BusinessMagazin

Tag: concluzie

  • Experţii au ajuns la concluzia că oamenii inteligenţi sunt dezordonaţi, adorm târziu şi înjură mult

    Se pare că experţii au ajuns la concluzia că astfel de persoane sunt foarte inteligente.

    Persoanele inteligente folosesc uneori un limbaj nepotrivit. Deşi se spune că doar oamenii săraci şi lipsiţi de educaţie folosesc un limbaj nepotrivit pentru că au un vocabular limitat, se pare că cei care nu înjură sunt cei care, de fapt, au un vocabular limitat. Câteva academii din America au decis să facă un experiment:  le-au cerut câtorva persoane  să spună cât mai multe înjurături, iar rezultatul a fost unul surprinzător. Se pare că, cei care şi-au amintit un număr cât mai mare de cuvinte neadecvate erau cei cu un IQ foarte ridicat. Oricum, oamenii inteligenţi sunt caracterizaţi şi de abilitatea de a folosi cuvintele potrivite în funcţie de situaţie şi, pe lângă asta, ştiu şi când să-şi păstreze calmul şi să tacă.

    Citiţi mai multe pe www.one.ro

  • Secretele celui mai sănătos stil de viaţă din lume în 2017. Top 5 ţări în care să trăieşti

    “Cizma” Europei, înconjurată de cinci mări, este ţara cu cei mai sănătoşi oameni de pe Pământ. 163 de state au fost analizate de cei de la Bloomberg, iar concluzia a fost că un copil născut în Italia are cele mai mari şanse să ajungă octogenar.

    Un factor major care contribuie la starea excelentă de sănătate a locuitorilor acestei ţări este dieta.

    Care sunt secretele celui mai sănătos stil de viaţă din lume aflaţi pe www.gustarte.ro.

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Suntem ceea ce avem spaţiu să devenim

    Prima experienţă care-mi vine în minte, despre care am mai scris într-un alt context, este a Roxanei. Nu o căutaţi în grupul de conexiuni de pe LinkedIn sau Facebook, mai importantă este povestea ei. A venit în relaţia de coaching din disperare de cauză. Cu doar şase luni în urmă făcuse o alegere profesională care valida valoarea la care ajunsese în piaţa de profil. Era în topul vânzătorilor, toate prilejurile în care se afla îi confirmau că se simţea ca peştele în apă cu ceea ce făcea, iar rezultatele ei erau mereu peste aşteptări. Oferta unui jucător mai mare de a se alătura echipei sale a gâdilat orgoliul profesional al Roxanei. După câteva discuţii a acceptat să treacă în ambarcaţiunea mai lustruită a concurenţei. Nu vă grăbiţi să o judecaţi, performerii au nevoie de provocări pentru a se antrena şi a-şi păstra forma. De data aceasta însă, provocarea a fost să vină dintr-o altă direcţie.

    Noul angajator şi mediul său profesional s-au dovedit atât de diferite de ceea ce avea nevoie Roxana încât, chiar punându‑şi toate abilităţile şi profesionalismul la bătaie, simţea cum zi după zi energia ei scădea, iar entuziasmul unui nou început se transforma într-o sumedenie de temeri, ezitări şi îndoieli. Persoana care-şi exprima opiniile asupra demersurilor Roxanei era chiar cea care conducea businessul şi care şi-o dorise în echipă. Aşadar, porţi de scăpare nu erau decat să-i citească pe chip, sau printre rânduri, nemulţumirea în raport cu acţiunile ei profesionale. Iniţiativele nu erau bune, fie timpul alocat pentru a obţine rezultate nu era alocat, mereu era câte ceva nepotrivit. Libertatea de acţiune a Roxanei era doar declarativă, în spatele ei simţea mereu răsuflarea şefului neîncrezător şi perfecţionist. Cum oare să funcţioneze la parametrii maximi comportamentele manifestate natural de un talent?

    Continuarea poveştii o găsiţi în volumul „O să mori de foame”, sub titlul „Talentul devine balast cand managementul este impropriu”.

