Tag: fondator
-
Nici Bill Gates nu mai e ce-a fost: ce loc ocupă acum, în clasamentul miliardarilor, fondatorul Microsoft
Bill Gates nu mai al doilea cel mai bogat om din lume, fiind depăşit în clasament de miliardarul francez Bernard Arnault.Arnault este CEO-ul brandului de lux LVMH, care deţine mărci precum Louis Vuitton, Christian Dior sau Givenchy. LVMH este proprietarul şampaniei de lux Dom Perignon.Francois Arnault are în prezent o avere estimată la 108 miliarde dolari, scriu cei de la CNN, cu 39 de miliarde mai mult decât anul trecut. Averea lui Bill Gates este estimată la 107 miliarde dolari.Potrivit celor de la Bloomberg, Gates ar fi în continuare pe locul doi dacă nu ar fi activat în numeroase organizaţii filantropice. Până în prezent, Bill Gates şi soţia au donat peste 35 de miliarde de dolari prin intermediul Bill & Melinda Gates Foundation. -
Fondatorul unui start-up de un miliard de dolari dezvăluie numele cărţii care l-a învăţat să ajungă la succes
Fondatorii unei afaceri sunt mereu siguri că deţin ideea grozavă care va revoluţiona un domeniu de activitate.
Comunicarea acestei siguranţe necesită însă mai mult decât pasiunea specifică antreprenorilor, observă jurnaliştii de la Business Insider.
Henrey Ward, fondatorul şi CEO-ul Carta, o companie de management al proprietăţii evaluată la 1,6 miliarde de dolari, spune că o carte l-a ajutat să strângă investiţiile necesare afacerii. El a strâns capital în valoare de 448 de milioane de dolari de la investitori precum Andreessen Horowitz şi Lightspeed Venture Partners.
Într-un material recent publicat de Business Insider, el a explicat că pentru realizarea unei prezentări sau a oricărui material care se leagă de comunicarea aspectelor legate de afacere în faţa unui public, este necesară crearea unei poveşti.
„Să descoperi cum să fii mai concis, să îţi articulezi povestea despre ceea ce vrei să faci cât mai simplu şi curat ar putea fi cel mai important lucru pe care îl poate face fondatorul unei companii”, a spus Ward.
El estimează că are 12-15 prezentări ale afacerii sale într-o săptămână. Foloseşte prezentările ca modalitate de a-şi finanţa afacerea, dar şi în recrutare.
Pentru a face povestea unei afaceri „vandabilă”, este însă nevoie de abilităţi în acest sens.
Pentru prima rundă de finanţare, spune că şi-a scris prezentarea ca pe un scenariu, a memorat-o şi a repetat-o de nenumărate ori. Acest efort i-a adus 7 milioane de dolari. Şi-a bazat tehnica pe cartea „Secretele prezentărilor lui Seve Jobs: Cum să fii grozav în faţa oricărui tip de public” (The Presentation Secrets of Steve Jobs: How to Be Insanely Great in Front of Any Audience).
În cadrul acesteia, coach-ul axat pe comunicare Carmine Gallo, care a scris recent şi cartea (Talk Like TED), oferă o serie de tehnici şi exemple din analiza a realizărilor lui Jobs în 272 de pagini. -
De ce a ales un om care deţine o companie gigant cu venituri de 200 de milioane să se retragă din afaceri şi să lase compania angajaţilor săi
Julian Richer a anunţat că a transferat 60% din acţiunile sale celor 531 de angajaţi ai lanţului. „Tatăl meu s-a retras la 60 de ani, aşa că sunt dornic să fac acelaşi lucru în timpul vieţii mele”, a explicat Richer, citat de New York Times. „Chiar îmi pasă, dar e timpul pentru următoarea generaţie.”
