BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Care este problema uriaşă de care suferă ţări bogate ale Europei precum Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda şi unde România stă foarte bine

    Penuria de forţă de muncă, un obstacol în calea tuturor angajatorilor din Europa: Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda. România este pe penultimul loc în UE după nevoia de forţă de muncă neacoperită

    Lipsa forţei de muncă este un obstacol în activitatea multor angajatori din ţările membre ale Uniunii Europene. Astfel penuria de forţă de muncă limitează producţia şi furnizarea de servicii în mai multe sectoare, iar lupta pentru talente este deosebit de acută în ţări precum Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda, arată un raport al Eurofound – Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă.

    ♦ România a avut o rată a locurilor de muncă vacante de 0,9% în al treilea trimestru din anul 2022. Pe ultimul loc a fost Bulgaria, cu o rată a locurilor de muncă vacante de 0,8% ♦ România face parte dintr-un grup al ţărilor UE în care rata de neocupare a locurilor de muncă în trimestrul al treilea al anului 2022 a fost mai mică de 2%, potrivit unui raport al fundaţiei Eurofound ♦ Documentul nu explică de unde vin aceste diferenţe, dar nu sunt decât două explicaţii: fie locurile de muncă, în România, de exemplu, nu sunt scoase pe piaţă pentru că sunt oferite la negru, fie oferta de muncă este foarte subţire ♦ În acest grup, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat doar creşteri mici în ultimul deceniu, problemele cheie ale pieţei muncii fiind mai degrabă niveluri ridicate de şomaj şi ocuparea informală decât deficitul generalizat de forţă de muncă.

    Lipsa forţei de muncă este un obstacol în activitatea multor angajatori din ţările membre ale Uniunii Europene. Astfel penuria de forţă de muncă limitează producţia şi furnizarea de servicii în mai multe sectoare, iar lupta pentru talente este deosebit de acută în ţări precum Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda, arată un raport al Eurofound – Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă.

    Raportul Eurofound arată că lupta pentru talente este acerbă în Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda. România este pe penultimul loc în UE după nevoia de forţă de muncă neacoperită, cu o rată a locurilor de muncă vacante de 0,9% în al treilea trimestru din anul 2022, în scădere cu 0,1 puncte procentuale faţă de acelaşi trimestru din anul 2021. Pe ultimul loc a fost Bulgaria, cu o rată a locurilor de muncă vacante de 0,8% în T3 din 2022, la acelaşi nivel faţă de al treilea trimestru din 2021.

    Emilia Stroe, HR director al Sphera Group, operatorul în sistem de franciză al lanţurilor de restaurante KFC, Pizza Hut şi Taco Bell în România, vorbea în cadrul conferinţei ZF HR Trends 2023 despre cum industria în care activează compania sa este tot timpul în fruntea domeniilor cu cele mai multe joburi disponibile.

    „HoReCa este unul din domeniile de activitate cu un număr mare de joburi disponibile în mod constant. HoReCa este printre ultimele domenii din punctul de vedere al veniturilor, dar este o şcoală foarte bună pentru alte domenii“, a spus ea în cadrul conferinţei.

    Nivelul penuriei de forţă de muncă, reflectat prin rata locurilor de muncă vacante, înregistrează un grad ridicat de variaţie între ţările europene. În cadrul UE, trei grupuri de ţări pot fi identificate după acest indicator. În primul grup sunt ţările în care deficitele au înregistrat creşteri foarte mari în ultimul deceniu şi în care rata de neocupare este în prezent peste 4%. Acesta este cazul în Austria, Belgia, Cehia, Germania şi Olanda.

    Cehia este singura ţară din acest grup care a înregistrat o scădere (de 0,6 puncte procentuale) a ratelor de neocupare ca urmare a scăderii activităţii economice declanşate de criza energetică, care a afectat negativ sectoarele sale de producţie şi construcţii. Totuşi, începând cu trimestrul al treilea al anului 2022, rata de neocupare în Cehia rămâne una dintre cele mai ridicate din Europa, ceea ce indică faptul că deficitele din ţară sunt de natură structurală.

    Al doilea grup include Cipru, Estonia, Finlanda, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Slovenia şi Suedia. Acestea sunt ţări în care rata de neocupare în trimestrul al treilea al anului 2022 s-a situat între 2% şi 3%, în linie cu media europeană.

    În a treia grupă, care include Bulgaria, Croaţia, Grecia, Irlanda, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia şi Spania, rata de neocupare este mai mică de 2%. În acest grup, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat doar creşteri mici în ultimul deceniu, problemele cheie ale pieţei muncii fiind mai degrabă niveluri ridicate de şomaj şi ocuparea informală decât deficitul generalizat de forţă de muncă.

    „Lipsa forţei de muncă este deosebit de răspândită în sectoarele cu condiţii de muncă dificile, cum ar fi sănătatea. Nivelurile scăzute de investiţii, împreună cu impactul pandemiei şi o piaţă a forţei de muncă segregată în funcţie de gen contribuie la deficitul de lucrători din domeniul sănătăţii, într-un sector în care populaţia şi forţa de muncă îmbătrânită din UE urmează să exacerbeze aceste lipsuri în continuare în anii următori“, scrie raportul Eurofound.

    Pandemia a contribuit şi ea la deficitul de forţă de muncă prin scăderea forţei de muncă, în special în sectoarele cu contact, cum ar fi comerţul cu amănuntul şi ospitalitatea. Până la sfârşitul anului 2021, aceste sectoare aveau încă un deficit de aproximativ 1,4 milioane de lucrători comparativ cu ultimul trimestru din 2020. Acest lucru ar putea reflecta preocupări legate de sănătate, precum şi o schimbare a preferinţelor lucrătorilor. Dacă luăm în considerare piaţa strânsă a forţei de muncă şi disponibilitatea locurilor de muncă în alte sectoare, unii lucrători ar putea să vrea să se îndepărteze de locurile de muncă prost plătite şi de proastă calitate.

