BusinessMagazin

Tag: Dumnezeu

  • Papa Francisc este ferm convins că teoria evoluţionistă şi Big Bang-ul sunt corecte

    Teoria evoluţiei speciilor şi Big Bang-ul sunt adevărate, iar Dumnezeu nu este un “magician cu o baghetă”, consideră papa Francisc.

    Biserica Catolică a avut de multă vreme reputaţia unei instituţii care se opune ştiinţei, unul dintre cele mai faimoase episoade fiind forţarea lui Galileo Galilei de a-şi retrage teoria considerată “eretică”, potrivit căreia Pământul se învârte în jurul Soarelui, lucru de necontestat în prezent.

    Însă Papa Francisc are o abordare revoluţionară care este în totală contardicţie cu tot cea promovat Biserica Catolică până acum.

    Vezi aici de ce Papa Francisc declară că teoria evoluţionistă şi Big Bang-ul sunt corecte

  • După 10 ani de muncă intensă, un arheolog a descoperit oraşul desfrâului, peste care Dumnezeu a ”turnat pucioasă”. ”Este o mină de aur”

    Cartea Genezei descrie felul în care Dumnezeu “a turnat pucioasă asupra lor”, pentru a pedepsi cele două oraşe pentru desfrâul din interiorul zidurilor lor şi ucigându-i pe toţi locuitorii lor.

    Oamenii de ştiinţă au dorit să afle de-a lungul anilor dacă cele două oraşe au existat în realitate sau dacă ele au fost distruse din cauza unor calamităţi naturale.

    Steven Collins, profesor de studii biblice la Trinity Southwest University din Albuquerque, a făcut o descoperire uriaşă, după 10 ani de cercetări intense.

    Vezi aici unde a găsit arheologul oraşul desfrâului, peste care Dumnezeu a ”turnat pucioasă”. ”Este o mină de aur”

  • Surprizele lui Dumnezeu

    În latină, limba documentelor oficiale ale Vaticanului, “pontifex” înseamnă “constructor de poduri”. Suveranul Pontif este capul Bisericii Romano-Catolice, dar este şi şef de stat. Podurile pe care le construieşte nu sunt doar spirituale, ci şi politice. Vizitele Papei nu sunt doar călătorii apostolice, ci vizite de stat sau de curtoazie.  
     

  • “Podul Lui Dumnezeu”, singurul pod natural din lume pe care se poate circula cu maşina

    “Podul lui Dumnezeu” este un pod natural unic în lume.

    Acesta are 30 m lungime şi 22 înălţime, fiind cel mai mare pod natural din România şi al doilea din Europa ca marime, însă singurul pe care se poate circula cu autovehiculul.

    GALERIE FOTO

    Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural, cum i se mai spune, se află în centrul localităţii mehedinţene Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin.
     

    El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere.

  • Academicianul Răzvan Teodorescu: „Sărăcia românilor este o consecinţă a ortodoxiei!”

    O eminenţă cenuşie a României, un apropiat al multor politicieni cu pete mari pe CV, Academicianul Răzvan Teodorescu face o afirmaţie „interesantă” în Historia.ro. Potrivit opiniei sale, creştinismul ortodox este cauza principală a sărăciei românilor. Cum nu suntem avizaţi să comentăm acest lucru, doar vă punem la dispoziţie textul care conţine această convingere…

    Totuşi, dacă Răzvan Teodorescu vrea să facă cu adevărat o analiză obiectivă a cauzelor situaţiei dezastruoase în care se găseşte România, ar fi interesant să aflăm ce crede despre fraţii lui masoni care, alături de el, au condus această ţară de 26 de ani. Oare Masonul Răzvan Teodorescu nu se simte şi el responsabil de sărăcia românilor? Că doar masonii au pus umărul din greu la spolierea acestei ţări. Astăzi nu mai este o enigmă faptul că toate guvernele postdecembriste au fost pline de masoni! Cu el în frunte!

    Răzvan Teodorescu: ”Dacă luăm în considerare cercetările şcolii de Sociologie a Religiilor, constatăm o problemă a raportului său economie-religie; pretutindeni calvinii sunt mai bogaţi decât luteranii, luteranii mai bogaţi decât catolicii, aici se oprea analiza lui Max Weber. Extinzând teoria, catolicii sunt mai bogaţi decât ortodocşii şi ortodocşii, mai bogaţi decât islamicii, cu excepţiile artificiale: Luxemburg şi Qatar. Asta, din cauza unui tip de educaţie pe care ţi-l dă Ortodoxia, care nu este cel al protestantului. Consider că Ortodoxia e legată de o anumită rămânere în urmă economică. Protestantul ştie că el este o fărâmă, un nimic în mâna dumnezeirii, el este născut din păcatul lui Adam şi al Evei şi trebuie să muncească continuu ca să-i placă lui Dumnezeu. Trebuie să fie adeptul lui „Times is money“ şi chiar să se bucure puţin de plăcerile trupului. Răsăriteanul, de la Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, ştie că omul este o parte din Dumnezeu, este făcut aidoma Lui, de aceea când se căsătoreşte în Biserică i se pune o coroană pe cap pentru că, pentru o clipă, este Împăratul lumii. Şi pentru că este asemenea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ajută. Dumnezeu îi face de toate, iar el stă, se uită, se roagă, se mai joacă cu nişte mătănii, aici se înrudeşte cu islamicul. Este o altă educaţie.”

