BusinessMagazin

Tag: finlanda

  • Şeful NATO: procesul de aderare a Finlandei şi Suediei se va desfăşura „rapid”

    În cazul în care Finlanda şi Suedia vor decide să solicite aderarea la NATO, procesul de aderare „va decurge rapid” şi vor fi puse în aplicare măsuri interimare până când vor deveni membri oficiali ai alianţei, a declarat joi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

    „Suntem în dialog cu Finlanda şi Suedia, iar decizia le aparţine. Dar dacă vor decide să depună cererea, Finlanda şi Suedia vor fi primite cu căldură şi mă aştept ca procesul să decurgă rapid. Este vorba, în mod fundamental, despre dreptul fiecărei naţiuni din Europa de a-şi decide propriul viitor. Aşa că atunci când Rusia încearcă într-un fel să ameninţe, să intimideze Finlanda şi Suedia să nu aplice, acest lucru demonstrează doar cum Rusia nu respectă dreptul fundamental al fiecărei naţiuni de a-şi alege propria cale”, a explicat Stoltenberg.

    Şeful NATO a mai spus că alianţa se va întări prin aderarea celor două ţări.

    „Realitatea este că Finlanda şi Suedia sunt deja foarte apropiate de NATO şi lucrăm împreună, operăm împreună, ne antrenăm împreună. Şi, de îndată ce vom lua decizia de a-i invita, acest lucru va trimite un mesaj politic puternic, că securitatea Finlandei şi a Suediei contează pentru toţi aliaţii NATO”, a precizat Jens Stoltenberg.

  • Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei ameninţă că Finlanda şi Suedia vor deveni frontieră de război dacă aderă la NATO

    Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, a avertizat că dacă Suedia şi Finlanda aderă la NATO, vor deveni o nouă frontieră în conflictul NATO cu Rusia.

    Potrivit acesteia, „consecinţele negative pentru pace şi stabilitate în nordul Europei sunt evidente”.

    Suedia şi Finlanda plănuiesc să adere la NATO în această vară după ce Sanna Marin, prim-ministrul finlandez, a declarat că a sosit momentul ca Finlanda să îşi reconsidere serios poziţia faţă de NATO.“Rusia nu este vecinul pe care îl credeam”, a declarat ea la sfârşitul săptămânii, îndemnând ca decizia să fie luată “în mod temeinic, dar rapid”.

    Joi, Dmitri Medvedev, vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a ameninţat că Rusia îşi va consolida toate forţele din regiune,  inclusiv prin instalarea de arme nucleare în regiunea baltică dacă cele două ţări nordice se vor alătura alianţei conduse de SUA. 

    Pe 13 aprilie, premierul Finlandei, Sanna Marin s-a întâlnit cu premierul Finlandei, Magdalena Andersson, într-o atmosferă degajată.Ea a postat pe pagina sa de Facebook următoarea declaraţie:

    “Am avut plăcerea să o întâlnesc astăzi la Stockholm pe colega mea, prim-ministrul suedez Magdalena Andersson. Am discutat despre războiul ucrainean, securitatea europeană şi procesele politice externe şi de securitate ale ţărilor noastre. Atât Finlanda, cât şi Suedia evaluează în prezent posibila aderare la NATO şi impactul acesteia asupra securităţii Europei de Nord şi a regiunilor Mării Baltice”.

    .

  • Finlanda şi Suedia ar putea adera în curând la NATO, impulsionate de conflictul din Ucraina

    Finlanda şi Suedia ar putea adera în curând la NATO, demers care ar înfuria probabil Moscova şi despre care oficialii spun că ar sublinia şi mai mult eroarea strategică a Rusiei de a invada Ucraina.

    Oficialii NATO au declarat pentru CNN că discuţiile despre aderarea Suediei şi Finlandei la bloc au devenit extrem de serioase de la invazia Rusiei.

    Oficiali de rang înalt ai Departamentului de Stat al SUA au declarat că problema a fost abordată la reuniunea ministerială de externe a NATO din această săptămână, la care au participat miniştrii de externe din Stockholm şi Helsinki.

