Tag: coada

  • Cinci legende urbane înfricoşătoare care s-au dovedit a fi reale. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

    La un moment dat fiecare dintre noi a observat cu coada ochiului o umbră în forma unui om.  Ca şi cum cineva ar fi în acea cameră şi te-ar urmări. De fiecare dată când te întorci nu vezi însă nimic.

    Aceasta este cea mai veche legendă urbană. Pentru un bărbat, ea s-a dovedit a fi însă adevărată.

    Bărbatul locuia singur într-un apartament şi le tot spunea prietenilor că vede umbre în forma unor persoane care se mişcau prin casă. Jura că diverse lucruri dispăreau din apartamentul său, spunea că cineva îi mânca hrana şi îi mişca lucrurile prin casă.

    Vezi aici descoperirea şocantă pe care a făcut-o bărbatul. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

  • Cinci legende urbane înfricoşătoare care s-au dovedit a fi reale. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

    La un moment dat fiecare dintre noi a observat cu coada ochiului o umbră în forma unui om.  Ca şi cum cineva ar fi în acea cameră şi te-ar urmări. De fiecare dată când te întorci nu vezi însă nimic.

    Aceasta este cea mai veche legendă urbană. Pentru un bărbat, ea s-a dovedit a fi însă adevărată.

    Bărbatul locuia singur într-un apartament şi le tot spunea prietenilor că vede umbre în forma unor persoane care se mişcau prin casă. Jura că diverse lucruri dispăreau din apartamentul său, spunea că cineva îi mânca hrana şi îi mişca lucrurile prin casă.

    Vezi aici descoperirea şocantă pe care a făcut-o bărbatul. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

  • Cronică de film: Captain America: Civil War

    Şi nu pentru că lipseşte vreun element specific Marvel, din contră, sunt chiar prea multe; iar această abundenţă, prin care se încearcă introducerea unor personaje noi, fără nicio legătură cu ceea ce se întâmplase în primele două părţi, mi s-a părut destul de enervantă.

    Ceea ce a salvat filmul a fost umorul: sunt suficiente momente amuzante, mai ales în partea a doua, aduse în principal de Paul Rudd.

    Captain America: Civil War, cel de-al treilea film din seria Captain America produsă de studiourile Marvel, mult aşteptat de fanii francizei, e construit pe ideea de conflict – Război Civil în cazul de faţă – care divizează supereroii şi abundă de decoruri, costume şi efecte speciale.

    Filmările au început acum un an, pe 27 aprilie 2015, la studiourile Pinewood din Atlanta; deşi mare parte din filmări au avut loc aici, una din surprize a fost un segment de vreo 10 minute filmat în ceea ce ar fi trebuit să fie Bucureşti. Ar fi trebuit să fie, spun, pentru că nu reţin să fi văzut pe la noi clădirile respective care săreau în aer.

    Pe 21 august, după 80 de zile de filmări, echipa de producţie încheia scena Războiului Civil cu o amplă filmare la aeroportul din Leipzig. Pentru actori, producători şi echipele de lucru întreaga peliculă – care a presupus deplasări în Germania, Austria, Islanda, Puerto Rico, Indonezia, Brazilia şi Marea Britanie – a fost o călătorie uimitoare în jurul lumii, pentru a construi şi reda universul unic al supereroilor Marvel.

    Pentru cei doi regizori ai filmului, scriu cei de la Forum, era vital să filmeze în locuri ce redau atmosfera specifică universului seriei. „Am simţit că ceea ce îl face pe Captain America special în rândul Răzbunătorilor este chiar faptul că e genul mai ancorat în realitate, mai pragmatic, aproape real, iar oamenii pot empatiza cu asta“, spune Anthony Russo.

