BusinessMagazin

Tag: ecran

  • Surpriza neplăcută pentru fanii Nokia. Cât va costa noul Nokia 3310 în magazinele din Europa

    Noul Nokia 3310 păstrează designul clasic al emblematicului telefon, cu mici modificări adaptate la prezent. Astfel, noul model de 3310 nu are ecranul monocrom, ci un ecran color mult mai mare decât cel original. Noul display are diagonala de 2,4 inci şi rezoluţia de 320 x 240 pixeli. Telefonul are o cameră de 2 MP şi un slot pentru card microSD. 

    Totuşi, cei care vor cumpăra acest telefon nu o vor face pentru a face poze sau pentru a vorbi pe messenger, ci pentru autonomia bateriei. Bateria noului Nokia 3310 păstrează tradiţia, iar reprezentanţii companiei susţin o autonomie până la 22 de ore de convorbire şi până la 31 de zile de stand by. Bateria de 1220mAh poate fi scoasă, la fel ca în cazul originalului, iar încărcarea se face acum prin intermediul unui port Micro USB.

    De asemenea, celebrul joc Snake revine, şi el mai ambiţios şi mai colorat.

    Noul Nokia 3310 este şi mai colorat decât vechiul model fiind disponibil în varianta clasică de albastru mat,  gri, dar şi în nuanţe pastelate de galben şi de roşu. Telefonul ar urma să coste 49 de euro şi va fi disponibil începând cu al doilea trimestru al lui 2017, a fost anunţat în februarie 2017.

    Se pare că preţul a fost mărit la 59 de euro pentru cumpărătorii din Europa. Astfel clienţii din Austria, Norvegia si Cehia au trebuit să plătească 59 de euro pentru pre-comenzile inregistrate. 

    Fotografii: The Verge

  • Huawei Mate 9: un android mare aproape perfect – VIDEOREVIEW

    Huawei Mate 9 este un telefon mare (5,9 inchi) cu o baterie de 4.000 mAh, un procesor nou şi performant, 4 GB RAM şi spaţiu de stocare încăpător. Este un telefon care bifează toate punctele cheie, însă în acelaşi timp nu este un telefon care să te emoţioneze, să fie memorabil.

    Designul este unul clasic, care respectă liniile trase de compania chineză prin intermediul modelelor anterioare. Mate 9 este construit din metal, are pe spate senzorul de amprente şi două camere ce lucrează împreună, colţurile sunt rotunjite, iar jos, lângă portul de încărcare, sunt amplasate două boxe destul de zgomotoase.

    Mate 9 este mare, confortabil de ţinut în mână, însă nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre scrisul cu o singură mână. Chiar şi cu ecranul micşorat am avut dificultăţi în a scrie corect şi rapid. Pentru a uşura utilizarea cu o singură mână, chinezii au implementat o caracteristică ce-ţi permite să micşorezi spaţiul de lucru.

    Un alt plus pentru utilizatori îl aduce senzorul de pe spatele telefonului care este foarte rapid, precis şi util. La fel ca la P9, poţi verifica notările atingând senzorul de amprentă şi poţi trece prin fotografii fără a atinge ecranul (deşi este de preferat navigarea prin intermediul touch-ului).

    Unul dintre beneficiile telefoanelor mari, phablete, este faptul că dispun de ecrane mari, devenind astfel mini staţii multimedia portabile. Mate 9 vine cu un ecran Full HD, foarte luminos ce poate fi utilizat cu uşurinţă afară într-o zi cu soare. Culorile sunt luminoase, fără a fi prea saturate, cu un contrast bun. În general, display-ul este plăcut de privit şi redă culori frumoase, dar nu pot să nu mă gândesc cât de bine ar fi arătat cu un display Quad HD, ce se găseşte şi pe alte telefoane mai mici şi mai ieftine. Un astfel de ecran a fost implementat în versiunea Mate 9 realizată în parteneriat cu Porsche Design.

    „Sub capotă” se găseşte cel mai nou procesor al celor de la Huawei, Kirin 960, ale cărui opt nuclee fac ca operaţiunile de zi cu zi să se deruleze fără cusur. Procesorul este susţinut de 4 GB RAM, suficient pentru a rula jocuri precum Asphalt 8 fără probleme. De-a lungul perioadei de testare n-am experimentat niciun fel de probleme la acest capitol. Nu este cel mai performant telefon de pe piaţă, dar este suficient de bun pentru a face faţă cu succes tuturor aplicaţiilor şi jocurilor din Playstore. Spaţiul de stocare începe de la 64 GB şi poate fi extins până la 256 GB cu un card microSD.