    Oficialii au declarat că discuţiile evidenţiază măsura în care invazia preşedintelui rus Vladimir Putin nu a făcut decât să revigoreze şi să unifice alianţa NATO – exact opusul obiectivelor declarate de Putin înainte de începerea conflictului.

    Preşedintele rus ceruse ca NATO să înceteze extinderea spre est şi admiterea de noi membri, acuzând blocul că ameninţă securitatea Rusiei.

    În schimb, NATO şi-a sporit sprijinul acordat Ucrainei şi se pregăteşte să primească noi membri.

  • Ţara nordică care a învăţat o lecţie dureroasă din partea Rusiei. Cum s-a pregătit Finlanda pentru cel mai negru coşmar al Europei

    Războiul din Ucraina continuă, iar cele mai mari temeri ale oficialilor europeni ţin de escaladarea conflictului la nivel global. Finlanda ia în serios această posibilitate şi s-a pregătit din timp pentru scenariul în care coşmarul europenilor devine realitate, scrie Financial Times.

    Pe partea de provizii, Finlanda a adunat în rezerve strategice cereale şi combustibil pentru şase luni. Mai mult, companiile farmaceutice sunt obligate să facă rezerve de medicamente care să reziste aproape un an.

    În ceea ce priveşte protecţia cetăţenilor, toate clădirile care depăşesc o anumit înălţime, conţin adăposturi civile. Totuşi, dacă numărul acestora sunt insuficiente, populaţia mai poate apela la parcări subterane, patinoare şi piscine care pot fi transformate la nevoie într-o facilitate pentru apărarea finlandezilor împotriva bombardamentelor.

    La nivel militar, aproape o treime din populaţia adultă a Finlandei este rezervistă, ceea ce înseamnă că ţara nordică poate mobiliza o armată foarte numeroasă în raport cu dimensiunea sa. Mai exact, Finlanda deţine 280.00 de cadre militare active şi aproape un milion de rezervişti.

    „Ne-am pregătit şi antrenat societatea pentru o astfel de situaţie încă de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial. Ce a făcut Rusia cu Ucraina nu ne surprinde şi de aceea trebuie să fim gata”, a declarat ministrul finlandez al afacerilor europene.

    În prezent, modelul de securitate pe care îl prezintă Finlanda serveşte întregii lumi drept exemplu despre cum o ţară poate crea sisteme riguroase la nivelul întregii societăţi, care să asigure apărarea acesteia împotriva invaziilor, dezastrelor naturale, pandemiilor sau chiar a unui atac cibernetic.

    În cazul Finlandei nu este vorba numai despre pregătire militară şi luptă. Ţara nordică face eforturi pentru a se asigura că în cazul unui război regulile şi legile societăţii încă funcţionează. Experţii analizează toate problemele şi atuurile ţării atât individual cât şi pe plan internaţional, pentru a le corecta înainte de apariţia unei crize.

    Învazia Rusiei în Ucraina le-a reamintit finlandezilor cât de expuşi sunt în faţa unui război cu vecinul lor, pentru că cele două ţări împart 1.340 de kilometri de graniţă comună. Odată cu declanşarea războiului în Est şi ameninţările venite din partea liderului de la Kremlin, majoritatea finlandezilor iau în serios aderarea la NATO, o premieră în istoria ţării.

    „Având în vedere locaţia noastră geostrategică, întinsul teritoriu şi populaţia, trebuie să avem totul pregătit pentru a ne apăra. Ne antrenăm în mod regulat şi ne pregătim la toate nivelurile pentru a ne asigura că toată lumea ştie ce are de făcut. Ne uităm la deciziile politice, la ce fac băncile, bisericile, industria şi presa. Rezultatul final este faptul că toată societatea poate intra în modul de criză dacă este nevoie şi o poate depăşi”, a declarat Janne Kuusela, şeful politicii de apărare în cadrul Ministerului Apărării din Finlanda.

  • Finlanda îşi lansează mult amânata centrală nucleară

    Reactorul nuclear mult amânat al Finlandei, Olkiluoto-3, s-a conectat la reţeaua energetică pentru prima dată în weekendul trecut, la 12 ani după data planificată iniţial pentru lansare, notează Deutsche Welle.

