoară să diversifici un portofoliu, astfel că în afară găseşte o paletă de investiţii mult mai largă. „Administrez şi aici, dar România absoarbe mai greu sume mari”, spune el. Pe plan local, investitorii se tem să mai meargă pe structura clasică a unui portofoliu (60%-70% în obligaţiuni, 5% în investiţii alternative – aur, real estate şi altele – iar restul acţiuni. În România, ponderile sunt inversate, investiţiile alternative fiind de 60%-70%.

    „Fiind vorba de România, am mers pe două lucruri. M-am ţinut departe de real estate, nu am investit, pentru că sunt o mulţime de specialişti în acest domeniu, şi am ţinut rezerve de cash peste 10%. Rezervele de cash pe care un administrator de bani le păstrează sunt undeva la maximum 7%-10%”, explică el. Potrivit lui, majoritatea family offices-urilor investesc direct sub formă de private equity în companii de tehnologie, în jur de 50%, care pot să livreze sau nu, pentru că sunt companii ca Uber sau Tesla care au concurenţă serioasă, dar nu au profit. Restul de 30% din banii investiţi direct se duc în finance şi insurance şi a mai rămas un procent foarte mic de bani care se duc spre economia reală, spre a produce efectiv. „Nu vorbesc de România, dar la nivel mondial majoritatea investitorilor au crescut foarte mult segmentul de real estate în 2018 şi 2019. În România, bineînţeles, acesta este singurul segment care contează. Toată lumea merge pe segmentul acesta pe care crede că poate să-l manevreze şi să-l gestioneze”, explică Dragoş Marineanu.

    El consideră că oamenii, cel puţin aici, trebuie să înţeleagă că diversificarea este foarte importantă şi că nu poţi să-ţi ţii toţi banii într-un lucru ilichid, cum sunt imobiliarele. „Din acest motiv am consiliat anumiţi clienţi să aibă şi o expunere de minimum 2% pe lingouri şi pe aur la purtător, ţinut bineînţeles într-o custodie a unei bănci. Un alt domeniu este arta. Facem achiziţii în artă. Eu particip de 10 ani la licitaţii, târguri şi expoziţii internaţionale de artă, mergând foarte mult spre arta modernă.” De asemenea, el consideră că este important ca 1-2% să fie direcţionat către criptografie. Nu sunt fan criptomonede ca urmare a valului de amploare din 2017 şi 2018, dar vor face parte din viitor şi întotdeauna trebuie să te asiguri de viitor. Însă niciodată nu recomand cuiva să plaseze nişte bani pe care nu poate să îi piardă, ci bani de care se poate dispensa. Consider că Bitcoin, pentru că are deja un trademark – este de 10 ani pe piaţă – nu şi-a atins potenţialul ca viziune. Dar e un domeniu mai gri, pentru că nu este reglementat. Libra, al Facebook, cred că este un proiect puţin viabil, dar ar fi un proiect foarte important dacă ar fi făcut, pentru că ar oferi un avantaj monedelor de backup, adică din ce monedă treci în Libra, dolari, euro – la ce monedă te raportezi”, explică finanţistul structura de investiţii pe care o urmăreşte în general.

    El spune că a investit cu mare încredere la finalul anului trecut pe Bursa de Valori Bucureşti, imediat după ce guvernul a adoptat fără consultare Ordonanţa 114, care a determinat scăderi importante în special în sectorul bancar şi cel energetic. „Mi-am dat seama că sunt nişte cotaţii foarte bune, e o oportunitate. Drept dovadă, am avut creşteri pe Nuclearelectrica de 100% şi mai mult, creşteri pe Banca Transilvania. Bursa de la Bucureşti a mers extraordinar de bine anul acesta. Noi suntem foarte mult condiţionaţi de extern. Dacă merg lucrurile pe plan extern se va deschide robinetul şi pentru investiţiile noastre. Şi odată cu promovarea bursei de la statutul de piaţă de frontieră la cel de piaţă emergentă secundară, cred că viitorul sună bine. Însă în ziua în care s-a dat anunţul de emerging market, eu personal am vândut o bună parte de portofoliu, pentru că, bineînţeles, buy the rumor, sell the news. Trebuie să fii conectat la piaţă.” Marineanu mai spune că în ultima vreme au apărut multe companii care nu au nicio utilitate, precum şi companii care nu au utilitate pe termen scurt pentru produsul oferit, dar sunt listate la un potenţial foarte mare. „Cred că ne vom apropia iarăşi de criza dotcom din 2000. Suntem pe teritorii noi şi trebuie să fim foarte precauţi când investim.” În afară de companiile de farma şi tehnologie la care a investit, Dragoş Marineanu a mers foarte mult pe segmentul auto, care a scăzut mult în ultimul timp din cauza tarifelor, a energiei şi a diferitelor ştiri negative, dar a mers şi pe băncile europene.

    „Se va termina şi această dobândă negativă, iar băncile vor începe uşor-uşor să intre pe profit. Merg foarte mult pe produse structurate de acţiuni, cu capital protejat şi cu o barieră de protecţie. Adică pun într-un basket nişte acţiuni, pe şase luni – un an, stabilesc o barieră ca acestea să nu scadă mai mult de 40%-45% în următorul an la data de observare, cu o dobândă de 10-12%, acţiuni în care cred şi pe care nu mi-e frică să le cumpăr”, spune el.


    Dar ce înseamnă să crezi într-o acţiune? „Foarte multă lume merge pe analiza fundamentală, iar alţii merg pe analiza tehnică. Din punctul meu de vedere, piaţa nu mai ţine cont foarte mult de analiza fundamentală. Contează în perioada de earnings, când trebuie să urmăreşti companiile, dar pe lângă asta mai sunt o grămadă de alte lucruri de urmărit – context, articole, feelingul din piaţă, poziţia hedge fund-urilor. Nu mai e totul o analiză fundamentală. Lumea, de când cu social media, în ultimii 10 ani s-a schimbat şi este mai mult o chestiune de hype şi feeling. Trebuie să începi să citeşti piaţa şi mentalitatea investitorilor. Unele acţiuni scad mai mult, altele mai puţin, dar toate scad. Însă întotdeauna trebuie să nu te dezinvesteşti total, pentru că a fi investit şi a nu vinde şi cumpăra nonstop îţi va aduce un randament mult mai bun pe termen lung. Cum spunea Warren Buffett: dă-mi un ETF, dă-mi S&P şi poţi să faci
    orice strategie, că tot eu câştig”, conchide el.

  • Cât costă deschiderea unui restaurant Salad Box şi în cât timp se poate amortiza investiţia într-un astfel de restaurant

    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1. Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2. Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.

  • Vă plac accesoriile? Cum puteţi dezvolta un magazin Meli Melo şi de câţi bani aveţi nevoie pentru a prelua o astfel de afacere

    „Avem un concept suficient de matur ca să îl putem franciza. Pentru Meli Melo – Paris era deja timpul să dea startul la această dezvoltare atât în România, cât şi la nivel internaţional. Procesul de francizare a brandului Meli Melo este unul simplu şi concis. Ne bazăm pe o strategie inversă şi anume pe orientarea înspre oraşele de dimensiune mai mică, deoarece au o viteză de dezvoltare mult mai accentuată. Totodată, franciza Meli Melo Paris este un concept dublu: pe piaţa din România şi pe pieţele internaţionale, acolo unde nu am deschis direct magazine”, descrie Stephane Dumas, unul dintre fondatorii acestui brand în România şi membru al boardului Meli Melo – Paris, strategia de franciză a companiei. 
    Meli Melo – Paris a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 1998, ajungând în prezent la 62 de magazine, cel mai recent fiind inaugurat în centrul comercial Veranda. După piaţa locală, compania s-a extins şi în Chişinău, Belgrad şi Sofia, unde deţine câte trei magazine. Compania este prezentă şi în online şi este activă şi pe segmentul de decoraţiuni pentru locuinţe, pe care deţine 7 magazine.


    Prima franciză Meli Melo şi singura în prezent din portofoliul companiei a fost deschisă în Târgu-Jiu, în septembrie 2018, în cadrul complexului Shopping City Târgu Jiu. „A fost startul perfect: partener, spaţiu, locaţie şi perioadă, iar rezultatele sunt peste aşteptări”, descrie Stephane Dumas începutul extinderii companiei prin franciză pe piaţa locală. În contextul acestui început optimist, compania şi-a propus ca în perioada următoare să se extindă în alte oraşe din ţară. „Până în 2022 ne-am propus să deschidem în franciză în nouă oraşe: Deva, Alba Iulia, Turnu Severin, Târgovişte, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Piatra Neamţ şi Botoşani”, descrie Dumas planurile viitoare de programului de francize al Meli Melo.
    Costul unei francize Meli Melo variază între 60.000 si 80.000 euro, în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de amenajare conform standardelor impuse de brand, iar investiţia ar trebui să fie recuperată în aproximativ doi ani şi jumătate – „în condiţii normale de derulare a businessului”, spun reprezentanţii afacerii. „Cu partenerul nostru francizat va fi un parteneriat real, suntem aproape de acesta şi chiar împreună în alegerea  locaţiei, negocierea contractului cu proprietarul, formarea profesională a angajaţilor şi ajutor în gestionarea magazinului. Vom considera întotdeauna francizatul nostru ca făcând parte din grupul Meli Melo şi de aceea vom fi aproape de el de câte ori este nevoie”, descrie Dumas colaborarea cu francizaţii companiei.

    CV de francizat Meli Melo
    1.Partener atras de comerţ, de preferat cu experienţă în retail, dar nu obligatoriu;
    2.Să poată susţine costul unei francize, care variază în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de aranjare conform standardelor companiei;
    3.Spaţiul unde se va deschide magazinul Meli Melo – Paris trebuie să aibă o suprafaţă cuprinsă între 40 şi 80 de metri pătraţi.
    4.Într-o primă etapă de colaborare, se semnează contractul între francizat şi se percepe o taxă de franciză de 5.000 de euro, incluşi în estimarea investiţiei iniţiale. În acelaşi timp se semnează şi contractul de închiriere cu centrul comercial sau magazinul pietonal şi se elaborează un plan de deschidere.