    Huawei este recunoscut şi pentru faptul că telefoanele sale rulează pe sistemul de operare Android peste care era pus EMUI, ce până nu de mult lăsa de dorit. Chinezii au făcut modificări, l-au făcut mai user friendly (au băgat sertarul de aplicaţii) şi se mişcă mai bine. Mai mult, chinezii susţin că au implementat nişte algoritmi de machine learning astfel încât telefonul să ruleze bine şi după o perioadă de utilizare îndelungată. Asta rămâne de văzut, dar ar fi extraordinar dacă ar fi şi adevărat.

    Pentru Mate 9, Huawei a mers pe modelul P9 şi a implementat modelul cu două camere foto, una alb-negru şi una color. La P9 rezultatul a fost unul foarte bun, dar nu în totalitate şi la Mate 9.
    Senzorul monocrom de 20 MP se ocupă de contraste şi ajută în situaţii de luminozitate scăzută, iar senzorul RGB de 12 MP de restul.

    În timpul zilei, fotografiile ies bine şi detaliate, plăcute ochiului, cu culori vii, fără a suprasatura. Când se întunecă, fotografiile nu mai ies foarte bine din cauza aperturii maxime de f/2.2. În acest caz rezultatele variază: unele fotografii ies bine, altele sunt şterse şi „puricoase”. Modul HDR tinde să satureze şi să întunece cam mult culorile. Spuneam că apertura maximă este de f/2.2, dar se poate mări şi mai mult până la f/0.95 cu ajutorul software-ului chinezilor. Efectul poate arăta bine, dar de multe ori înceţoşează fie prea mult din prim plan, fie înceţoşează unde nu trebuie, fapt ce acentuează impresia de artificial.

    Ce am descoperit utilizând telefonul este faptul că atunci când foloseşti modul auto poţi obţine rezultate bune, dar şi proaste. De aceea, de multe ori, m-am trezit că „bibileam” mai mult prin setări decât eram obişnuit să o fac.

    Cum ne-au obişnuit producătorii de telefoane, şi Mate 9 vine cu mai multe moduri de fotografiere: good food (cum ar fi fost unul de bad food?), timelapse, slowmotion, beauty mode etc. Pentru doritori, camera este capabilă să filmeze 4K.
    Dacă performanţa modului auto nu este constantă, un lucru care rămâne bun la Huawei sunt fotografiile alb- negru capturate de senzorul de 20 MP.

    După cum spuneam, boxele telefonului aduc destul de mult volum, dar nu şi calitate, sunetul pierzându‑şi din detalii; la volum maxim unele melodii devin chiar deranjante pentru ureche.

    Bateria de 4.000m Ah este bună pentru două zile de utilizare. 40-50 de minute de ascultat muzică, puţin browsing mi-a scurs 5-6% din baterie şi în general modul de optimizare al luminozităţii face o treabă bună astfel încât să nu consumi inutil din baterie. Trebuie să menţionez că software-ul de optimizare a consumului de baterie îmi trimitea constant notificări că aplicaţia x sau y consumă prea mult, devenind cam enervant.

    Per total, o zi de muncă consuma până la circa 45-50% înainte de culcare, deci două zile sunt posibile. Mai ales când iei în considerare că se încarcă 20-23% în 10 minute şi 40-41% în 20 de minute; în jumătate de oră trece de jumătate. O oră şi 10-15 minute au fost suficiente pentru o încărcare completă.

    Mate 9 este un telefon mare, frumos, nu atât de bun pe cât ar fi putut să fie, dar o soluţie viabilă pentru cei care vor un telefon cu un ecran mare şi nu sunt dispuşi să dea  mulţi bani pe un Google Pixel XL sau un iPhone 7 plus.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Display IPS LCD, 5,9 inchi, Full HD
    Sistem de operare Android 7.0 + EMUI
    Procesor Hisilicon Kirin 960
    Video Mali-G71 MP8
    RAM 4 GB
    Stocare 64 GB + card microSD (256 GB)
    Cameră principală 20 MP + 12 MP f/2,2
    Cameră frontală 8 MP f/1,9
    Baterie 4.000 mAh
    Greutate 190 g

     

     

     

  • Gadget Review: Telescopul de fotografiat – VIDEOREVIEW

    Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.

    De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.

    Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.

    Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.

    Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.

    Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.

    O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.

    Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.

    Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Rezoluţie 16 MP
    Senzor  CMOS 1/2,3 inci
    Zoom optic 83x
    Zoom digital 4x
    Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
    P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
    Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
    |nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
    Slot memorie SD/SDHC/SDXC
    Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
    Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
    Greutate 899 g

    Mai multe exemple de fotografii pe pagina 2

  • Cum arată noul Nokia 3310, varianta modernă – GALERIE FOTO

    Noul Nokia 3310 păstrează designul clasic al emblematicului telefon, cu mici modificări adaptate la prezent. Astfel, noul model de 3310 nu are ecranul monocrom, ci un ecran color mult mai mare decât cel original. Noul display are diagonala de 2,4 inci şi rezoluţia de 320 x 240 pixeli. Telefonul are o cameră de 2 MP şi un slot pentru card microSD. 

    Totuşi, cei care vor cumpăra acest telefon nu o vor face pentru a face poze sau pentru a vorbi pe messenger, ci pentru autonomia bateriei. Bateria noului Nokia 3310 păstrează tradiţia, iar reprezentanţii companiei susţin o autonomie până la 22 de ore de convorbire şi până la 31 de zile de stand by. Bateria de 1220mAh poate fi scoasă, la fel ca în cazul originalului, iar încărcarea se face acum prin intermediul unui port Micro USB.

    De asemenea, celebrul joc Snake revine, şi el mai ambiţios şi mai colorat.

    Noul Nokia 3310 este şi mai colorat decât vechiul model fiind disponibil în varianta clasică de albastru mat,  gri, dar şi în nuanţe pastelate de galben şi de roşu. Telefonul ar urma să coste 49 de euro şi va fi disponibil începând cu al doilea trimestru al lui 2017.

    Fotografii: The Verge

  • Gadget Review: Un convertibil de 14 inchi cu potenţial – VIDEOREVIEW

    Cum dai cu ochii de laptop, îţi dai seama că ai de a face cu un produs business. Este negru şi minimalist, are o construcţie robustă, iar finisajul este unul premium (mi-au plăcut în special colţurile rotunjite şi lucioase). Aşadar, nu ţi-ar fi ruşine cu el la o şedinţă cu şefii. Totuşi nu este nici cel mai subţire, nici cel mai uşor laptop de acest fel şi din această cauză l-am găsit oarecum dificil de utilizat pe post de tabletă sau doar atingând ecranul. Asta pentru că R 14 vine şi cu un touch screen, ceea ce-i dă un plus la capitolul uşurinţei de utilizare, însă în acelaşi timp dimensiunile sale îl fac mai greu de manevrat într-un alt mod decât clasicul laptop.

    Display-ul de 14 inchi este unul Full HD destul de bun; culorile sunt redate destul de bine (are tendinţa să accentueze albastrul în imagine), iar experienţa vizionării un film a fost plăcută. Totuşi, ecranul ar fi putut beneficia de o putere mai mare în departamentul luminozitate, iar dacă obişnuieşti să lucrezi într-un spaţiu cu multă lumină directă s-ar putea să nu fii mulţumit de acest produs. Însă dacă o să foloseşti acest laptop predominant în interior, atunci ecranul are caracteristici mulţumitoare.

    Tastatura am găsit-o ca fiind mediocră, fără a-mi oferi o experienţă de scris memorabilă, dar nici nu am avut de ce să mă plâng. Tastele sunt subţiri şi cam tari, însă este bine iluminată – caracteristică folositoare noaptea, fără a fi deranjantă pentru ochi.

    În schimb, touchpadul este încăpător, precis şi îngăduie degetelor să alunece fără probleme. Poate fi folosit cu uşurinţă în navigarea pe internet şi nici când scrii nu este sensibil la atingeri accidentale cu podul palmei.

    Modelul pe care l-am avut la test are un procesor Intel Core i7-6500U, 8 GB RAM şi SSD cu capacitatea de 256 GB. Este important de menţionat că plăcuţa de memorie RAM nu poate fi schimbată, astfel că un viitor upgrade nu este posibil.

    Cu această versiune nu am întâmpinat probleme în utilizarea zilnică. Am ţinut deschise zeci de taburi în Chrome, am urmărit video online (streaming) pe jumătate de ecran, în timp ce scriam în Word, fără ca laptopul să se blocheze. Totuşi, programele care necesită mai multă putere rulează la nivel satisfăcător, dar nu la capacitate maximă. Redarea conţinutului multimedia nu reprezintă o problemă, nici măcar cel la rezoluţie 4K. Experienţa multimedia este întregită de cele două difuzoare amplasate pe spate, care oferă un sunet decent pentru filme.
    Am încercat şi câteva jocuri video care au funcţionat bine atât timp cât nu ceri prea mult de la placa video, adică am rulat jocuri în rezoluţie 1.366 x 768 pixeli, cu detalii minime.