    Olkiluoto-3 este prima centrală nucleară a ţării din peste patru decenii şi prima din Europa din ultimii aproape 15 ani.

     

     

  • Rusia avertizează că vor fi consecinţe “militare şi politice grave” dacă NATO acceptă Suedia sau Finlanda

    Eventuala admitere a Finlandei sau Suediei în Alianţa Nord-Atlantică ar genera “consecinţe militare şi politice grave”, a avertizat vineri după-amiază Administraţia Vladimir Putin, conform BBC News.

    Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe de la Moscova a afirmat că, în cazul în care Suedia sau Finlanda vor încerca să adere la Alianţa Nord-Atlantică, acest lucru “va genera consecinţe militare şi politice grave, care ar necesita ca Rusia să adopte măsuri de reciprocitate”.

    “Noi considerăm angajamentul Guvernului Finlandei în sensul unei politici de nealiniere militară ca fiind un factor important în garantarea securităţii şi stabilităţii în nordul Europei”, a subliniat Maria Zaharova.

    Finlanda cooperează cu Alianţa Nord-Atlantică în anumite structuri de securitate, dar premierul Sanna Marin a afirmat luna trecută că este “foarte improbabilă” depunerea unei cereri de aderare la NATO în timpul mandatului său.

    Rusia se opune vehement extinderii NATO spre est şi cere garanţii de secuirtate din partea Statelor Unite şi Alianţei Nord-Atlantice. Înainte de a lansa atacul militar împotriva Ucrainei, Administraţia Vladimir Putin ceruse garanţii că această ţară nu va adera la NATO. Ucraina a refuzat să se conformeze solicitării de a nu încerca să adere la NATO, iar Administraţia Nord-Atlantică a semnalat că orice stat este liber să decidă aranjamentele în materie de securitate, subliniind însă că în acest moment nu există niciun plan de admitere a Ucrainei.

  • Proiect de lege în Finlanda. Diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi să fie eliminate

    Finlanda publică deja venitul impozabil al fiecărui cetăţean, un eveniment care creează o frenezie anuală în mass-media. Acest fapt a dus la o serie de contestaţii legate de politicile de confidenţialitate. Dar datele fiscale nu oferă o imagine completă, aşă că acum guvernul de coaliţie de centru-stânga al ţării vrea să ducă mai departe mandatul de transparenţă pentru a reduce diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, relatează Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

    O nouă lege propusă, potrivit unui raport Reuters, ar permite lucrătorilor care suspectează discriminari bazate pe gen să aibă acces la o dezvăluire completă a veniturilor colegilor, astfel încât să poată contesta orice disparitate. Dacă va fi adoptat, experimentul finlandez va fi urmărit îndeaproape şi de alte ţări. Cu toate acestea „studenţii” acestui experiment ar trebui să procedeze cu prudenţă; adesea, legile menite să îndeplinescă obiective sensibile au consecinţe nedorite.

    Subiectul asigurării unui salariu egal pentru o muncă egală a fost dezbătut de-a lungul anilor în cărţi, articole academice şi proiecte de lege. Există, în general, două tipuri de soluţii: cele care necesită decizii de cheltuieli publice şi cele care încearcă să elimine părtinirea prin transparenţă.

    În primul rând se discută o serie de remedieri sistemice, cum ar fi salariile minime mai mari (deoarece femeile tind să ocupe în mod disproporţionat poziţii cu salarii mici), zilele de boală plătite sau concediile de maternitate mai bine remunerate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate în cariera lor. Deoarece femeile deţin o parte disproporţionată din îngrijirea copiilor şi îngrijirea la domiciliu, chiar şi în epoca noastră mai iluminată, eşecul de a pune în aplicare sprijinul duce adesea la dezavantaje mai mari faţă de omologii bărbaţi. Deloc surprinzător, aceste remedieri tind să creeze societăţi mai echilibrate.

