BusinessMagazin

Tag: croaziera

  • Doi fraţi din Bucureşti au investit 100.000 de euro în deschiderea unui restaurant în Bucureşti: ”Am ajuns la 30 de angajaţi cu care lucrăm în continuare cot la cot”

    „Ce aplic din ce am învăţat pe vasele de croazieră este că stau foarte mult de vorbă cu clienţii, încerc să le fiu prieten, să ţin cont de părerile lor culinare şi să încerc să nu îi las să plece niciodată nefericiţi. În plus, fiind şi aici un volum de muncă mare, atunci când apar mici incidente, trebuie să fiu aici, la fel ca pe vapor“, explică Tudor Ivan, managerul restaurantului Ivan’s Grill, câteva din lecţiile de business învăţate în perioada în care era angajat pe vase de croazieră. Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, anul trecut compania Ivan Delivery SRL – care administrează restaurantul Ivan’s Grill – a avut o cifră de afaceri de 1,3 milioane de lei şi un profit net de 13.000 de lei.

    Tudor Ivan şi fratele său, George Ivan, au pus bazele restaurantului Ivan’s Grill în 2011, în zona Arenei Naţionale din Bucureşti. Anterior, cei doi şi soţiile lor au lucrat împreună pe vase de croazieră.„Am văzut locuri pe care nu aş fi putut să le văd altfel, dar era ca şi cum ai lucra în sufragerie şi ai dormi în dormitor. Lucram opt luni, fără zile libere, cam 14 ore zilnic, iar atunci când aveam norocul să am o zi liberă, acest lucru însemna de fapt că am permisiunea să nu lucrez în timpul mesei de prânz“, îşi aminteşte el. Ivan povesteşte despre respectarea unor reguli similare cu cele din armată: „Fiecare angajat avea un safety role, un rol de salvare şi trebuia să ştie ce să facă în cazul unor incidente“.

    Pentru acest lucru, pe lângă munca zilnică, echipajul participa săptămânal la exerciţii de simulare a unor accidente. Au existat însă şi incidente reale de care îşi aminteşte. „Într-o noapte, la două noaptea, au pornit sirenele de alarmă ce anunţau foc, un depozit de lenjerie se aprinsese, căpitanul a dat alarmă generală, toţi pasagerii au fost treziţi şi duşi în zona de eliberare a vaporului“, descrie el unul dintre cele mai tensionate episoade din activitatea pe vas. Ivan a prins cinci contracte pe compania europeană şi pe Princess Cruises, totalizând aproape cinci ani de muncă pe vasele de croazieră, reuşind să promoveze în funcţia de ospătar încă de la primul contract. A văzut toată Europa de Nord, Marea Baltică, Marea Nordului, Mediterana, Africa, Marea Caraibelor, Alaska, Hawaii şi o parte din America Centrală.

    După ce s-a întors în ţară, în 2006, Tudor Ivan şi-a spus că nu vrea să mai aibă de-a face cu restaurantele şi şi-a deschis o afacere de reparaţii de telefoane mobile. A renunţat însă la aceasta şi, împreună cu fratele său, George, şi cu soţiile lor, au revenit la a face ceea ce ştiau mai bine şi au deschis un restaurnat de cartier, în 2011. Anterior, investiseră banii în imobiliare şi, la momentul deschiderii restaurantului, în 2011, au hotărât să le vândă, în scopul obţinerii banilor pentru investiţia iniţială de peste 100.000 de euro. Au înregistrat de atunci creşteri anuale ale veniturilor de 20-30%.

    „Am pornit de la şase angajaţi şi am ajuns la 30 cu care lucrăm în continuare cot la cot, eu pe partea de servire şi fratele meu în bucătărie, atunci când este nevoie“, spune Tudor Ivan. Restaurantul cu 150 de locuri din apropiere de Arena Naţională are la bază principii de management învăţate de cei doi pe vas. 