    Chiar şi când mă jucam sau când editam clipuri video, carcasa a rămas întotdeauna suficient de rece şi nu m-a deranjat când l-am folosit pe genunchi.

    După cum spuneam, autonomia bateriei este una bună şi majoritatea timpului în care l-am avut în test, R 14 a dus o zi de muncă (luminozitate 60-70%, Wi-Fi pornit, editare texte, browsing şi muzică), dar dacă îi dai mai multe de făcut, bateria se scurge mai repede. Aşadar, autonomia bateriei se situează undeva între patru şi nouă ore de funcţionare, iar încărcarea durează cam două ore şi jumătate.
    Conectivitatea este de asemenea bună, întrucât există trei porturi USB, un port HDMI şi un conector USB Type-C, pe lângă card readerul deja uzual.

    Aspire R 14 este un 2 în 1 cu un aspect business şi care oferă o performanţă satisfăcătoare, dar care nu are o portabilitate ridicată din cauza greutăţii şi dimensiunii.

    CASETĂ TEHNICĂ:
    Ecran – 14 inchi, 1.920 x 1.080 pixeli, IPS, touchscreen
    Procesor – Intel Skylake Core i7-6500U, dual-core 2,5 GHz
    Video – Intel HD 520
    RAM – 8 GB DDR3
    Stocare – 256 GB SSD + 1 TB HDD
    Porturi – 2x USB 3.0, 1 USB 3.1, 1 USB 2.0, HDMI, SD card reader
    Baterie – 48 Wh
    Sistem de operare – Windows 10
    Greutate – 2,2 kg

  • Gadget Review: Telefonul multifuncţional – VIDEOREVIEW

    Smartphone-ul modular ar fi trebuit să fie un telefon căruia utilizatorul îi putea schimba când voia camera foto, bateria sau ecranul, în funcţie de ce nevoi avea. Lenovo a dezvoltat un telefon care ne aduce aminte de această tehnologie prin dezvoltarea modulelor Moto. Moto Mods sunt produse ce, pur şi simplu, se lipesc de telefon (magneţi şi puţină magie) şi îmbunătăţesc un aspect al telefonului – fie camera, fie autonomia bateriei sau sunetul.

    Moto Z este un smartphone Android cu aer de iOS ce m-a surprins plăcut, iar faptul că-i poţi adăuga module îi aduce un plus de savoare. Telefonul este arătos, fiind construit după tendinţele actuale de design: este realizat din oţel şi alte metale, are colţurile rounjite, butoane minimale pentru volum şi pornire; are un singur port, deoarece şi chinezii de la Lenovo au urmat tendinţa pornită de Apple, renunţând la jackul pentru căştile audio.

    Telefonul are o construcţie premium, e plăcut de ţinut în mână şi fin la atingere, iar cadrul mare şi rotund din jurul camerei foto îi dă un aer retro. Pentru că este un telefon compatibil cu modurile Moto, Moto Z are pe spate câţiva pini vizibili ce trebuie protejaţi cu o carcasă sau cu un modul. Smartphone-ul vine cu o carcasă din plastic, care oferă aderenţă, însă nu este la fel de aspectuoasă. Vestea bună este că utilizatorii pot comanda şi alte carcase, mai pe placul lor. Cu toate că Moto Z este realizat din metal, telefonul nu se simte greu (136 grame), ceea ce mie îmi place foarte mult, dar ştiu alte persoane care preferă produse mai cu „greutate“ (iPhone 7 are 138 de grame, dar se simte mai greu în palmă).

    Singurul lucru care mi-aş fi dorit să fi fost îmbunătăţit este spaţiul din josul telefonului. „Bărbia“ device-ului este prea mare, un spaţiu inutil ce putea fi eliminat şi mărit ecranul. Producătorul ar fi putut muta logo-ul „Moto“ de lângă senzorul de amprentă şi să-l aşeze lângă difuzorul de sus, astfel ar mai fi câştigat spaţiu pentru ecran.