    Chris Evans, Robert Downey Jr., Scarlett Johansson, Sebastian Stan, Anthony Mackie, Emily VanCamp, Don Cheadle, Jeremy Renner, Chadwick Boseman, Paul Bettany, Elizabeth Olsen, Paul Rudd, Frank Grillo, William Hurt şi Daniel Brühl sunt actorii care interpretează sumedenia de personaje din film.

    În concluzie, fanii MCU vor fi probabil încântaţi de noile aventuri ale Căpitanului şi ale acoliţilor săi. Pentru noi, restul, apar însă primele semne că Marvel nu prea mai ştie ce să scoată din sertar şi încearcă să servească o masă festivă din resturile de la alte petreceri.

    NOTĂ: 6/10

  • Covrigii pentru care oamenii stau şi trei ore la coadă – VIDEO

    Produsul a devenit atât de popular, încât magazinul a trebuit să fie închis temporar pentru a se aproviziona. Scott Rosillo este cel care crează covrigi coloraţi, supranumiţi Rainbowbagels, şi spune că ştie de ce a devenit un produs atât de popular. “Toată lumea apreciază magia şi toată lumea vrea să fie fericită. Acest produs îţi ridică nivelul de endorfină (n.r endorfinele au structura de proteine complexe, iar rolul pe care li-l incredinteaza organismul este acela de analgezic, vizand suprimarea durerii de orice fel)  foarte mult”, spune Rosillo.

    Vedeţi aici cum sunt făcuţi covrigi – VIDEO

    Covrigii infuzaţi cu coloranţi a cărui aluat seamnănă cu plastilina sunt foarte căutaţi atât de localnici, cât şi de turişti care vin special Williamsburg, New York pentru ei. Coada este foarte mare, iar în weekend doritori pot sta şi câte trei ore pentru a gusta un covrig curcubeu, se arată într-un articol Washington Post.

    Cum s-a ajuns aici? Un video realizat de Business Insider care a devenit viral, articole pe diferite site-uri şi aparaţii la diferite emisiuni matinale au dus covrigul curcubeu spre culmea succesului. În prezent, se vând cam 1000 de covrigi în fiecare zi, susţine Francine LaBarbara, care se ocupă de marketing şi de dezvoltarea magazinului. Iar preţul unui astfel de covrig este de aproape 4 dolari şi poate creşte. Ceea ce înseamnă că magazinul are vânzări pe lună în jur de 120.000 de dolari.

     

     

  • Omul care a “inventat” o nouă slujbă: i-a venit ideea când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură

    Giovanni Cafaro a “inventat” o nouă slujbă, statul la coadă pentru alţii. I-a venit ideea când într-o zi când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură, informează The Economist.

    “M-am gândit că aş putea să fac asta şi pentru alţii”, a spus el. Cafaro tocmai îşi pierduse slujba aşa că a început noul job cu mult entuziasm. A împărţit pliante şi în curând a găsit mai mulţi clienţi gata să-l plătească pentru a sta la coadă pentru ei. Astfel a a apărut o nouă slujbă intitulată “codista”. Mulţi dintre clienţii italianului sunt companii care preferă ca acesta să stea la cozi, iar angajaţii lor să-şi petreacă timpul mai productiv.

    Giovanni Cafaro are un contract standardizat, un salariu minim (10 euro pe oră înainte de deduceri), asigurare dată de stat (în caz în care cad pe scări, explică el). De asemenea, Cafaro predă un curs de cinci ore pe Skype în care explică de ce documente este nevoie pentru un anumit lucru, semnături, taxe etc.

    Potrivit Codacons, italienii petrec în medie 400 de ore pe an stând la o coadă, ceea ce înseamnă că sunt risipiţi 40 miliarde de euro, potrivit estimărilor.

    Este ironic, dar iniţiativa lui Cafaro a dus la încă un nivel de birocraţie. Cei care vor să-l angajeze trebuie să plătească contribuţiile sociale şi să se ocupe de hârţogăraie, chiar dacă ei îl angajează doar pentru o oră. 