  • Vreţi să aveţi propria cafenea? De câţi bani aveţi nevoie pentru a dezvolta o cafenea 5 to go şi ce criterii trebuie să îndepliniţi pentru a prelua o astfel de afacere

    După inaugurarea unei prime cafenele în 2015, în Bucureşti, lanţul de cafenele 5 to go, înfiinţat de Radu Savopol şi Lucian Bădilă, s-a extins până în prezent la aproximativ 150 de locaţii în toată ţara, devenind cel mai mare lanţ din punctul de vedere al numărului de unităţi de pe segmentul cafenelelor. Cifra de afaceri înregistrată astfel a ajuns anul trecut la 5,5 milioane de euro la nivelul întregului grup 5 to go, aproape dublă faţă de 2017, când aceasta se plasa la 2,8 milioane de euro. „Pentru finalul lui 2019 preconizăm o cifră de afaceri de 8,5 milioane de euro şi ne bucurăm să anunţăm că numai într-o singură lună, octombrie, am atins pragul de 1 milion de euro cifră de afaceri”, spune Radu Savopol în interviul acordat Business MAGAZIN.


    Francizarea a fost unul dintre motoarele de dezvoltare a afacerii, în contextul în care din totalul de unităţi din prezent, aproximativ 90% sunt deschise în regim de franciză.
    „Franciza 5 to go are la bază un concept unic, de preţ fix, idee care m-a inspirat şi m-a făcut să creez acest business împreună cu o echipă tânără şi dinamică. Conceptul a fost foarte bine perceput de iubitorii de cafea şi vreau să credem că ne-am impus în piaţă prin cinci reguli simple: gustul cafelei noastre, profesionalismul echipei şi iscusinţa preparatorilor barista, rapiditatea cu care servim produsele, diversitatea lor – pentru că nu oferim numai cafea, ci şi răcoritoare, sandviciuri, dulciuri  – şi stilul de viaţă, pentru că noi credem că putem să oferim o stare mai bună clienţilor noştri, de aici şi motto-ul «Smile, there’s coffee!»”, descrie Radu Savopol, cofondatorul lanţului de cafenele 5 to go, conceptul brandului.
    Investiţia iniţială într-o franciză 5 to go este cuprinsă între 15.000 şi 20.000 de euro, taxa de franciză, de 4.500 de euro + TVA, fiind inclusă în aceste valori. „Suma poate varia în funcţie de mai mulţi factori importanţi, precum suprafaţa locaţiei, chiria spaţiului, mobilierul sau numărul de angajaţi. Amortizarea investiţiei se face într-o perioadă de un an, maximum doi”, precizează Radu Savopol. Un francizat 5 To Go trebuie să aibă în vedere o durată minimă a contractului de cinci ani, precum şi plata următoarelor redevenţe: 4% taxă lunară, 1,5% contribuţia la bugetul de marketing, taxe care se vor aplica la cifra de afaceri. „Noi ne ocupăm de pregătirea de dinainte de a deschide locaţia şi suport după ce demarăm businessul”, precizează antreprenorul. În ceea ce-i priveşte pe francizaţi, Radu Savopol observă că din rândul comunităţii acestora se disting două categorii principale. Una ar fi aceea a antreprenorilor care au lucrat mult timp în afara ţării şi şi-au dorit să revină acasă, în România, şi să-şi dezvolte propriul business. Un exemplu în acest sens este Marian Creangă, francizat cu două locaţii 5 To Go, de la Sfânta Vineri şi Brico Depot Orhideea din Capitală. După 11 ani petrecuţi în afară, el a revenit în România fără o perspectivă concretă de viitor. A mizat pe deschiderea unei cafenele 5 to go, iar la şase luni distanţă a realizat că este pregătit pentru o a doua locaţie. Planurile lui nu se opresc însă aici, el vizând deschiderea a trei locaţii 5 to go în sistem de franciză.

    O altă categorie care se evidenţiază în rândul francizaţilor 5 to go este a tinerilor antreprenori, iar Radu Savopol o aduce ca exemplu pe Bianca Sperchez, care, la 25 de ani, deţine două francize 5 to go în Braşov, oraşul ei natal. „Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, de la părinţii ei, aşa că lucrurile au venit cumva firesc, deşi nu avea în plan, acum ceva timp, să urmeze acest drum. Chiar se gândea să plece în străinătate, să-şi construiască în altă parte cariera, dar ambiţia personală a făcut-o să rămână aici şi să-şi demonstreze ei, dar şi celorlalţi că se pot construi lucruri frumoase şi în România, că există potenţial şi putem să-l valorificăm”, povesteşte Savopol.

    CV de francizat 5 to go
    1.
    Plasarea în piaţă (viitoarea locaţie 5 To Go trebuie să fie dezvoltată în zone cu mai mult de 50.000 de locuitori);
    2.
    Asigurarea unei suprafeţe de vânzare de 10-50 mp;
    3.
    Găsirea unor spaţii optime de amplasare (zone cu spaţii de birouri, sedii administrative, licee sau facultăţi).  

  • Cum să vinzi lux în România

    „Piaţa produselor de lux din România este problematică pentru că trebuie să te bazezi pe clienţii interni. Spre exemplu, la Milano, Paris, Praga, Varşovia vin şi foarte mulţi turişti străini care consumă produse de lux, or în România aceşti turişti nu reprezintă nici măcar 1% din vânzare. Nu există o piaţă a turiştilor străini care cumpără branduri de lux în România, de aceea clienţii interni sunt importanţi pentru noi”, spune Shlomi Tetruashvili, cofondator al magazinului multibrand Capodopera by Elis, gestionat de compania Elis Group Impex.
    Anul trecut, acesta a ajuns la afaceri de 2,8 milioane de euro, iar previziunile pentru anul acesta vizează o cifră de peste 4 milioane de euro, potrivit fraţilor Shlomi şi Michael Tetruashvili. Cei doi fraţi administrează şi magazinele DSQUARED2 şi Elisabetta Franchi din galeria hotelului Marriott din Capitală.

    Într-o piaţă unde puterea de cumpărare este limitată de nivelul salarial, industria fashion de lux a cunoscut o dezvoltare în timp mai puţin sesizabilă, cu multe magazine de lux care se deschideau şi se închideau peste noapte. Fraţii Tetruashvili spun însă că dacă urmezi anumiţi paşi şi dacă ajungi să creezi o relaţie cu clienţii, atunci poţi rezista pe piaţă ani la rând şi te poţi dezvolta armonios.

    „Noi ne bazăm pe clienţii interni, dar pentru a te baza pe ei şi pentru a îi face să se întoarcă trebuie să ai mare grijă cum te comporţi cu ei. Noi nu oferim doar produsul, ci şi servicii de croitorie (dacă au nevoie de modificări la anumite haine), dacă au nevoie să trimitem comenzile în anumite locaţii o facem, vorbim cu ei după ce primesc comanda pentru a ne asigura că este totul bine”, explică Shlomi Tetruashvili. Şi la comenzile online încearcă să afle cât mai multe detalii despre client (înălţime, greutate) pentru a evita retururile. „În România trebuie să oferi o experienţă frumoasă clientului pentru ca el să revină în magazin. Din 100 de clienţi 99 se întorc la noi. Pe asta ne bazăm”, adaugă el. De asemenea, crede că un element important în industria fashion de lux este să ai toate procesele – de distribuţie, furnizare, vânzare, livrare – puse la punct şi să fii transparent cu toţi cei care completează lanţul până la vânzarea finală, inclusiv cu clientul final.

    „Eu lucrez în acest domeniu de 20 de ani. Din experienţa mea pot spune că este foarte important să fii corect şi să ai continuitate, asta se vede pe termen lung, este un lucru esenţial într-o astfel de afacere. Dacă nu ai continuitate, transparenţă şi nu eşti sincer cu clienţii, furnizorii, angajaţii, nu o să meargă niciodată. Totul trebuie să meargă ca uns pentru a putea vinde lux”, explică Shlomi Tetruashvili.
    El oferă exemplul brandului de fashion franţuzesc Louis Vuitton (LV), care, potrivit lui, ştie să vândă lux mai bine decât italienii.

    Pe piaţa locală, brandul este prezent cu un magazin deschis în galeria Marriott, unde se află şi cele două magazine în franciză – DSQUARED2 şi Elisabetta Franchi. „Când trec pe acolo şi mă uit la magazinul LV mă întreb mereu dacă este LV sau Mega Image, pentru că mereu sunt cozi la ei în magazin, lumea cumpără mult de la ei deşi au produse scumpe”, observă Shlomi. De asemenea, importantă este şi experienţa pe care o au cei care vând branduri de lux, pentru că trebuie să ştie cum să abordeze clientul final pentru ca acesta să-i cumpere produsele.
    „Indiferent dacă vinzi o bluză de 30 de euro sau una de 300 de euro, trebuie să ştii cum să abordezi clientul şi cum să îţi vinzi marfa.”
    Două elemente care au avut un impact pozitiv pe piaţa brandurilor de lux din România sunt măririle salariale care au avut loc în ultimii ani – aproape un milion de angajaţi câştigă echivalentul a peste 1.000 de euro brut pe lună, reprezentând 17% din totalul celor aproximativ 5,6 milioane de salariaţi activi, conform datelor Inspecţiei Muncii – dar şi migrarea oamenilor de orice vârstă de pe reţeaua de socializare Facebook pe reţeaua Instagram, spune cofondatorul Capodopera by Elis.