    „Redresarea puternică a pieţelor de muncă europene în urma pandemiei de COVID-19 a fost însoţită de o creştere abruptă a penuriei de forţă de muncă. Până în al treilea trimestru al anului 2022, amploarea penuriei în UE, astfel cum este reflectată de rata locurilor de muncă vacante, era de 2,9% – mai mult decât dublu faţă de nivelul din acelaşi trimestru din 2013 şi cu 0,8 puncte procentuale peste rata de locuri de muncă vacante din trimestrul al treilea din 2019, înainte de pandemia de COVID-19“, mai scriu cercetătorii de la Eurofound.

    Deficitul de forţă de muncă în UE a crescut între 2014 şi 2019, şi mai ales după 2015, când redresarea după criza financiară globală anterioară a câştigat avânt. În timp ce pandemia şi blocajele asociate cu ea au redus activitatea economică şi au inversat tendinţa de creştere a penuriei de forţă de muncă, acest lucru a fost de scurtă durată. Până în al doilea trimestru al anului 2021, rata locurilor de muncă neocupate din UE a egalat deja nivelurile pre-pandemie şi a atins niveluri istorice până în al doilea trimestru al anului 2022.

    Pe fondul provocărilor tot mai mari impuse de războiul din Ucraina, blocajele lanţului de aprovizionare, criza energetică şi presiunile inflaţioniste, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat o uşoară scădere între trimestrele al doilea şi în al treilea din 2022. Totuşi, având în vedere amploarea acestor provocări concomitente, această schimbare este modestă, ceea ce indică faptul că pieţele europene ale forţei de muncă rămân strânse şi este probabil să rămână aşa, în ciuda recesiunii moderate prognozate, care este probabil să afecteze UE şi în special zona euro în 2023.

    „Persistenţa penuriei de forţă de muncă pe fondul unei potenţiale recesiuni indică probabilitatea că acestea vor deveni structurale şi vor rămâne ridicate în următorii ani şi ar putea fi exacerbate ca urmare a tendinţelor demografice.“

    Întrucât factorii care provoacă aceste deficite variază în funcţie de sector, ocupaţie şi regiune, măsurile de abordare a acestora trebuie să răspundă în moduri diferite, de la dezvoltarea competenţelor, a face anumite sectoare şi ocupaţii mai atractive, activarea forţei de muncă subutilizate şi o mai bună potrivire a cererii şi a ofertei.

    „Multe măsuri de abordare a penuriei din sectoarele sănătăţii şi îngrijirii se concentrează pe salariu şi condiţiile de muncă. În timp ce iniţiativele de abordare a problemei salariilor scăzute în unele ţări din Europa Centrală şi de Est au contribuit la încetinirea numărului de persoane care iau în considerare munca în străinătate, concentrarea numai pe salariu este adesea insuficientă fără alţi factori de calitate a vieţii care fac munca mai atractivă, cum ar fi infrastructura educaţională, autonomie mai mare asupra orelor de lucru, acces la formare şi progres în carieră şi muncă cu mai mult scop.“

    Măsurile de utilizare a forţei de muncă existente sunt deosebit de importante în IT&C şi în contextul tranziţiei ecologice şi digitale, unde nepotrivirea competenţelor este cel mai mare factor al penuriei.

    „Având în vedere evoluţiile tehnologice care evoluează rapid şi nevoia tot mai mare de a identifica nevoile viitoare de competenţe într-o economie ecologică, eforturile comune între guverne, partenerii sociali şi furnizorii de formare vor fi esenţiale pentru a identifica nevoile de competenţe existente şi pentru a le prognoza pe cele viitoare.“

    Măsurile care vizează grupurile subutilizate de pe piaţa muncii trebuie să ofere un sprijin holistic care să abordeze factorii care împiedică participarea pe piaţa muncii, cum ar fi problemele de sănătate şi lipsa accesului la îngrijire la preţuri accesibile, precum şi nevoile de formare şi de experienţă de muncă. Acest lucru necesită o colaborare strânsă a partenerilor sociali şi a altor organisme relevante în contextul unor măsuri mai ample, cum ar fi politicile privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată, precum şi stimulentele fiscale şi de beneficii.

     

  • Războiul lui Putin intensifică deficitul de forţă de muncă în Rusia: Kremlinul intenţionează să recruteze 400.000 de soldaţi în 2023 pentru a lupta în Ucraina, în timp ce preşedintele rus se pregăteşte de un război de uzură cu Kievul

    Demersul preşedintelui Vladimir Putin de a extinde forţele armate ale Rusiei sporeşte deficitul de forţă de muncă al ţării, în timp ce războiul din Ucraina atrage sute de mii de muncitori din alte sectoare ale economiei către armată, raportează Bloomberg.

    Datele Serviciului Federal de Statistică sugerează o creştere netă de aproximativ 400.000 de militari înregistrată în 2022, pe fondul unui şomaj record, estimează Bloomberg Economics, după ce Putin a ordonat chemarea a 300.000 de rezervişti în prima mobilizare parţială a ţării de după cel de-al Doilea Război Mondial.

    Numărul total al celor luaţi în serviciu este posibil să fi depăşit o jumătate de milion, potrivit economistului Bloomberg, Alexander Isakov.

    Kremlinul caută acum încă 400.000 de recruţi contractuali în acest an pentru a lupta în Ucraina, în timp ce Putin se pregăteşte pentru o luptă de lungă durată. Preşedintele rus a aprobat un obiectiv de creştere a dimensiunii armatei ruse la 1,5 milioane de militari de la 1,15 milioane, care ar putea dura până în 2026 pentru a fi atins.

    De asemenea, sute de mii de ruşi în vârstă de încorporare au fugit din ţară după ce Putin a anunţat mobilizarea în septembrie, sporind un declin demografic sever. Populaţia aptă de muncă s-ar putea reduce cu 6,5% în următorul deceniu. Banca Rusiei a avertizat în decembrie că „mijloacele de extindere a producţiei în economia rusă sunt limitate, în mare măsură de condiţiile de pe piaţa muncii”.

    Aproximativ o treime din sectoarele economice urmărite de serviciul de statistică au înregistrat o scădere a numărului de angajaţi în 2022, dar recrutările militare au compensat aproape tot impactul negativ asupra numărului total. Mai mult, numărul masiv de recrutări, la care se adaugă exodul ruşilor din ţară, a dus la o scădere a rezervei de forţă de muncă masculină şi la o penurie în multe industrii.