    Ceea ce am vrut să reamintesc este importanţa alegerii mediului şi a relaţiilor profesionale, astfel ca ele să se acordeze firesc cu aşteptările şi nevoile noastre. Potenţialul de devenire al fiecăruia dintre noi este maximizat, sau blocat, de relaţiile pe care le dezvoltăm.   

    Un alt exemplu care-mi întăreşte crezul că aplicabilitatea acestor concepte este universală ţine de relaţia copiilor cu procesul de învăţare. Familia, şcoala, societatea sunt factorii care susţin sau deviază până la situaţii major conflictuale relaţia copilului cu sine însuşi. Când acesta nu mai vrea (să înveţe, să citească, să asculte etc.), avem tendinţa să ne apărăm şi să spunem că am pus la dispoziţia lui toate mijloacele ca el să performeze sau măcar să obţină rezultate optime. Le-am oferit, nimeni nu contestă asta, dar, cu siguranţă, doar din perpectiva noastră. Până să ajungem să ne punem cu adevărat „în papucii” copilului manifestând şi exersând empatia, comportamentul definitoriu în orice relaţie de suport, mai e drum lung.

    Cadrul în care fiecare dintre noi funcţionează, rafinându-şi acţiunile şi ajungând să obţină rezultate pe măsură, este cel mai important. Pe lângă acesta, cine populează acest spaţiu în relaţie cu noi defineşte calitatea relaţiilor pe care le trăim. Sunt ele în folosul devenirii noastre sau, în pofida bunelor credinţe, mai rău ne încurcă?

    Vin cu un alt exemplu real, doar protejând identitatea subiectului, pe care îl împărtăşesc aici. Bogdan este student la medicină. A muncit mult să ajungă aici, ştim că nu este cel mai facil examen şi demers educaţional pe care să-l practici. Vine însă la pachet cu satisfacţia că cei din jur vor aprecia alegerea ta şi reuşitele din anii de muncă care vor urma. Aparent, Bogdan funcţionează fără cusur, dar în interiorul lui se duce o luptă. Pe cine şi de ce vreau să mulţumesc? Îi este deja limpede că nu-i mai ajunge aprecierea celor din jur. „Woow, medicină, ce provocare, felicitări!“ Pentru cine fac acest efort dacă pe mine nu mă hrăneşte? se întreabă din ce în ce mai des Bogdan. Oare ce aş alege dacă nimeni şi nimic nu m-ar influenţa? Dacă aş da la o parte toate modelele de reuşită pe care părinţii, profesorii, prietenii, mi le aduc în prim-plan, ce ar rămâne la sfârşitul exerciţiului? Iată cum spaţiul de dezvoltare al lui Bogdan este brusc curăţat de impurităţi şi devine limpede că alegerea făcută nu a fost a lui. Nici să-i convingi pe ceilalţi nu este uşor, dar bine măcar că m-am lămurit cu mine însumi, îşi spune Bogdan împăcat.

    Relaţiile cu oamenii cei mai apropiaţi sunt şi cele mai delicate. Să nu-i rănim, dezamăgim, supărăm este miza implicării emoţionale. Pentru că ţinem la ele şi nu vrem să le deteriorăm, amânăm până la cronicizarea diagnosticului să le îngrijim. Dar experienţa ne dovedeşte că toţi cei dragi nouă ar fi mai fericiţi prin simplul fapt că noi suntem fericiţi. Rezultatul este la îndemână: alegerile noastre trebuie să răspundă unei singure condiţii: să fie în acord cu nevoile noastre şi să ne permită dezvoltarea armonioasă în mediul natural.

    Aici se încheie gândul meu despre importanţa relaţiei cu cel care contribuie la devenirea ta şi a terenului propice în care să sădeşti seminţele încrederii în sine, convingerilor şi valorilor fiecăruia dintre noi.

  • Cea mai bună educaţie financiară este luarea unui credit

    Până acum, nu am întâlnit niciun bancher care lucrează în România şi care să pună problema puţin invers, respectiv de ce băncile au dat credite celor care nu au educaţie financiară.

    Sau de ce băncile au vândut credite în franci elveţieni şi chiar în euro celor care nu au educaţie financiară şi care nu au înţeles la ce risc valutar se expun în cazul în care cursul valutar al francului elveţian sau al euro în raport cu leul creşte.