    „Faptul că au crescut veniturile a ajutat mult industria de fashion de lux. Dar tot ce ţine de lifestyle a schimbat foarte mult consumul de lux pe piaţa locală. Acesta este şi motivul pentru care în ultimii doi ani este cerere mai mare la branduri de lux decât la branduri clasice, pe care le găseşti în mall. Dacă înainte lumea era atentă la tot ce înseamnă modele, croieli, calitate, materiale, voiau să îi ajuţi să găsească o cămaşă, un sacou sau o pereche de adidaşi, de doi ani, de când a început lumea să stea mai mult pe Instagram şi de când influencerii schimbă rapid gusturile oamenilor, clienţii vin direct hotărâţi să cumpere anumite articole pe care le-au văzut în postările anumitor trendsetteri pe care îi urmăresc pe Instagram. Acum lumea caută anumite branduri care sunt purtate de trendsetteri. Înainte oamenii se îmbrăcau cu ceea ce li se potrivea”, observă Shlomi Tetruashvili.

    El mai spune că pentru a putea dezvolta un brand de lux trebuie să urmezi tendinţele pieţei şi să creşti împreună cu cerinţele clienţilor, care sunt foarte schimbătoare. De altfel, una dintre problemele industriei fashion de lux este reprezentată de schimbările de trend dese şi rapide, astfel că dacă antreprenorii din spatele businessurilor sunt atenţi doar la cifre şi la a face profit şi nu se mulează după trenduri şi după gusturile consumatorilor, ajung să îşi închidă afacerile şi să se retragă de pe piaţă.

    „În ziua de astăzi, problema în acest business este că moda şi trendul se schimbă foarte repede. Dacă antreprenorii se uită doar la cifre şi nu au un contact stabil cu furnizorii, cu clienţii, cu angajaţii, pierd teren şi ajung la faliment. Trebuie să fii atent la tot lanţul. Înainte nu aveam prea mulţi clienţi în magazin, dar acum sunt zile în care magazinul este plin. Sunt copii de 14-15-16 ani care vin cu părinţii şi cumpără haine de la noi, înainte nu se întâmpla aşa ceva. Asta se întâmplă în ultimii doi ani. Eu cred că totul are legătură cu migrarea persoanelor spre reţeaua de socializare Instagram, care le schimbă perspectiva în ceea ce priveşte moda.”

    Magazinul Capodopera by Elis a fost deschis de familia Tetruashvili în 2002, într-un spaţiu din centrul comercial Bucureşti Mall, când piaţa locală era sărăcăcioasă în tot ceea ce însemna articole de încălţăminte sau îmbrăcăminte de lux. În acel context, Eli Tetruashvili, tatăl fraţilor Shlomi şi Michael, care ulterior au dus businessul mai departe, a avut ideea de a deschide un magazin multibrand în Bucureşti. Eli Tetruashvili a fost croitor şi antreprenor, el croia şi producea haine pe care le vindea mai apoi în propriile magazine de stradă, povesteşte Shlomi Tetruashvili modul în care au descoperit pasiunea pentru acest domeniu. El spune că faptul că tatăl lui a lucrat în domeniu i-a ajutat foarte mult în gestionarea şi administrarea businessului pe care l-au moştenit.

    „În 2002, când am deschis Capodopera, nu erau branduri de lux pe piaţa din Bucureşti. Tatăl nostru a avut ideea de a face acest magazin. Este un business de familie şi aşa sper să rămână, avem şi noi copii mai mari şi sperăm să îl dezvolte frumos. De la tatăl nostru am avut toată expertiza, informaţiile necesare să ducem acest business mai departe şi să îl dezvoltăm.”

    Cofondatorul a povestit că au mutat locaţia magazinului pe Bulevardul Unirii deoarece chiria în mall era mult prea ridicată şi, în plus, un business care vinde branduri de lux nu se pretează să fie localizat într-un mall, pentru că nu acolo sunt potenţialii săi consumatori.
    „Dacă ai un produs mai scump nu poţi să stai într-un mall, pentru că lumea care merge în mall nu cumpără o pereche de adidaşi care costă 400-500 de euro. Nicăieri în lume nu se va întâmpla asta, cu un astfel de produs trebuie să fii pe stradă, acolo se pretează un astfel de business.”
    Astfel, magazinul Capodopera by Elis se află astăzi pe bulevardul Unirii, într-un spaţiu ce se întinde pe 800 mp, din care 100 mp sunt dedicaţi articolelor pentru femei şi restul de 700 mp pentru bărbaţi. „Am văzut că este loc pe piaţa de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru bărbaţi; sunt şanse mari să faci profit mai mare cu produse pentru bărbaţi decât pentru femei, pentru că femeile aveau deja o piaţă a lor. Femeile chiar dacă au sau nu bani au de unde să aleagă, ele pot să se îmbrace de la Zara sau de la alte branduri care nu sunt de lux, dar să aibă un accesoriu mai scump, o geantă care se vede, nu toată ţinuta. În schimb, bărbaţii cumpără mai rar, dar cumpără toată ţinuta de la branduri de lux şi astfel ne-am decis să mergem pe această nişă.”

    De altfel, proprietarii magazinului Capodopera by Elis spun că peste 90% din vânzare are loc în magazin, site-ul generând doar 5% din cifra de afaceri, ceea ce le arată că este loc de creştere şi în mediul online. „Aproape toată vânzarea se face în magazin. Cred că 95% din vânzări au loc în magazin şi doar 5% prin intermediul site-ului, ceea ce înseamnă că este loc de creştere şi în mediul online, şi în cel offline. Avem clienţi care vin în Bucureşti din Constanţa, Sighetu Marmaţiei, Iaşi, Craiova, Târgu Jiu, Timişoara, Sighişoara special pentru a face cumpărături de la noi”, a adăugat Shlomi Tetruashvili.

    Astfel, planurile de dezvoltare ale celor doi fraţi care se află la conducerea companiei vizează investiţii în online şi deschiderea celui de-al doilea magazin multibrand Capodopera by Elis în zona de nord a Capitalei (care are ca termen de livrare şi deschidere anul 2021, printr-o investiţie ce se încadrează între 500.000 de euro şi un milion de euro). Pe termen lung, pentru că aproximativ 50% din vânzări sunt generate de clienţi din alte oraşe decât Bucureşti, cei doi proprietari au în plan să deschidă magazine multibrand şi în alte oraşe din ţară, precum Iaşi, Cluj, Timişoara.

    „Pe termen scurt avem în plan deschiderea magazinului din zona de nord a Bucureştiului – care se va întinde pe o suprafaţă de aproximativ 400 mp – şi să investim în mediul online, iar pe termen mediu şi lung (peste 2-3 ani) avem în plan să mai deschidem magazine multibrand şi în alte oraşe dezvoltate şi depărtate de Bucureşti, precum Iaşi, Cluj, Timişoara”, a spus Shlomi Tetruashvili.

    În ceea ce priveşte trendul pieţei, Shlomi spune că pieţele emergente precum România şi Polonia au potenţial de creştere în continuare, dar sunt şi expuse la mai multe riscuri. Iar în ceea ce priveşte afacerile companiei pe care o gestionează, Elis Group Impex, cei doi antreprenori estimează afaceri de peste 4 milioane de euro la final de an 2019, în creştere cu aproximativ 45% faţă de anul trecut, când compania a înregistrat afaceri de 2,8 milioane de euro.
    „Am încheiat anul 2017 cu 2,2 milioane de euro, în 2018 am înregistrat o cifră de afaceri de 2,8 milioane de euro, iar anul acesta vom ajunge la 4 milioane de euro”, a conchis Shlomi Tetruashvili.

  • Business „la cheie”. Cum poţi să îţi deschizi o afacere în regim de franciză în România şi de ce investiţii este nevoie

    „Cred că trendul francizelor pe piaţa locală este în creştere şi continuă să se extindă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Tinerii antreprenori şi nu numai au prins gustul micilor afaceri şi şi-au dorit să investească în astfel de businessuri care, după ei, promit şi au viitor. Potenţial este şi cred că poate fi atins prin inovaţie, pasiune şi multă muncă”, descrie Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go, piaţa locală a francizelor. Lanţul de cafenele dezvoltat de Savopol este cel mai mare de pe piaţa locală din punctul de vedere al numărului de unităţi – aproximativ 150 – iar francizarea este unul dintre pilonii pe care s-a dezvoltat acesta.

    „Nu putem deocamdată să vorbim de o piaţă dezvoltată în acest domeniu. Într-o economie bazată pe consum şi servicii, francizele din aceste domenii vor prospera. Ar fi frumos să vedem francize în domenii de producţie sau mai multe în vânzări şi/sau imobiliare”, observă şi Dan Isai, cofondator al lanţului de restaurante Salad Box, majoritatea deschise în regim de franciză. Potrivit lui, piaţa este departe de a-şi fi atins potenţialul, iar realizarea acestui obiectiv este extrem de volatilă. „În economia românească, în continuare sumele rulate în acest tip de business sunt relativ mici. Despre a atinge un potenţial încă nu poate fi vorba. Suntem la momentul în care lumea, clienţii, actorii sociali descoperă francizele, învaţă despre produsele oferite în acest sistem şi se obişnuiesc cu acest concept de operare.” De asemenea, subliniază el, „dezvoltarea unei pieţe este direct proporţională cu potenţialul acesteia, cu cât piaţa poate asigura un număr mai mare de locaţii şi o putere de cumpărare pe măsură, cu atât devine mai atractivă”.

