În această lună, când dolarul a urcat la niveluri care nu au mai fost văzute de aproape 20 de ani, analiştii au invocat vechiul argument Tina (nu există alternativă) pentru a prezice că dolarul va continua să câştige, conform Financial Times.
Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două decenii sugerează că dolarul este mai aproape de un vârf decât de o nouă creştere. Chiar şi în timp ce acţiunile americane au scăzut, dolarul a continuat să crească, înainte de a intra într-un declin care a început în 2002 şi a durat 6 ani. Un punct de cotitură similar ar putea fi aproape, iar de data aceasta, declinul monedei americane ar putea dura chiar mai mult.
Ajustată sau nu în funcţie de inflaţie, valoarea dolarului în raport cu alte monede importante este acum cu 20% peste tendinţa sa pe termen lung şi peste vârful atins în 2001. Începând cu anii 1970, ascensiunea tipică a unui ciclu al dolarului a durat aproximativ 7 ani, ascensiunea actuală se află în al 11-lea an. În plus, dezechilibrele fundamentale sunt de rău augur pentru dolar.
Atunci când un deficit de cont curent depăşeşte în mod constant 5 % din produsul intern brut, acesta este un semnal sigur al problemelor financiare care vor urma. Acest lucru este valabil mai ales în ţările dezvoltate, unde aceste episoade sunt rare şi se concentrează în naţiunile predispuse la criză, cum ar fi Spania, Portugalia şi Irlanda. Deficitul de cont curent al SUA este acum aproape de pragul de 5%, pe care l-a depăşit doar o singură dată din 1960. Aceasta s-a întâmplat în timpul scăderii dolarului după 2001.
Naţiunile îşi văd monedele slăbite atunci când restul lumii nu mai are încredere că îşi pot plăti facturile. În prezent, SUA datorează lumii 18 trilioane de dolari, adică 73% din PIB-ul american, cu mult peste pragul de 50%, care a prevestit adesea crizele valutare din trecut.
În cele din urmă, investitorii au tendinţa de a se îndepărta de dolar atunci când economia SUA încetineşte în raport cu restul lumii. În ultimii ani, SUA a crescut semnificativ mai rapid decât rata mediană a altor economii dezvoltate, dar este pregătită să crească mai lent decât colegii săi în anii următori.
Dacă dolarul este aproape de a intra într-o perioadă de scădere, întrebarea este dacă această perioadă durează suficient de mult şi este suficient de profundă pentru a-i ameninţa statutul de cea mai de încredere monedă din lume.
Începând cu secolul al XV-lea, ultimele cinci imperii globale au emis moneda de rezervă a lumii, cea mai des utilizată de alte ţări, timp de 94 de ani în medie. Dolarul a deţinut statutul de monedă de rezervă timp de peste 100 de ani, astfel încât domnia sa este deja mai veche decât a majorităţii.
Dolarul a fost sprijinit de slăbiciunile rivalilor săi. Euro a fost subminat în mod repetat de crize financiare, în timp ce renminbi este puternic gestionat de un regim autoritar. Cu toate acestea, alternativele câştigă teren.
Dincolo de cele patru mari monede din SUA, Europa, Japonia şi Regatul Unit se află categoria “alte monede”, care include dolarul canadian şi australian, francul elveţian şi renminbi. Acestea reprezintă în prezent 10% din rezervele globale, faţă de 2% în 2001.
Câştigurile acestora, care s-au accelerat în timpul pandemiei, au venit în principal în detrimentul dolarului american. Ponderea dolarului în rezervele valutare se situează în prezent la 59%, cel mai scăzut nivel din 1995. Monedele digitale pot părea lovite acum, dar rămân şi ele o alternativă pe termen lung.
Între timp, impactul sancţiunilor americane asupra Rusiei demonstrează cât de multă influenţă exercită SUA asupra unei lumi bazate pe dolar, inspirând multe ţări să îşi accelereze căutarea de opţiuni. Este posibil ca următorul pas să nu se îndrepte spre o monedă de rezervă unică, ci spre blocuri monetare.
Cele mai mari economii din Asia de Sud-Est îşi decontează din ce în ce mai mult plăţile între ele direct, evitând dolarul. Malaezia şi Singapore se numără printre ţările care încheie acorduri similare cu China, care extinde, de asemenea, ofertele de sprijin în renminbi pentru naţiunile aflate în dificultate financiară. Băncile centrale din Asia până în Orientul Mijlociu înfiinţează linii bilaterale de schimb valutar, tot cu intenţia de a reduce dependenţa de dolar.
Astăzi, dolarul pare să beneficieze de statutul de cea mai de încredere monedă din lume, dar investitorii nu se grăbesc să cumpere active americane. Aceştia îşi reduc riscul pretutindeni şi păstrează banii rezultaţi în dolari.
Acesta nu este un vot de încredere în economia americană şi merită să ne amintim că analiştii optimişti au oferit acelaşi motiv pentru a cumpăra acţiuni din domeniul tehnologiei la evaluările lor maxime recente, nu există alternativă. Acest lucru s-a terminat prost. Tina nu este niciodată o strategie de investiţii viabilă, mai ales atunci când fundamentele se deteriorează.
Aşadar, nu vă lăsaţi păcăliţi de dolarul puternic. Lumea post-dolar se apropie.