  • A cutreierat planeta şi a primit oferte de muncă din Emiratele Arabe Unite şi America, dar a ales a ales să se întoarcă în ţară pentru a conduce propriul complex turistic

    ” Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne savuram cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri“, îşi aminteşte cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră Dan Mehedinţu, proprietarul şi managerul complexului turistic Laguna Verde.

    În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume. „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră“, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor şi al vaselor de croazieră, în 2001. În acea perioadă era student în anul III la Facultatea de Finanţe-Bănci din cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea“. Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să-şi facă viaţa mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11“.

    Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului descurcăreţ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş, de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, Dan Mehedinţu şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa.

    A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant. Managerii restaurantului de peste ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit, aflată la 15 kilometri de Capitală. În prezent, afacerea Laguna Verde constă într-un restaurant cu specific pescăresc, căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skijet sau caiac- canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro, potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin.  

     

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.

  • Cât costă viaţa unei comunităţi de oameni ce trăiesc într-o permanentă croazieră de lux

    Un stil de viaţă care combină traiul pe un yacht privat cu o casă de vacanţă de lux, ce te poartă în jurul globului, şi care îţi oferă privelişti diferite în fiecare dimineaţă este ceea ce The World Residences at Sea oferă, prin intermediul unuia dintre cele mai mari vase de croazieră din lume. The World cântâreşte 43.524 tone, are 196 metri lungime şi 30 de metri înălţime şi serveşte drept “cartier rezidenţial” pentru persoanele care călătoresc cu el. Pe vas există 165 de locuinţe individuale, iar  rezidenţii sunt atât proprietarii acestor locuinţe, cât şi, în mod colectiv, ai vasului. Ei au parte astfel de experienţe ce depăşesc standardele obişnuite ale unei călătorii de lux în jurul lumii.

    Vasul a fost ideea lui Knut U. Kloster, a cărui familie are o istorie bogată în industria marină. A fost construit în Suedia, lansat în martie 2002 şi cumpărat de rezidenţi în 2003. De atunci, the World a navigat continuu în jurul globului, cu opriri în cele mai exotice locuri, permiţând rezidenţilor să se trezească într-o nouă destinaţie la fiecare câteva zile.

    Linia de lux porneşte în croazieră din aproximativ doi în doi ani.

    Ocuparea medie este de 150 de rezidenţi şi invitaţi.  Cine sunt rezidenţii vasului? Vârsta lor medie este de 64 de ani, dar 35% dintre ei au sub 50 de ani. Sunt descrişi drept activi, orientaţi spre antreprenoriat şi filantropie, pasionaţi de cunoaştere, aventură şi călătorii. Mulţi dintre ei locuiesc pe vas întregul an, în timp ce alţii folosesc The World ca reşedinţă de vacanţă, pe care plutesc dela patru la şase luni pe an.

    Rezidenţii au în comun pasiunea pentru cunoaştere, aventură şi călătorii. Fiecare dintre ei are un cuvânt de spus în ce priveşte alegerea itinerarului. Există şi un program de Enrichment, prin care le unt aduşi la bord ghizi şi specialişti în numeroase domenii: scufundări, degustarea vinului, cultura lumii – cu scopul de a-i pregăti pentru fiecare port în care ajung.

    Vasul are 12 punţi şi cele mai luxoase dotări: spa, bibliotecă, cinema, spital şcoli, bucătari personali, antrenori personali, cât şi un teren virtual de golf.

    Rezidenţii plătesc între 700.000 de dolari şi 10 milioane de dolari pentru o astfel de locuinţă. Există de asemenea costuri de întreţinere ce variază în funcţie de dimensiunea locuinţei, cât şi alte costuri administrative ce ţin de administrarea navei, ce include şi plata salariilor angajaţilor.

    Majoritatea apartamentelor sunt deja vândute, dar din când în când cineva eliberează câte o locuinţă şi anunţă vânzarea pe site-ul The World Residences.