    Factorii de decizie politică de la Moscova au subliniat în mod repetat faptul că deficitul tot mai mare de forţă de muncă sabotează economia Rusiei, în timp ce întreprinderile şi sectoarele cheie încearcă să se adapteze la sancţiunile internaţionale impuse în urma războiului. 

    Şomajul în Rusia a scăzut la 3,6% în ianuarie, în timp ce salariile reale au crescut în ultimele trei luni ale anului 2022, pe fondul lipsei de personal. Serviciul de statistică urmează să publice cele mai recente date miercuri.

    În timp ce şomajul a crescut în medie cu 2,4 puncte procentuale în timpul celor mai recente trei recesiuni din Rusia, cifra şomerilor a atins cel mai scăzut nivel în 2022 şi continuă să scadă, potrivit lui Isakov.

  • Penuriile de forţă de muncă şi criza în creştere din domeniul serviciilor de îngrijire a bătrânilor determină europenii să recurgă la ajutorul roboţilor

    Îngrijitorii epuizaţi din Carpi, un orăşel din cea mai inovatoare re­giune italiană în ceea ce priveşte ser­viciile de îngrijire a celor în vârstă, visează la un viitor nu prea îndepăr­tat în care roboţii vor ajuta familiile să împartă povara de a menţine cea mai îmbătrânită populaţie din lumea occidentală stimulată, activă şi sănă­toasă, scrie The New York Times.

    Italia, cu una dintre cele mai scă­zute rate ale natalităţii, se pregăteşte pentru un boom al populaţiei în vârstă. Deja, peste 7 milioane din cele aproape 60 de milioane de locui­tori ai ţării au vârste de peste 75 de ani. Boli ca demenţa şi afecţiuni cornice apasă asupra sistemului de sănătate şi familiilor.

    „Revoluţia ar fi dacă un robot social ar putea ajuta la îngrijirea bă­trânilor“, spune Olimpia Pino, profe­sor de psihologie în cadrul Univer­sităţii din Parma, care a lansat un astfel de proiect.

    Roboţii interacţionează deja cu bătrânii în Japonia şi sunt folosiţi în cămine în SUA. În Italia însă, pro­iectul respectiv reprezintă cea mai re­centă încercare de a recrea un ecou al structurii tradiţionale a familiilor în care italienii în vârstă rămân să fie îngrijiţi acasă. Rata scăzută a na­talităţii şi exo­dul multor tineri adulţi în străiănate în căutarea de opor­tunităţi economi­ce au redus puternic numărul de potenţiali îngrijitori în Italia. Femeile sunt adesea cele care poartă povara de a avea grijă de bătrâni, acestea ieşind de pe piaţa muncii şi afectând economia în general.

    Îngrijirea la domiciliu rămâne centrală în ceea ce priveşte noţiunea de îmbătrânire într-o ţară în care căminele există, dar italienii preferă să găsească metode de a-i ţine pe cei bătrâni aproape.

    Totuşi, mulţi italieni nu locuiesc neapărat cu părinţii şi bunicii pe care-i îngrijesc şi de aceea unele femei caută deja ajutor dincolo de guvern, la roboţi.

    Şi germanii privesc către roboţi pen­tru servicii de îngrijire a bătrâni­lor în condiţiile penuriei actuale de forţă de muncă, notează AFP.

    Robotul humanoid Garmi este un produs al unei discipline noi care apelează la tehnologii avansate pen­tru geriatrie şi îngrijirea bătrânilor.

    Cea mai populată ţară din Europa este şi una dintre societăţile cu cel mai rapid ritm de îmbătrânire din lume.

    Cu numărul de oameni care au nevoie de îngrijire crescând rapid şi un număr estimat de 670.000 de pozi­ţii de îngrijitor rămase neocupate în Germania până în 2050, cercetătorii au pornit într-o cursă de creare de roboţi care să poată prelua unele din sarcinile îndeplinite în prezent de îngrijtori, asistenţi şi medici.

    Roboţi cu formă umană cu mâini îndemânatice vor ocupa poziţii în depozite şi magazine de retail, vor avea grijă de bătrâni şi vor prelua din treburile casei în decurs de aproximativ un deceniu, previzionează un startup din Silicon Valley, potrivit Axios.

    Startupul Figure lucrează la un prototip de robot humanoid despre care compania spune că va putea merge, urca scări, deschide uşi, folosi unelte şi ridica cutii şi poate chiar găti cina.

     

  • Săptămâna de lucru de patru zile va veni inevitabil peste noua generaţie: lumea va fi plătită ca să stea acasă, dar să consume bunuri şi servicii, ceea ce aplicaţiile, roboţii şi chatboţii nu pot să facă