    În 2005, câteva bănci din România, deţinute de străini, au început să vândă credite în franci elveţieni şi apoi în euro, pentru ca românii să se încadreze în condiţiile de creditare, având în vedere că la împrumuturile în lei, mai scumpe, nu îndeplineau parametrii.

    Deci bancherii au făcut produse bancare speciale pentru acest lucru, vânzându-le apoi clienţilor, pe care îi caracterizează ca fiind fără educaţie financiară.

    În încercarea de a îmbunătăţi relaţia cu clienţii, deteriorată major în criză, băncile au început diverse programe de educaţie financiară: le explică mai mult clienţilor ce înseamnă un credit, la ce riscuri se expun dacă lucrurile în economie şi în viaţa lor se înrăutăţesc, încearcă se le explice cum se gestionează un buget al familiei, le oferă mai multe variante de împrumut etc.

    Toate aceste demersuri sunt binevenite, chiar dacă acest lucru ar fi trebuit să fie făcut de la începutul anilor 2000, atunci când a început procesul de creditare a persoanelor fizice.

    Indiferent ce ar face fiecare, cea mai bună educaţie financiară pentru un client o reprezintă, paradoxal, luarea unui credit. Până atunci, aproape nimeni nu este interesat de educaţie financiară, nu se uită la dobânzi, nu se uită la evoluţia cursului valutar din perspectiva influenţării ratei de plătit, nu-şi pune problema impactului aspura soldului a creşterii cursului valutar la un împrumut în valută, nu numai asupra ratei lunare.

    Până când nu iei un credit, nu-ţi pui problema preţului unui apartament pe metru pătrat, nu întrebi în dreapta şi în stânga de alte preţuri. În perioada de boom, nimeni nu se uita la aceşti parametri, nimeni nu-şi punea problema că un metru pătrat în Bucureşti ajunsese ca în Viena sau în Berlin, în condiţiile în care salariile erau de trei ori mai mici.

    Atât timp cât banca îţi dădea credit cu toate mâinile, ca să iei un apartament cu două camere de 60 de metri pătraţi cu 80.000 – 100.000 de euro în Bucureşti, în Militari, nu-ţi puneai întrebări existenţiale privind viitorul, respectiv ce se întâmplă dacă francul sau euro creşte (banca spunea că francul elveţian este cea mai stabilă monedă), dacă salariul scade şi rămâi fără job, dacă preţul apartamentului se reduce.

    Banca lucra pentru tine, fiind mai educată şi mai responsabilă cu clienţii, aşa că lăsai pe seama ei toate aceste răspunsuri.

    Când toate aceste lucruri s-au întâmplat, lumea a început să pună întrebări, să calculeze metru pătrat versus metru pătrat în alte ţări versus salariile din alte ţări comparativ cu cel primit în România. Toţi au aflat ce este Euribor sau Robor, toată lumea a devenit expertă în preţul apartamentelor versus puterea de cumpărare, toţi au început să se uite la fiecare leu plătit din salariu, leasingul auto a devenit dintr-o dată costisitor la BMW‑ul luat, salariul lunar în lei a devenit dintr-o dată prea mic pentru necesarul lunar odată cu creşterea ratei în lei.

    Uitaţi-vă cât de experţi aţi devenit în informaţii, date financiare şi imobiliare, în cele mai bune oferte de pe piaţă începând de la haine până la baxul de apă, în DAE şi preţ pe metrul pătrat la apartament, în preţurile la maşini, în cele mai ieftine vacanţe, în cele mai ieftine bilete de avion pentru vacanţă, astfel încât să economiseşti 25-50 de euro, în oferte de job versus compania care ar vrea să vă angajeze (dacă nu poate să-mi plătească salariul şi peste un an?), în bârfele legate de viaţa companiilor astfel încât să nu vă treziţi că lucraţi la o firmă în insolvenţă etc.

    Dintr-o dată Isărescu a devenit mai interesant, ce face cu cursul, ce face cu dobânzile, toate declaraţiile şi informaţiile oferite de avocatul Gheorghe Piperea sau deputatul Daniel Zamfir (iniţiatorii legii dării în plată şi a conversiei creditelor în franci elveţieni la cursul istoric) erau citite de trei ori, toţi cei afectaţi de creşterea ratei au început să-şi studieze contractele de credit, toată lumea a început să citească legile ca să găsească articole pe baza cărora să dea banca în judecată pentru că au fost înşelaţi prin reclamă mincinoasă etc.

