“Eu sunt om de afaceri si nu doresc sa fiu activ in politica. Nu
doresc sa fiu un om politic”, a sustinut Dinu Patriciu.
In privinta modificarilor la Statut propuse de liberali, Patriciu a
afirmat ca nu doreste sa se pronunte.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Rutley detine active cu o valoare de piata de aproape 500 de
milioane de lire sterline, in special in Germania.
Mai multe amanunte pe www.zf.ro
In iarna anului 1989, un arhitect se afla in Abu Dhabi si tocmai se hotarase sa nu se mai intoarca in Romania, in timp ce cauta o solutie de umbrire a unei tribune oficiale. Un inginer la Intreprinderea de Avioane Bucuresti simtea ca, spre deosebire de restul tarilor din blocul comunist, in Romania nu se poate schimba nimic; poate omul era influentat de faptul ca refuzase, ce ceva timp in urma, sa intre in Partidul Comunist, fapt in masura sa blocheze orice cariera, daca de cariere putem vorbi in Romania comunista. Un student in anul II la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti remarca raceala, la propriu si la figurat, a salilor de curs. Un pusti tocmai se pregatea sa intre la liceu si era marcat de inghesuiala la cozile pentru alimente. Un tanar inginer stagiar lucra in subteran, la mina Livezi a Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice Hunedoara, responsabil de utilaje si aeraj, condus fiind de un maistru, secretar de partid al minei.
Doua decenii mai tarziu, arhitectul, pe numele sau Dinu Patriciu, este desemnat de cititorii Ziarului Financiar cel mai mare capitalist al Romaniei, inginerul de avioane Mihail Valeanu preda Kaizen, filozofia de management ce propulseaza companiile japoneze, fostul student Doru Bostina conduce un cabinet situat in primele cinci din topul cabinetelor de avocatura de business din Romania, pustiul licean Stefan Liute a devenit un specialist in identitate corporatista, director si actionar la agentia de specialitate Grapefruit, iar inginerul Tudor Furir a iesit din mina si vinde bauturi de la Pernod Ricard.
Sunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.
Ne amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.
Ion Tiriac este cel mai bogat roman, cu o avere estimata la 1,8
– 2 miliarde de euro, conform ultimei editii a “TOP 300
Capital”.
Daca anul trecut, George Becali se afla pe primul loc in top,
acum a iesit dintre primii zece bogati ai Romaniei, ajungand pe
locul 11, cu o avere estimata la 650-700 milioane euro.
Top 3 este completat de Dinu Patriciu si Camelia si Corina
Voiculescu, cu averi estimate la 1,5 – 1,6 miliarde de euro.
Conform topului, numarul miliardarilor in euro din Romania a
scazut de la opt la sase, cei care au inregistrat averi sub un
miliard fiind Gigi Becali, a carui avere, bazata in special pe
terenuri din jurul Bucureştiului, a fost evaluata, la preturi de
criza, la 650-700 de milioane de euro, si fratii Paunescu, a caror
avere provenea in mare parte tot din active imobiliare, acestea
scazand sub pragul de un miliard de euro: 900-950 de milioane de
euro, fata de 1,3-1,4 miliarde de euro in editia precedenta.
(click
aici pentru clasamentul Capital al celor mai bogati 25 de
romani)
Averile insumate ale afaceristilor inclusi in clasament se
situeaza in jurul valorii de 36 de miliarde de euro, echivalentul a
27% din PIB-ul Romaniei. Doar 15 dintre “veteranii” Top 300 au
inregistrat scaderi ale averilor, in timp ce 79 si-au sporit
averea, iar cei mai multi au ramas la nivelul anului 2007. O alta
noutate a clasamentului ar fi cea a urcarii judetului Cluj pe locul
al doilea in clasament, surclasand judetul Constanta. Plafonul de
intrare in clasament a crescut considerabil, de la 14 milioane de
euro in editia anterioara, la 20-24 in acest an. Motivul este acela
ca cei 47 nou-intrati s-au clasat in pozitiile superioare ale
topului.
In urma cu zece zile a fost publicat si topul Forbes Romania 500
de miliardari unde Dinu Patriciu figura pe prima pozitie, cu o
avere estimata la 2,2 miliarde de euro. Pe urmatoarele pozitii erau
plasati Ioan Neculae si Ion Tiriac cu averi estimate la 1,2
miliarde euro, respectiv 850-900 milioane euro.
Locul al patrulea in topul Forbes este ocupat de Gabriel
Popoviciu, cu o avere estimata la 600-650 milioane euro, urmat de
fratii Emil si Marius Cristescu, cu 600 milioane euro.
Cine credeti ca este sunt cei mai bogati roman?
Locul al patrulea in top este ocupat de Gabriel Popoviciu, cu o
avere estimata la 600-650 milioane euro, urmat de fratii Emil si
Marius Cristescu, cu 600 milioane euro.
Pe locul 6 se situeaza Radu Dimofte, partenerul de afaceri al
lui Gabriel Popoviciu, cu 450 milioane euro, urmat de Veronica
Dragan, sotia lui Iosif Constantin Dragan, a carei avere este
estimata 420-450 milioane euro.
