BusinessMagazin

Tag: Draghi

  • Căpoşenia lui Mario Draghi şi cursul leului

    Băncile centrale din zona euro, China şi Marea Britanie au anunţat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei – BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puţin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

    Pieţele au rămas dezamăgite însă de faptul că preşedintele BCE, Mario Draghi, a anunţat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării ţărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligaţiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE şi-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, şi ar alimenta inflaţia în Europa, reducând BCE la o tiparniţă infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

    În acest timp, la noi, ca şi cum retrogradarea României de către Moody’s din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forţa demiterea preşedintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului şi în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

    Proporţia dintre influenţa factorilor externi şi a celor interni asupra evoluţiei cursului, aşa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiştii ING, care au notat că “va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acţiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii” (fără a fi adică însoţite şi de alte măsuri monetare de stabilizare a pieţelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toţi analiştii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

    Analiştii Citigroup apreciază, la rândul lor, că “deteriorarea stabilităţii politice” în condiţiile suspendării preşedintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. “Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmă analiştii grupului american. “Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creştere a dobânzilor.”

    La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, faţă de 33,52 mld. euro la 31 mai.

  • Ne daţi ori nu ne daţi

    BCE a pompat cu succes în ultima săptămână încă 530 mld. euro în piaţă, oferind pentru circa 800 de bănci împrumuturi pe trei ani cu dobândă de 1%, după prima tranşă de 489,2 mld. oferită în decembrie. O parte dintre bani vor ajuta băncile să-şi refinanţeze propriile datorii, iar altă parte va servi creditării pe mai departe a statelor europene, la dobânzi mai mari, aşa încât nu e de mirare că pieţele au salutat măsura.

    În schimb, Ben Bernanke, şeful Rezervei Federale, a contrariat pieţele, vorbind de stimulente fiscale pentru relansarea economiei în locul oricărui nou stimulent monetar, considerat de el inutil. Dolarul s-a apreciat rapid imediat după declaraţiile lui Bernanke, iar aurul a scăzut brusc cu aproape 5%.

  • Mario Draghi şi Mugur Isărescu, mai preocupaţi de creşterea economică decât de inflaţie

    Pentru BCE, decizia de scădere a dobânzii, unanim lăudată de analişti, este prima luată de italianul Mario Draghi în calitate de nou preşedinte al băncii, după încheierea mandatului lui Jean-Claude Trichet, care a fost criticat că preferă să pună pe primul plan combaterea inflaţiei, trecută de pragul de 2% , şi nu stimularea economiei prin scăderea dobânzii.
    Pentru BNR, decizia este prima modificare de dobândă din mai 2010 şi contrazice estimările analiştilor români şi străini care credeau că riscul regional (de fugă a capitalurilor şi depreciere a leului din cauza crizei greceşti) va determina BNR să nu modifice dobânda până la anul.

    Interesant este că, de unde era criticată înainte că nu reduce dobânda ca să dea un impuls economiei, BNR şi-a atras de data aceasta criticile unor analişti străini, în speţă ale celor de la Citigroup, care consideră că e vorba de o mişcare prematură, atâta vreme cât îngrijorările legate de riscul grecesc sunt în creştere şi s-au manifestat deja în presiunile de depreciere a leului determinate de fuga investitorilor de activele considerate, cu temei sau nu, riscante.

    Analiştii de la Citigroup cred că ar fi fost mai prudent ca BNR să amâne până în 2012 micşorarea dobânzii, pentru că potenţialele beneficii asociate cu tăierea de acum a dobânzii cu 0,25% sunt mai mici decât riscurile. Pe de o parte este vorba de creşterea riscurilor de depreciere a leului, ceea ce ar complica peisajul economic în general, având în vedere ponderea mare a creditelor în valută în România. Pe de altă parte este vorba de riscul unor ajustări suplimentare ale preţurilor administrate din economie şi de o posibilă inversare a tendinţei de ieftinire a mărfurilor alimentare, astfel încât perspectiva de inflaţie este incertă, spun ei. “Dacă aceste riscuri se vor materializa, reducerea dobânzii de către bancă ar putea să-i afecteze credibilitatea de luptător contra inflaţiei”, apreciază analiştii băncii americane.