    Ilustraţie: David Parkins

  • Fosta reşedinţă a Ceauşeştilor a fost deschisă oficial publicului. Palatul e neschimbat, după 26 de ani – VIDEO

    În Bulevardul Primăverii, la numărul 50, sâmbătă după-amiaza zeci de oameni stau la coadă pentru a vedea fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu. Deşi au făcut rezervare înainte pentru a putea vedea casa în care cuplul de dictatori şi cei trei copiii au locuit înainte de ’89, oamenii sunt nervoşi că nu pot intra imediat.

    Vicepremierul Vasile Dîncu şi mai mulţi miniştri din Cabinetul Cioloş au ţinut o conferinţă de presă pentru a marca deschiderea oficială către public a imobilului, lucru care a decalat puţin rezervările. Un domn îmbrăcat cu o haină groasă de lână ţipă la staff-ul de la poartă, nemulţumit că a văzut oficialii intrând fără să stea la rând.

    Palatul Primăverii, aflat în administrarea RAAPPS, este deschis publicului, după 26 de ani de la căderea comunismului în România. Tot după 26 de ani, la reşedinţa foştilor dictatori a venit şi Cristian Gheorghiu, care lucra aici înainte de ’89. Ultima dată când a văzut reşedinţa a fost în 22 decembrie 1989, când oamenii au luat cu asalt “palatul Ceauşeştilor” pentru a vedea dacă au robinete de aur sau nu. Mai târziu s-a dovedit că robineţii din “aur masiv” de fapt erau doar auriţi. O dată pe an venea o persoană care îi aduna pe toţi din casă şi îi ducea la Trezorerie pentru fi suflaţi cu un gram de aur.

    Mai multe pe www.mediafax.ro

  • România se află pe locul 58 în clasamentul privind percepţia corupţiei

    Potrivit raportului privind percepţia corupţiei realizat de Transparecy Internaţional România a trecut de la locul 69, ocupat anul trecut, pe locul 58.

    Cele mai puţin corupte sunt ţările nordice (4 din primele 5 sunt din nordul Europei), Danemarca ocupă primul loc, urmată de Finlanda şi Suedia. În coada clasamentului se află Afganistan, Coreea de Nord, iar pe ultimul loc Somalia. Grecia, Senegal şi Marea Britanie sunt ţările care şi-au îmbunătăţit ratingul cel mai mult din 2012 până acum. Pe de altă parte, ratingul Australiei, Braziliei, Spaniei sau Turciei s-a deteriorat în ultimii ani.

  • Cum a trecut trailerul de la coadă în frunte

    Primul clip de promovare a fost realizat în 1912, pentru serialul „The Adventures of Kathlyn“, cunoscut pentru finalurile cliffhanger. La sfârşitul unui episod, un scurt clip le cerea oamenilor să revină să vadă ce se va întâmpla cu eroina. Un an mai târziu, Nils Granlund, advertising manager al unui lanţ de cinematografe, a produs un scurt film promoţional pentru piesa de teatru „The Pleasure Seekers“, cu imagini filmate în timpul repetiţiilor.

    La început, aceste filmuleţe de promovare apăreau pe ecranele cinematografelor la finalul filmelor, de aici venind şi denumirea (trailed the movie – urmau filmul). Practica s-a dovedit, în scurt timp, ineficientă, pentru că spectatorii plecau imediat după încheierea filmului. Iar mai-marii cinematografiei au hotărât ca filmuleţele să fie difuzate înaintea peliculei, doar că numele nu s-a mai schimbat.

    Clipurile de promovare pentru filmele mute erau constituite din imagini însoţite de câteva descrieri scurte, un slogan şi înşirarea numelor vedetelor, iar exprimarea era hiperbolică: „Senzaţional“, „Nu aţi mai văzut aşa ceva“ etc.
    Odată cu introducerea sunetului în cinematografie, şi promovarea a suferit modificări. Considerat primul film sonor, „The Jazz Singer“ a beneficiat de un trailer de 7 minute. Clipul prezenta imagini din film şi invita spectatorii să vină să vadă (audă?) noua tehnologie. Tot în acest prim trailer a apărut şi naratorul ca tehnică de prezentare a acţiunii.