  • Chinezii uluiesc lumea cu invenţia lor. Se cred Dumnezeu

    Nivelul crescut al secetei, dar şi fenomenele naturale extreme i-au forţat pe chinezi să investească aproape 30 de milioane de dolari în construrea unei tehnologii de controlare a vremii.

    Până în prezent, China a utilizat tehnologii de modificare a vremii, inclusiv însămânţarea norilor pentru a induce ploaia în timpul secetelor sau pentru a reduce grindina, dar şi pentru crearea unei vremi favorabile în timpul unor evenimente speciale, cum ar fi în cadrul Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008.

    Noua tehnologie este însă revoluţionară. Vezi aici ce poate face!

  • Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ar falsifica cineva sucul de roşii?

    Din 2011, Interpol şi Europol şi-au coordonat investigaţiile în cazuri de fraudă alimentară sub titlul operaţional Opson, cuvânt care în greacă înseamnă mâncare. În operaţiunea Opson I au fost implicate 11 ţări; acum sunt 47.

    Chris Vansteenkiste, managerul de proiect al echipei de la Europol care se ocupă cu cazurile de contrafacere, spune: „În fiecare an devine mai mare, se întinde ca o pată de ulei”. Opson V îşi va prezenta descoperirile în următoarele săptămâni: cazuri anterioare au găsit o gamă variată de activităţi de contrabandă, de la băuturi spirtoase contrafăcute în Derbyshire, Marea Britanie, la o fabrică din Abrezzo, Italia, unde brânză est-europeană era tratată chimic pentru a imita mozzarella proaspătă.

    „În trecut, aveam şampanie falsă, vodcă şi whisky Johnnie Walker false. Ce vedem acum sunt bunuri destinate consumului de zi cu zi, produse precum suc de roşii şi suc de portocale. Nu te-ai aştepta ca un produs ieftin precum sucul de roşii să fie contrafăcut – pentru numele lui Dumnezeu, de ce l-ar falsifica?

    Răspunsul e simplu, oamenii nu s-ar aştepta să fie suc fals, iar profitul este foarte mic, dar oamenii consumă mai mult suc de roşii decât şampanie.“  Sucul de tomate este de obicei contrafăcut prin diluarea unei mărci faimoase cu un produs mai ieftin. Şi ciocolata şi cafeaua sunt ispititoare pentru falsificatori. Acest gen de fraudă este periculos mai ales pentru companiile care şi-au construit un nume. Ca reacţie la scandalul cărnii de cal, PwC, una din marile firme de consultanţă, a introdus servicii specializate pe lanţul de aprovizionare alimentar şi estimează comerţul global cu bunuri alimentare contrafăcute la 40 de miliarde de dolari pe an.

  • Recensământul nebunilor

    În acest week-end Dumnezeu a scos dracii din oameni. A fost un fel de exorcizare. Au ieşit şi dracii din oameni, dar şi prostia. Prostia, la pachet cu ura şi răutatea. Scurtă recapitulare – nişte oameni participă la înregistrarea unui cântec şi la filmarea lui, în care îşi spun o părere. Părerea este exprimată prin „Eu cred că”, nu prin „Eu ştiu că”. Fără să atace pe nimeni, fără să insinueze nimic ofensiv sau vreo blasfemie. Ei sunt nişte oameni care trăiesc din munca lor, din ceea ce le place lor să facă în viaţa asta.

    Unii sunt mai bogaţi, alţii nu. Unii mai păcătoşi, alţii şi mai păcătoşi.

    Citeşte în continuare cine crede Cornel Ilie, unul dintre artiştii care au apărut în videoclipul TAXI, „Despre smerenie”, că sunt nebunii şi ce spune despre Biserica Ortodoxă Română

     

  • Ţara europeană în care sunt mai mulţi atei decât credincioşi

    Majoritatea norvegienilor “nu cred în Dumnezeu” pentru prima dată în istoria ţării, informează The Independent.

    Pentru prima dată la întrebarea “Crezi în Dumnezeu?”, răspunsurile de “nu” le-au depăşit pe cele “da”.

    Un sondaj, la care au răspuns 4000 de norvegieni, arată că 39% dintre respondeţi au declarat că nu cred în Dumnezeu, 37% sunt credincioşi, iar 23% au spus că nu ştiu.

    În 1985, când a fost adresată această întrebare pentru prima dată, doar o cincime a declarat că nu crede în Dumnezeu, în timp ce 50% s-au declarat ca fiind credincioşi.