    „Avantajul major este preluarea unei afaceri viabile, îndelung verificată în economia reală, fiind astfel organizată încât să faciliteze transferul prin francize. Asistenţa tehnică şi cea managerială sunt alte avantaje. Imaginea foarte bună este un alt avantaj important al francizei. Apartenenţa la un lanţ de magazine garantează întreprinzătorului recunoaşterea extrem de rapidă, pe baza prestigiului de care se bucură francizorul”, consideră şi Stephane Dumas, cofondator al afacerii cu accesorii Meli Melo – Paris. Cofondatorul Salad Box, menţionează, din rândul avantajelor, şi puterea unei reţele internaţionale, în situaţia unor businessuri precum cel pe care îl reprezintă, cunoştinţele cumulate din mai multe pieţe, standardizarea tuturor proceselor de lucru, precum şi un portofoliu de produse testat şi validat. „O franciză este un business la cheie, care operat corespunzător măreşte şansele să aducă rezultate favorabile”, adaugă Isai. „Francizele sunt extrem de populare în rândul proprietarilor de afaceri mici şi antreprenorilor în devenire, întrucât oferă şansa de a deţine o afacere, având, totodată, susţinerea din partea unei companii cu un model de business care este deja unul de succes”, observă şi Răzvan Cuc, preşedinte al RE/MAX România.
    Chiar dacă businessul este unul „la cheie”, nu lipsesc provocările şi necesitatea unor reacţii rapide din partea antreprenorilor care le dezvoltă. Radu Savopol vorbeşte despre o piaţă în continuă schimbare, motiv pentru care „trebuie mereu să inovezi, să ţii pasul cu trendurile, să fii activ şi proactiv, să fii fairplay şi să îţi asumi riscuri când poate alţii nu ar face-o. E important să fii pe fază, să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi, aşadar. Provocările într-un business apar zilnic, trebuie să ţii pasul cu ele”. Chiar şi în situaţia unei francize există ceva care poate surprinde şi e nevoie să iei decizii pe moment, să fii spontan şi să acţionezi, uneori, şi din instinct. Iar când vine vorba despre francizele internaţionale, „provocarea cea mai mare este adaptarea la pieţele noi şi înţelegerea nevoilor clienţilor din pieţele respective, astfel încât să existe mereu un echilibru între adaptarea locală şi păstrarea unui brand unitar, care defineşte puterea unui brand internaţional”, adaugă Isai.
    „Reţeta succesului” în situaţia unei afaceri în franciză stă în – potrivit proprietarilor de francize cu care a discutat Business MAGAZIN – brand, concept, flexibilitate, orientare în funcţie de nevoile de consum ale pieţei şi identificare a zonelor ce permit dezvoltarea de business. Pe de altă parte însă, Radu Savopol consideră că, dincolo de aceste aspecte, chiar şi într-un business cu francize trebuie să fii agil. „Cred că e important să iei decizii în momente cheie, să fii un bun observator şi analizator al competiţiei şi al pieţei în general şi, poate cel mai important, să fii activ. Să fii aproape de comunitatea ta, a celor ce-ţi iubesc brandul, să vii cu noutăţi, cu oferte, să păstrezi relaţia de încredere construită în timp şi s-o consolidezi, să îţi tratezi cu respect angajaţii şi să fii transparent. Munca şi pasiunea sunt alte elemente cheie care te ajută să îţi consolidezi businessul, fără ele nu poţi, după mine, să faci nimic trainic”, crede antreprenorul. 

    O afacere „la preţ fix”


    După inaugurarea unei prime cafenele în 2015, în Bucureşti, lanţul de cafenele 5 to go, înfiinţat de Radu Savopol şi Lucian Bădilă, s-a extins până în prezent la aproximativ 150 de locaţii în toată ţara, devenind cel mai mare lanţ din punctul de vedere al numărului de unităţi de pe segmentul cafenelelor.

    Cifra de afaceri înregistrată astfel a ajuns anul trecut la 5,5 milioane de euro la nivelul întregului grup 5 to go, aproape dublă faţă de 2017, când aceasta se plasa la 2,8 milioane de euro. „Pentru finalul lui 2019 preconizăm o cifră de afaceri de 8,5 milioane de euro şi ne bucurăm să anunţăm că numai într-o singură lună, octombrie, am atins pragul de 1 milion de euro cifră de afaceri”, spune Radu Savopol în interviul acordat Business MAGAZIN.
    Francizarea a fost unul dintre motoarele de dezvoltare a afacerii, în contextul în care din totalul de unităţi din prezent, aproximativ 90% sunt deschise în regim de franciză.
    „Franciza 5 to go are la bază un concept unic, de preţ fix, idee care m-a inspirat şi m-a făcut să creez acest business împreună cu o echipă tânără şi dinamică. Conceptul a fost foarte bine perceput de iubitorii de cafea şi vreau să credem că ne-am impus în piaţă prin cinci reguli simple: gustul cafelei noastre, profesionalismul echipei şi iscusinţa preparatorilor barista, rapiditatea cu care servim produsele, diversitatea lor – pentru că nu oferim numai cafea, ci şi răcoritoare, sandviciuri, dulciuri  – şi stilul de viaţă, pentru că noi credem că putem să oferim o stare mai bună clienţilor noştri, de aici şi motto-ul «Smile, there’s coffee!»”, descrie Radu Savopol, cofondatorul lanţului de cafenele 5 to go, conceptul brandului.
    Investiţia iniţială într-o franciză 5 to go este cuprinsă între 15.000 şi 20.000 de euro, taxa de franciză, de 4.500 de euro + TVA, fiind inclusă în aceste valori. „Suma poate varia în funcţie de mai mulţi factori importanţi, precum suprafaţa locaţiei, chiria spaţiului, mobilierul sau numărul de angajaţi. Amortizarea investiţiei se face într-o perioadă de un an, maximum doi”, precizează Radu Savopol. Un francizat 5 To Go trebuie să aibă în vedere o durată minimă a contractului de cinci ani, precum şi plata următoarelor redevenţe: 4% taxă lunară, 1,5% contribuţia la bugetul de marketing, taxe care se vor aplica la cifra de afaceri. „Noi ne ocupăm de pregătirea de dinainte de a deschide locaţia şi suport după ce demarăm businessul”, precizează antreprenorul. În ceea ce-i priveşte pe francizaţi, Radu Savopol observă că din rândul comunităţii acestora se disting două categorii principale. Una ar fi aceea a antreprenorilor care au lucrat mult timp în afara ţării şi şi-au dorit să revină acasă, în România, şi să-şi dezvolte propriul business. Un exemplu în acest sens este Marian Creangă, francizat cu două locaţii 5 To Go, de la Sfânta Vineri şi Brico Depot Orhideea din Capitală. După 11 ani petrecuţi în afară, el a revenit în România fără o perspectivă concretă de viitor. A mizat pe deschiderea unei cafenele 5 to go, iar la şase luni distanţă a realizat că este pregătit pentru o a doua locaţie. Planurile lui nu se opresc însă aici, el vizând deschiderea a trei locaţii 5 to go în sistem de franciză.


    O altă categorie care se evidenţiază în rândul francizaţilor 5 to go este a tinerilor antreprenori, iar Radu Savopol o aduce ca exemplu pe Bianca Sperchez, care, la 25 de ani, deţine două francize 5 to go în Braşov, oraşul ei natal. „Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, de la părinţii ei, aşa că lucrurile au venit cumva firesc, deşi nu avea în plan, acum ceva timp, să urmeze acest drum. Chiar se gândea să plece în străinătate, să-şi construiască în altă parte cariera, dar ambiţia personală a făcut-o să rămână aici şi să-şi demonstreze ei, dar şi celorlalţi că se pot construi lucruri frumoase şi în România, că există potenţial şi putem să-l valorificăm”, povesteşte Savopol.

    CV de francizat 5 to go
    1.
    Plasarea în piaţă (viitoarea locaţie 5 To Go trebuie să fie dezvoltată în zone cu mai mult de 50.000 de locuitori);
    2.
    Asigurarea unei suprafeţe de vânzare de 10-50 mp;
    3.
    Găsirea unor spaţii optime de amplasare (zone cu spaţii de birouri, sedii administrative, licee sau facultăţi).  

    Pariul franţuzesc pe oraşe mici

    „Avem un concept suficient de matur ca să îl putem franciza. Pentru Meli Melo – Paris era deja timpul să dea startul la această dezvoltare atât în România, cât şi la nivel internaţional. Procesul de francizare a brandului Meli Melo este unul simplu şi concis. Ne bazăm pe o strategie inversă şi anume pe orientarea înspre oraşele de dimensiune mai mică, deoarece au o viteză de dezvoltare mult mai accentuată. Totodată, franciza Meli Melo Paris este un concept dublu: pe piaţa din România şi pe pieţele internaţionale, acolo unde nu am deschis direct magazine”, descrie Stephane Dumas, unul dintre fondatorii acestui brand în România şi membru al boardului Meli Melo – Paris, strategia de franciză a companiei. 
    Meli Melo – Paris a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 1998, ajungând în prezent la 62 de magazine, cel mai recent fiind inaugurat în centrul comercial Veranda. După piaţa locală, compania s-a extins şi în Chişinău, Belgrad şi Sofia, unde deţine câte trei magazine. Compania este prezentă şi în online şi este activă şi pe segmentul de decoraţiuni pentru locuinţe, pe care deţine 7 magazine.


    Prima franciză Meli Melo şi singura în prezent din portofoliul companiei a fost deschisă în Târgu-Jiu, în septembrie 2018, în cadrul complexului Shopping City Târgu Jiu. „A fost startul perfect: partener, spaţiu, locaţie şi perioadă, iar rezultatele sunt peste aşteptări”, descrie Stephane Dumas începutul extinderii companiei prin franciză pe piaţa locală. În contextul acestui început optimist, compania şi-a propus ca în perioada următoare să se extindă în alte oraşe din ţară. „Până în 2022 ne-am propus să deschidem în franciză în nouă oraşe: Deva, Alba Iulia, Turnu Severin, Târgovişte, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Piatra Neamţ şi Botoşani”, descrie Dumas planurile viitoare de programului de francize al Meli Melo.
    Costul unei francize Meli Melo variază între 60.000 si 80.000 euro, în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de amenajare conform standardelor impuse de brand, iar investiţia ar trebui să fie recuperată în aproximativ doi ani şi jumătate – „în condiţii normale de derulare a businessului”, spun reprezentanţii afacerii. „Cu partenerul nostru francizat va fi un parteneriat real, suntem aproape de acesta şi chiar împreună în alegerea  locaţiei, negocierea contractului cu proprietarul, formarea profesională a angajaţilor şi ajutor în gestionarea magazinului. Vom considera întotdeauna francizatul nostru ca făcând parte din grupul Meli Melo şi de aceea vom fi aproape de el de câte ori este nevoie”, descrie Dumas colaborarea cu francizaţii companiei.