    Display-ul telefonului, Amoled, este absolut superb; cu o rezoluţie quad-HD (1.440 x 2.560 pixeli) ce redă culorile vivid, ecranul este foarte luminos şi poate fi folosit fără probleme afară, şi în general e foarte plăcut de privit. Alături de Samsung S7 Edge, cred că este cel mai bun display la ora actuală. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune, iar pasionaţii de jocuri video şi cei care obişnuiesc să se uite la multe clipuri video vor aprecia rezoluţia şi densitatea de pixeli a Moto Z (535 ppi, faţă de 401 ppi ai lui iPhone 7 plus).

    La interior, Moto Z vine cu un procesor Snapdragon 820, 4 GB RAM şi spaţiu de stocare de 32 sau 64 GB. Ceea ce înseamnă că poate rula fără probleme orice joc sau aplicaţie disponibilă în Google Play în momentul de faţă. În ritmul de utilizare normală, în perioada de testare, telefonul nu s-a blocat, nu s-a poticnit niciodată. Foarte rar aplicaţia de fotografie a telefonului avea unele întârzieri, dar cred că asta se leagă mai degrabă de software, nu de hardware. Vorbind de software, telefonul are instalat Android 6.0, însă se poate trece la Android 7.0. Un alt lucru pe care-l apreciez la Lenovo şi Motorola este faptul că telefoanele au sisteme de operare pur Android, fără aplicaţii în plus, fără prostioare de care nu ai nevoie. Şi dacă nu-ţi place Androidul clasic, oricând poţi customiza după cum doreşti, cu ajutorul aplicaţiilor.

    Camera de 13 MP face o treabă bună în majoritatea timpului; este rapidă, calitatea imaginii este bună, însă nu atinge capitolul de performanţă al telefoanelor ca Samsung S7 Edge, Google Pixel XL sau iPhone 7 plus. Moto Z pierde puncte la capitolul detalii şi la culoare (cel puţin în luptă cu S7 care are culori mai vii). Şi la capitolul video situaţia este asemănătoare, cu menţiunea că imaginea video în condiţii de luminozitate scăzută procesată de Moto Z este mai detaliată şi mai vibrantă decât cea obţinută de S7 sau iPhone 7 plus.

    Am testat şi module Moto: boxa, bateria externă şi camera foto. Modulul de baterie externă este cel mai simplu şi funcţionează exact ca o baterie externă doar că este eliminat cablul, iar manevrabilitatea este sporită serios. Telefonul se îngroaşă şi devine mai greu, dar câştigi un plus de autonomie. Fără bateria externă, telefonul duce o zi de muncă (browsing, messenger, câteva apeluri şi o sesiune mică de gaming), iar cu bateria externă autonomia creşte la două zile. Bateria nu este grea, fiind facil de cărat pretutindeni; frumuseţea este că se încarcă în acelaşi timp cu bateria telefonului. Moto Z este dotat cu modul „turbo charging“, ceea ce îl face să se încarce în 30 de minute cam 40%. Bateria ataşată (alimentată 100%) va încărca telefonul cam 40-50% în 60 de minute.

    Modulul boxă este dezvoltat în parteneriat cu JBL şi am rămas plăcut impresionat de calitatea audio şi de volumul emanat. Boxa poate umple cu uşurinţă o cameră, iar sunetul este bun, cu destul bas, cu acute bune şi cu medii plăcute. Alături de ecranul excelent, acestă boxă poate fi o modalitate foarte bună pentru gameri de a transforma telefonul într-o mică consolă de gaming.

    Ultimul şi cel mai interesant, din punctul meu de vedere, modul testat este Hasselblad True Zoom, care oferă telefonului un zoom optic incredibil de 10x. True Zoom are un senzor de 12 MP, vine cu lentile zoom (echivalentul a 25-250 mm) însă cu valori modeste ale aperturii (f/3,5 – f/6,5). Valoarea ISO (sensibilitatea imaginii) poate creşte până la 3.200, iar, alături de stabilizare optică, utilizatorul poate fotografia şi în condiţii mai puţin ideale, dar să nu vă aşteptaţi la rezultate uimitoare. Dacă zoomul este extraordinar, modulul nu are opţiunea HDR, care este disponibilă pe telefon, ceea ce face ca imaginile să nu fie la fel de contrastante ca şi cele surprinse cu camera telefonului; şi faptul că are o apertură atât de mare (f/3,5) face ca izolarea subiectului să nu fie cea mai bună). De asemenea, True Zoom este capabil să filmeze doar Full HD, nu şi 4K, cum poate telefonul.