    Procentul celor care cred în Dumnezeu scade şi mai mult în capitala norvegiană, Oslo (29%). Cei mai mulţi credincioşi aflându-se în nord-vest (44%).

  • Temă pentru tehnocraţi

    Sincer, nu vi se pare că tehnocraţii sunt un pic demotivaţi, lipsiţi de un ţel?Mă rog, un obiectiv par să aibă, acela de a nu supăra, sub nicio formă, partidele, dar nu ştiu dacă oamenii aceia care au manifestat cu ceva vreme în urmă au cerut aşa ceva. Aşa că, chiar dacă mandatul actualului cabinet nu se va întinde pe mai mult de un an, tot ar avea timp să meşterească unele chestiuni. De exemplu, să pună temelia bunăstării românilor. A tuturor românilor.

    Să explic: una dintre caracteristicile aparte ale crizei a fost şi este decimarea clasei de mijloc. Orice manual de economie vă va spune că medicul, avocatul, profesorul sau inginerul sunt componentele fundamentale ale unei economii sănătoase, asigurând consum, taxe, corectitudine, dezvoltare. Or în ultima perioadă am văzut din ce în ce mai multe studii care indică o scădere masivă a clasei de mijloc.
    Cel mai recent studiu este realizat de Pew Research şi indică faptul că, după mai bine de patru decenii în care a deţinut majoritatea, clasa de mijloc din Statele Unite a fost depăşită de săraci şi de bogaţi. În cifre este aşa: în 1971, 80 de milioane de americani erau în clasa de mijloc, şi doar 51 de milioane erau săraci şi foarte bogaţi. În 2015, 120 de milioane de americani erau clasă de mijloc, în timp de 121,3 milioane erau fie săraci, fie bogaţi (practic, numărul săracilor s-a dublat, iar cel al bogaţilor a crescut de 2,5 ori). Americanii din clasa de mijloc reprezintă acum doar 49,9% din populaţie, faţă de 61% în 1971.

    În Japonia, unde înainte de criză în jur de 90% din populaţie avea un nivel de trai rezonabil şi exista o clasă de mijloc puternică, se înregistrează o creştere a ratei de sărăcie, iar un japonez din cinci a pierdut 50% din venitul de dinaintea crizei. Portugalia are una dintre cele mai mari rate ale inegalităţii din spaţiul occidental, urmată de Italia, Gracia sau Spania – taman ţările care s-au aflat permanent pe „lista neagră“ a crizei. Dar inegalitatea a crescut şi în ţările nordice, în Suedia, Norvegia sau Finlanda.

    Şi mai trebuie să reţineţi un singur lucru: fiecare dolar suplimentar adăugat unui salariu redus înseamnă 1,21 dolari în plus pentru economia reală, în timp ce un dolar ajuns în contul unui ins cu venituri mari înseamnă doar 39 de cenţi în plus la PIB.
    Despre clasa de mijloc din România nu ştiu dacă are rost să vorbim, am văzut calcule care arată că reprezintă cam 8 procente din populaţie. Mai bine de 80% din angajaţi au salarii cuprinse între cel minim pe economie şi nivelul salariului mediu pe economie, şi doar 4% au salarii lunare mai mari de 1.000 de euro.

    Aşa că dacă aş fi un tehnocrat, la asta m-aş gândi: cum să fac, ce iniţiative, ce legi, ce măsuri economice să iau pentru ca angajaţii să câştige mai mult, iar economiştii să rămână fără marota aceea enervantă cu productivitatea redusă. Cum să tehnocrăţesc eu ca să fac să fie mai mult IT-işi, mai mulţi antreprenori, mai mulţi licenţiaţi, mai mulţi ingineri, mai mulţi mecanici şi mai mulţi meseriaşi de orice fel vor fi fiind ei, şi cum toţi aceştia să aibă de lucru. Oamenii să nu lucreze „pe 2 lei“, pentru că asta fac de 25 de ani, la propriu sau la figurat, ci să lucreze pe 20.000 de lei.

    Nu este o ironie.  Alţii au făcut aşa, şi o să dau exemplul unui stat cu care, în mândria noastră balcanică, nu ne-am compara, cu India. Bangalore este un oraş al tehnologiei, un Silicon Valley cu o economie de 9 miliarde de dolari şi cu 10.000 de milionari. Dar bazele acestui Bangalore au fost puse de liderii politici ai statului indian Karnataka, în anii ‘70, pe vremea când lumii occidentale softurile şi callcenter-urile indiene îi spuneau prea puţin. Dar oamenii aceia au luat terenuri, au construit, au făcut şcoli, au educat, au legiferat. Habar n-am dacă le-a spus cineva tehnocraţi.

    Cam asta e.

    Vă urez din partea redacţiei Business Magazin un an plin de satisfacţii, de reuşite şi de câştiguri. Şi vă îndemn să citiţi presa de business şi să folosiţi şi să colaboraţi cu presa de business. La Mulţi Ani!

    Ilustrez cu „Ziaristul“, aşa cum l-a văzut Victor Perelman.