    Dintr-o dată, multă lume a început să prefere stabilitatea unui job în care salariul intră la timp în locul unor oferte care la prima vedere sunt de nerefuzat.

    Dintr-o dată, sticla de vin luată la restaurant pe cardul de credit a devenit foarte scumpă.

    Dintr-o dată, nu mai lăsaţi bacşiş „fără număr“, ca un nabab, ci ca un neamţ.

    Dintr-odată, economisirea la bancă pentru a avea bani în cazul în care mai vine o altă criză a devenit o necesitate, chiar dacă dobânzile sunt mici, mici.

    Dintr-o dată, plata accelarată a creditului a devenit o prioritate, dacă există surse disponibile pentru acest lucru.

    Dacă nu aţi fi avut un credit, dacă nu aţi fi avut aceste probleme, nici nu v-aţi fi gândit la educaţie financiară, care până la urmă înseamnă, simplist vorbind: ce pot să-mi permit, la ce cost, uitându-mă la condiţiile actuale. Dar, mai ales, înseamnă să vă puneţi problema: dacă se întâmplă aceste lucruri – creşterea cursului, creşterea dobânzilor, pierderea jobului, tăierea salariului, scăderea preţului apartamentului, apariţia unui copil etc. – mai pot să plătesc?

  • Ce tip de persoane ar trebui să eviţi dacă vrei să te îmbogăţeşti

    Cercetătorul şi autorul Thomas C. Corley a cercetat obiceiurile zilnice ale oamenilor bogaţi timp de cinci ani şi a ajuns la concluzia că ei evită întotdeauna un tip de persoană: pesimiştii. 
     
    ”Miliardarii care şi-au construit singuri averile sunt foarte atenţi cu cine se asociază. Ai atât de mult succes cât cei cu care te asociezi în mod frecvent. Bogaţii sunt mereu în căutare de indivizi care au obiective înalte, sunt optimişti, entuziaşti şi au o atitudine pozitivă în generaş”, spune autorul în cartea ”Change Your Habits, Change Your Life.”
     
    86% din persoanele din studiul său şi-au construit obiceiul de  a se asocia cu alte persoane orientate spre succes.  El observă că succesul pe termen lung este posibil doar printr-o tendinţă de a privi pozitiv lucrurile din viaţa ta. 
     
    Corley nu este singurul care a ajuns la o astfel de concluzie. În urmă cu aproape un secol, jurnalistul Napoleon Hill a cercetat peste 500 de milionari şi a ajuns la aceleaşi idei. ”Oameii preiau din natura, obiceiurile şi puterea celor cu care se  asociază şi nu există speranţă pentru succces celor care se raportează mereu la persoanele  cu o personalitate negativistă”, a scris şi el în bestsellerul publicat în 1937, ”Think and Grow Rich”.

  • 600.000 de oameni au fost analizaţi. Românii se expun unui risc major. Avertismentul a fost lansat la nivel mondial

    Extrem de răspândit în unele ţări şi medii profesionale, această practică este asociată cu un risc crescut de afecţiuni, se arată într-un amplu studiu.

    Analizând datele existente în studii efectuate pe 600.000 de persoane din Europa, Statele Unite şi Australia, cercetătorii au descoperit mai multe lucruri alarmante.

    La aceste concluzii au ajuns oamenii de ştiinţă după ce au observat şapte-opt ani bărbaţi şi femei care nu aveau nicio boală la începutul studiului.

    Vezi aici concluziile alarmante după ce au fost analizaţi 600.000 de oameni din Europa, Statele Unite şi Australia. Riscul major la care se expun şi românii

     

  • Când s-a născut Iisus Hristos? O descoperire veche de 5.000 de ani rescrie toată istoria Creştinătăţii. Biserica, ZDRUNCINATĂ din temelii

    Deşi Biblia nu dă un răspuns direct la întrebarea: „Când s-a născut Isus?“, ea menţionează două evenimente petrecute în preajma naşterii sale, motiv pentru care mulţi au ajuns la concluzia că Isus nu s-a născut în 25 decembrie.