     

    Până în anii ’50 trailerele au fost create în exclusivitate de National Screen Service, companie care controla creaţia şi distribuţia materialelor de advertising cinematografice. Timp în care se dezvoltase o reţetă pe care se mergea de fiecare dată: expresii hiperbolice, o scurtă naraţiune pentru a descrie povestea, muzica era folosită pentru a prezenta intrigile, pericolul sau romantismul şi, nu în ultimul rând, nu lipsea replică memorabilă a unuia dintre personaje.

    Următoarea mutaţie a venit odată cu răspândirea televizoarelor. Trailerele au început să imite televiziunea şi practicile de advertising de la televizor. În clipul de promovare a filmului „The Day The Earth Stood Still“ premisa filmului este prezentată ca un eveniment real, ca o ştire. La finalul clipului apare şi recomandarea revistei Look ca fiind „The Best of the Science Fiction Movies“, întărind astfel legătura dintre cinema şi mass-media, în promovare şi recenzare.

    În anii ’60, filmele au început să se schimbe, au devenit mai experimentale şi mai îndrăzneţe, atât din punctul de vedere al tehnicii, cât şi al subiectelor abordate. Companiile scăpate de sub tirania National Screen Service erau libere să îşi creeze prezentări diverse, ieşite din şabloane. Stanley Kubrick este cunoscut drept ca un regizor obsedat de control, ocupându‑se de fiecare aspect al filmului, şi care a supervizat inclusiv crearea trailerelor. El a renunţat la montajul clasic în favoarea unuia mai dinamic, s-a folosit foarte mult de muzică şi a renunţat la naraţiunea acţiunii, după cum se poate observa din clipurile de prezentare ale peliculelor „Lolita“, „Dr. Strangelove“, „2001: A Space Odyssey“ sau „The Shining“.

    Un moment de cotitură în industra cinematografică, dar şi în cel al promovării a fost apariţia blockbusterului. „Jaws“ (1975) al lui Steven Spielberg este considerat ca fiind primul film de acest fel, care a avut încasări de 7 milioane de dolari în primul weekend. Clipul de promovare pentru „Jaws“ se întindea pe mai bine de 3 minute şi expunea aproape toată povestea, omiţând doar finalul. Universal a cheltuit 1,8 milioane de dolari pe promoţie, dintre care 700.000 doar pe spoturile de publicitate de la televizor, conform BBC. Succesul „Fălcilor“ lui Spielberg a făcut ca şi alte companii să copieze modelul de prezentare şi promovare a peliculelor.

    Însă cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, alţi regizori au mers în altă direcţie. Un astfel de exemplu este clipul de promovare a filmului lui Ridley Scott „Alien“. Acesta a fost compus din imagini înfricoşătoare însoţite de o muzică stranie, fără naraţiune şi fără nicio linie de dialog. Clipul a reuşit să redea atmosfera terifiantă care a acompaniat pelicula şi care a propulsat „Alien“ în topuri.

    17 ani mai târziu, 20th Century Fox a plătit 1,3 milioane de dolari pentru ca un clip de prezentare de 1 minut al peliculei „The Independence Day“ să fie difuzat în pauza meciului Super Bowl din 1996. Astfel, filmul cu Will Smith în rolul principal a fost primul care şi-a făcut reclamă în timpul faimosului meci de fotbal american, dar şi primul care a inaugurat un alt tip de prezentare, teaserul, un clip de promovare şi mai scurt, menit să atragă şi să stârnească curiozitatea spectatorilor.

    O altă premieră a avut loc odată cu lansarea primului trailer al noului film „Star Wars: The Phantom Menace“. Acesta a fost programat să fie difuzat la premiera peliculei „Meet Joe Black“, în 18 noiembrie 1998. Presa a scris la vremea respectivă că mai multe persoane plăteau biletul de intrare la film doar pentru a vedea trailerul pentru „Star Wars“. În prima săptămână, proprietarii cinematografelor au anunţat că rata de ieşire de la film era undeva la 75%. Câteva zile mai târziu, cei de la LucasFilm au urcat trailerul online, iar la scurt timp serverele au picat. În total, clipul a fost descărcat de 3,5 milioane de ori, spărgând toate recordurile de la vremea respectivă. Dacă rămânem în galaxia foarte îndepărtată a cavalerilor Jedi, clipul de promovare a celui de-al şaptelea titlu din seria „Star Wars“ a acumulat 30 de milioane de vizualizări în 24 de ore pe YouTube.

    Trailerele nu ar fi fost la fel fără artiştii vocali. Unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Don LaFontaine. Vocea acestuia poate fi auzit în peste 5.000 de trailere şi alte mii de reclame televizate. El a devenit foarte cunoscut pentru replica devenită celebră „In a world… (într-o lume)“.

    Fie că vă plac, fie că nu, cert este că trailerele sunt o parte importantă a industriei cinematografice, o parte a industriei care se schimbă şi se mulează pe schimbările din piaţă.

  • Şi-a trimis robotul să stea în locul ei la coada din faţa unui magazin Apple pentru a-şi cumpăra un iPhone

    Lucy Kelly din Sydney, Australia, a împrumutat un robot de la agenţia media unde lucrează pentru a sta în locul ei la coadă, relatează Mirror.

    Aşa-zisul robot este compus dintr-un iPad ataşat unui device, asemănător Segway-ului, care este controlat de la distanţă, iar Lucy Kelly este conectată la device prin intermediul unei aplicaţii care îi permite să vadă prin camera iPad-ului.

    “Utilizăm roboţii pentru orice (în companie), să arătăm noua tehnologie. E o demonstraţie cool a modului cum tehnologia va arăta în viitor”, a declarat ea site-ului Mashable. Lucy Kelly foloseşte robotul atât de acasă cât şi de la birou.

    Robotul Lucy a ajuns în faţa magazinului din Sydney la ora 5 dimineaţa, dar nu a fost prima, în faţa ei se mai aflau alte trei persoane.

    “Toată lumea crede că e cool, sunt bucuroşi să aştepte la coadă alături de un robot”, a mai spus ea.
     
  • Insula care adăposteşte o rasă de oi cu patru coarne, pisici fără coadă şi vrea să devină un hub Bitcoin

    The Lady Chauffeurs este numai una dintre afacerile de pe insulă care acceptă plăţile în moneda virtuală. Start-up-urile legate de bitcoin au tendinţa să apară acolo unde sunt bani disponibili pentru investiţii, în Londra, New York sau San Francisco. O astfel de concurenţă poate părea prea mare pentru un protectorat britanic minuscul care seamănă mai mult cu o capsulă a timpului decât cu tărâmul viitorului. Totuşi, guvernul Insulei Man are ambiţia să o transforme într-unul dintre cele mai importante hub-uri ale tehnologiei la nivel mondial. Circa 25 de start-up-uri lucrează cu monede virtuale, iar numărul lor este în continuă creştere.

    Proprietara The Lady Chauffeurs, Nula Perren, explică faptul că serviciul de transport pe care îl oferă este adresat chiar antreprenorilor din domeniul monedelor virtuale şi entuziaştilor bitcoin. Mulţi dintre aceşti nou-veniţi pe insulă sunt programatori şi profesionişti din sectorul IT din Canada, Statele Unite şi Brazilia, care iniţial au lucrat în industria jocurilor de noroc online.