    Per total, imaginile surprinse de modulul Hasselblad sunt bune şi ar putea fi o soluţie pentru persoanele care nu vor să care un aparat foto după ei, dar vor ceva mai multă flexibilitate când doresc să fotografieze (jurnaliştii, de exemplu). Totuşi, modulul nu este ieftin şi nici foarte confortabil de purtat dacă îl păstrezi tot timpul lipit de telefon.

    Moto Z este un telefon bun, poate chiar foarte bun de unul singur, dar cu modulele Moto câştigă şi mai multă apreciere. Metoda de prindere a modulelor este simplă şi eficientă, iar utilitatea acestora depinde foarte mult de felul în care utilizatorul vrea să folosească telefonul.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Procesor: Snapdragon 820
    RAM: 4 GB
    Video: Adreno 530
    Ecran: 5,5 inchi, 1.440p quad HD (2.560 x 1.440), 535 ppi
    Stocare: 32 GB
    Baterie: 2.600 mAh
    Sistem de operare: Android 6.0/7.0
    Dual-SIM
    Cameră principală : 13 MP, f/1,8, stabilizare optică a imaginii, stabilizare video, filmare 4K, slow-motion
    Camera frontală: 5 MP, f/2,2
    Cititor de amprente

    EXEMPLE DE FOTOGRAFII IN PAGINA 2

  • Smartphone-ul pe care îl poţi spăla în mod regulat cu apă şi săpun

    Dispozitivul celor de la Kyocera se adresează celor care au meserii în care sunt nevoiţi să se murdărească pe mâini. Ei pot folosi noul smartphone fără a se teme că îl murdăresc, notează Go4it.

    Noul Rafre rulează Android 7.0 Nougat, are un ecran HD cu diagonala de 5 inchi, 2 GB memorie RAM, capacitate de stocare internă de 16 GB şi baterie de 3.000 de miliamperi. Terminalul are cameră principală cu senzor de 13 MP şi secundară de 5 MP.
     
    O caracteristică unică este tehnologia Smart Sonic Receiver, care în locuieşte difuzoarele în care apa şi praful ar putea intra. Sunetul este transmis prin vibraţii ale ecranului, o caracteristică pe care am văzut-o şi pe modele de televizoare LG foarte subţiri.
     

  • Gadget review: Walkmanul fără casetă – VIDEOREVIEW

    Apreciez versatilitatea produselor precum smartphone-ul cu care pot suna, naviga pe internet, fotografia, urmări clipuri video etc, dar îmi plac produsele specializate. Îmi plac camerele foto care doar fotografiază sau ceasurile care spun doar cât este ora, aşa că m-am entuziasmat când am avut ocazia să testez un player de muzică, Walkmanul NW A-25 de la Sony, iar ca experienţa muzicală să fie completă le-am asociat cu căştile Sony H.ear on.

    În prezent tot mai multe dintre uneltele, gadgeturile noastre, fac mai multe lucruri sau pot fi folosite în feluri diferite, indiferent că este vorba de tigăi, unelte de construit sau laptopuri. Însă există şi loc pentru produse care fac, extrem de bine, un singur lucru, aşa cum e cazul player-ului audio walkman.
    Un walkman în 2016? Da, dar acesta nu merge cu casetă, ci este digital şi capabil să redea sunetul la cea mai bună calitate (high-resolution audio).

    Piaţa pentru playere de muzică părea moartă odată cu creşterea popularităţii telefoanelor mobile inteligente; însă nu a fost chiar aşa şi unele firme încă scot pe piaţă produse mici capabile să redea sunete de calitate, apreciate de audiofili.
    Sony NW-A25H este ceva mai mare decât o cutie de chibrituri (109 x 44 x 9 mm), extrem de uşor (66 g) şi aproape nu se simte când este purtat în buzunar. Corpul este realizat din metal şi producătorul propune mai multe culori: negru, roz, roşu, albastru şi galben. Are un buton de volum pe lateral, un slot pentru card microSD şi un alt buton pentru a bloca aparatul, astfel încât să nu apeşi din greşeală un buton şi să schimbi melodia.

    Ecranul walkmanului este un display LCD de 2,2 inchi, cu o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ceea ce înseamnă că imaginile albumelor şi tranziţiile în meniu arată decent. Numai că ecranul nu este prietenos cu atingerile (adică nu este un display touch), ceea ce ar putea îndepărta unii doritori. Totuşi, pe mine nu m-a deranjat faptul că nu pot naviga cu ajutorul degetului; ecranul este destul de mic şi probabilitatea de a alege melodia greşită ar fi fost destul de mare. Navigarea se face cu ajutorul butoanelor, este destul de intuitivă şi n-ar trebui să pună probleme utilizatorilor.