  • Ce se întâmplă dacă ţările PIIGS devin insolvente. Pe cine face Roubini “vulpe grecească mincinoasă”

    El sugerează că dacă ţările menţionate vor intra în insolvenţă, atunci următoarele pe listă care ar trebui să se pregătească de aceeaşi soartă sunt Franţa, Marea Britanie, Germania şi SUA.

    “Recesiunea din zona euro se adânceşte rapid, făcând ca toate planurile de salvare să fie născute moarte, fiindcă PIB-ul în cădere liberă face nesustenabile ponderile în PIB ale datoriei”, scrie Roubini pe Twitter, afirmând că e nevoie de reîntoarcerea la creştere economică şi de politici de stimulare a creşterii şi a competitivităţii pentru ca ţările cu probleme să-şi poată reduce datoria.

    Un argument al lui Roubini că urmează recesiune în zona euro e legat de indicele comenzilor noi din industrie din Germania, care a scăzut peste aşteptări, din cauza unei reduceri cu 12,1% a comenzilor noi venite din zona euro.

    Un alt argument este că în Spania, recesiunea s-a transformat deja în depresiune, având în vedere ultimele date privind indicele comenzilor noi din sectorul serviciilor, care a ajuns la cel mai redus nivel din iulie 2009 încoace, indicând apropierea unei recesiuni în ultimul trimestru al anului, având în vedere ponderea mare a serviciilor în economia spaniolă.

    Roubini apreciază totuşi măsura luată de noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, de a reduce rata dobânzii de referinţă de la 1,50% la 1,25%, spre a încuraja creşterea economică, deşi spune şi despre această decizie că “era mai bine dacă dobânda se reducea nu cu 0,25%, ci la 0,25%”.

    În context, Roubini a comentat şi recenta criză politică din Grecia, deplângând ipocrizia principalului partid de opoziţie, conservatorii de la Noua Democraţie conduşi de Antonis Samaras, care au făcut orice efort posibil în ultima vreme să dea jos guvernul Papandreou şi au cerut alegeri anticipate în locul unui guvern de uniune naţională, doar pentru ca Samaras să poată să-i ia locul lui Giorgios Papandreou.

    “Vulpea grecească (Noua Democraţie) care a dat iama prin coteţul cu găini acum vrea să se facă iar paznică la el. Credibilitatea lor e mai murdară decât noroiul”, afirmă Roubini. “Corupţii care au umflat deficitul bugetar la 15% din PIB şi au minţit cu neruşinare în privinţa lui vor să conducă iarăşi guvernul”, explică el.

    Partidul lui Samaras a pierdut în 2009 alegerile la o diferenţă mare în favoarea socialiştilor lui Papandreou, fiind sancţionaţi de electorat pentru corupţie şi proasta gestionare a economiei. Ulterior, guvernul Papandreou a reclamat că fostul guvern, condus de Costas Karamanlis, a falsificat cifrele deficitului bugetar şi ale datoriei publice pe 2009, care au fost apoi revizuite de mai multe ori în 2010, spre consternarea UE.

    Samaras a refuzat constant să negocieze cu Papandreou formarea unui guvern de uniune naţională care să salveze ţara şi să pună în aplicare programul negociat cu UE-FMI de reducere a datoriei. Inclusiv după ce guvernul Papandreou a obţinut, vineri noaptea, votul de încredere al parlamentului şi a început discuţii pentru noul guvern de coaliţie, Samaras a refuzat să colaboreze cu Papandreou şi a continuat să ceară alegeri anticipate, ignorând consecinţele convocării lor în plină criză a economiei elene şi a zonei euro.