Compania îi va plăti lui Richer o sumă de 9,2 milioane de lire sterline, dar omul de afaceri oferă o parte generoasă din aceasta – 3,5 milioane de lire sterline – angajaţilor, care vor primi 1.000 de lire sterline pentru fiecare an pe care l-au lucrat în cadrul lanţului de retail. Plata medie va fi de 8.000 de lire sterline, dar există 39 de angajaţi cu mai mult de 20 de ani de experienţă în cadrul companiei, care vor primi venturi substanţiale.
Cu vânzări anuale de aproape 200 milioane lire sterline, Richer Sounds este una dintre cele mai mari companii britanice care a adoptat modelul de proprietate a angajaţilor în ultimii ani. Asociaţia patronală a angajaţilor (EOA) declară că peste 350 de întreprinderi au adoptat acest model, şi alte 50 sunt pregătite să le urmeze exemplul.
Richer a înfiinţat Richer Sounds în 1978, la vârsta de 19 ani. Compania, care deţine 53 de magazine, refuză să utilizeze contracte cu zero ore. Printre alte avantaje se numără şi accesul la casele de vacanţă ale companiei din întreaga lume, inclusiv în oraşe europene precum Paris, Veneţia şi Barcelona. Compania oferă 15% din profit, care anul trecut a fost de 9,6 milioane de lire sterline, organizaţiilor caritabile. Richer va păstra funcţia de director general. Operaţiunile zilnice sunt supravegheate de directorul executiv, Julie Abraham.
Ce este proprietatea angajatului?
Afacerile aflate în proprietatea angajaţilor sunt în întregime sau în mod semnificativ deţinute de aceştia. Acţiunile pot fi deţinute de persoane fizice sau de un colectiv prin intermediul unui trust al angajaţilor – sau un amestec din ambele. O companie va avea, de asemenea, un consiliu, care va lua deciziile, însă angajaţii au la rândul lor un cuvânt de spus în problemele operaţionale şi strategice. Se spune că modelul acesta permite companiilor să planifice investiţii şi creşteri pe un termen mai lung decât atunci când sunt nevoite să satisfacă cerinţele pe termen scurt ale acţionarilor externi.
-
Cât va primi fosta soţie a celui mai bogat om din lume. Divorţul s-a finalizat recent
Potrivit înţelegerii, MacKenzie Bezos, în vârstă de 49 de ani, va primi aproximativ 19,7 milioane de acţiuni la Amazon.com, respectiv 4% din companie, valoare care se ridică la 38,3 miliarde de dolari. În urma acestei înţelegeri financiare, fosta soţie a lui Jeff Bezos ajunge pe locul al 22-lea în topul miliardarilor realizat de Bloomberg.
Divorţul a fost pronunţat la o instanţă din King County, statul american Washington.
Jeff Bezos, în vârstă de 55 de ani, rămâne cu 12% din companie şi îşi păstrează titlul de cel mai bogat om din lume.
-
Opinie – Bogdan Florea, fondator Connections România: “Cum creezi o cultură a inovaţiei în România”
Forţând un pic nota, am putea spune că inovaţia este însăşi raţiunea de a exista în businessul zilelor noastre. Cultura inovaţiei se creează prin educaţie adecvată – cu accent pe cultură antreprenorială, aşadar, în şcoală. Aplecarea spre studiu, stimularea curiozităţii şi a explorării necunoscutului sunt elemente esenţiale pe care şcoala trebuie să le cultive pentru a construi generaţii de „inovatori”. Apoi, tot şcoala ar trebui să dezvolte gândirea critică şi abordările out-of-the-box, fără constrângeri, libere şi exploratorii. „Cultura greşelii” ar trebui să fie evitată până la extincţie, în anii mici de şcoală, pentru dezvoltarea copiilor şi ulterior a adulţilor implicaţi în societate, pentru libertatea de a aborda căi necunoscute în viaţă profesională. Chiar dacă România este un pool remarcabil de specialişti în IT, are un scor jos la nivelul de apetenţă pentru inovaţie, iar explicaţia rezidă în lipsa culturii inovaţiei în educaţia şcolară, universitară şi în familie.