    O descoperire recentă făcută în deşertul Sahara, în timpul unor expediţii către siturile de la Nil şi de pe platoul Gilf Keblr, rescrie istoria Creştinătăţii.

    Vezi aici când s-a născut Iisus Hristos. O DESCOPERIRE veche de 5.000 de ani rescrie toată istoria Creştinătăţii. Biserica, ZDRUNCINATĂ din temelii

  • Care este secretul fericirii? Experţii au ajuns la o concluzie inedită

    De mii de ani, oamenii cauta o ecuaţie care sa arate secretul fericirii. De curând, un grup de certetatori din Londra au ajuns la o concluzie inedita, prin care secretul fericirii nu ar fi banii.

    Secretul fericirii a fost căutat de mulţi oameni de-a lungul timpului. De curând, un grup de cercetatori de la School of Economics din Londra condus de Lord Richard Layard, a descoperit că nu banii sau salariul reprezintă secretul fericirii. Ci relaţia de cuplu.

    Oamenii care se afla într-o relatie de cuplu au avut rezultate mai crescute ale fericirii în cadrul testelor, iar pierderea partenerului de viata avea un impact important, afectând starea emotionala a persoanelor, arata Descopera.ro.

    Depresia si anxietatea au avut cele mai mari efecte asupra oamenilor, nivelul scazând cu 0,7 pe scala de 10. Cercetatorii au analizat informatii din mai multe tari, precum Statele Unite ale Americii si Germania.  Lord Layard sustine ca reducerea stresului si a anxietatii reduce suferinta umana.

    Prin tratarea depresiei si a anxietatii, guvernul ar avea de câstigat deoarece ar creste rata de angajati. ,, Prin tratarea depresiei si a anxietatii, oamenii vor fi de patru ori mai eficienti în ceea ce priveste îndepartarea saraciei,” spune Layard.
      

  • Care este secretul fericirii? Experţii au ajuns la o concluzie inedită

    De mii de ani, oamenii cauta o ecuaţie care sa arate secretul fericirii. De curând, un grup de certetatori din Londra au ajuns la o concluzie inedita, prin care secretul fericirii nu ar fi banii.

    Secretul fericirii a fost căutat de mulţi oameni de-a lungul timpului. De curând, un grup de cercetatori de la School of Economics din Londra condus de Lord Richard Layard, a descoperit că nu banii sau salariul reprezintă secretul fericirii. Ci relaţia de cuplu.

    Oamenii care se afla într-o relatie de cuplu au avut rezultate mai crescute ale fericirii în cadrul testelor, iar pierderea partenerului de viata avea un impact important, afectând starea emotionala a persoanelor, arata Descopera.ro.

    Depresia si anxietatea au avut cele mai mari efecte asupra oamenilor, nivelul scazând cu 0,7 pe scala de 10. Cercetatorii au analizat informatii din mai multe tari, precum Statele Unite ale Americii si Germania.  Lord Layard sustine ca reducerea stresului si a anxietatii reduce suferinta umana.

    Prin tratarea depresiei si a anxietatii, guvernul ar avea de câstigat deoarece ar creste rata de angajati. ,, Prin tratarea depresiei si a anxietatii, oamenii vor fi de patru ori mai eficienti în ceea ce priveste îndepartarea saraciei,” spune Layard.
      

  • Pentru ce a fost creat buzunarul mic de la blugi

    Cel mai mic buzunar al blugilor a fost creat iniţial pentru bărbaţii care purtau ceasuri de buzunar şi aveau nevoie de un loc special în care să le depoziteze, potrivit Huffington Post. Totuşi, buzunarul a servit mai multor scopuri de-a lungul timpului, cum ar fi, spre exemplu, depozitarea de monede.

    Blogul Levi Strauss confirmă concluzia utilizatorilor Quora care au discutat recent misterul micului buzunar. ”Primii blue jeans aveau patru buzunare – doar unul în spate, iar în faţă – două, plus micul buzunar de ceas.” Buzunarul apare pe cea mai veche pereche de blugi din arhivele Levi Strauss, care datează din 1879.