    CV de francizat Meli Melo
    1.
    Partener atras de comerţ, de preferat cu experienţă în retail, dar nu obligatoriu;
    2.
    Să poată susţine costul unei francize, care variază în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de aranjare conform standardelor companiei;
    3.
    Spaţiul unde se va deschide magazinul Meli Melo – Paris trebuie să aibă o suprafaţă cuprinsă între 40 şi 80 de metri pătraţi.
    4.
    Într-o primă etapă de colaborare, se semnează contractul între francizat şi se percepe o taxă de franciză de 5.000 de euro, incluşi în estimarea investiţiei iniţiale. În acelaşi timp se semnează şi contractul de închiriere cu centrul comercial sau magazinul pietonal şi se elaborează un plan de deschidere. 

    O alternativă sănătoasă (de business)


    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1.
    Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2.
    Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.

    O investiţie minimă şi o piaţă mereu efervescentă

    „Conceptul francizei RE/MAX a fost proiectat în aşa fel încât să ajute antreprenorul să îşi dezvolte afacerea indiferent de experienţa sa anterioară în imobiliare”, spune Răzvan Cuc, preşedintele şi proprietarul masterfrancizei RE/MAX pe piaţa locală. Lanţul agenţiilor imobiliare cu origini americane RE/MAX are o istorie de patru decenii şi numără, la nivel global, peste 125.000 de agenţi afiliaţi în 110 ţări.

    Toate unităţile RE/MAX sunt deschise în regim de franciză, iar la nivel naţional, compania are peste 50 de birouri. În primul semestru din 2019, acestea au intermediat un volum de tranzacţii dublu faţă de S1 2018, cu o valoare cumulată a proprietăţilor tranzacţionate de aproximativ 79 milioane euro.


    Investiţia iniţială într-o astfel de franciză este de 8.990 euro fără TVA şi include dreptul de a folosi conceptul de proprietate cu toate beneficiile incluse pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării contractului. Această redevenţă iniţială de franciză include un pachet de training, respectiv 200 ore de educaţie specifică, materiale de lucru, de marketing, de tehnologie, cât şi suport în demararea afacerii – practic tot ce e nevoie pentru a demara o afacere la cheie.
    Odată cu accesul la reţeaua companiei, brokerii/ownerii vor plăti o redevenţă lunară procentuală din venituri şi una fixă, administrativă, pentru care beneficiază, printre altele, de consultanţă constantă pentru dezvoltarea afacerii, consiliere de marketing, dar şi acces la o platformă CRM de listare a proprietăţilor. Suportul oferit este unul integrat, atât la nivel juridic, de marketing, administrativ, cât şi pentru activităţile de intermediere în teren.
    „Sumele totale investite în achiziţia francizei şi amenajarea birourilor diferă însă de la caz la caz, pentru fiecare francizat, în funcţie de dotările biroului în care se va desfăşura activitatea”, precizează Răzvan Cuc. În medie, investiţia într-o franciză RE/MAX se recuperează în doi ani. „Pentru a avea succes, francizatul RE/MAX trebuie să dispună de timp, bani şi drive (determinare – n.r.)”, crede Răzvan Cuc. În ceea ce priveşte businessul, „reţeta succesului” este formată din trei elemente principale: brandul, reţeaua şi suportul. „Renumele la nivel mondial al brandului le oferă francizaţilor posibilitatea de a se  remarca şi diferenţia de competiţie, iar sistemul bazat pe colaborare între birouri pe care mizează RE/MAX facilitează procesul de tranzacţionare. După cum menţionam anterior, suportul oferit constant reprezintă, de asemenea, un avantaj competitiv pentru cei care fac parte din reţea”, precizează preşedintele RE/MAX.  

    CV de francizat RE/MAX

    1.
    Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România, spune că un francizat trebuie să aibă trei ingrediente pentru a demara şi dezvolta afacerea: bani, timp şi drive.

    Plan de afaceri pentru normalitate în sănătate

    „Noi ne dezvoltăm şi prin propriile resurse, chiar de anul trecut jumătate dintre clinicile noastre au fost deschise prin propriile investiţii. Însă, pentru o dezvoltare sustenabilă, într-un ritm extrem de rapid, avem nevoie de parteneri care să adere la obiectivele noastre ambiţioase. Conceptul pe care îl propunem este de parteneriat. Este uşor diferit faţă de francizarea clasică”, descrie dr. Ionuţ Leahu, CEO şi fondator al reţelei stomatologice ce îi poartă numele, conceptul de parteneriere al companiei. „Păstrăm rigoarea francizei şi ne dorim ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei noastre”, adaugă antreprenorul.
    El spune că modelul lor de colaborare este diferit faţă de o franciză clasică deoarece compania-mamă aduce şi susţinere materială şi propria investiţie în clinică, alături de cunoştinţele legate de construcţia uneia, ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei.


    Dintre clinicile din reţeaua Dr. Leahu, cele din Piteşti şi Oradea (deschisă acum câteva zile) sunt dezvoltate prin parteneriate. Clinica din Piteşti, prima clinică a companiei din afara Bucureştiului, a fost deschisă la începutul anului 2018 şi a ajuns, după aproape doi ani, a ajuns la 450 de pacienţi unici pe lună si un procent din business de 15%. „Estimăm o evoluţie foarte bună şi pentru Oradea, în special pentru că această clinică va fi un centru de excelenţă regional pentru care ne propunem, în timp, să atragă un public relevant din toate ţările din jur”, spune antreprenorul. 
    Sistemul de parteneriere al companiei se bazează pe patru piloni: primul este conceptul de Clinică Integrată – One Stop Shop. Aceasta va avea cel puţin 8 scaune stomatologice, va fi dotată cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi va conţine o ofertă integrată de servicii, precum şi o echipă multidisciplinară în care spun că investesc major; al doilea pilon al acestui parteneriat este viziunea pe termen lung în ceea ce priveşte construcţia brandului; cel de-al treilea pilon este centrat pe achiziţii, toate realizându-se la un nivel competitiv de preţ; ultimul pilon este consultanţa pentru dezvoltarea şi optimizarea businessului.
    Investiţia minimă pe care o poate face un partener este de 100.000 euro, iar reprezentanţii companiei intră într-un astfel de parteneriat cu 400.000 euro. „Vorbim despre un nivel minim pentru a deschide o clinică la standardele despre care vorbim. Aceasta dacă ne raportăm doar la investiţia materială. Se adaugă, bineînţeles, şi altfel de implicare – experienţa noastră nu doar ca profesionişti, ci şi în construirea unui business în stomatologie, în construirea unui brand, în dezvoltarea şi optimizarea businessului”, explică dr. Leahu. În ceea ce priveşte amortizarea investiţiei, aceasta are un termen de cinci ani – „Este perioada maximă în care ne aşteptăm să recuperăm investiţia”.
    Care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca o franciză Dr. Leahu să aibă succes? „Succes pentru noi înseamnă ca pacientul să aibă acces la sănătate reală, iar aceasta înseamnă respectarea standardului din reţeaua noastră – clinică integrată, servicii complexe, folosind tehnologie de ultimă generaţie, echipă cu specializări multiple. Aceasta reţetă, considerată încă nişă în domeniul nostru, trebuie să ajungă normalitate. După experienţa construirii unei reţele de 12 clinici, putem spune cu tărie că aceste elemente creează succesul.”
    Recent, lanţul de clinici dentare Dr. Leahu, cu afaceri de 29,5 milioane de lei în 2018, a încheiat anticipat plasamentul privat pentru atragerea a 10 milioane de lei de la investitori, într-una dintre cele mai mari emisiuni de obligaţiuni în lei de pe piaţa AeRO a BVB.CV de francizat

    CV de partener Dr. Leahu

    1.
    Orice partener trebuie să creadă în misiunea companiei de a oferi pacienţilor sănătate reală şi o experienţă excepţională;
    2.
    Nu este o condiţie să fie medic stomatolog, poate fi manager în domeniul sănătăţii, dar trebuie să se îndrepte spre pacient şi să aibă spirit antreprenorial, să fie team player şi manager implicat;
    3.
    Să intre în parteneriat cu o contribuţie proprie de minimum 100.000 euro.

    Un business în tendinţe 

    Nişa spaţiilor de lucru flexibile sau co-working, cum sunt ele mai cunoscute, este o alta pe care pot intra din octombrie 2019 şi în regim de franciză antreprenorii români. International Workspace Group Luxembourg, companie activă pe această piaţă, a lansat recent o nouă schemă de franciză în România, vizând extinderea spaţiilor de coworking sub brandul Regus.
    IWG este activă la nivel internaţional din 1989, cu mărci precum Regus şi Spaces. Grupul are o reţea de peste 3.300 de centre în peste 1.100 de oraşe şi 120 de ţări. Pe piaţa locală, IWG a intrat în 1999, prin brandul Regus, iar în 2018 a lansat în România şi brandul Spaces.


    „Oferta noastră se bazează pe sistemul de cluster franchise, ceea ce înseamnă că francizatului care doreşte să dezvolte o afacere în piaţa de serviced offices i se atribuie o anumită regiune. Momentan ne concentrăm asupra marilor oraşe. De asemenea, francizatul trebuie să ia în considerare faptul că fiecare locaţie trebuie să respecte anumite standarde, respectiv minimum de 1.000 mp, să fie situată într-o zonă de clasă A a oraşului şi să includă peste 130 de staţii de lucru”, a descris
    Arpad Szanto, head of franchising al IWG pentru România,
    conceptul de franciză pe care ei îl oferă, într-un comunicat de presă.
    Potrivit unui studiu realizat de IWG, la care au participat 200 de respondenţi din România, deopotrivă angajatori şi angajaţi, aproximativ 60% dintre angajaţii români lucrează remote cel puţin o dată pe săptămână, iar peste 80% din companii consideră că un spaţiu de lucru flexibil ar avea un impact direct în creşterea afacerii (91%), în maximizarea profitului şi menţinerea competitivităţii (87%), că le-ar oferi posibilitatea să extindă afacerea în pieţe noi, să recruteze şi să menţină talentele în organizaţie (84%). Nişa este, astfel, una efervescentă şi atrăgătoare pentru viitorii antreprenori.