Apoi, establishmentul politic ar trebui să îşi asume inovaţia ca proiect de ţară, în aşa fel încât să dezvolte ecosistemul stat-universităţi – companii private, ca un supraset al inovării, în care să încurajeze apariţia şi circulaţia ideilor noi. Huburile tehnologice sunt doar un prim pas. Este nevoie de susţinerea a ceea ce se numeşte knowledge sharing, adică împărtăşirea ideilor între indivizi şi entităţi. Protejarea proprietăţii intelectuale – nu doar prin cadrul legislativ, ci prin construirea unei culturi sociale la scară largă – este un alt pilon esenţial. De exemplu, lupta împotriva pirateriei intelectuale, a plagiatului universitar şi şcolar sunt alte elemente care, puse la fundamentul unei construcţii solide, pot genera o societate inovativă autosustenabilă.
Statul trebuie să reformeze programa şcolară, universităţile de asemenea, iar companiile trebuie să adopte principiile şi cultura inovaţiei ca elemente necesare, nu doar să le privească ca pe un element de employer branding, prin care, aşa cum se întâmplă acum, doar creează o imagine de inovatori, în exterior şi către angajaţi. Ţările avansate din punct de vedere economic încurajează clusterele de inovaţie ca mijloace de creştere organică a economiei. Spre exemplu, Statele Unite (Silicon Valley), Regatul Unit, Franţa, Israel, India, China, Rusia – toate au aglomerări, localizate fizic, de start-up-uri în care sunt prezenţi toţi actorii – universităţi şi institute de cercetare, companii, fonduri de investiţii de tip venture capital şi stat – prin entităţi de tot felul – administraţii locale, ministere dedicate cercetării şi educaţiei. Rezultatul sunt companii de tip start-up care, folosind rezultatele cercetării, ating valori de piaţă colosale şi, pe de altă parte, influenţează în mod pozitiv şi decisiv viaţă unor mase mari de oameni. În ceea ce priveşte companiile inovatoare care au rămas în istorie, acestea sunt cele care schimbă viaţa oamenilor, într-un fel sau altul. Se numesc game changeri. În istorie, după părerea mea, se detaşează: General Electric – locomotiva electrică; Motorola – primul telefon comercial portabil; Sony – Walkman; Apple – smartphone; Amazon – e-commerce; Netflix – video streaming on demand.
Inovaţia se poate manifesta în orice sector, dar, fără îndoială, IT&C este un motor al inovaţiei pentru simplul fapt că trăim în era digitalizării. Biotehnologia este poate domeniul cu cele mai mari perspective de dezvoltare inovativă în următorii zeci de ani. Aşa cum am mai amintit, inovaţia se poate manifesta în orice domeniu de activitate. Fără doar şi poate, inovaţia este strâns legată de viziune, iar aceasta din urmă derivă în mod natural din înţelegerea contextului actual. Orice companie ar trebui să poată să îşi definească locul în piaţa locală, regională şi globală, să îşi stabilească ţinte care pot fi atinse şi să îşi creioneze seturi de valori, dar şi o misiune concretă faţă de un grup, fie el mai restrâns sau mai larg.