    Finlanda bifează deja majoritatea căsuţelor din primul set de remedieri. Statul are unele dintre cele mai generoase politici de concediu parental (140 de zile de concendiu plătit pentru fiecare părinte după naşterea copilui, ceea ce reduce „pedeapsa pentru maternitate”, deşi femeile iau mai mult concediu decât bărbaţii). În 2020, Finlanda a fost clasată pe locul trei în topul Forului Economic Mondial al celor mai echitabile state.

    Şi totuşi, ţara se numără printre ultimele state din UE în ceea ce priveşte diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi. Femeile au câştigat cu peste 17% mai puţin decât bărbaţii în 2020, plasând Finlanda aproape de partea de jos a listei ţărilor OECD (The Organisation for Economic Co-operation and Development) în ceea ce priveşte egalitatea salarială. Acest lucru ridică câteva întrebări despre cât de importantă este cu adevărat diferenţa de salarii atunci când vine vorba de egalitatea de gen.

    Al doilea tip de soluţie este transparenţa salarială, astfel încât lucrătorii să aibă monedă de negociere şi să aibă recurs în cazurile de discriminare. Este greu să lupţi pentru o remuneraţie corectă când nu ai idee ce fac colegii tăi. Spre exemplu, Norvegia, o ţară care are scoruri ridicate la egalitatea de gen, face publice toate declaraţiile fiscal şi are, de asemenea, una dintre cele mai mici diferenţe salariale de gen dintre toate ţările avansate.

    În martie, Comisia Europeană a introdus o propunere de directive care ar cere firmelor cu peste 250 de angajaţi să-şi raporteze public diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, să ţină evidenţa internă asupra disparităţilor şi să abordeze orice diferenţe de peste 5% nejustificabile din motive neutre din punct de vedere al genului. Legea propusă de Finlanda, desigur, merge mult mai departe.

    Într-o judecată de remunerare pot intra mulţi factori, inclusiv experienţa, productivitatea, domeniile de expertiză sau contribuţia persoanei la dinamica unei echipe, potenţialul de creştere sau adaptabilitatea. Uneori, diferenţele salariale sunt circumstanţiale mai degrabă decât un rezultat al părtinirii şi nu sunt uşor de remediat în limitele bugetare fără a pierde angajaţi valoroşi.

  • Proiect de lege în Finlanda. Diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi să fie eliminate

    Finlanda publică deja venitul impozabil al fiecărui cetăţean, un eveniment care creează o frenezie anuală în mass-media. Acest fapt a dus la o serie de contestaţii legate de politicile de confidenţialitate. Dar datele fiscale nu oferă o imagine completă, aşă că acum guvernul de coaliţie de centru-stânga al ţării vrea să ducă mai departe mandatul de transparenţă pentru a reduce diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, relatează Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

    O nouă lege propusă, potrivit unui raport Reuters, ar permite lucrătorilor care suspectează discriminari bazate pe gen să aibă acces la o dezvăluire completă a veniturilor colegilor, astfel încât să poată contesta orice disparitate. Dacă va fi adoptat, experimentul finlandez va fi urmărit îndeaproape şi de alte ţări. Cu toate acestea „studenţii” acestui experiment ar trebui să procedeze cu prudenţă; adesea, legile menite să îndeplinescă obiective sensibile au consecinţe nedorite.

    Subiectul asigurării unui salariu egal pentru o muncă egală a fost dezbătut de-a lungul anilor în cărţi, articole academice şi proiecte de lege. Există, în general, două tipuri de soluţii: cele care necesită decizii de cheltuieli publice şi cele care încearcă să elimine părtinirea prin transparenţă.

    În primul rând se discută o serie de remedieri sistemice, cum ar fi salariile minime mai mari (deoarece femeile tind să ocupe în mod disproporţionat poziţii cu salarii mici), zilele de boală plătite sau concediile de maternitate mai bine remunerate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate în cariera lor. Deoarece femeile deţin o parte disproporţionată din îngrijirea copiilor şi îngrijirea la domiciliu, chiar şi în epoca noastră mai iluminată, eşecul de a pune în aplicare sprijinul duce adesea la dezavantaje mai mari faţă de omologii bărbaţi. Deloc surprinzător, aceste remedieri tind să creeze societăţi mai echilibrate.