    În ultimul deceniu, unele dintre cele mai mari companii din această industrie şi-au transferat activităţile pe insulă, inclusiv Rational Group, care deţine site-urile PokerStars şi Full Tilt Poker, insula devenind la fel de importantă precum cazinourile tradiţionale din Las Vegas şi Macao. Poate fără intenţie, aceste companii de jocuri de noroc au jucat rolul de moaşe pentru comunitatea monedelor virtuale de pe insulă.

    Cu toate că majoritatea companiilor de jocuri de noroc online nu acceptă bitcoin, moneda digitală este populară în comunitatea IT a insulei, iar unii devotaţi şi-au schimbat locurile de muncă pentru start-up-uri dedicate banilor virtuali.

    Americanul Nick Williamson, care a renunţat la Institute of Technology din Illinois pentru a deveni jucător de poker profesionist, este unul dintre aceştia. În 2011, PokerStars l-a atras pe Williamson cu un post de administrare a jocurilor. „Dacă poţi pleca din când în când de pe insulă pentru a nu te simţi claustrat, este grozav“, explică Williamson, în vârstă de 29 de ani, pentru Bloomberg. Williamson a devenit interesat de bitcoin pentru potenţialul de a elimina la un moment dat necesitatea unui administrator neutru al jocurilor, care să verifice mizele jucătorilor. După ce s-a mutat pe insulă şi a studiat codul sursă al bitcoin în timpul liber, Williamson a început să scrie propriul său protocol pentru un registru virtual de evidenţă a tranzacţiilor cu moneda virtuală (blockchain protocol). În noiembrie 2014, Williamson a părăsit PokerStars pentru a se concentra pe Pythia, un start-up pe care l-a fondat pentru a oferi clienţilor softul necesar creării propriilor registre ale tranzacţiilor.

    Pentru a dovedi fezabilitatea protocolului Pythia, Williamson a găsit un partener neobişnuit, guvernul Insulei Man, care înfiinţează, ca proiect pilot, un registru al companiilor din domeniul monedelor virtuale, care va fi stocat folosind protocolul Pythia. Astfel, guvernul Insulei Man va deveni primul guvern care va folosi un blockchain pentru a stoca date oficiale.

    “Acest fapt demonstrează buna noastră credinţă. Demonstrează că păstrăm un echilibru între importanţa reglementărilor şi deschiderea către afaceri“, a arătat Brian Donegan, care răspunde de dezvoltarea afacerilor cu monede virtuale în Departamentul pentru Dezvoltare Economică.

    În mai puţin de un an, cadrul de reglementare a operaţiunilor cu bitcoin a fost aprobat de Parlamentul Insulei Man, cunoscut sub numele de Tynwald, care are o istorie de peste 1.000 de ani şi susţine că ar fi legislativul cu cea mai îndelungată activitate din lume.

    Platformele de tranzacţionare a monedelor virtuale trebuie să respecte legislaţia în domeniul spălării banilor, pentru prevenirea activităţilor infracţionale şi protejarea clienţilor, a explicat Donegan.

    Eric Hollreiser, director de comunicare la Rational Group, spune că vede o paralelă între crearea de către guvern a reglementărilor pentru jocurile de noroc online, care au contribuit la legitimizarea întregului sector, şi ceea ce se întâmplă în prezent cu bitcoin, care are reputaţia vestului sălbatic.

    Antreprenorii din sectorul financiar online sunt atraşi de Insula Man nu doar pentru regimul de reglementări. Inelele de fibră optică care conectează insula de Irlanda şi Marea Britanie oferă servicii de Internet în bandă largă neobişnuit de puternice. Electricitatea este suficientă şi sigură, ca şi centrele de date ale insulei. În afara acestor servicii, este vorba despre sistemul fiscal, în care nu există impozite pe profit, pe câştigurile de capital sau pe dividende. Nivelul impozitelor personale este scăzut, de maximum 20%, respectiv mai puţin de jumătate din cel mai ridicat nivel din Marea Britanie.