De asemenea, viziunea strategică a evoluţiei – care este o condiţie obligatorie a progresului unei companii – poate fi (sau nu) punctul de pornire către ceea ce înseamnă inovaţie. Pe scurt, poziţionare, viziune şi apoi inovaţie. Aceştia sunt paşii care, urmaţi sistematic, pot creşte apetitul pentru tot ceea ce înseamnă inovaţie în cadrul unei companii. România nu are dezvoltată o cultură a inovaţiei, nici în mediul de business, dar nici în cel universitar. Acest lucru reprezintă efectul educaţiei şi al şcolii, al modului în care sunt concepute programele educaţionale şcolare şi în care sunt stimulate competenţele generaţiei tinere.Cu câteva excepţii notabile – Bitdefender, UiPath, Gecad şi alţi câţiva, foarte puţini – în România, ultimii 20 de ani în tehnologia informaţiei nu au adus exemple remarcabile de inovaţie încununată de succes comercial sau ştiinţific. Antreprenoriatul este mai aplecat către inovaţie prin însăşi natura sa, aceea de a pune la îndoială şi a găsi soluţii cu instrumente puţine sau rudimentare. Reprezentanţii marilor companii – evident, cu excepţia centrelor de excelenţă în cercetare – sunt orientaţi către administrare şi operare şi mai puţin către latura constructivă pe care o aduce inovaţia.
Connections este o companie de digital transformation din România, cu birouri în Bulgaria, Serbia şi planuri de extindere la nivel global. Compania este specializată în IT Outsourcing, Business Process Outsourcing şi Software Development. Clienţii Connections sunt companii globale şi companii medii româneşti din industrii precum Banking, FMCG, Oil & Gas, Telecom şi Retail. În iulie 2018 Connections a semnat un parteneriat cu UiPath. Connections are în România
300 de angajaţi şi a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. -
Fondatorul Huawei, sfidător în faţa ameninţărilor SUA: “Am furat tehnologiile americane ale viitorului? Statele Unite nici măcar nu deţin aceste tehnologii”
Ren Zhengfei, fondatorul Huawei Technologie, a afişat o poziţie sfidătoare în faţa sancţiunilor din S.U.A., care ameninţă supravieţuirea companiei sale, conform Bloomberg.
Într-un interviu acordat Bloomberg Television, miliardarul fondator al celei mai mari companii tehnologice din China a recunoscut că sancţiunile primite din partea administraţiei Trump vor afecta poziţia de conducere în faţa rivalilor precum Ericsson AB şi Nokia Oyj, pe care compania a construit-o în decurs de doi ani. Ren Zhengfei a adăugat că Huawei fie va creşte producţia proprie de chipuri, fie va găsi alternative pentru a îşi menţine avantajul în domeniul telefoanelor inteligente şi 5G.
SUA a pus Huawei pe “Entity List”, o măsură prin care interzice companiei să cumpere componente şi tehnologie de la firme americane fără aprobarea guvernului. SUA acuză compania că a ajutat Beijingul în spionaj. Această interdicţie blochează cel mai mare furnizor mondial de echipamente de reţea şi al doilea cel mai mare vânzător de telefoane inteligente chiar în momentul în care se pregătea să se alăture liderilor tehnologiei globale. De asemenea, interdicţia ar putea perturba lansarea wireless a 5G la nivel global, subminând un standard care este considerat temelia tehnologiilor autonome de la autoturisme, la operaţii făcute de roboţi.
Ren susţine că Huawei are capacitatea de a-şi elabora propriile soluţii, dacă i se acordă timpul necesar.
Compania îşi proiectează propriile chipuri de ani de zile şi acum le utilizează în multe dintre telefoanele sale inteligente.
“Am furat tehnologiile americane ale viitorului. Statele Unite nici măcar nu deţin aceste tehnologii. Suntem înaintea Statelor Unite. Dacă am fi în urmă, nu ar fi nevoie ca Trump să ne atace cu tărie”, a spus Ren Zhengfei.
-
Daniel Dines, fondatorul celui mai valoros start-up românesc – UiPath, vorbeşte în Les Echos: Am arătat lumii că se poate construi un unicorn şi de pe o piaţă mică, precum România, unde oamenii fug de riscuri şi preferă joburile călduţe
UiPath, cel mai valoros start-up de IT pornit din România, care dezvoltă roboţi software ce pot degreva angajaţii de realizarea sarcinilor repetitive din companii, estimează că va putea atinge în curând o evaluare de 10 miliarde de dolari devenind astfel primul decacorn IT lansat în Europa.