     

     

  • Top 5 destinaţii de iahting la Marea Neagră

    Unde să te duci la Marea Neagră, când ai o săptămână şi un velier? Trecem în revistă principalele atracţii în trei ţări, aflate la îndemâna navigatorilor fără multă experienţă: România, Bulgaria şi Turcia.

    ROMÂNIA:
    Recomandat: Limanu.
    Menţiuni: Mangalia, Eforie şi Constanţa.

    BULGARIA:
    Recomandate: Balcic, Dinevi Marina în Sveti Vlas, Varna
    Menţiuni notabile: Nessebar, Sozopol

    TURCIA:
    Recomandat: Atakoy Marina (malul european, Istanbul)
    Menţiuni: Igneada (în caz de urgenţă doar), Rumelifeneri (la ieşirea din Bosfor spre Marea Neagră)

    DE NOTAT: de la Mangalia la Istanbul, distanţa în linie dreaptă se parcurge în 50 de ore. Mult mai plăcut este însă un parcurs din port în port, astfel încât efortul provocat de şederea pe mare să fie compensat de nopţi dormite la adăpost, fără mişcarea valurilor. În acest caz, durata parcursului este de circa o săptămână. Care sunt destinaţiile care nu trebuie ratate? Iată mai jos topul, în ordinea satisfacţiilor oferite navigatorului, nu în cea geografică.

    TOP  5 PORTURI TURISTICE ÎN MAREA NEAGRĂ APROPIATĂ

    1. ISTANBUL – ATAKOY MARINA. Acest port este un must-see. Dar cu buzunarele pline, de preferinţă cu cash. Pentru că aici nu mai suntem în UE, e nevoie de o grămadă de acte, iar de asta cel mai bine e să se ocupe un agent. Ne va costa cam 50 de euro de pasager, dar economisim timp, care poate fi investit în vizitarea oraşului. Din Atakoy (care e cam la 10 km de Top Kapi) se ajunge în oraş cu taxiul. Dacă vreţi shopping, nici nu e nevoie de deplasări lungi: lângă marina se aflau, ultima oară când am numărat, nu mai puţin de trei malluri. Toate la distanţe de mers pe jos. Atakoy are şi el un set de restaurante şi magazine care imită branduri internaţionale (inclusiv o clonă reuşită de Starbucks). Aici se pot face şi reparaţii mai complicate la barcă. Dar marea atracţie a locului – şi motivul pentru care trebuie să vii cel puţin odată în viaţă – e Bosforul. Un drum pe el la firul apei nu e doar o călătorie în istorie, ci şi explorarea unui oraş plin de energie şi emoţie.

    2. BALCIC. Destul de aproape de Dinevi, e pe locul doi în preferinţele mele doar din cauza experienţei pe care o ai la vamă: orice iaht trebuie să meargă la cheul înalt de beton în portul industrial, unde acostarea e pregătită pentru vapoare mai degrabă şi rişti să-ţi zgârii barca. După ce ai trecut de asta, aşezarea e delicioasă (la propriu şi la figurat) şi foarte rumansko-friendly. Toate meniurile sunt în română, iar harbour masterul, căpitanul Gheorghi, se ştie cu toţi skipperii de la noi. Suntem ca acasă aici  – şi aici putem să facem şi plinul, chestie imposibilă în România, care nu are în acest moment nicio benzinărie în niciun port turistic! Cel mai plăcut lucru în Balcic este o croazieră până la micul port din Nisipurile de Aur, cu o baie în larg, în faţa staţiunii Albena.

    3. LIMANU. Portul turistic românesc cel mai puţin cunoscut turiştilor (slavă Domnului!), dar preferat acum de majoritatea proprietarilor de bărci. Se ascunde la capătul unui canal de câţiva kilometri peste care trecem, neatenţi, în drum spre 2 Mai din Mangalia. Dezvoltat de la zero de un investitor privat, e acum proprietatea lui Mihai Marcu, mai bine cunoscut după numele grupului de familie: MedLife. Portul are două pontoane în mijlocul unui golf natural înverzit şi liniştit şi se degustă în linişte mai ales în timpul săptămânii. În week-end trebuie să veniţi pregătiţi de petrecere, pentru că regattele româneşti se ţin (sau ajung), cele mai multe, aici. Limanu are o terasă şi un mic magazin nautic, însă Vama e la doi paşi, pentru cine doreşte mai multă varietate. Plăcut e şi drumul de ieşire spre mare, care trece pe lângă şantierul naval al Mangaliei.