Mai multe stiri pe
www.mediafax.ro
Omul de afaceri nu a dorit sa comenteze pe baza acestei
informatii.
Patriciu a finalizat recent si vanzarea ultimului pachet de 25%
pe care il mai detinea in grupul Rompetrol, precizand la acea vreme
ca de acum inainte de va concentra pe investitii in patru domenii:
IT, energie regenerabila, media si imobiliare.
Citit mai multe pe
www.zf.ro
Saptamana trecuta, la doar cateva zile dupa anuntul oficial despre schimbarile de management din Rompetrol, Dan Ionescu si Eric Kish erau deja in concediu. Nu voiau sa se gandeasca la faptul ca au parasit compania in care au lucrat in ultimii zece ani, ci au preferat sa se relaxeze pentru ceea ce va urma in perioada urmatoare in viata lor profesionala. Cei doi fac parte din echipa lui Dinu Patriciu inca de la inceputuri, din 1999 – cand omul de afaceri a angajat o serie de manageri alaturi de care a construit grupul Rompetrol.
Cei doi mai au in comun si planurile post- Rompetrol: amandoi se vor indrepta spre antreprenoriat. Dan Ionescu spunea, spre sfarsitul saptamanii trecute, ca nu mai ia in calcul angajarea in cadrul altei companii si ca din septembrie, cand se va intoarce in Bucuresti, va incepe propria afacere. Eric Kish, aflat de asemenea in concediu saptamana trecuta, spune si el ca se va concentra pe administrarea si strategia propriului business. Kish a devenit antreprenor inca din 2004, cand a infiintat Smartree, grup care reuneste acum trei companii distincte cu afaceri de 10 milioane de euro anul trecut si o rata a profitului operational de 32%. Cele trei firme din grup sunt Smartree Management Services (a carui activitate se axeaza pe leasing de personal), Smartree (care se ocupa cu servicii de outsourcing pentru resurse umane, cum ar fi salarizarea si administrarea de personal) si Smartree Technologies, care a lansat anul trecut MyStaff, un soft de resurse umane.
Anul acesta, in aprilie, MyStaff a fost lansat si in Statele Unite, deoarece Eric Kish considera ca acest produs va prinde mult mai bine in afara tarii. “In urmatorii trei ani, MyStaff va atrage venituri de 15 milioane de euro numai in afara tarii, iar, din acestia, 10 milioane de euro va fi cifra de afaceri din Statele Unite”, estimeaza Kish, care se ocupa personal de pozitionarea MyStaff, celelalte doua firme din grup fiind administrate de sotia sa, Alina Kish. Eric Kish a mai fost si este in continuare implicat si in alte afaceri, printre care site-ul resurseumane.ro, vandut in 2004 catre BestJobs, sau Brandient, cea mai importanta agentie specializata in consultanta de brand de pe piata locala, unde detine un pachet de actiuni. Antreprenoriatul a fost calea aleasa de cei mai multi manageri din Rompetrol care au parasit compania si in anii trecuti. Este vorba de Dorin Gherman (fost director general al Rompetrol SA, actualmente proprietar al ADN Group si coproprietar al distribuitorului de consumabile Side), Paul Pop (fost director al Rompetrol Downstream, care detine propria firma de consultanta pentru piata petroliera) sau Emilia Ciucan (fost coordonator al departamentului juridic din Rompetrol, acum coproprietar al casei de avocatura Ciucan & Asociatii).
Dupa cum spun acestia, antreprenoriatul este cea mai buna ocupatie a unui manager la plecarea din Rompetrol, deoarece in compania dezvoltata de Dinu Patriciu managerii au avut o putere mare de decizie si de schimbare, ceea ce le-a dezvoltat capacitatile antreprenoriale. Este poate si motivul pentru care aproape toata echipa de manageri adunata in Rompetrol de-a lungul anilor de Dinu Patriciu a decis sa se retraga acum din companie, deoarece stilul de lucru al noilor proprietari, KazMunaiGaz, ar putea fi destul de diferit. Din fosta echipa a lui Dinu Patriciu a mai ramas in companie un singur manager care este in Rompetrol de la inceputuri, Cosmin Cocean – care coordoneaza toata activitatea de rafinare si petrochimie. Inca doi manageri din echipa lui Patriciu au mai ramas in board: un roman, Titov Buzescu, care este una dintre achizitiile mai recente ale grupului (fiind adus in 2007 de la Coca-Cola Romania), si un francezamerican, Andre Naniche – care a intrat in Rompetrol in 2005 pe pozitia de CEO, in perioada in care Dinu Patriciu se retrasese, cel putin oficial, din activitatea de zi cu zi a grupului.