„Noi vom fi primul decacorn creat în Europa, şi încă repede. Astăzi avem deja o evaluare de 7 miliarde de dolari“, a declarat Daniel Dines, fondator şi CEO al UiPath, într-un interviu pentru cotidianul francez de business Les Echos.
„Sunt mândru că am reuşit să aduc România în prim-plan pe scena globală. Am arătat lumii că este posibil să construiască un unicorn, şi chiar în curând un decacorn plecând aproape de oriunde. România nu este într-adevăr un loc bun pentru a crea un start-up, piaţa locală este mică, oamenilor nu le place să-şi asume riscuri şi preferă joburile confortabile. Dar noi am reuşit să demonstrăm că se poate“, a adăugat el.
-
Fondatorul Huawei declară că se va opune unei RĂZBUNĂRI chineze împotriva Apple
Întrebat cu privire la anunţurile unor persoane din China referitoare la o potenţială răzbunare împotriva Apple, Ren Zhengfei a declarat că va „protesta” împotriva oricărui astfel de demers iniţiat de Beijing, împotriva companiei americane.
Fondatorul Huawei a recunoscut că taxele vamale impuse de administraţia preşedintelui american Donald Trump vor afecta activitatea companiei chinezeşti, susţinând însă faptul că Huawei va găsi alternative pentru a rămâne dar a adăugat că compania va creşte fie oferta de jetoane, fie că va găsi alternative pentru a se menţine în topul producătorilor de smartphone-uri şi furnizorilor de reţele 5G.
-
Care sunt paşii prin care un start-up poate să obţină o primă rundă de finanţare
Fondul românesc de investiţii cu capital de risc (venture capital) Early Game Ventures (EGV) a fost lansat anul trecut în luna decembrie, având în spate trei parteneri: Cristian Munteanu, managing partner, cu o carieră de 15 ani în marketing şi o serie de start-up-uri la a căror fondare a contribuit în SUA; Dan Călugăreanu, fost preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară; şi Radu Stoicoviciu, cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, care a condus în ultimii zece ani divizia de fuziuni şi achiziţii a PwC în România şi Europa de Sud-Est. Cu o dimensiune ţintă de 28 de milioane de euro, finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Early Game Ventures a realizat o primă tranzacţie în acest an, investiţia în SymphoPay, un start-up care a dezvoltat o platformă de integrare a plăţilor cu cardul la POS.
Reprezentanţii Early Game Ventures au lansat recent şi un accelerator prin intermediul căruia se vor face anual investiţii de 50.000-200.000 de euro în câte 5-6 start-up-uri locale de tehnologie, pentru un procent de 7%-10% din acţiuni. În prezent, ei se află deja în discuţii avansate cu cinci start-up-uri. „Discutăm cu încă cinci companii, iar în patru din cele cinci cazuri probabil vom finaliza investiţia. Ajungem astfel la cinci investiţii de peste o jumătate de milion de euro în prima jumătate a acestui an. Sunt mai entuziasmat acum decât la momentul lansării fondului“, a declarat Cristian Munteanu, managing partner la EGV, fără să ofere însă detalii despre identitatea respectivelor businessuri.
Ca model de funcţionare, reprezentanţii EGV spun că programul de accelerare este unul foarte selectiv, deoarece, prin prisma faptului că vor accepta anual doar cinci sau şase echipe, nu vor funcţiona „în sistemul de cohorte folosit de celelalte programe de accelerare din România, ci vom fi deschişi către start-up-uri pe tot parcursul anului. Practic, de câte ori vom găsi o echipă în care credem, vom face investiţia pe loc şi vom începe imediat să lucrăm cu antreprenorii. Acesta este un alt lucru foarte important: în programul nostru, echipele de antreprenori lucrează direct cu partenerii EGV“, a spus Munteanu. El susţine că programul de accelerare constă în „tot ceea ce antreprenorii au nevoie şi nimic din ceea ce nu îi interesează, îi face să îşi piardă timpul sau focusul“, oferind, de pildă, acces la alţi investitori, atât din Europa cât şi din SUA, la servicii de recrutare, business development, marketing, legal sau operaţiuni.
Când este momentul oportun ca antreprenorii români să pornească un start-up?
„Istoric vorbind, în acest moment avem cele mai bune condiţii pentru ca un start-up să apară pe lume, să ia finanţare, să crească şi cineva să facă şi exit”, spune Dan Călugăreanu, partener al Early Game Ventures. Potrivit lui, acest lucru înseamnă că pe piaţa locală există măcar un hub de tehnologie şi un mind space, precum şi alte spaţii de coworking, huburi, apoi o mulţime de evenimente „how to web” în care să se regăsească împreună atât fondatorii start-up-ului, cât şi finanţatorii, oamenii tehnici, de marketing, de vânzări care pot fi parte a ecosistemului, precum şi incubatoare – cel mai reprezentativ, în opinia lui, rămânând Innovation Labs –, dar şi destul de multe acceleratoare. „Cine îşi doreşte are posibilităţi multiple în acest moment, atât în Bucureşti, cât şi în Cluj sau Iaşi. Sunt destul de multe locuri unde oamenii pot învăţa că nu e de ajuns să cunoşti programare, ci trebuie să ştii o mulţime de alte lucruri adiacente.”
Un prim moment în care un start-up poate atrage atenţia unui angel investor este atunci când fondatorul acestuia aplică online pe diverse platforme sau participă la un demo day, unde poate fi văzut de o mulţime de angeli, spune Călugăreanu. Ulterior, dacă fondatorul ştie să îşi prezinte produsul suficient de bine, după acel moment în care se pot regla întrebările şi neclarităţile legate de start-up, se încearcă evident, încă de la prima întâlnire, o evaluare a companiei. „Acela este un moment foarte delicat, în care fondatorul crede că are o idee atât de frumoasă care valorează milioane, fără a se gândi obligatoriu la partea de execuţie, care va dura destul de mult şi care va aduce poate întârzieri sau pivotări legate de evoluţia businessului respectiv.” După o primă evaluare a start-up-ului, între angel investors are loc o sindicalizare. „Astfel, dacă start-up-ul prezintă interes, există discuţii între aceştia, care au încredere unii în ceilalţi şi înţeleg că trebuie să participe împreună la riscurile şi beneficiile respective, dacă acelea vor exista.”
În principiu apare o a doua întâlnire, la care vor participa mai mulţi angeli şi unde se pot stabili nişte KPI (indicatori de performanţă – n.red.), astfel încât respectivul start-up să poată fi într-o formă sau alta cuantificat. O a treia întâlnire este cea în care se stabilesc condiţiile contractuale, „pentru că în principiu pe masă apare un term sheet (document cu termenii şi condiţiile agreate în contract – n.red.). De multe ori condiţiile contractuale sunt doar pe o singură pagină, în care se aşază, printre altele, condiţiile de bază.” În acest interval, potenţialii investitori supun start-up-ul unui process de due diligence, „legat evident de fondatorii start-up-ului, ce au făcut aceştia înainte – ce background au, cum arată compania, dacă există, dacă a avut alte aplicaţii către diverse surse de bani înainte sau nu. Şi în principiu apare investiţia”, explică reprezentantul Early Game Venture. Cu toate acestea, lucrurile nu se opresc în momentul în care este realizată investiţia, deoarece, susţine Călugăreanu, cel mai căutat lucru care poate veni de la un angel este suportul permanent pe care îl oferă fondatorului, fără acel suport permanent investiţia nejustificându-se cu adevărat.