    Radiografia unei pieţe tinere şi neliniştite
    Piaţa de francize din România, a cărei istorie a început să se scrie mai activ la debutul anilor ’90, a atras unele dintre cele mai cunoscute branduri de la nivel mondial, în frunte cu McDonald’s, KFC şi Starbucks. Primii paşi au fost timizi, numărul afacerilor dezvoltate în acest tip de parteneriat putând fi numărate iniţial pe degete. Apoi, anii au trecut, economia s-a dezvoltat şi odată cu ea şi piaţa de francize a prins contur şi a ajuns să cuprindă astăzi peste 400 de concepte active. Alte circa 40 de nume – străine şi locale – se uită către economia României şi caută parteneri, arată datele companiei de specialitate Franchwise.
    „Un număr de 406 concepte sunt active în piaţa din România, fiind vorba de conceptele care au cel puţin o unitate operaţională. Numărul lor a crescut cu 5% faţă de ultimul studiu, semn că piaţa locală devine atrăgătoare pentru astfel de businessuri. Mai mult, pe lângă conceptele active în piaţă, există peste 40 de idei noi de business aflate în căutare de parteneri – fie masterfrancize internaţionale, fie concepte autohtone care şi-au lansat sistemul de franciză”, spune Paul Voicu, managing partner la Franchwise.

    Victoria’s Secret (lenjerie intimă), Pizza Hut (restaurant – pizzerie) sau Hilton (lanţ hotelier) sunt branduri care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Aceeaşi este şi situaţia McDonald’s, Starbucks sau KFC.
    Puţini sunt cei care să nu fi auzit ele, ba chiar să nu fi gustat un cheesebuger la „Mac”, o porţie de aripioare picante de la KFC sau să nu-şi fi început dimineaţa cu o cafea la Starbucks. Nu la fel de mulţi sunt însă cei care ştiu că fiecare dintre aceşti giganţi este prezent pe piaţa din România în sistem de franciză. Dar, până la urmă, despre asta este vorba într-un astfel de business: despre acelaşi brand şi despre constanţă în afaceri, indiferent de tipul de operare şi de cine se află în spate. Pentru un consumator, un restaurant sau o cafenea operată de francizor nu trebuie să fie cu nimic diferită de una deschisă de un francizat.
    Unele dintre cele mai puternice companii din lume, cu afaceri de miliarde de dolari (fiecare), au pariat pe acest model de business pentru că şi-au dat seama că este o reţetă pentru scalarea afacerii şi pentru dezvoltare.
    Spre exemplu, Ikea şi Zara au testat iniţial piaţa din România printr-un partener pentru ca apoi să îşi răscumpere afacerea şi să vină să opereze direct. Există şi modelul invers, cum este cazul McDonald’s. Aici americanii au venit direct în 1995, pentru ca circa 20 de ani mai târziu să vândă operaţiunile unui francizat. Piaţa din România s-a dovedit prea mică pentru lanţul american de restaurante de tip fast-food.
    Indiferent de situaţie, există o constantă, şi anume faptul că multe dintre marile branduri se extind prin parteneri, mai ales acolo unde nu ştiu bine piaţa şi unde au nevoie de ajutorul unui localnic. Astfel riscul este mai mic pentru brand, care de altfel nici nu investeşte direct – pariul financiar fiind al francizatului. Acesta din urmă are avantajul de a se lansa pe piaţă cu un nume puternic. Astfel, el nu mai trebuie să muncească la fel de mult ca să ajungă în conştiinţa consumatorului.
    Poate cel mai concludent exemplu în acest sens este cel al brandului de lenjerie intimă Victoria’s Secret, adus pe plan local de o companie din Kuweit. Deşi piaţa de modă este una dintre cele mai competitive din România, cu peste 100 de mărci, majoritatea internaţionale – un număr similar celui de pe pieţele mai dezvoltate –, la deschiderea Victoria’s Secret s-au strâns câteva mii de persoane în primele zile. Ba chiar s-au format cozi la uşa magazinului.
    Pariind pe apetitul românilor pentru trenduri şi pe interesul lor de a arăta bine, pe aceeaşi piaţă, cea de modă, tot în 2019 brandul britanic Topshop, unul dintre cele mai importante nume din fashionul mondial, a intrat în România cu un magazin. Britanicii, care ulterior s-au extins, sunt prezenţi local în sistem de franciză, aduşi de grupul Voici La Mode, care mai are şi franciza altui grup de modă din Marea Britanie, mai exact Marks & Spencer.
    Retailul, indiferent că e vorba de modă, de cosmetice sau decoraţiuni, a atras cele mai multe concepte de francize în România, aproape 200, deci circa 50% din totalul din piaţă. Totuşi, ponderea este în scădere pentru că HoReCa şi serviciile câştigă teren. Varietatea mare a conceptelor disponibile în cele două sectoare mari, precum şi paleta largă de investiţii şi redevenţe au atras în ultimii ani tot mai mult atenţia potenţialilor investitori. Astfel, investiţia pondeşte de la câteva mii de euro pentru un centru de recrutare, merge spre câteva zeci de mii în cazul unei cafenele şi ajunge la chiar şi la peste 100 milioane de euro în cazul unui hotel afiliat unui lanţ internaţional.
    Momentan, piaţa de francize este dominată de concepte străine, astfel că doar una din trei afaceri care se dezvoltă în parteneriat e românească. Situaţia e însă normală dat fiind că această piaţă abia prinde formă şi se află în plin proces de creştere.
    Istoria francizei locale a început să se scrie la în prima parte a anilor ’90 când nume precum KFC sau Pizza Hut au intrat în România prin parteneri. De fapt însă, brandul hotelier Intercontinental a fost cel care a deschis această piaţă încă dinaintea Cortinei de Fier, când conceptul de franciză era însă la fel de străin poate ca şi capitalismul. Popularizarea lui a venit apoi.
    Anii au trecut şi acest model de business colaborativ a început să câştige teren în România după modelul din Occident. Şi nu doar că a convins nume internaţionale precum Gregory’s, Gucci sau Intersport să îşi pună România pe hartă, ci i-a determinat pe o serie de antreprenori români cu greutate să încerce să devină şi mai puternici alături de parteneri francizaţi.
    Acum circa patru ani aceştia din urmă puteau fi număraţi pe degete, însă acum an de an există nume noi care se alătură listei. De partea cealaltă, câteva mii de potenţiali investitori – cu sau fără experienţă în business – cochetează cu ideea de a-şi achiziţiona o franciză.


    „Ne dorim să creştem de la un an la altul atât ca brand, cât şi în termeni financiari şi suntem încrezători că ne vom atinge obiectivele propuse. Una dintre căile prin care credem că vom evolua este sistemul de franciză, care, în stadiul în care ne aflăm, deja ne dovedeşte că este un pariu câştigat“, spunea recent Cristian Pandel, fondatorul grupului de turism Christian Tour. Compania a lansat sistemul de franciză în 2018.
    Acesta este doar un exemplu de business românesc care pariază pe franciză, altele fiind Meli Melo (decoraţiuni), Piatra Online (materiale de construcţii) sau Dr. Leahu (clinici stomatologice). Există totodată şi nişe de piaţă care înregistrează creşteri solide pe segmentul businessurilor locale care se dezvoltă în franciză, ca spre exemplu piaţa de cafenele, aflată în plin boom. Astfel, 5 To Go, The Coffee Shop şi Ted’s sunt toate concepte „made in Romania”. Similar, pe piaţa de fast-food au aparut Salad Box, Spartan sau Pep & Pepper, la fel cum pe piaţa de mobilier şi bricolaj şi-au făcut loc nume precum Casa Rusu, Bella Casa. Astfel, pe urmele unor giganţi precum cei mai sus menţionaţi, păşesc şi businessuri locale care îşi dau seama că asocierea şi parteneriatul sunt cuvintele cheie în afaceri, indiferent de tipul lor.
    În acest context, în termeni de valoare, piaţa totală de francize din România aproape s-a dublat în perioada 2015-2019, până la 3,6  mld. euro, după ce numărul conceptelor – internaţionale şi mai ales locale – care apelează la acest model de business a crescut constant odată ce afacerile au înţeles importanţa scalării şi a dezvoltării alături de parteneri, conform datelor Franchwise.
    În circa trei ani, piaţa ar putea ajunge la pragul de 5 mld. euro dacă se menţin direcţia şi energia actuale. Dar, la fel ca în orice business – sau poate mai mult decât în cazul altor afaceri -, e nevoie de muncă de echipă, de colaborare între francizori, masterfrancizaţi şi francizaţi.

    Nu toate poveştile (în franciză) se termină cu bine

    1.
    Pentru La Perla, Hugo Boss, Burger King şi Gregory’s prezenţa actuală în România nu este prima. Criza, concurenţa crescută sau lipsa de adaptare la consumatorul local au făcut ca primele francize să eşueze. Cu alţi parteneri şi cu noi planuri de business, aceste afaceri au revenit.

    2.
    Lanţul de cafenele Esquires Coffee s-a retras în 2019 din România la nici un an de la deschiderea primei unităţi. Brandul era venit în sistem de franciză.

    3.
    Omul de afaceri Octavian Radu, care deţinea în perioada de boom peste zece francize ale unor branduri internaţionale de modă (Mandarina Duck, Kipling, Olsen sau Bally), şi-a încheiat socotelile cu domeniul în 2013 după ce a renunţat la Debenhams şi a închis ultimele două magazine. Debenhams a mai venit o dată ulterior în România, cu alt francizat, însă a eşuat din nou. Cele mai mari branduri de modă – în frunte cu Zara, H&M şi C&A – sunt acum prezente direct.