    Produsul testat de mine a venit cu un spaţiu de stocare de 16 GB, dar Sony are şi o variantă cu 64 GB; este bine că spaţiul ambelor modele poate fi mărit printr-un card microSD. Autonomia bateriei este bună, producătorul susţine 30 de ore de redare de muzică high-resolution şi 50 de ore de muzică MP3. Practic, în testarea reală, walkmanul ţine lejer o săptămână, poate două, în funcţie de cât de mult este folosit şi cu ce căşti, iar încărcarea completă se face în circa patru ore. Bateria s-ar putea scurge mai repede dacă este activată funcţia de noise canceling, playerul fiind dotată cu această tehnologie. Face o treabă destul de bună la eliminarea zgomotului din fundal, însă nu oferă o izolare la fel de bună ca şi căştile audio premium. Cu căştile din dotare, pe stradă nu am putut sesiza o mare diferenţă între modul noise canceling şi fără, căştile intraauriculare oferind un sunet bun, însă sub cel oferit de căştile H.ear on, de exemplu. Cu acestea din urmă, pe stradă şi la metrou, cu sunetul dat spre maximum, abia mai auzeam ceva din zgomotul de fundal.

    Cred că deja mulţi se întreabă: „De ce aş cumpăra un walkman în 2016?”. Pe scurt, datorită calităţii audio. Playerul este capabil să redea diferite formate de sunet de înaltă calitate (FLAC, WAW, AAC etc.) şi mi-a plăcut ce am auzit. Am testat diferite melodii şi genuri muzicale, de la clasicele AC/DC sau Led Zeppelin până la cele mai recente melodii de la Childish Gambino sau alt-J. Am fost mulţumit de experienţă, mai ales alături de căştile H.ear on, care sunt uşoare, confortabile la purtat ore în şir şi au un design plăcut. Sunetul oferit de NW-A25H este clar, detaliat şi cu o textură plăcută, însă parcă-i lipseşte puterea. Nici cu volumul la maximum puterea redată nu a fost satisfăcătoare pentru mine. Căştile H.ear on sunt disponibile într-o gamă variată de culori îndrăzneţe din care sigur vei găsi ceva care să-ţi placă (roşu, galben, negru, roz etc.) şi – aşa cum aminteam – au un design premium, însă preţul nu este foarte mare. Au o sensibilitate de 103 dB /mW şi un răspuns în frecvenţă între 5 şi 60.000 Hz.

    Playerul este capabil să redea sunete în format FLAC (Free Lossless Audio Codec), adică un sunet necomprimat la calitate înaltă, dar şi MP3 – un format audio comprimat ce nu conţine atât de multe detalii audio precum un FLAC sau un WAV, cu menţiunea că şi formatele MP3 vin cu diferite niveluri de calitate (128 kbs, 192 kbs, 320 kbs).

    Tehnic, este clar că formatele comprimate sunt mai proaste din punct de vedere calitativ, dar cum se traduce în folosirea de zi cu zi? Acest lucru depinde de fiecare utilizator şi cât de fin îi este auzul. Pentru a testa diferenţele, am pus pe walkman mai multe versiuni ale unor melodii. În cazul unora am găsit diferenţele în redare, însă în cazul altora mi-a fost greu să mă decid; la altele, pur şi simplu am greşit.

    Am mers mai departe cu testul, provocând cunoştinţe şi prieteni să-şi dea cu părerea; rezultatele au fost surprinzătoare. Testul consta în ascultarea a şase melodii, fiecare cu trei variante (mp3 128 kbs, mp3 320 kbs şi FLAC) şi participantul trebuia să ghicească varianta FLAC. Am testat şapte persoane şi una singură a reuşit să nimerească mai mult de trei melodii (trebuie să menţionez că testul nu a fost unul extrem de riguros şi nu a fost făcut pe acelaşi echipament audio). Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea iubitorilor de muzică nu au echipamente scumpe pentru a sesiza diferenţe majore între formatele audio, înseamnă că formatul MP3 este destul de bun pentru oamenii obişnuiţi, dar şi faptul că pentru a recunoaşte un sunet de înaltă calitate ai nevoie de o educaţie muzicală, cum este valabil şi în cazul filmelor sau degustării de vin.