Investesc sau nu şi de ce să investesc
Înainte ca un angel investor să ia decizia de a investi într-un start-up, va analiza o serie de factori. În primul rând, acel value proposition (elementul care aduce valoare adăugată), care trebuie să fie „cu adevărat marcant, definitoriu, diferenţiator”. La fel de important este ca fondatorul start-up-ului să-şi poată explica simplu activitatea, un lucru pe care nu doar fondatorii de start-up-uri de tehnologie, ci majoritatea oamenilor nu ştiu în general să-l facă, susţine Călugăreanu. „Dacă nu poţi să defineşti lucrul pe care vrei să-l faci într-o propoziţie, maximum două, înseamnă că ţie nu îţi e foarte clar şi atunci trebuie să vezi ce se întâmplă, unde e neînţelegerea personală pe care o ai.”
Echipa este următorul factor extrem de important care îşi spune cuvântul în luarea unei astfel de decizii, şi mai ales „chimia pe care angelul o are cu echipa respectivă”. „A lucra în echipă este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le poţi cere unui fondator de start-up. În principiu, oamenii sunt obişnuiţi să lucreze fie pe cont propriu, fie să îşi suprapună sarcinile astfel încât nimic nu este foarte clar. De aceea spun că echipa e foarte importantă”, adaugă el.
Viziunea reprezintă un alt element cheie care va contribui la obţinerea finanţării. „Trebuie să înţeleg că acel start-up are din prima secundă valenţe internaţionale, prin care vrea să scaleze pe alte pieţe decât cea mică pe care porneşte.”
Tehnologia este, la rândul său, un factor decisiv, deoarece faptul că un start-up foloseşte o tehnologie cât mai apropiată de momentul pe care îl trăim, dar are totodată şi deschiderea spre tehnologia viitorului, de a vedea mai departe cum poate fi adaptat businessul la lucrurile noi care vor apărea, reprezintă cu siguranţă un plus.
Nu în ultimul rând, „şi tare important în România, este modelul de business. Pentru că avem o moştenire legată de competenţe matematice sau de tehnologie, de dezvoltare soft, dar, din păcate, în România în continuare nu avem educaţie în zona de business, de lucru în echipă, de model de business, cum să intri în piaţă, ce să faci mai departe. Şi atunci modelul de business e foarte important pentru că ne arată dacă respectivii fondatori au înţelegerea acestui lucru”, conchide Călugăreanu.
Banii nu sunt totuşi singurul lucru cu care un angel investor vine la masa start-up-ului în care investeşte. „Pentru că în momentul în care fondatorii îşi dau o parte din companie – îşi rup practic din sufletul lor, din bucăţica pe care o deţineau atât de fericiţi – trebuie să primească totuşi ceva la schimb. Şi aş spune că mijlocirea între el şi el, între fondator şi fondator, între ideea despre cum este el nativ şi cum va trebui să devină pentru a creşte cu adevărat este cel mai important dintre lucrurile pe care un investitor le aduce la masă.”
Un alt lucru de care start-up-ul beneficiază prin prisma unui angel investor este zona de networking, pentru că „din momentul în care un angel intră în companie, îi arată fondatorului că nu doar dezvoltarea de produs este importantă, ci sunt o mulţime de alte elemente care ajută şi trebuie să existe în dezvoltarea respectivei companii. Şi atunci relaţiile pe care le are în piaţă respectivul angel ajută foarte mult ca fondatorii să aibă întâlnirile corecte cu cei care îi pot ajuta mai bine în domeniul respectiv.”
Partea de finanţare este, de asemenea, o zonă în care start-up-ul va primi sprijin pentru a doua oară după investiţia propriu-zisă, din partea unui angel investor – prin încercarea de relaţionare a acestuia cu investitorii din runda viitoare. „Orice investitor într-o companie ar trebui să pândească nu numai runda în care intră el, ci neapărat să gândească relaţionarea cu runda viitoare.” „Acesta e un punct foarte delicat pentru că există aceste etape de finanţare. Mai întâi iei bani de la «friends, family, fools» (familie, prieteni, fraieri – n.red.), apoi iei bani de la angel investors, următoarea etapă fiind fondurile de investiţii, iar la final private equity, care te cumpără. Ori tranziţia asta de la angels către fonduri are un moment extrem de delicat”, spune Cristian Munteanu, managing partner al Early Game Ventures.