    Ideea săptămânii de lucru de (numai) patru zile a început să scoată capul la suprafaţă: companiile/multinaţionalele încep să experimenteze această idee pentru a se pregăti pentru viitor, pentru schimbarea lumii. Ceea ce părea o utopie – cum să munceşti numai patru zile pe săptămână, iar trei să le ai libere! – începe să fie luată în considerare. A cincea zi este liberă şi plătită integral – cum ar fi, în ziua de vineri stai acasă, nu mai deschizi calculatorul, nu munceşti în formatul hibrid, ci faci punte cu weekendul care vine. Cine nu ar vrea acest lucru, cel puţin din perspectiva angajaţilor, mai ales că noua zi liberă este plătită integral? Conform unui sondaj făcut în luna ianuarie de Best Jobs, al doilea site de recrutare online din România, angajaţii îşi doresc săptămâna de lucru de patru zile, dar şase din zece companii de pe piaţă sunt reticente, în ciuda succesului experimentat în afară. Conform acestor experimente, în Marea Britanie 92% dintre companiile care au testat formatul cu patru zile lucrate în loc de cinci, fără a creşte numărul de ore din programul zilnic, au de gând să continue cu această idee, în timp ce 30% vor să-l adopte definitiv. Conform sondajului Best Jobs, la care au răspuns pe internet 2.223 de angajaţi şi 254 de companii, doar patru companii din zece ar accepta această formulă de lucru.  Deşi 80% dintre angajaţi vor să lucreze doar patru zile pe săptămână, chiar şi într-o formulă cu 10 ore pe zi, adică redistribuirea celor opt ore de vineri în celelalte zile lucrătoare, 40% dintre companii se tem că acest program ar influenţa negativ capacitatea oamenilor de a se concentra, deci implicit ar fi afectată şi productivitatea muncii, spune Best Jobs. Aproape 35% dintre firme sunt preocupate că pe termen lung angajaţii ar ajunge la extenuare din cauza volumului zilnic de muncă în creştere, respectiv de la 8 ore la 10 ore. Nu ştiu ce se află în spatele acestei idei, dar cred că în lume actuală, printr-o organizare mai bună, printr-o normare mai bună,  printr-o supraveghere mai bună, ceea ce se face acum în cinci zile se poate face în patru zile. O parte dintre analişti spun că prin acordarea unei noi zile libere se îmbunătăţeşte starea psihică a angajatului, poate sta mai mult cu familia, poate susţine industria turistică, de city break, de entertainment. Cred că în timp se va ajunge la acest lucru, adică să muncim oficial numai patru zile din şapte, dar perspectiva va fi alta: automatizarea, tehnologizarea, digitalizarea vor înlocui inevitabil forţa de muncă, care şi aşa este deficitară, cel puţin ca număr. Toate companiile încearcă să acopere deficitele de forţă de muncă prin schimbarea fluxurilor, prin tehnologizare şi digitalizare. În timp vom vedea cum aplicaţiile, roboţii, chatboţii şi, mai nou, ChatGPT vor înlocui o parte din activităţile umane, chiar şi cele care necesită acum o educaţie superioară. ChatGPT poate face acum chiar o teză, poate scrie instantaneu lucruri care până acum necesitau cercetare şi analiză. Treptat, pe măsură ce roboţii, chatboţii, chatGPT ne vor înlocui, vom fi plătiţi să stăm acasă, aceasta fiind cea mai ieftină formă pentru o companie. Câştigurile în productivitate pe care le aduc şi le vor aduce procesele de automatizare, tehnologizare, digitalizare vor permite plata unor salarii fără ca persoana respectivă să fi muncit ceva. De ce ar face companiile acest lucru? Pentru ca oamenii să nu iasă în stradă, să nu răstoarne orânduirea capitalistă, să nu se revolte împotriva viitorului. Ca să nu se ajungă aici trebuie să se găsească modalităţi de a compensa „angajatul”. Statul va ajunge la un moment dat să taxeze apariţia aplicaţiilor, roboţilor, chatboţilor, pentru că nu va avea de unde să facă rost de alte resurse, care până acum se luau prin taxe şi impozite dintr-un salariu.

    Angajaţilor li se vor da bani să nu se revolte. O aplicaţie înlocuieşte sute, mii şi zeci de mii de angajaţi, nu cere majorare salarială, nu-şi ia zile de concediu, munceşte 25 de ore din 24. Dacă angajatul nu va mai avea de lucru va fi rău pentru societatea capitalsită.

    Aşa că trebuie găsite măsuri de compensare pentru ca lumea să fie liniştită, să muncească patru zile, iar trei zile să facă altceva. Conform sondajului Best Jobs, în această nouă zi liberă cei mai mulţi spun că ar face activităţi în familie – 59%, s-ar ocupa de sarcinile administrative de care nu se pot ocupa în timpul programului de lucru – 44%, ar dedica mai mult pasiunilor şi hobbyurilor – 40%, sau ar alege să se odihnească – 39%.

    Cred că ne îndreptăm, nu noi, ci cei care vor veni după noi, către o societate în care angajaţii vor fi plătiţi cel puţin încă o zi să facă altceva decât să muncească. Schimbările tehnologice vor fi atât de puternice încât câştigurile din productivitate vor acoperi încă o nouă zi liberă. Angajaţii trebuie să aibă bani ca să consume în continuare produse şi servicii, pentru că chatbotul Silvia sau Ion nu pot să facă acest lucru.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • România are printre cele mai mari rate ale şomajului în rândul tinerilor din Uniunea Europeană

    ♦ Cu o rată a şomajului de 22,2% în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, România ocupă a patra poziţie în clasamentelor ţărilor membre ale UE, după Spania, Grecia şi Suedia ♦ La nivelul Uniunii Europene, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 14,5% în decembrie 2022.

    România are printre cele mai mari rate ale şomajului în rândul tinerilor dintre statele membre ale Uniunii Europene, arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică. Astfel, cu o rată a şomajului de 22,2% în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, România ocupă a patra poziţie în clasamentelor ţărilor membre ale UE, după Spania, Grecia şi Suedia şi la acelaşi nivel cu Italia.

    De altfel, rata şomajului în rândul tinerilor români a fost în jurul valorii de 22% din luna octombrie 2021 şi a început să crească în ianuarie 2022, când a ajuns la 22,7%, valoare pe care a menţinut-o până în aprilie 2022, când a crescut la 22,8%. Rata şomajului de 22,9% în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani a ajuns la 22,9% în iulie 2022 şi a coborât la 22,2% începând din octombrie 2022.

    Spania a fost pe primul loc în clasamentul ţărilor UE cu cea mai mare rată a şomajului în rândul tinerilor, cu o rată de 29,6%, urmată de Grecia, cu 28,9%, Suedia, cu 23,1%, România şi Italia, ambele cu 22,2%.

    La polul opus, cea mai mică rată a şomajului în rândul tinerilor a fost în Germania, de 5,8%, Olanda, cu 7,5%, şi Austria, cu 8,8%.

    În decembrie 2022, 2,86 milioane de tineri cu vârsta sub 25 de ani erau şomeri în UE, dintre care 2,31 milioane se aflau în zona euro.

    În decembrie 2022, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 14,5% în UE şi 14,8% în zona euro. 

    „La vârsta de 15 ani, aproape 100 % din populaţia UE şi a statelor membre este încă la şcoală. Pe măsură ce tinerii îmbătrânesc, mulţi intră în forţa de muncă, devin angajaţi, şomeri sau rămân în afara forţei de muncă. Nu toţi tinerii fac această tranziţie la aceeaşi vârstă, aşa că are loc o creştere treptată a numărului de tineri în forţa de muncă“, scrie Eurostat.

    Mai mult, oficiul european de statistică spune că, în perioada 2009-2021 au fost vizibile în şomajul în rândul tinerilor consecinţele a două crize globale: criza financiară şi economică de la sfârşitul anilor 2000 şi criza mai recentă declanşată de pandemia de COVID-19. Ambele crize au determinat o scădere a ocupării forţei de muncă.

    Scăderea ocupării forţei de muncă în timpul crizei financiare şi economice a condus în primul rând la o creştere a şomajului în perioada 2009 – 2013. În schimb, scăderea ocupării forţei de muncă în timpul crizei COVID-19 din 2020 a fost însoţită de o creştere mult mai mare a ponderii persoanelor din afara forţei de muncă decât a celor în şomaj.

  • România are mai mult de două milioane de persoane inactive, neintegrate pe piaţa muncii, care nu sunt nici pensionari, nici elevi. Disponibilul de forţă de muncă în România a scăzut cu 1 milion de persoane în ultimii 10 ani, ajungând în 2022 la 8,18 milioane de persoane active

    România are mai mult de 2 milioane de persoane inactive, neintegrate pe piaţa muncii, care nu sunt nici pensionari, nici elevi, arată studiul Analiza pieţei muncii în România, realizat de KPMG şi Confederaţia Patronală Concordia.

    ♦ Numărul de persoane aflate în întreţinerea altor persoane, a statului, sau care se întreţin din alte venituri, precum şi cel al persoanelor casnice era la finalul anului 2021 de 2.412.290, reprezentând aproximativ 21,9% din totalul populaţiei inactive din România.

    România are mai mult de 2 milioane de persoane inactive, neintegrate pe piaţa muncii, care nu sunt nici pensionari, nici elevi, arată studiul Analiza pieţei muncii în România, realizat de KPMG şi Confederaţia Patronală Concordia.

    Astfel, în anul 2021, dintr-o po­pulaţie totală  de 19,06 mil. persoane, 8,21 erau persoane active, dintre care 7,75 milioane erau persoane ocupate şi 459,195 şomeri. Din totalul de aproximativ 10,85 milioane de per­soane inactive, cea mai mare pondere era reprezentată de pensionari (46,8%), urmată de elevi (32,2%). Numărul de persoane aflate în întreţinerea altor persoane, a statului, sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi etc.), precum şi cel al persoanelor casnice era la finalul anului 2021 de 2.412.290, reprezentând aproximativ 21,9% din totalul populaţiei inactive din România, arată studiul citat.

    „Eu cred că o mare parte din aceşti 2 milioane  nu sunt de fapt inactivi, ci de fapt nu sunt aici. Este ciudat să ai doar 500.000 de şo­meri şi 2 milioane de oameni inactivi. Autorită­ţile trebuie să lămurească acest lucru, însă  din ce putem noi să ne dăm sea­ma aceşti oameni sunt fie mun­citori sezo­nieri, fie ei au actele în con­­tinuare în România, dar în rea­litate nu sunt de găsit la adresele de aici”, a spus Radu Burnete, director exe­cutiv al Confe­deraţiei Patronale Con­­­cordia, în ca­drul conferinţei de lan­­sare a studiului. Disponibilul de forţă de muncă în România a scăzut cu 1 milion de persoane în ultimii 10 ani, ajun­­gând în 2022 la 8.185.000 de per­soa­ne active, după cum arată datele din Recen­sământul Locuinţelor şi Po­pulaţiei, cu o scădere mai accen­tuată în 2021, de aproximativ 700.000 de persoane.

    Mădălina Racoviţan, tax partner, head of people services în cadrul KPMG România, spune că există o scădere a populaţiei apte de muncă, ceea ce este un semnal de alarmă pentru angajatori.

    Astfel, deşi există un număr de mai mult de 2 milioane de persoane care nu se regăsesc în piaţa muncii, angajatorii spun că se confruntă cu un deficit al forţei de muncă.

    „În 2019 estimam un deficit al forţei de muncă de 500.000 de persoane, care urma să crească la 800.000 de oameni în următorii cinci ani. Acum au apărut alte evenimente, nu ştim dacă acest deficit de 800.000 de persoane este valabil, dar simţim cu toţii în piaţă că este un deficit de forţă de muncă”, a spus Mădălina Racoviţan în cadrul conferinţei.

    Radu Burnete spune că piaţa locală a muncii se confruntă atât cu o problemă calitativă, cât şi cu un cantitativă, ceea ce a putea să afecteze evoluţia economică a României în anii ce urmează.

    „Avem muncă, productivitate, tehnologie, cele trei ingrediente pe care le punem noi în creşterea economia. Dacă ne uităm în economia viitorilor 10 – 15 ani, există capital suficient, fie că este vorba de fonduri europene sau alte tipuri de finanţări, există apetit pentru investiţii străine. Economia românească, în ciuda unor mituri pe care le vedem perpetuate, a crescut în ultimii 20 de ani şi ea va continua să crească. Simţim că avem o frână masivă în piaţa muncii: avem o problemă cantitativă – un deficit mare de lucrători, îl aveam şi înainte de pandemie, dar acum se accentuează, şi avem şi un deficit calitativ”, a spus el.

    O problemă pe care o acuză angajatorii în această perioadă este că sistemul de educaţie din România nu pregăteşte viitorii candidaţi cu competenţele pe care le cer companiile de la ei.

    „Din ce vedem noi, calitatea forţei de muncă din România scade în ceea ce priveşte competenţele, fie că unii emigrează, fie că şcoala nu mai reuşeşte să producă competenţele de care au nevoie angajatorii. Dacă nu rezolvăm aceste probleme ale pieţei muncii din România, şi cea cantitativă şi cea calitativă, riscăm să frânăm din punctul de vedere al creşterii economice. Deşi vom capital şi tehnologie, ne va lipsi forţa de muncă”, a detaliat Radu Burnete.