Dupa vanzarea in 2007 a 75% din Rompetrol, Dinu Patriciu a revenit in companie ca si CEO, iar Naniche a fost trimis pe o pozitie de coordonare in Elvetia. Dincolo de cei doi manageri care au decis sa se concentreze pe propriile afaceri, de la 1 august a parasit compania si Adrian Petrus, directorul financiar al grupului, iar de la 1 septembrie urmeaza sa plece si Ion Sturza, director general adjunct al grupului. Adrian Petrus mai era saptamana trecuta in companie, in special datorita raportarilor financiare pentru al doilea trimestru, care au avut loc joi, si a spus ca prefera sa nu comenteze pentru moment nici plecarea din Rompetrol, nici ce va face in viitor. Nici Ion Sturza nu a comentat pentru acest articol, dar managerul a confirmat ca, desi deocamdata se simte departe de viata politica din Republica Moldova, se va intoarce probabil in tara, desi nu este deocamdata preocupat de “functie”.
Ion Sturza a fost prim-ministru in Republica Moldova in 1999, iar guvernarea sa a fost apreciata de expertii externi ca fiind una dintre cele mai prooccidentale care au existat in Moldova. Deocamdata, Sturza mai este singurul dintre cei patru care inca mai lucreaza pentru Rompetrol, iar anuntul plecarii sale din grup a starnit cele mai multe semne de intrebare: pana la urma, este unul dintre putinii manageri din Rompetrol care vorbeste rusa si se poate intelege cu noii manageri kazahi.
At 3 p.m. last Friday, two press releases announced the sale by Dinu Patriciu of the last 25 percent in Rompetrol. Over the following few hours, nobody would comment on the sale. Everyone was waiting for somebody else to start talking ”on the record” about one of the most eagerly awaited deals in Romania. All with whom BUSINESS Magazin tried to talk on Friday evening brought up a few common points: how much Dinu Patriciu sold for is not that important, how he did it is.
The deal was announced by two press releases: one sent by KazMunaiGaz, whereby chairman Kayrgeldy Kabyldin said the acquisition of the last stake of Rompetrol was in line with KMGís strategy to develop abroad, and the second release came from Dinu Patriciu, who said he had decided to exercise his right to sell to KMG the remaining 25 percent stake in Rompetrol Group. That the two parties did not send a joint release says one important thing about the relationship between the Kazakhs and Dinu Patriciu. ”I believe Dinu Patriciu has never had a very good relationship with those to whom he sold the business, but I think that by selling Rompetrol, he made two masterful moves in this time of crisis,” said one of the businessmen in the petroleum world interviewed by BUSINESS Magazin.
The price at which the sale was done is an interesting topic, too. According to sources on the market, last weekís sale was tightly connected to the sale in August 2007, when Dinu Patriciu and Phil Stephenson sold 75 percent in Rompetrol to the Kazakhs at KazMunaiGAz for 1.6 billion dollars, with the company thus valued at 2.2 billion dollars. Patriciu is the winner of the crisis twice, because with the deal sealed two years ago he checked, as he sold, before the crisis, a company whose rating has significantly gone down in the meantime. He now checkmated: he sold at a time when the crisis is in full swing and also escaped the deadline of the debts (which is June 2010). According to sources on the market, the contract initially signed by Patriciu included a mention that the sale of the 25 percent was to be done at a price at least equal to the company estimate in 2007. If we take that estimate into account, Patriciu collected approximately 533 million euros for the 25 percent. Even though he sold, Patriciu is still involved in the court case of Petromidia privatisation.
Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
El a vandut pachetul de 25% din actiuni pe care-l mai detinea catre KazMunaiGaz din Kazahstan, care cumparase si pachetul majoritar de 75% in august 2007. Valoarea tranzactiei nu a fost facuta publica, singura referire facuta de catre kazahi fiind ca aceasta s-a realizat "in baza termenilor acordului initial care a fost semnat in august 2007". Patriciu a incasat atunci circa 1,6 mld. dolari, prin intermediul Rompetrol Holding, pentru 75% din actiuni.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Firstly, he is much more open to discussions – this started after the businessman sold 75% of Rompetrol to the Kazakhs at KazMunaiGaz. Secondly, he talks more about macroeconomics than about business, another change that has occurred over the last few years. Thirdly, the business that he is talking about is not just Rompetrol, it includes another four businesses in which he invested, but in which he was not involved at executive level. What has not changed, as far as Dinu Patriciu is concerned, is that he has remained as secretive as ever.
Out of the four businesses, in which he has so far invested over one billion dollars, he talks openly only about Adevarul Holding (the media company which has now reached 1,000 employees and turnover estimated at 120 million dollars for this year) and about the real estate investments. His main real estate investment has been the acquisition of Fabian. Dinu Patriciu is reluctant to give too many details on the other two businesses, which operate in completely unrelated sectors (energy and technology), but admits they account for the bulk of the billion-dollar investment he has made so far.
The IT business, whose name Dinu Patriciu declines to reveal, is a telecom equipment producer in Germany, which ”has already started production, boasts hundreds of employees and has a turnover in the range of hundreds of millions of euros.” Patriciu has a partner by his side in the IT business (”I have a partner, I am the financial and majority investor,”) and has applied the same strategy to the energy business, which focuses on the research area: ”In this business, we focus on alternative energy – it is an international research project whose aim is to identify the technological means to make use of sea resources.”