De ce? Explicaţia pe care el o oferă este că un angel investor care intră într-un start-up contribuie cu 50.000 – 100.000 de euro, o sumă care nu este neapărat foarte importantă. În schimb, acesta ia 30% din compania respectivă, 30% din acţiuni. „În momentul în care un angel ia 30% din companie, compania este aproape neinvestibilă de către un fond, pentru că investitorul instituţional vine, se uită la structura de acţionariat a companiei şi vede că 30% din acele acţiuni sunt moarte. Aparţin unui investitor care da, a contribuit cu nişte bani într-o etapă foarte incipientă în dezvoltarea companiei, dar care în momentul de faţă nu mai poate să contribuie.”
Şi asta, adaugă el, pentru că un angel investor, la fel ca şi un mentor, are o agendă de telefon, îi organizează fondatorului nişte întâlniri, îl ajută cu nişte relaţii, dar valoarea pe care o adaugă el scade foarte repede în timp. „Eu ca fondator iau 50.000 de euro de la un angel investor, trei luni mai târziu el nu prea mai are cu ce să mă mai ajute. Între timp eu m-am întâlnit cu toată lumea cu care el mă putea pune în contact, am discutat cu el cam tot ce puteam discuta, poate între timp am pivotat, m-am dus cu start-up-ul în altă direcţie, în care omul ăla iniţial nu are cu ce să mă mai ajute, dar rămâne cu 30% din companie.” Chiar dacă execuţia şi echipa sunt foarte bune, tehnologia extraordinară, start-up-ul e foarte atractiv pentru investitor, totuşi felul în care arată acţionariatul poate să facă start-up-ul neinvestibil, completează Munteanu. „Şi atunci vine un fond de investiţii şi pune pe masă documentul cu termeni şi condiţii în care spune că vrea să investească, de pildă, o jumătate de milion de euro, dar numai în condiţiile în care angel investorul, care avea până ieri 30% din acţiuni, coboară la 5%, altfel investiţia nu are loc.”
El spune că, în ciuda faptului că acest lucru, văzut din perspectiva angelului, pare abuziv, această percepţie ţine de lipsa de educaţie, „nu e doar la nivelul antreprenorului ci şi la nivelul investitorilor din ţară”. Astfel, dacă angel investorul nu este dispus să cedeze o parte din acţiuni, start-up-ul, cu fiecare propunere venită pe care o va refuza, îşi va pierde treptat din valoare, riscând în cele din urmă să moară, în lipsa unei investiţii din partea unui fond de investiţii. În opinia lui Munteanu, pentru ca un start-up să rămână un business sănătos, nu ar trebui să cedeze mai mult de 10-15% din acţiuni la fiecare rundă de finanţare.
-
Cele mai puternice 100 de femei din business: Mihaela Marcu Cristescu, Fondator { Medlife }
• Mihaela Marcu a părăsit sistemul public de sănătate în 1997, când a demarat, pornind de la un cabinet, proiectul care avea să ajungă după două decenii liderul pieţei de sănătate privată.
• În 1996 a cumpărat un apartament pentru fiul său Mihail Marcu, astăzi preşedintele MedLife, apartament pe care însă l-a transformat într-o policlinică în care lucrau patru doctori şi o asistentă.
• MedLife este în prezent singura reţea privată de sănătate listată la bursa românească, cu o capitalizare de piaţă de aproximativ 585 milioane lei (februarie 2019).Cifră de afaceri (2018): 804 mil. lei (cifra de afaceri pro-formă, consolidată la nivel de grup)