    În concluzie, perechea Sony NW-A25H + Sony H.ear on este bună, însă extrem de costisitoare. Dacă pentru căşti nu scoţi o avere din buzunar pentru ceea ce primeşti (500-600 de lei), pentru walkman trebuie să justifici suma de 1.200 de lei pentru varianta cu doar 16 GB. Sumă prea mare pentru România şi pentru ascultătorul obişnuit de muzică. Totuşi, dacă vrei să renunţi la telefon pentru muzică şi cauţi un produs mic şi portabil capabil să redea sunete de o calitate înaltă, Sony NW-A25H ar putea fi o soluţie potrivită.
     

  • Studiu: românii cumpără mai mult de pe PC decât de pe mobil

    Anul acesta a fost cel mai bun pentru retaileri, dar o analiză Today’s, agenţie de marketing online, arată că de cea mai mare încredere încă se bucură calculatorul clasic. Motivele sunt numeroase, de la cum este folosit telefonul şi pentru ce anume la sentimentul controlului pe care clienţii îl au pe un dispozitiv cu un ecran mai mare. Totuşi, balanţa s-a înclinat în favoarea smartphone-ului cu aproximativ 20% de la an la an în ceea ce priveşte informarea.

    În e-commerce, comenzile sunt finalizate în proporţie de 70-80% de pe PC. Procentul este relativ la cât de bine este optimizat site-ul magazinului, dar şi nişa pe care activează. Din experienţa acumulată în mai bine de un deceniu de agenţia Today’s, specialiştii acesteia au observat că românii preferă de foarte multe ori, chiar şi în cazul magazinelor online, să plaseze comenzile telefonic, să întrebe de stocuri, de condiţiile de livrare sau să solicite alte detalii. Astfel, aproximativ 50% din comenzi sunt telefonice, dar în acest context e foarte probabil ca informarea să fi fost derulată înainte pe telefon sau tabletă.

    Cât despre mărcile de dispozitive, cele mai multe comenzi sunt plasate de pe telefoane iPhone sau tablete iPad. Se menţine şi aici o tendinţă observată şi în preferinţele de popularitate şi achiziţie a telefoanelor, Samsung Galaxy S6 sau Galaxy S7 urmând în acest top. Aceste modele de la Apple şi Samsung sunt însă premium, cu preţuri de peste 3.000 de lei.

    Totuşi, acestea nu sunt reguli care nu se pot schimba în următorii doi ani în comerţul online local. Today’s confirmă că a observat deja pentru clienţi de-ai săi cazuri în care mai mult de jumătate dintre cererile de ofertă sau contactări prin formular vin de pe dispozitive mobile. În cele mai bune momente, până la 80% din aceste cereri au fost plasate de pe telefoane. Cele mai multe astfel de acţiuni se înregistrează îndeosebi în cazul clienţilor non-e-commerce, care au doar site-uri de prezentare ce generează prospecţi, precum: cabinete de avocatura, medicina privata, automotive etc. Prin completarea formularelor de cerere de ofertă, potenţialii clienţi doar îşi exprimă interesul pentru anumite produse sau servicii şi intenţia de a le accesa, însă nu realizează achiziţia propriu-zisă direct pe site.

    Today’s este o agenţie de marketing online Google AdWords Certified Partner şi singura agenţie din România certificată convert.com. Cu o experienţă de peste 11 ani, atât pe piaţa autohtonă, cât şi pe cea internaţională (Croaţia, Bulgaria şi Statele Unite ale Americii), Today’s a dezvoltat proiecte din industrii variate, de la Auto-Moto şi IT&C până la educaţie şi sănătate, atât în startup-uri, cât şi în multinaţionale.

  • Motivul pentru care o femeie care a câştigat 43 de milioane de dolari a primit în schimbul banilor o friptură

    O femeie din New York a fost păcălită de un aparat de slot machines: a crezut că a câştigat un premiu de 42,9 milioane de dolari la un cazinou, dar i s-a oferit în schimb o friptură, potrivit The Telegraph. Katrina Bookman a făcut chiar şi un selfie în momentul în care pe ecranul aparatului respectiv a apărut valoarea premiului consistent. 
     
    ”Nici nu pot să descriu ce am simţit când am crezut că am câştigat premiul cel mare. Parcă tot corpul mi s-a golit”, a declarat ea pentru WABC. 
     
    I s-a spus că premiul nu era valid fiindcă maşina era stricată – i s-a oferit în schimb o friptură care valora 2,25 dolari. 
     
    Ea nu a putut să facă nimic pentru a-şi revendica premiul afişat iniţial – pe maşinăria respectivă se afla un disclaimer care spunea: ”Defecţiunile anulează toate plăţile şi jocurile.”