    România rămâne în continuare o ţară cu o cerere ridicată de forţă de muncă, aproape toate sectoarele de activitate înregistrând creşteri ale numărului de locuri de muncă vacante. Se observă tendinţe de concentrare a creşterii cererii de forţă de muncă calificată şi de specialişti în diverse domenii de activitate în regiunile Bucureşti-Ilfov şi Sud-Vest, ce însumează mai mult de o treime din locurile de muncă vacante, mai spune studiul KPMG şi Concordia.

    În perioada 2012-2022, industria prelucrătoare, comerţul şi sectorul IT au creat împreună 72% din total locuri de muncă nou înfiinţate. Totodată, industriile prelucrătoare şi extractivă, sectorul energetic şi cel de transport acoperă 89% din totalul posturilor desfiinţate.

    Studiul a fost realizat de KPMG România pentru Concordia în cadrul proiectului “Consolidarea Dialogului Social în România”, implementat de Confederaţia Patronală Concordia în parteneriat cu NHO Confederaţia Patronală din Norvegia. 

     

     

     

  • Salarii mai mari, dar e suficient? Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România: „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Industria alimentară şi agricultura au fost primele care au beneficiat de stabilirea unui salariu minim de 3.000 de lei brut lunar (circa 1.800 de lei net) încă din iunie 2022, iar cele două sectoare unde lucrează peste 220.000 de oameni au beneficiat de scutiri de impozitul pe venit, după modelul măsurilor aplicate deja anterior în construcţii. Au fost suficiente aceste măsuri pentru a face atractiv sectorul care hrăneşte România?

    Stabilirea salariului minim în industria alimentară şi a agriculturii la 3.000 de lei brut (circa 1.800 de lei net) începând cu luna iunie se vede în statistici, astfel că în iunie comparativ cu mai în industria alimentară câştigul mediu lunar net s-a majorat cu 23%, la 3.247 de lei, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În octombrie, un lucrător în industria alimentară lua deja în mână un salariu de 3.384 de lei, în medie. Deşi impactul măsurii de stabilire a unui salariu minim s-a văzut instant în statistici, ulterior majorările nu au mai fost atât de vizibile, ci au continuat în ritmul de dinainte de iunie 2022. „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii. Cu toate acestea, impunerea salariului minim nu este suficientă pentru a face sectorul mai atractiv pentru candidaţii care sunt tentaţi de alte roluri, cu pachete salariale mai complexe. Introducând bonusuri de prezenţă şi productivitate şi aliniind valoarea tichetelor de masă la cea maximă, o să vedem o creştere a vizibilităţii, atractivităţii, cât şi a stabilizării sectorului”, a spus Georgian Simion, Candidate Delivery Manager în cadrul companiei de recrutare Adecco România. Industria alimentară şi agricultura, domenii care generează anual afaceri de 110 miliarde de lei, duc lipsă de muncitori, în condiţiile în care se fac în continuare investiţii în capacităţi de producţie.

    „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România

    Dacă sunt companii care pariază pe roboţi pentru a suplini lipsa forţei de muncă, altele mizează pe bonusuri, condiţii de muncă  mai bune şi oportunităţi de dezvoltare pentru a atrage oameni. „Vedem că nu mai există zona de elevi, de ucenici. Noi, pe agricultură, pe licee, pe învăţământul dual avem nişte adeverinţe semnate şi cam atât. Partea de învăţare vine şi de la sine, în cazul celor 5% care îşi doresc să fie acolo, dar este nesemnificativ faţă de câtă nevoie este în piaţă. Clar, ne uităm spre  forţă de muncă şi chiar forţă de muncă specializată către fiecare nevoie în parte. Ne uităm la Nepal, Pakistan, zona Asiei”, a spus Ionel Burtea, fondator al producătorului de fructe de pădure Abund Berry, care adaugă că în zona de contabilitate a găsit oameni, în schimb în zona de ambalatori, livratori găseşte foarte greu. Antreprenorul spune că salariile sunt comparabile cu cele din Vest, astfel că tinerii nu mai au motiv să plece să lucreze în alte ţări având în vedere şi cheltuielile pe care le au în alte ţări. El a povestit faptul că producătorul are 25 de angajaţi, faţă de 75 la începutul anului 2022, după o triere, dar şi după ce mulţi au decis să plece în străinătate. „Atât poziţiile din sortare şi procesare, cât şi cele tehnice (electromecanic şi tehnician mentenanţă) sunt cel mai greu de acoperit, având şi un turnover destul de ridicat. Faptul că materia primă este perisabilă face ca ritmul de lucru să fie mai intens, cu un program fluctuant (mai ales în vârf de sezon), ceea ce duce la perceperea sectorului alimentar ca fiind unul mai dificil faţă de alte industrii”, menţionează şi Georgian Simion de la Adecco România, care adaugă faptul că în general categoria de blue collar este influenţată în mod direct de valoarea pachetului salarial şi mai puţin de renumele companiei sau posibilitatea avansării şi dezvoltării profesionale, iar reconversia este o variantă din ce în ce mai des întalnită printre candidaţi.

    „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră.”

    Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie

    Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cărnii de pui, spunea recent că 70% din angajaţi sunt statornici, dar 25-30% „vin-pleacă, vin-pleacă, până se plictisesc”. De asemenea, companiile investesc în trainingul angajaţilor, în spaţii de birouri moderne şi încurajează schimbul ideilor, astfel încât mediul de lucru să fie cât mai atractiv pentru angajaţi şi viitorii angajaţi. „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră”, spune Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie. Echipa producătorului este formată din 48 de oameni la fabrica de brânzeturi şi 25 de oameni în fermă. „Echipa Caroli Foods Group este cel mai mare atu al nostru. Punem mare accent pe colaborare şi lucrul în echipă, încurajarea contribuţiilor tuturor colegilor noştri şi pe găsirea soluţiilor. Ca principii de leadership, credem în  „humble management”, pentru că doar practicându-le oferim şansa fiecărui membru al echipei şansa de a se dezvolta, într-un mediu care încurajează schimbul de idei”, a declarat Roxana Manolescu, CEO al Caroli Foods Group, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa mezelurilor. Caroli Foods Group are o fabrică la Piteşti şi o echipă de peste 900 de oameni. „Investiţia în oameni este la fel ca investiţia în tehnologie”, spunea recent Liviu Dobre, director general, Agricover Holding, unul dintre cei mai mari jucători din agribusiness. Bogdan Gabor, country manager al firmei de recrutare Lugera, afirma că problema majoră în sectorul alimentar este în zona de oameni necalificaţi şi că majorarea salariului minim nu ajută atragerea specialiştilor în industria alimentară, iar în ceea ce priveşte domeniile blue collar   adică angajaţii care lucrează în afara birourilor  ajută, dar nu este suficient.

    „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipseşte partea de licee profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură.”

    Ionuţ Cătălin Iliescu, fermier

    Ionuţ Cătălin Iliescu, administrator al întreprinderii individuale cu acelaşi nume, spunea că şi-a format o echipă stabilă, dar a durat 10-15 ani ca să-o pregătească. „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipsesc liceele profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură. Noi avem avantajul că avem băieţii tineri şi au reuşit să înveţe, inclusiv pe partea de digitalizare se descurcă foarte bine”, a declarat recent antreprenorul. Companiile din industria alimentară aveau în 2021 (ultimele date disponibile) peste 151.000 de salariaţi, cu circa 4.000 mai puţini faţă de anul precedent, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Astfel, numărul de angajaţi din sectorul care generează afaceri de peste 57 de miliarde de lei continuă să scadă. Faţă de 2009, în industria alimentară sunt cu peste 14.000 de angajaţi mai puţin. Pe de altă parte, numărul de firme din domeniu a fost în creştere în ultimii ani, cu excepţia anului trecut. În 2021, în producţia de alimente (cod CAEN 10) activau peste 12.600 de firme, cu 1.000 mai puţine decât în 2020. Însă, în 2009 erau înregistrate circa 9.700 de întreprinderi, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Pe de altă parte, în agricultură numărul de salariaţi a crescut după 2009, dar anul trecut a scăzut astfel că în sector lucrează peste 77.000 de oameni, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Iar lipsa angajaţilor i-a făcut pe antreprenori să investească în automatizarea proceselor şi în roboţi. De altfel, Alexandru Ardelean Toth, proprietarul firmei Sandy Impex din Oradea, activă în sectorul panificaţiei şi al patiseriei, spunea recent că a cumpărat doi roboţi care să lucreze în fabrică, în condiţiile în care nu a găsit forţă de muncă. Practic, cei doi roboţi înlocuiesc 21 de oameni, după cum spunea antreprenorul. Astfel, companiile investesc în tehnologie pentru a suplini angajaţii.  

  • Opinie Dragoş Damian, CEO Terapia: Domnule Nicolae Ciucă, domnule Marcel Ciolacu, fiecare fabrică deschisă cu ajutor de stat închide una existentă. Deficitul de forţă de muncă în aglomerările industriale este dramatic

    Investitia anuntata cu mare fast in judetul Bihor, care beneficiaza de ajutor de stat, a bagat spaima in marii angajatorii industriali din judet dar si din Arad si Timis, care se tem ca li se vor fura angajatii. Angajatorii de acolo sunt deja ingrijorati de constructia celor doua fabrici mamut de la Debrecen – reprezentantii uneia dintre acestea au si declarat ca vor angaja ingineri romani. Tot flancul de vest al Romaniei este deja afectat de o grava penurie de personal, astfel incat cele 540 de locuri noi de munca din Bihor nu vor fi noi in sensul propriu pentru ca mai mult ca sigur vor fi ocupate prin furtul angajatilor de la operatorii industriali existenti.

    O alta investitie industriala care beneficiaza de ajutor de stat, din judetul Cluj de data asta, recruteaza in corpore personal calificat din Targu Mures si Cluj-Napoca, lasand un domeniu strategic fara angajati critici si riscand sa creeze grave discontinuitati in aprovizionare. Si aici, estimatul de 375 de angajati nu sunt joburi noi, este personal calificat furat de la alte fabrici, care vor avea de suferit.

    Cazuri similare sunt de asteptat si in alte centre puternic industrializate, Sibiu, Brasov, Iasi, Constanta si desigur, Bucuresti, unde se anunta alte investitii in industria de prelucrare. Deficitul fortei de munca industriale este atat de grav incat angajatorii aduc salariatii si de la 150 de km departare pentru a ocupa posturile vacante, instruindu-i in permanenta, pe bani multi, pentru ca nu sunt pregatiti de sistemul de educatie nici profesional, nici vocational.

    In industria de prelucrare nu va functiona solutia cu muncitori asiatici necalificati, pentru ca procesele si sistemele sunt complicate, procedurile sunt deseori in limba engleza, echipamentele numerice sunt sofisticate iar regulile de EHS – mediu, sanatate si siguranta in munca – foarte stricte.

    Nu intelegeti gresit. Cele doua investitii date ca exemplu si toate celelalte care vor veni sunt extrem de importante pentru Romania, deficitul record de balanta comerciala din 2022, de peste 30 miliarde Euro, este un strigat al economiei  pentru fabrici noi – iar pentru asta schemele de ajutor de stat 807/2014 si 959/2022 sunt extrem de utile.

    Insa ne mintim. Asta pentru ca orice fabrica nou construita va inchide una deja existenta, in conditiile a) deficitului de forta de munca si a unei fluctuatii in 2022, un alt record, de 30% in fabricile existente, b) lipsei unui plan real de conectare a sistemului de invatamant la necesarul profesiilor din fabricile care se vor construi si c) aversiunii tinerei generatii fata de munca fizica, rezultatul cliseelor “Dorel” din cultura pop.

    Pe buna dreptate angajatii vor dori sa plece la un salariu mai mare, uitand rapid de prima companie care i-a angajat, i-a instruit, le-a dat o profesie in mana. Asa ca in urmatorii doi ani va urma o spirala nebuna a escaladarii salariilor in absenta oricarui indicator de productivitate, fapt care va duce, intr-un final previzibil, tocmai la pierderea avantajului concurential care face Romania atractiva. Si, atentie! Facilitatile fiscale salariale date unor sectoare industriale si ajutorul de stat reglementat prin HG 332 / 2014 sunt surse de inechitate si distorsiune intre noile investitii si fabricile deja existente si intre diverse sectoare industriale.