    4.
    Brandul britanic New Look, adus pe piaţa locală în sistem de franciză, a decis în 2015 să iasă din România, la circa patru ani de la deschiderea primului magazin. Brandul a fost adus pe piaţa locală de grecii de la Fourlis, care deţin încă franciza retailerului de echipamente sportive Intersport. Aceştia au pierdut însă licenţa primită de la compania de modă din cauza rezultatelor slabe, potrivit surselor din piaţă de la acea vreme.

    5.
    Costa Coffee şi Dunkin Donuts – două dintre marile nume internaţionale cunoscute pentru dezvoltarea în franciză – au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au ieşit. Cele două companii au ieşit din România în plină criză financiară, când piaţa cafenelelor a fost puternic afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ.

    HoReCa domină piaţa mondială a francizelor. McDonald’s e cap de listă

    Doar două dintre cele mai importante zece francize de la nivel mondial şi-au pus România pe hartă: este vorba de McDonald’s şi Taco Bell, potrivit clasamentului anual realizat de revista Entrepreneur. Dintre cei zece există şi un nume – Donkin’ Donuts – care a fost prezent local, dar care a ieşit încă dinainte de izbucnirea crizei şi nu a mai revenit.

    Prezenţa slabă la nivel local se menţine şi la nivel top 100 de francize, dat fiind că doar zece dintre cele mai puternice nume de la nivel mondial sunt prezente în România.
    Cele zece provin aproape exclusiv dintr-un singur domeniu, HoReCa, respectiv din două subsectoare – restaurante şi hoteluri. 
    De altfel, vârful acestui top ce cuprinde un total de 500 de francize este dominat de companii din domeniul restaurantelor şi cafenelelor, pe poziţiile următoare regăsindu-se şi afaceri din industria fitnessului, a educaţiei, a hotelăriei sau a centrelor pentru bătrâni. Prezenţa unor mari giganţi din fast-food la vârf este justificată de faptul că aceste afaceri au priză la public, consumatorii căutând să mănânce gogoşi, burgeri sau aripioare de pui.
    Primul clasament pe piaţa de francize a fost realizat de Entrepreneur acum 40 de ani, iar tradiţia continuă ca urmare a faptului că această piaţă este în continuă dezvoltare, atât în SUA, ţara-mamă a revistei, cât şi la nivel mondial, inclusiv România.
    Metodologia din spatele acestui clasament ia în calcul o serie de factori precum mărimea reţelei, creşterea acesteia, puterea financiară a businessului şi stabilitatea lui. Contează şi sprijinul acordat francizaţilor, puterea brandului, dar şi costurile şi taxele pe care le presupune un astfel de business pentru partener. Pe listă se află însă mai mulţi factori importanţi în economia actuală, precum prezenţa în social media. Acesta este un factor care nu a fost luat în calcul la realizarea primelor topuri acum mai bine de trei decenii.


    McDonald’s este cea mai puternică franciză din lume, gigantul american din industria fast-food fiind prezent pe piaţa din România din 1995, întâi direct şi apoi în sistem de franciză, operat de grupul maltez Premier Capital.
    De altfel, în prezent toate numele mari din industria restaurantelor şi cafenelelor care au intrat pe piaţa din România sunt venite în francize. Cele mai multe nume gigant au optat pentru această formă de activitate încă de la început. Spre exemplu, antreprenorii care au adus în anul 1994 Pizza Hut în România au investit trei ani mai târziu şi în franciza KFC. Mai mult, după o pauză de circa 20 de ani, aceiaşi oameni de afaceri au pariat şi pe franciza Taco Bell. Toate trei brandurile sunt incluse în topul Entrepreneur al celor mai puternice 100 de francize, ba chiar în primele 25 de locuri.
    Similar, grupul polonez AmRest a preluat în România franciza Starbucks şi după mai mulţi ani de prezenţă, în 2019, a început să dezvolte şi brandul de restaurante de tip fast-food Burger King, tot în franciză. Polonezii au de altfel un portofoliu vast de branduri – proprii sau francize – pe care le dezvoltă pe mai multe pieţe.


    Acest model le permite unor giganţi din industria HoReCa să acopere o bună parte din această lume cu investiţii realizate de parteneri. Cei mai mulţi jucători din HoReCa preferă să acorde masterfranciza pe o piaţă unui singur partener care să se ocupe de dezvoltare, singura excepţie este cea a Subway, care acordă fiecărui partener una sau mai multe unităţi.
    Fiecare dintre conceptele analizate de Entrepreneur este diferit şi necesită investiţii iniţiale pe măsură. Investiţiile variază de la câteva mii de euro la peste 100 de milioane de euro în cazul unui hotel Hilton Hotels and Resorts.
    În clasamentul revistei, pe lângă conceptele de HoReCa se găsesc şi afaceri din retail, educaţie sau asistenţă pentru bătrâni şi persoane cu dizabilităţi. Niciunul dintre acestea nu şi-a pus România pe hartă. Încă!

    Ce se poartă în materie de francize? Tendinţe globale versus trenduri „made in Romania”

    În ultima perioadă, pe piaţa locală de francize se remarcă o serie de tendinţe care vin să consolideze segmente precum cafenelele de specialitate, educaţia, restaurantele cu specific sau cele de tip fast-food. O parte dintre aceste trenduri vin dinspre Occident, de unde se dă de altfel tonul în materie de tendinţe. O parte însă sunt „coapte” în bucătăriile mediului de business local, care s-a adaptat la publicul românesc. Există şi o serie de tendinţe din vest care nu au prins la consumatorul local, cel puţin momentan, existând în unele cazuri o întârziere de câţiva ani până când o direcţie ajunge din SUA sau Europa Occidentată către Europa de Centrală şi de Est.

    Mâncarea cu specific – japonez, mexican – şi deserturile îngheţate, companiile care activează în industria de îngrijire personală – saloanele de manichiură sau de gene –, centrele educaţionale pentru copii, service-urile de reparaţii şi magazinele de electro-IT, alături de centrele de fitness se numără printre domeniile identificate de revista Entrepreneur ca fiind cele mai atractive pentru a se dezvolta în sistem de franciză. Acestora li se adaugă locurile de joacă şi alte centre recreaţionale, businessurile asociate animalelor de companie şi companiile de recrutare şi HR, conform aceleiaşi surse.
    O parte dintre aceste domenii se află în ascensiune puternică şi în România, doar că de multe ori dezvoltarea se face direct de jucătorii deja existenţi, fie ei locali sau străini. Există însă şi câteva excepţii.
    „Fitnessul este una dintre cele mai importante industrii pentru piaţa de francize şi nu doar atât, ci continuă să crească an de an, fără a da semne de oboseală. De la săli de box la studiouri butic, există ceva pentru oricine, inclusiv pentru copii, pentru care se dezvoltă tot mai multe concepte”, potrivit analizei revistei Entrepreneur.


    În România, numărul practicanţilor de sport – indiferent de forma lui – creşte constant, însă piaţa locală este departe de alte ţări din punctul de vedere al ponderii din populaţie care are activităţi de profil. Totuşi, numărul businessurilor active în domeniu creşte, de multe ori fiind vorba de afaceri de nişă, fie ele româneşti sau străine. În paralel se dezvoltă şi concepte conexe.
    Antreprenorul Eric Wakker a fondat acum 15 ani businessul PowerSlim, afacere care se bazează pe dezvoltarea unei metode de slăbit eficiente şi de durată. Pentru acest lucru, omul de afaceri a creat şi peste 120 de produse folosite în această dietă, produse disponibile în spa-uri, farmacii, centre de fitness şi de înfrumuseţare. Iniţial businessul a fost lansat în Belgia, pentru ca apoi să fie extins în Olanda, Germania şi Austria. Acum, antreprenorul se uită către România, unde caută un partener masterfrancizat dispus să investească 200.000-250.000 de euro pentru a porni la drum. PowerSlim este o metodă de slăbit care a fost dezvoltată pentru a ţinti în special segmentul femeilor pasionate de fitness, de beauty, dar şi cel paramedical.
    Un segment complementar celui de sport este HoReCa, a cărui dezvoltare îi poate determina pe de o parte pe români să mănânce mai mult în oraş, spre exemplu, dar îi poate şi determina apoi să meargă la sală. În România piaţa de restaurante, cafenele şi baruri este efervescentă, cu multe iniţiative noi şi cu dezvoltarea unora deja existente.
    Spre exemplu, piaţa de restaurante cu specific japonez se află în ascensiune puternică după ce mulţi ani au fost pe val localurile cu specific asiatic (în general) sau cele care oferă doar mâncare chinezească. Expansiunea pe acest segment se face pe de-o parte prin lansarea de restaurante noi sau prin expansiunea directă a reţelelor deja existente, iar pe de alta prin francize. Cel mai recent exemplu în acest sens este lanţul de restaurante cu specific japonez Japanos, prezent pe piaţă de circa trei ani. Acesta a ajuns la şapte unităţi, însă există loc de expansiune, fondatorul businessului vorbind de o reţea de 20-30 de unităţi doar în România.
    „Am făcut pasul şi către extinderea în franciză. În 2019 avem prima franciză în Bucureşti şi un prim contract semnat pentru expansiunea internaţională”, spunea recent Gabriel Faflei, fondator al Japanos. Alt domeniu unde piaţa românească merge în tandem cu cea mondială este cel al educaţiei, unde se dezvoltă în franciză concepte precum Logiscool din Ungaria (business specializat în predarea programării pentru copii şi adolescenţi), Maple Bear Canada (şcoli şi grădiniţe private) şi Lingotot, un business lansat în Marea Britanie şi care e specializat în predarea de limbi străine pentru copii. Totuşi, cele mai importante tendinţe la nivel local sunt cele de pe piaţa HoReCa, unde antreprenorii locali pariază pe apetitul românilor pentru cafea, pentru ieşit în oraş şi stat la poveşti.


    „Bucureştiul este, după Londra, oraşul cu cele mai multe cafenele de specialitate. Dacă în 2014 erau doar trei, acum sunt peste 60, iar prin comparaţie în capitala Marii Britanii sunt 160, iar în Budapesta doar 10”, spune Răzvan Crişan, unul dintre acţionarii businessului ce cuprinde cafeneaua M60, restautantul Kane şi pizzeria Mamizza. Segmentul cafenelelor de specialitate a luat avânt în ultimii ani, cu investiţii realizate de tineri antreprenori în marile oraşe ale ţării. Astfel, trei concepte româneşti au pariat pe expansiune prin parteneri şi au ajuns la peste o sută de cafenele. Ted’s Coffee, The Coffee Shop şi 5 To Go sunt cele trei branduri locale care au mizat pe expansiune într-o piaţă puternic fragmentată, unde cele mai multe unităţi sunt independente, şi nu parte a unui lanţ local sau internaţional.
    Prin comparaţie, pe celelalte două segmente HoReCa identificate de revista Entrepreneur în categoria de tendinţe, respectiv mâncarea mexicană şi deserturile îngheţate, deşi iniţiative există şi local, competiţia e încă redusă.
    Situaţii similare se remarcă pe piaţa locurilor de joacă şi a altor centre recreaţionale, în timp ce pe piaţa businessurilor dedicate animalelor de companie există un nume mare – Animax – care domină clar industria pet shopurilor, deşi în ultimii ani au apărut concepte noi şi magazine de cartier. S-au lansat şi saloane de tuns şi îngrijire, hoteluri de câini, iar magazinele de haine de profil sunt următoarele pe listă. Loc de creştere există însă!

  • Cronica de film: Prea puţin şi prea târziu

    Terminator: Dark Fate nu este atât de slab ca ultimele două episoade ale francizei, dar este încă departe de complexitatea primelor apariţii. Ciudat este că în cazul Terminator nu s-a pus, până acum, problema realizării unui reboot, toate filmele fiind legate de aceeaşi poveste. Era poate mai bine să se ia totul de la zero, dar misiunea de a îmbunătăţi un film ca Judgment Day e aproape imposibilă; Dark Fate se joacă cu această idee, acţiunea plasându-se într-o realitate în care anumite evenimente din celelalte episoade nu s-au întâmplat. Mai mult, Dark Fate aderă îndeaproape la primele două filme Terminator, atât în ceea ce priveşte complotul (un asasin cyborg aparent indestructibil, trimis în timp de către viitori stăpâni ai maşinilor pentru a elimina o ameninţare) cât şi structura. Anumite elemente sunt chiar preluate cu totul, aşa cum ar fi o urmărire cu maşini.
    Arnold Schwarzenegger reia rolul T-800 alături de Linda Hamilton, şi ea veteran al seriei, în rolul Sarah Connor. Terminator: Dark Fate prezintă un cyborg care înlocuieşte modelul T-800 (Schwarzenegger), denumit REV-9, trimis înapoi din 2042 pentru a o ucide pe Dani, din motive care nu sunt dezvăluite până foarte târziu în film; sosirea lui este precedată de apariţia bruscă a lui Grace, alt cyborg, însărcinată cu misiunea de a o proteja pe tânără. Pare încurcat, dar e de fapt o copie a scenariului din Judgment Day.
    Cu un buget de 185 de milioane de dolari şi costuri totale de producţie estimate la 470 de milioane de dolari (costuri de marketing, distribuţie etc.), Terminator: Dark Fate are şanse mari să devină unul dintre marii perdanţi ai anului la box-office. În weekendul de lansare, filmul a adunat doar 29 de milioane de dolari în Statele Unite, undeva la jumătate faţă de aşteptările producătorilor. Nici prezenţa în afara Americii nu a ajutat prea mult, încasările la nivel global fiind de aproximativ 120 de milioane de dolari. Având în vedere filmele care sunt pe cale să se lanseze, e greu de crezut că Dark Fate va reuşi să se mai apropie de primele locuri în box office.
    În concluzie, era mai bine ca atunci când ne gândeam la Terminator să avem în minte doar filmele regizate de James Cameron, în special Judgment Day, din 1991. Dar Hollywoodul rămâne consecvent în lungirea inutilă a unor francize până la momentul în care sălile de cinema rămân goale.
    Nota: 6/10

    Terminator: Dark Fate
    Regia: Tim Miller
    Distribuţie: Linda Hamilton, Arnold Schwarzenegger, Mackenzie Davis
    Durată: 2 ore 8 minute
    Buget: 185 mil. dolari
    Data lansării: 1 noiembrie

  • Cinci branduri internaţionale îşi încearcă încă o dată norocul pe piaţa locală. Toate pariază pe franciză

    Revenirea are loc în contextul în care economia creşte de câţiva ani, iar vioara întâi este consumul privat care a postat un avans de două cifre în 2016 şi 2017. Mai mult, şi în 2018 consumul a fost pe plus, deşi ritmul a mai încetinit. De altfel, toate cele patru branduri au ieşit din România invocând criza şi lipsa apetitului de consum al românilor.

    „Piaţa de mâncare şi cafea din România se află pe un trend ascendent, vedem oportunităţi de dezvoltare în viitor”, spune George Makridis, CEO al Green Break SRL, compania care operează restaurantele Gregory’s în România.

    Lanţul de restaurante originar din Grecia a revenit în 2018 pe piaţa locală după o pauză de câţiva ani, criza financiară fiind responsabilă pentru decizia grupului de a-şi concentra atenţia doar pe piaţa-mamă. Acum lanţul face o nouă încercare justificând decizia prin faptul că există potenţial de business.

    „Gregory’s are deja în România patru restaurante în principalele zone ale Bucureşti-ului – Pipera (clădirea Upground), Lipscani (centrul istoric), Băneasa Shopping City şi Mihai Bravu (în incinta unui magazin Kaufland). Ne pregătim pentru încă o deschidere în cartierul Militari, iar până la finalul anului sperăm să avem opt unităţi.” Acestea sunt unităţi proprii, însă din 2019 compania pregăteşte terenul pentru primele francize. George Makridis spune că sunt în plan 10 unităţi, pentru unele fiind deja semnate contractele pentru spaţii.

    Cea mai recentă revenire pe piaţa din România aparţine Burger King, gigantul american activ pe segmentul fast-food. Brandul a revenit local în sistem de franciză, fiind adus de grupul polonez AmRest, care deţine şi franciza Starbucks. Polonezii au un buget de investiţii de circa 200 mil. lei pentru următorii cinci ani.

    „Vrem ca în următorii cinci ani să ajungem la 50 de restaurante în România, vedem potenţial de dezvoltare pe această piaţă“, spunea recent Daniel Ryska, regional director pentru CE&SEE al Burger King. Mai mult, adăuga el, Amrest are deja experienţă cu Starbucks în România şi poate vedea rezultatele acestui brand.

    Pentru Burger King aceasta este a doua încer­care în România. Există şi branduri care au revenit local pentru a treia oară, cum este cazul Hugo Boss (modă) sau La Perla (lenjerie intimă premium), fiecare dintre ele fiind aduse de un francizat. Tot pe piaţa de modă revine şi grupul portughez Sacoor Brothers.

  • Dana Bănică, master francizat Logiscool: Dacă ai un concept clar definit şi o viziune coerentă, reuşeşti să transmiţi povestea, atunci francizarea şi scalarea nu este o problemă

    Dana Bănică, master francizat Logiscool, susţine că un brand poate fi francizat şi poate creşte pe o piaţă nouă dacă are un concept clar şi o viziune coerentă.

    „Când duci un brand pe o piaţă nouă, unde nu are o imagine, este important cum spui povestea brandului. Dacă ai un concept clar definit şi o viziune coerentă, şi reuşeşti să transmiţi povestea, atunci francizarea şi scalarea nu sunt o problemă”, a spus Dana Bănică, master francizat Logiscool, în cadrul conferinţei Franchise Connection 2019.

    Având un concept valoros a prins foarte bine pe piaţa locală. Modelul de franciză se potriveşte foarte bine, pentru că ai o platformă, curiculă şi cursuri care sunt replicate în toate unităţile. Este o misiune să facem educaţia digitală accesibilă copiilor şi să o facem într-un mod atractiv pentru copii.

    Logiscool este o şcoală dezvoltată în sistem de tip franciză unde elevi cu vârste cuprinse între 7 şi 17 ani învaţă de la nivel începător noţiuni de programare. Conceptul a fost prezentat în România la prima ediţie din 2017 a forumului de francize, organizat de ZF şi francize.ro.

    Aş sfătui persoanele care vor să devină antreprenori să vadă dacă produsul este valabil şi dacă este dispus să treacă prin procesurizarea businessului, care este destul de complicată (dureroasă). Să se uite şi spre piaţa francizelor şi să hotărască apoi.

     

  • Salad Box a deschis al doilea restaurant din Marea Britanie, la Birmingham. Brandul, care a deschis primul magazin la Cluj-Napoca în 2012, este prezent pe 12 pieţe externe

    Lanţul românesc de restaurante Salad Box, dezvoltat de patru antreprenori locali, a deschis o unitate în Birmingham, aceasta fiind a doua unitate deschisă în Marea Britanie de către companie.

    Salad Box mai are restaurante în Ungaria (şase unităţi), Irlanda (două unităţi), Italia (două), SUA (două), Algeria (1), Bulgaria (trei), Franţa (două), Cehia (două), Olanda (două), Spania (1), Slovacia (1), conform datelor de pe site-ul companiei.

    Salad Box a deschis o unitate şi la New York.  În România, reţeaua numără peste 50 de unităţi. Lanţul de restaurante cu servire rapidă Salad Box a fost fondat în urmă cu cinci ani de patru antreprenori români – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş (care a decedat).

    Reţeaua s-a dezvoltat în sistem de franciză. Pe site-ul companiei nu există date despre valoarea taxei de franciză, însă compania menţionează că în afară de această taxă deţinătorul de franciză trebuie să plătească o redevenţă (5% din venitul net) şi o taxă de branding ( între 1 şi 1,5% din venitul net).

    Contractul de franciză se va semna pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitate de prelungire. Locaţia optimă are o suprafaţă între 40 şi 100 mp.