    Finlanda bifează deja majoritatea căsuţelor din primul set de remedieri. Statul are unele dintre cele mai generoase politici de concediu parental (140 de zile de concendiu plătit pentru fiecare părinte după naşterea copilui, ceea ce reduce „pedeapsa pentru maternitate”, deşi femeile iau mai mult concediu decât bărbaţii). În 2020, Finlanda a fost clasată pe locul trei în topul Forului Economic Mondial al celor mai echitabile state.

    Şi totuşi, ţara se numără printre ultimele state din UE în ceea ce priveşte diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi. Femeile au câştigat cu peste 17% mai puţin decât bărbaţii în 2020, plasând Finlanda aproape de partea de jos a listei ţărilor OECD (The Organisation for Economic Co-operation and Development) în ceea ce priveşte egalitatea salarială. Acest lucru ridică câteva întrebări despre cât de importantă este cu adevărat diferenţa de salarii atunci când vine vorba de egalitatea de gen.

    Al doilea tip de soluţie este transparenţa salarială, astfel încât lucrătorii să aibă monedă de negociere şi să aibă recurs în cazurile de discriminare. Este greu să lupţi pentru o remuneraţie corectă când nu ai idee ce fac colegii tăi. Spre exemplu, Norvegia, o ţară care are scoruri ridicate la egalitatea de gen, face publice toate declaraţiile fiscal şi are, de asemenea, una dintre cele mai mici diferenţe salariale de gen dintre toate ţările avansate.

    În martie, Comisia Europeană a introdus o propunere de directive care ar cere firmelor cu peste 250 de angajaţi să-şi raporteze public diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, să ţină evidenţa internă asupra disparităţilor şi să abordeze orice diferenţe de peste 5% nejustificabile din motive neutre din punct de vedere al genului. Legea propusă de Finlanda, desigur, merge mult mai departe.

    Într-o judecată de remunerare pot intra mulţi factori, inclusiv experienţa, productivitatea, domeniile de expertiză sau contribuţia persoanei la dinamica unei echipe, potenţialul de creştere sau adaptabilitatea. Uneori, diferenţele salariale sunt circumstanţiale mai degrabă decât un rezultat al părtinirii şi nu sunt uşor de remediat în limitele bugetare fără a pierde angajaţi valoroşi.

  • Topul statelor cu turism sustenabil, în care România depăşeşte ţări precum Italia, SUA sau Regatul Unit

    România se află pe locul 28 din 99 în topul statelor cu turism sustenabil realizat de Euromonitor International. Suedia se află pe primul loc, urmată de Finlanda şi Austria.

    Top 10 este completat de Etonia, Norvegia, Slovacia, Islanda, Letonia, Franţa şi Slovenia.

    În clasament, România se situează după Cehia (14), Polonia (21), Spania (25) şi Ungaria (27), dar înaintea Greciei (32), Italiei (34), SUA (35), Bulgariei (39) sau Regatului Unit (40).

    Pe ultimele locuri se află Mauritius, India şi Pakistan.

    Clasamentul este realizat în baza a 57 de indicatori care ţin de mediu, societate, stabilitate economică, transport sau condiţii de locuit.

    Autorii spun că Peninsula Scandinavă este exemplară în angajamentul şi conştientizarea durabilităţii, şi 65% din afacerile de turism din zonă au implementat deja o strategie de sustenabilitate. Uniunea Europeană conduce o agendă durabilă de sustenabilitate prin intermediul Acordului verde european. Regiunea îşi propune să fie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050 şi să îndeplinească obiectivele Acordului de la Paris până în 2030.

    66,4% din consumatorii din întreaga lume doresc să aibă un impact pozitiv asupra mediului prin acţiunile lor zilnice în 2021, mai arată Euromonitor.

  • O companie minieră australiano-finlandeză descoperă un depozit de cobalt în Finlanda

    Compania minieră Latitude 66 Cobalt a anunţat descoperirea celui de-al patrulea depozit de cobalt ca mărime din Europa, cu cea mai ridicată densitate de cobalt din UE, în estul Lapland din Finlanda, scrie Euractiv. Noua descoperire întăreşte poziţia Scandinaviei ca producător de materii prime.