    4. DINEVI MARINA (ÎN SVETI VLAS). Este cea mai mare marină din Bulgaria, aflată la câteva mile de încântătorul oraşel medieval Nessebar. Facilităţile sunt de primă mână şi sunt noi, iar restaurantele şi magazinele de pe mal sugerează că trebuie să ai măcar rude în lumea interlopă ca să-ţi poţi permite. Nu e nicio exagerare aici: dezvoltatorii proiectului au avut destule probleme cu justiţia bulgărească. Chiar şi aşa, plin de noii îmbogăţiţi şi iahturi scumpe, portul este o experienţă plăcută, cu un harbour master bun cunoscător de engleză şi extrem de manierat. Găseşti aici, după o zi grea pe mare, restaurante franţuzeşti, fusion şi mexicane, alături de magazine de firmă (da, fireşte, Paul & Shark e primul!). Locul e la o zi departare pe mare de Varna şi la două de Mangalia. Petrecerile pe mal pot fi cam gălăgioase totuşi, aşa că legaţi barca departe de restaurante.

    5. VARNA. Portul e plăcut, cu intrarea în golful Varnei extrem de spectaculoasă: oraşul e aşezat pedealuri împădurite şi cele mai multe blocuri, chiar cele din vremea comunismului, sunt acceptabil de urâţele. Dar acostarea e greoaie: trebuie să treci pe lângă câteva zone cu stânci, iar cele mai bune locuri sunt luate de localnici. Te vei chinui să găseşti un punct în care să poţi cupla barca la reţeaua electrică. Dar dacă treci de asta, ai în faţă unul dintre cele mai bune (şi mai scumpe) restaurante de la Marea Neagră ale yachtmenilor: Captain Cook. Dedesubt, o altă atracţie pentru echipajele româneşti: magazinele de accesorii, care sunt mult mai bine dotate decât în România – iahtingul e un domeniu oricum mai bine dezvoltat în Bulgaria, deşi ţara pare mai săracă decât a noastră. Dincolo de acest paradox, din portul turistic se ajunge la cele mai bune plaje şi terase din Varna, pe jos. De aici, cu iahtul ai o întreagă coastă liberă, întinsă spre sud, spre Nessebar, unde poţi arunca ancora la ceva distanţă de ţărm şi merge la plajă cu o mică ambarcaţiune gonflabilă pe care e bine s-o ai la bord.

    Dincolo de acest clasament, trebuie menţionat un lucru important şi care dă valoare estetică oricărei croaziere: ţărmul şi priveliştea lui. Cam tern în zona României (din lipsă de forme de relief mai pronunţate), ţărmul începe să se anime şi să devină interesant după Capul Caliacra spre sud. De aici şi până la Balcic avem cele mai frumoase locuri de la Marea Neagră: Coasta de Argint, cum o numeau strămoşii noştri în interbelic. Ancorajul lângă un ţărm stâncos şi pustiu e una dintre marile plăceri ale unei croaziere. Nu doar pentru că te scoate din învălmăşeala plajei şi a teraselor, ci şi pentru că îţi dă şansa unei întâlniri cu istoria: în fond şi grecii şi romanii erau la fel de singuri pe mare ca tine. Dar despre asta e greu de povestit. Trebuie încercat măcar o dată!