    Exista solutii, evident. Intensitate foarte mare a acordarii ajutoarelor de stat in zonele cu deficit industrial si somaj mare, curaj, sa mergem pana la 60-70%. Intensitate zero in marile aglomerari industriale, acestea trebuie inchise altor investitii pana ce sistemul de educatie produce specialistii necesari. Completari foarte pragmatice la reglementarile privind invatamantul dual profesional si consortiile pentru invatamantul dual, care sa stimuleze angajatorii industriali sa investeasca in aceste proiecte. Propunerea Ministerului Economiei de sprijinire a angajatorilor industriali pentru a cumpara sau chiar construi locuinte care sa atraga relocarea fortei de munca din zone cu somaj. Solutii exista.

    Elsa Ferreira, Comisarul European pentru Coeziune si Reforme arata ca UE se confrunta cu pericolul contractiei fortei de munca, proiectiile arata o reducere a acesteia cu peste 35 milioane de oameni pana in 2050. Romania, Bulgaria si Tarile Baltice au cea mai mare pierdere de populatie apta de munca datorita emigratiei, la care vor contribui in perspectiva lui 2050 ratele mici ale natalitatii, fluxul redus de migranti din tari non-EU si imbatrinirea si iesirea la pensie a unui numar mare de angajati.

    Domnule Nicolae Ciuca, domnule Marcel Ciolacu, ajutorul de stat pentru reindustrializarea sectoarelor de prelucrare este absolut esential pentru viitor. Insa, daca deschidem o fabrica noua inchizand una existenta din cauza deficitului fortei de munca, care este castigul Romaniei pe termen lung?

     


     

     

  • Micii antreprenori români sunt cei mai nemulţumiţi din Europa: găsirea noilor clienţi, costul forţei de muncă şi recrutarea specialiştilor sunt principalele probleme

    Antreprenorii români, în special proprietarii care activează în zona companiilor mici şi medii, se declară cei mai nemulţumiţi din Europa, conform unui raport al Comisiei Europene.

    Problemele cu care se confruntă cel mai des antreprenorii locali sunt găsirea noilor clienţi, costul de producţie sau al forţei de muncă şi recrutarea specialiştilor.

    Studiul a fost realizat în perioada septembrie – octombrie 2021, însă alături de România se află şi Bulgaria, unde antreprenorii sunt la fel de nemulţumiţi, provocările fiind aceleaşi şi în ţara vecină. Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor IMM-urilor urmărind şase criterii şi anume găsirea noilor clienţi, compe­tiţia, accesul la finanţare, costul pro­ducţiei sau al forţei de muncă, disponibilitatea personalului calificat sau manageri cu experienţă şi legi.

    Antreprenorii din Finlanda şi Suedia se declară cei mai mulţumiţi dintre europeni pe toate cele şase criterii.

    Nucleul economiei este format din IMM-uri, lucrul valabil pentru majoritatea ţărilor europene, unde IMM-urile reprezintă circa 99% din economie ca număr de companii.

    Economia locală stă într-un echilibru perfect în ceea ce priveşte cifra de afaceri între companiile mari, totalizând 1.900 de firme, şi IMM-uri (805.000 de firme), în 2020. Dacă firmele mari au adunat o cifră de afaceri totală de 866 mld. lei, cele peste 800.000 de IMM-uri, respectiv firmele cu o cifră de afaceri de cel mult 50 mil. euro şi maxim 249 de angajaţi, au avut afaceri cumulate de 849 mld. lei, conform Registrului Comerţului.

    În microintreprinderi, companii mici şi mijlocii lucrau în 2020 peste 2,6 milioane de oameni, 64% din numărul mediu de angajaţi din companii, efectele pandemiei de Covid-19 fiind însă vizibile în bilanţurile acestor companii care au pierdut 100.000 de salariaţi într-un singur an, cele mai lovite fiind firmele care aveau între 10 şi 249 de angajaţi.

     

     


     

     

  • Uraganul din crypto mătură gigant după gigant: Platforma Crypto.com dă afară 20% din angajaţi, pe măsură ce cutremurul zguduie întreaga industrie

    Crypto.com îşi reduce numărul de angajaţi cu aproximativ 20%, aceasta fiind cea mai recentă măsură de reducere a forţei de muncă în acest sector, ca urmare a prăbuşirii preţurilor la monedele virtuale, conform Bloomberg.

    Kris Marszalek, directorul executiv al firmei, a declarat vineri, că decizia “dificilă” a fost luată în contextul în care se pune accentul pe o “gestionare financiară prudentă” şi pe “poziţionarea companiei pentru un succes pe termen lung”.

    Firmele din domeniul cripto au pierdut în mod colectiv peste 1.600 de locuri de muncă în primele două săptămâni din 2023, zguduite de scăderea preţurilor. Prăbuşirea FTX se răsfrânge, de asemenea, asupra industriei şi îi întunecă perspectivele. Crypto.com a făcut anterior concedieri la mijlocul anului trecut.

    Aceste reduceri “nu au ţinut cont de colapsul recent al FTX, care a afectat semnificativ încrederea în industrie”, a scris Marszalek în declaraţie.

    Crypto.com, care anul trecut a obţinut o autorizaţie de funcţionare în Singapore, a fost unul dintre cele mai vizibile nume la meciurile de la Cupa Mondială de fotbal şi la cursele de Formula 1, alăturându-se rivalilor care investesc miliarde de dolari în publicitate şi sponsorizări sportive.

    Prăbuşirea FTX a zdruncinat încrederea investitorilor, determinând comercianţii să îşi retragă fondurile. Marszalek a fost nevoit să abordeze astfel de temeri în noiembrie, în urma veştii că Crypto.com a transferat din greşeală o sumă mare de Ether într-un cont greşit. În prezent, rezervele companiei se ridică la aproximativ 3,5 miliarde de dolari, potrivit datelor Nansen, o uşoară creştere faţă de decembrie. 

    Cronos, tokenul nativ al Crypto.com, a înregistrat o creştere de 3,3% în această dimineaţă.