  • Turistii sositi in croaziere la Constanta cheltuiesc peste 6 mil. euro in excursii in Delta Dunarii sau tururi ale litoralului. Numarul strainilor, in crestere cu 10.000, fata de 2013

     ”Daca in anul 2013 aproximativ 54.000 de pasageri au vizitat Portul Constanta, in anul 2014, pana la aceasta data, au sosit in jur de 64.500 de pasageri. Cresterea se datoreaza eforturilor conjugate ale CN Administratia Porturilor Maritime Constanta, ale Asociatiei Litoral – Delta Dunarii si ale autoritatilor locale, dar si ale contextului politic nevaforabil din Ucraina, ce a determinat ca toate cursele de croaziera sa inlocuiasca in itinerariul lor Portul Odesa cu Portul Constanta”, se arata intr-un comunicat al Asociatiei Litoral – Delta Dunarii.

    Multe dintre navele de croaziera care ajung in Portul Constanta isi prelungesc sederea pe teritoriul Romaniei cu aproximativ o noapte, unele dublandu-si chiar stationarea comparativ cu anul trecut.

    In topul pasagerilor care sosesc la bordul navelor de croaziera se situeaza cetatenii americani, urmati de francezi, italieni si germani.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Peste 40 de nave de croazieră au anulat acostările la Odesa şi vor veni la Constanţa în acest an. România câştigă 40.000 de turişti

     “Nava Artania, cu 1.051 de turişti americani, va ajunge duminică la 8 dimineaţa în Portul Constanţa şi va staţiona până seara. Vine de la Varna şi va pleca la Istanbul. Era programată să ajungă la Odesa, dar din cauza situaţiei tensionate din zonă, armatorii şi echipajul au decis să reruteze nava şi să înlocuiască Odesa cu Constanţa”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Gheorghe Mărginean, proprietarul agenţiei Karpaten Turism, care va asigura serviciile pe teritoriul României pentru pasagerii americani.

    El a afirmat că în această situaţie mai sunt încă alte peste 40 de nave cu pasageri americani sau germani. Acestea aveau programate croaziere în Europa şi unul dintre porturile în care ar fi trebuit să staţioneze era Odesa, dar din cauza conflictelor din zonă destinaţia a fost înlocuită cu Constanţa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • NAUFRAGIUL COSTA CONCORDIA: Moldoveanca Domnica Cemortan a recunoscut că a fost amanta căpitanului pachebotului

     După ce a negat timp de un an şi jumătate că a avut vreo idilă cu căpitanul pachebotului Costa Concordia şi după ce a acuzat presa de minciuni, Domnica Cemortan a recunoscut că a fost amanta căpitanului şi că erau împreună în timpul naufragiului, relatează PRO TV Chişinău.

    Mărturiile moldovencei sunt foarte importante, afirmă presa italiană, întrucât ea s-a aflat pe punte alături de căpitanul Schettino în momentul naufragiului. Domnica Cemortan a acuzat anterior presa că a denigrat-o şi a ameninţat cu acţiuni în justiţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Toate porturile navale şi fluviale din Constanţa, închise din cauza vântului puternic

     Potrivit autorităţilor portuare, operaţiunile au fost sistate în porturi deoarece vântul suflă cu 60 – 70 de kilometri la ţărm, iar în larg poate depăşi 80 de kilometri la oră, primul închis fiind Portul Midia.

    Activitatea a fost apoi oprită în porturile Mangalia şi Constanţa Sud – fluvial, iar ultimul port închis a fost Constanţa Nord. Tot din cauza vântului puternic a fost restricţionată şi deplasarea convoaielor de barje pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, prin ecluza de la Agigea către Portul Constanţa Sud – fluvial.

    În această situaţie, pentru siguranţă, navele aflate în rada exterioară trebuie să stea cu motoarele pornite, evitând astfel intrarea în derivă. Totodată, vasele aflate la cheu trebuie să-şi întărească legăturile cu ţărmul, să asigure om de veghe şi trebuie să stea în permanenţă cu semnalele luminoase şi sonore în funcţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Resturi umane, găsite în apropierea epavei vasului Costa Concordia

     “În cursul activităţilor de căutare desfăşurate în zona centrală a navei, scafandrii au găsit resturi umane care urmează să fie supuse testelor ADN”, a comunicat Protecţia Civilă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro