BusinessMagazin

Tag: CEO

  • Ce face acum CEO-ul care a renunţat la aproape un milion de dolari din salariul său anual pentru a-şi face angajaţii fericiţi

    În 2015, şeful unei companii de plăţi cu cardul din Seattle a introdus un salariu minim de 70.000 de dolari pentru fiecare din cei 120 de angajaţi ai săi, renunţând astfel la 1 milion de dolari din veniturile sale.

    Cinci ani mai târziu, el îşi menţine în continuare promisiunea acestui salariu minim pentru angajaţii săi şi spune că pariul său a dat roade, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Ideea creşterii salariilor angajaţilor săi cu preţul scăderii propriului salariu a venit după o discuţie cu un prieten care i-a povestit cât de mult se luptă din cauza creşterii chiriei, moment în care a avut revelaţia că trebuie să facă ceva pentru propriii angajaţi. A decis să crească valoarea salariului minim de la 48.000, la 70.000 de dolari pe an. Această decizie a avut drept efect majorarea salariilor a 70 de angajaţi, iar pentru 30 dintre ei, a avut ca efect dublarea salariului.

    „Există o inegalitate mai mare astăzi decât în perioada Marii Recesiuni. M-am gândit mult la acest aspect şi mi-am spus: Este momentul să fac ceva.  “, a declarat Price publicaţiei  Huffington Post. Potrivit unui studiu realizat de universitatea Princeton, un salariu anual de 75.000 de dolari este ideal pentru atingerea fericirii, iar 28% dintre americani au declarat că ar simţi că au succes dacă ar câştiga 70.000 de dolari anual, potrivit unui alt studiu, realizat de CareerBuilder.

    „Vor exista anumite sacrificii, dar, odată ce profitul companiei va ajunge la 2,2 milioane de dolari anul acesta, salariul meu va creşte din nou”, a declarat pe atuncui Price. „Este o soluţie capitalistă la o problemă socială.”

    De atunci, firma sa, Gravity, dar şi el, au trecut prin mai multe transformări, potrivit bbc.com.

    Valoarea plăţilor procesate de companii prin intermediul firmei sale au urcat de la 3,8 miliarde de dolari la 10,2 miliarde de dolari anual. Dar există şi alte evoluţii de care Price este mândru, scrie BBC.

    „Înainte de salariul minim de 70.000 de dolari, angajaţii din echipa noastră făceau între niciun copil şi doi copii în fiecare an. După anunţ, adică în urmă cu aproximativ patru ani şi jumătate, angajaţii noştri au făcut 40 de copii”, spune el.

    Mai mult de 10% dintre angajaţi au fost capabili să îşi cumpere o casă, iar înainte procentul era mai mic de 1%.

    Suma pe care angajaţii o pun voluntar în fondurile lor de pensii este mai mult decât dublă şi 70% dintre ei spun că şi-au plătit creditele pe care le aveau.

    Price a primit însă şi critici: Rush Limbaugh, o vedetă radio pe care Price o asculta în copilărie, l-a numit comunist. „Sper că această companie este un studiu de caz în programele MBA legate de modul în care socialismul nu funcţionează, pentru că va eşua”, spune el.

    Doi angajaţi ai Gravity au demisionat în semn de protest. Nu erau mulţumiţi de faptul că salariile angajaţilor juniori au crescut peste noapte şi au argumentat că această decizie îi va face leneşi şi compania nu va mai fi competitivă.

    Acest lucru nu s-a întâmplat.  Angajaţii cu experienţă au descoperit de fapt că au mai puţină presiune pe umerii lor – pot să îşi ia concedii şi să fie mai liniştiţi că are cine să le ţină locul.

    Price spera că exemplul Gravity va fi urmat de mai multe companii din Statele Unite – este dezamăgit că acest lucru nu s-a întâmplat. Totuşi, PharmaLogics din Boston a crescut salariul minim din companie la 50.000 de dolari, precum şi compania din Atlanta Rented.com; el crede că, prin intermediul lobby-ului online, a influenţat şi deciziile Amazon de creştere a salariului minim.

    Price spera însă la o schimbare structurală, la o răspândire mai mare a unor decizii similare.

    Schimbarea a avut şi un efect asupra vieţii lui Price. Înainte, el era un tânăr milionar din tehnologie, care trăia într-o casă frumoasă şi bea şampanie scumpă. După, şi-a închiriat casa pe Airbnb pentru a-şi permite toate cheltuielile.

    Un grup de angajaţi s-au săturat să îl vadă venind la muncă într-un Audi de 12 ani şi i-au cumpărat împreună o Tesla.

    Per ansamblu, la aproape cinci ani distanţă după această decizie, spune că este mai împlinit ca niciodată, chiar şi decât atunci când câştiga milioane de dolari, deşi spune că nu îi este în totalitate uşor.

    „Există teste în fiecare zi. Am aceeaşi vârstă cu a lui Mark Zuckerberg şi am momente întunecate în care mă gândesc – Vreau să fiu la fel de bogat ca Mark Zuckerberg şi să concurez cu el pe lista miliardarilor lumii. Vreau să fiu pe coperta Time, făcând mulţi bani.- Dar toate aceste lucruri ţin doar de lăcomie. Nu este uşor, dar viaţa mea este mult mai bună.”

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    România poate deveni „un punct central” în regiune

    Adeo Ressi crede că România poate profita de momentul actual, când Europa de Est trece printr-o „renaştere”, aşa cum o numeşte el, şi poate deveni principalul hub pentru start-up-uri din regiune. „Dacă discutăm de această regiune, ea trece printr-o renaştere: România, Bulgaria, Ucraina, dacă ne uităm, toate experimentează o creştere frumoasă, o perioadă de inovaţie. Totuşi, România are câteva avantaje în faţa vecinilor. La ce te uiţi de obicei? Stat de drept, talente şi inovaţie. Dacă luăm aceste trei puncte, există mici diferenţe în regiune, însă România face un pas în faţă în ceea ce priveşte inovaţia”, crede Ressi. 

    Ce îl determină pe Ressi să creadă asta? El spune că în România vezi mai mult inovaţie directă, bazată pe start-up-uri care generează idei regionale, în comparaţie cu Bulgaria sau Ucraina, unde inovaţia este adusă de companii mari care livrează servicii în regiune.

    În prezent există trei huburi majore în Europa pentru start-up-uri: Londra, Berlin şi Paris, iar România ar putea deveni hubul regional din cealaltă parte a Europei. „În Europa de Est nu e niciun hub de finanţare. Ar putea fi o oportunitate mare pentru România să devină un lider clar în regiune dacă încearcă să atragă şi să inspire investitorii de tip angel şi fondurile de venture capital pentru a face aici cel mai mare bazin de finanţare. Asta poate fi făcut foarte uşor cu stimulente şi cu fonduri care se încurajeze acumularea de capital (n.r.: matchmaking funds – când statul pune o parte din capital şi fondul o parte, pentru a încuraja formarea ecosistemului)”, povesteşte CEO-ul.

    Referitor la programele pe fonduri europene prin care se finanţează start-up-uri, Ressi este critic şi le echivalează cu „ajutorul social dat familiilor cu mai puţine posibilităţi”.

    „Uniunea Europeană a făcut o greşeală mare, pentru că modul în care împarte bani astăzi generează ceea ce eu numesc ajutor social pentru start-up-uri. Asta înseamnă că oricine cu o idee bună sau rea are oportunitatea să ia bani, iar modul în care aceşti bani sunt administraţi şi oferiţi stabileşte un standard foarte jos de performanţă. Practic, este echivalentul familiilor cu posibilităţi reduse în lumea start-up-urilor”, crede el.

    El spune că aceste fonduri, dacă există, ar trebui să se îndrepte spre businessuri cu impact social, care utilizează finanţările pentru a face lumea mai bună. „Dacă UE, România şi alte ţări vor să se implice în ajutor social dat start-up-urilor, ar trebui să direcţioneze totuşi acei bani către businessuri de impact. Pentru că acele businessuri deja fac o serie de sacrificii, prin scopul ales, în încercarea de a face lumea mai bună. Deci ajutorul ar trebui să se îndrepte exclusiv spre aceste start-up-uri”, adaugă Ressi.

    El crede că dacă vrei să atragi capital în ţara ta pentru a avea un ecosistem de finanţare destul de puternic ai doar două modalităţi prin care o poţi face: prin reduceri de taxe sau prin stimulente.

    Adeo Ressi a colaborat cu guvernul din Singapore pentru a gândi un program naţional prin care să creeze un hub de finanţare şi de inovaţie. „Lucrez cu guvernul pentru a construi un sistem de tip matchmaking. Ei au făcut un sistem destul de agresiv, în care statul pune 85% din fond, iar privatul pune 15%. Rezultatul? Şapte ani mai târziu, toată lumea se mută către Singapore. Dacă vrei să atragi capital, în toată Asia, mergi în Singapore, pentru că există mai multe fonduri decât în toată regiunea”, adaugă el.

    Ce altceva mai poate face un guvern? Ressi crede că există doar două variante: reduceri de taxe şi stimulente. Iar în unele cazuri ajută să ţii uşa deschisă pentru imigranţi. „Dacă te uiţi în SUA, imigraţia a fost oprită efectiv de Donald Trump, iar Canada a decis să deschidă uşile. Deci acum, dacă te uiţi la noii antreprenori, noile fonduri, se întâmplă mai multe lucruri în ecosistem în Canada decât în SUA”, spune el. Întorcându-ne la România, una dintre variantele pentru care poate opta un guvern este cea a reducerii de taxe – într-un mod care generează de fapt mai multe venituri la buget.

    „Pe partea de taxe trebuie să fii cât poţi de agresiv, dar şi de inteligent. Reducerea impozitului aplicat pe câştigurile obţinute din investiţii este o idee foarte bună, prin care ajuţi indivizi care vor să îşi asume riscuri să facă bani, dar în acelaşi timp asta îţi ajută economia să crească semnificativ. Pentru că start-up-urile plătesc taxe, cumpără produse şi servicii cu taxe aplicate şi angajează oameni care plătesc taxe şi impozite. Deci acel puţin pe care îl pierzi prin reducerea impozitelor este câştigat prin mai multe metode şi chiar înmulţit”, spune Ressi. El dă exemplul Berlinului şi spune că în urmă cu 20 de ani era un oraş sărăcăcios şi lipsit în mare parte de inovaţie. Printr-un plan de transformare majoră, Berlinul a ajuns unul dintre principalele huburi de finanţare din Europa.

    Cum se construieşte un start-up?

    Din experienţa sa de „antreprenor în serie”, Adeo Ressi recomandă ca fondatorii să construiască start-up-uri pentru viitor, nu pentru a le vinde. El se recomandă drept „inginer social” (n.r.: social engineer) şi spune că vrea să schimbe lumea start-up-urilor, ajutând antreprenorii cu idei curajoase.

    „Am înfiinţat şi am închis mai multe afaceri, iar unele încă sunt funcţionale. Ce am învăţat ca antreprenor este că atunci când construieşti ceva trebuie să o faci ca să reziste, nu ca să îl vinzi. Când vinzi un proiect, de obicei moare. Poate nu moare în totalitate, ci se preschimbă în altceva, dar de cele mai multe ori moare în totalitate. Dacă vrei să construieşti ceva, construieşte pentru viitor, condu-l pentru mult timp şi în loc să vinzi gândeşte-te cum poţi preda ştafeta unui alt lider care va susţine şi dezvolta viziunea în continuare”, accentuează Adeo Ressi.

    El pune foarte mare accent pe ideea de aliniere la viziunea unui fondator şi a unui proiect, astfel încât sfătuieşte antreprenorii să atragă finanţare doar din surse pe care le pot alinia crezului lor. „Dintr-o perspectivă antreprenorială ar trebui mereu să atragi capital de la cineva care are o viziune şi valori aliniate cu ale tale şi cu ale companiei tale. Deci când construieşti un business vrei ca tu, echipa ta, investitorii, clienţii şi toată lumea să fie aliniată cu viziunea şi valorile tale”, crede Ressi.

    Dar unde poţi găsi aceşti investitori? Ce faci când mare parte din capitalul privat disponibil la nivel global stă în vistieriile marilor companii?

    „Momentan, unele dintre cele mai mari sume sunt blocate în cuferele şi profiturile marilor corporaţii. Aceste companii mari vor fi rupte în bucăţi în următorul deceniu şi vor fi nevoite să se reinventeze.”

    Astfel, Ressi explică regula de 20%, aşa cum o numeşte el, prin care marile companii se pot reinventa constant, pot ajuta ecosistemul şi îşi pot păstra cea mai mare parte din câştiguri.

    „Perspectiva mea este că orice business mare de astăzi ar trebui să ia 20% din profiturile lor şi să le investească înapoi în inovaţie. Jumătate dintre ei trebuie să fie în investiţii în afara businessului, adică în start-up-uri şi alte proiecte, iar ceilalţi jumătate înapoi în business. Dacă această regulă ar fi urmată, ar reuşi să păstreze mare parte din profituri, dar şi o şansă mai mare să supravieţuiască inovaţiei. Dacă nu fac asta, au şanse mari să ajungă următoarele General Electric sau Sears”, crede CEO-ul Founder Institute.

    În cadrul interviului, el a discutat şi despre consumator, în special despre consumatorul viitorului. Astfel, potrivit lui, consumatorii din deceniul următor sunt adolescenţii de astăzi, iar pentru a-i deservi pe aceştia, cei care fac produse şi servicii trebuie să le urmărească foarte atent comportamentul.

    „Peste zece ani, clienţii vor fi cei care au acum 15 ani şi sunt adolescenţi. Dacă te uiţi astăzi la aceşti oameni, ei sunt una dintre cele mai diferite generaţii pe care le-am văzut. Valorile, credinţele lor sunt diferite, le pasă de planetă şi cheltuie bani doar pe lucrurile de care le pasă. Eu nu văd un viitor în care motoarele cu combustie, spre exemplu, vor fi cumpărate vreodată de un tânăr care are acum între 15 şi 25 de ani. Viitorul arată bine pentru că avem o generaţie de consumatori cărora le pasă de lume”, conchide Adeo Ressi.

  • Povestea omului care a convins sute de mii de români să renunţe aproape de tot la bancă. Ce le oferă acestora pentru a renunţa

    Fondat în 2015 de estonianul Norris Koppel în Marea Britanie, fintech-ul Monese este utilizat astăzi de peste 300.000 de români, dintre care jumătate fac parte din Diaspora stabilită în Regatul Unit.

    „Monese s-a născut din experienţa mea personală. Acum câţiva ani, când m-am mutat în Marea Britanie, nu am putut accesa sistemul bancar timp de 6 luni. Nu mă încadram în condiţiile necesare pentru a deveni client, iar asta se întâmpla undeva în 2013. Apoi am observat evoluţia neaşteptată a telefoanelor mobile şi am început să lucrez la proiectul Monese”, povesteşte Norris Koppel, fondator şi CEO al fintech-ului britanic. Inspirată din nevoia personală a estonianului, platforma Monese este folosită astăzi de peste 300.000 de români la nivel global, dintre care jumătate locuiesc în Marea Britanie.

    Ei o folosesc mai ales pentru că permite transferuri transfrontaliere rapide şi pentru că modelul de business al start-up-ului permite utilizarea conturilor Monese pentru încasarea salariului, spre exemplu. „Este important pentru noi ca oamenii plecaţi peste graniţă să poată folosi un singur serviciu financiar.

    Cred că multor români le place ideea de conturi multiple, dar şi faptul că se pot muta şi pot fi români oriunde, îşi pot menţine continuitatea vieţii financiare”, explică Norris Koppel, într-o discuţie cu Business MAGAZIN. Cu 2 milioane de utilizatori la nivel global, Monese s-a lansat oficial pe piaţa din România la începutul lunii februarie, când a anunţat că va introduce conturi în lei, cu IBAN românesc oferit de Libra Internet Bank, a 16-a bancă din sistemul bancar românesc.

    Lansarea conturilor în lei reprezintă o premieră atât din punctul de vedere al pieţei fintech-urilor – unde românii sunt obişnuiţi până acum cu Revolut, care nu oferă însă conturi în lei – cât şi prin prisma industriei bancare din România. „Este pentru prima dată în România când un fintech global lansează o ofertă semnificativă clienţilor români prin IBAN-uri româneşti, cu ajutorul nostru. Este un moment foarte important în industria financiară din România. Parteneriatul nu este întâmplător. Noi ne-am afirmat ca intenţie şi prin rezultate solide drept o organizaţie orientată pe tehnologie şi spre parteneriate cu fintech-urile”, spune Emil Bituleanu, CEO-ul Libra Internet Bank.

    Pe lângă IBAN-uri româneşti, fintech-ul oferă pentru clienţi şi suport în limba română – ceea ce nu pare ieşit din comun pentru o companie, însă în era aplicaţiilor de puţine ori ai un număr de telefon la care poţi suna atunci când aplicaţia îţi dă eroare, în contextul în care jucători din alte industrii, precum Glovo, nu oferă suport telefonic pentru clienţii care au întâmpinat probleme. „Conturile multiple” la care se referă Koppel şi despre care spune că sunt de interes pentru români înseamnă că atunci când îţi faci un cont în lei îţi poţi deschide automat cont gratuit în euro şi în lire sterline, permiţând transferuri gratuite între conturile aceluiaşi utilizatori şi între conturi Monese.

    „Decizia de a lansa acest serviciu în România ca parte din planul nostru de extindere a fost un lucru cât se poate de natural. Deja avem sute de mii de clienţi români în întreaga Europa, prin conturile noastre de euro şi lire sterline. Ştim că mulţi dintre clienţii noştri aşteaptă deja cu mare interes lansarea Monese în România şi îşi doresc o ofertă de servicii localizate, rapide şi uşor de utilizat. Aceşti clienţi sunt nemulţumiţi de serviciile tradiţionale bancare, care se adaptează prea greu la nevoile şi stilul lor de viaţă. Noi oferim o alternativă perfectă atât pentru românii din ţară, cât şi pentru cei din străinătate”, completează Norris Koppel.

    Parteneriatul fintech-ului cu o bancă din România înseamnă că utilizatorii care optează pentru aceste conturi cu IBAN românesc pot utiliza contul Monese ca pe orice alt cont bancar. Astfel, utilizatorii îşi pot încasa salariile în cont, pot face plăţi, cumpărături online şi transferuri bancare instant.

    Pornind de la premisa că din cei 2 milioane de utilizatori la nivel global, 300.000 sunt români, fondatorul Monese speră ca aplicaţia să îşi tripleze numărul de utilizatori din România în 2020, până la 900.000, în contextul în care natura aplicaţiei se pliază pe trendul de migraţie din realitatea românească. „Adopţia a fost constantă, dar în a doua parte a anului 2019 ritmul a accelerat. Popularizarea brandului cred că a fost principalul factor. Aproape 80% din înrolările noi pe care le avem astăzi în platformă se datorează promovării prin viu grai”, explică fondatorul Monese.

     Acest succes al „viului grai”, cu care s-a lăudat şi Revolut, se bazează de fapt pe bani gratis oferiţi celor care se înrolează. Dacă Revolut a avut succes cu o campanie prin care a oferit câte 50 de lei celor care abia ce s-au înrolat cât şi celor care i-au invitat, Monese derulează deja de un an o astfel de campanie, oferind echivalentul a 15 euro.  

    „În fiecare piaţă avem o campanie de înrolare, iar în România o avem de un an. Am făcut multe experimente pentru a vedea ce funcţionează, iar în fiecare ţară este diferit. Dar în România funcţionează acest model”, detaliază CEO-ul Monese. Disponibil astăzi în 31 de ţări, fintech-ul Monese funcţionează în fiecare dintre acestea ca un potenţial înlocuitor al serviciilor oferite de industria bancară. Aplicaţia funcţionează în acest sens în toate ţările în care este prezentă, oferind o alternativă pentru încasarea salariului. „Suntem în 31 de ţări, cu conturi momentan în euro, lire sterline şi lei. Astfel, în 21 de ţări oamenii pot folosi Monese cu moneda lor. Totuşi, avem utilizatori care îl folosesc pentru salarii în toate cele 31 de ţări. Este puţin mai dificil pentru că unele conturi în monedă locală nu sunt încă integrate, cum ar fi coroanele suedeze, dar nu este imposibil”, spune el.

     Cu o ţintă de 900.000 de utilizatori români până la finalul anului, Monese vine puternic din urmă în cursa cu Revolut – care a anunţat la începutul anului că deja 1 milion de români au descărcat aplicaţia. Platforma vine cu trei pachete tarifare, dintre care unul este gratuit. Prin intermediul pachetului gratuit, clienţii pot face transferuri gratuite şi instante între conturile proprii în lei, euro sau lire sterline, precum şi între conturi Monese. Clienţii mai pot face retrageri de la bancomate din toată lumea în limita a 1.000 lei pe lună. De asemenea, clienţii pot utiliza servicii precum Apple Pay sau Google Pay şi pot solicita extrase de cont.

    Printre ambiţiile de viitor ale fintech-ului se numără implicarea în produse de tip credite şi depozite, pregătind lansarea acestora pentru 2020 atât în Marea Britanie, cât şi în România. „Vom lansa prima dată ceva în Marea Britanie şi căutăm şi pentru România acest gen de parteneriate. Momentul lansării nu este încă stabilit, dar sperăm să reuşim să aducem şi pentru utilizatorii din România produsul de creditare în 2020”, spune Noris Koppel, CEO şi fondator al fintech-ului Monese. Fintech-ul britanic este pe cale de a deveni cel mai recent „unicorn” – start-up de tehnologie evaluat la peste 1 miliard de dolari – în contextul în care Monese derulează în prezent o nouă rundă de finanţare de peste 100 milioane dolari, potrivit FT.  

    Monese, cu peste 400 de angajaţi la nivel global, urmăreşte să încheie cea mai recentă rundă de finanţare în prima jumătate a anului 2020, iar din aceasta fac parte atât investitori vechi, cât şi investitori noi. Printre competitorii Monese se numără Monzo, N26 şi Starling Bank, însă pariul principal pe care îl face compania ţine de imigranţii din toată lumea, care se confruntă cu problema accesului limitat la servicii bancare tradiţionale, pentru că nu au istoric. Aşa cum spun reprezentanţii, ei vor să le ofere utilizatorilor ocazia să folosească serviciile bancare „de parcă ar fi peste tot localnici”.

    Evoluţia Monese a accelerat pe parcursul anului 2019 în contextul în care numărul de utilizatori s-a dublat la 2 milioane din luna mai până în luna decembrie. Ţinta pentru finalul anului este de 5 milioane de utilizatori la nivel global. Ultima rundă de finanţare semnificativă a fost încheiată în septembrie 2018, când a atras 60 de milioane de dolari de la mai multe companii, printre care PayPal şi IAG, compania din spatele British Airways.

  • Ambiţia mea este să conduc banca nr. 1 din România

    Absolvent al Facultăţii de Finanţe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice în anul 2003, Bogdan Neacşu povesteşte că atunci când a trebuit să îşi aleagă facultatea tatăl său i-a pus pe masă două opţiuni: Matematică sau Finanţe-Bănci. A ales fără să stea pe gânduri Finanţe-Bănci, iar meseria de bancher i-a plăcut de la primul contact. „Mie îmi place meseria. Poţi să te ghidezi şi după salariu. Dar ca să ajungi să câştigi un salariu bun trebuie să munceşti, nu e simplu. Toţi am început de undeva de jos, nu am aterizat în funcţii de conducere. Şi cred că e valabil în orice segment. Cine stă şi construieşte la cariera lui întotdeauna trece prin diferite stadii. Cred că e important să îţi placă ce faci. Dacă nu îţi place ce faci, mai bine schimbi meseria.”
    Executivul spune că şi-a construit singur cariera, avându-l totuşi drept mentor pe unul dintre profesorii săi, care i-a sugerat că în primii ani profesionali e bine să încerce lucruri, diferite particularităţi ale meseriei de bancher, tocmai pentru a căpăta experienţă, aceea fiind vârsta potrivită pentru a face diverse schimbări. Aşa a şi făcut. „Chiar dacă experimentasem post-Revoluţie o primă trecere prin construcţia sistemului financiar, până la urmă toate erau noi. Privatizarea BCR-ului s-a făcut destul de târziu, nu chiar imediat după revoluţie, la fel şi a Băncii Agricole sau altor bănci deţinute de statul român. Pentru mine era un domeniu de noutate. Am considerat întotdeauna că fac parte din primele generaţii care puteau să construiască în zona asta de profesionişti în domeniul bancar şi am mers pe calea aceasta.”
    Primul său job a fost însă în zona de consultanţă, la Soter & Partners, companie de la care spune că a rămas cu multe învăţăminte şi unde a lucrat în jur de doi ani şi jumătate. „Aici am activat în zona de taxe şi business consultancy şi ulterior audit.” Îşi aminteşte chiar şi de primul salariu din perioada aceea, cam 300 de lei net, precum şi unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat la primul job – Codul fiscal. „Atunci lucram foarte mult cu clienţi străini, care voiau consultanţă pe taxe şi evitarea dublei impuneri. Voiau să se ridice de la masă cu un răspuns. Şi atunci am învăţat că de fapt în faţa unui client trebuie să spui foarte clar o opinie şi să îi comunici foarte bine termenii în care poţi să faci şi poţi să nu faci un lucru, ce este la limită şi ce nu este permis. Pentru că el asta aşteaptă. Dintr-un sfat aşteaptă un lucru foarte clar, nu o decizie care să rămână la latitudinea lui. Asta am învăţat şi cu asta am mers mai departe în cariera de bancher.” Neacşu spune că la fel de important este să îi explici chiar şi salariatului cum trebuie să ducă la îndeplinire o decizie sau de ce o decizie trebuie să fie aşa şi nu altfel. „La fel şi clienţilor. În momentul în care discutăm de finanţări şi de a pune la dispoziţia lor diferite structuri trebuie să le comunicăm foarte clar termenii în care se pot face anumite lucruri sau de ce se pot face anumite lucruri aşa şi nu altfel.”
    După ce a stat timp de trei ani în consultanţă, s-a angajat apoi la Banca Naţională prin concurs, la sfârşitul lui 2005. „M-am angajat la direcţia de reglementare şi autorizare. Am lucrat foarte mult la implementarea cadrului prudenţial şi transpunerea directivei Basel II – primele etape de implementare a cerinţelor de prudenţialitate în România.” (Basel II este al doilea dintre acordurile de la Basel, care cuprinde recomandări privind legile şi reglementările bancare emise de Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel. Printre obiectivele acestui acord se numără: crearea unui cadru mai sensibil la risc, îmbunătăţirea managementului riscului şi creşterea transparenţei. Între timp reglementările au fost actualizate până la Basel IV n. red.) De altfel, spune că acesta a fost de la bun început gândul cu care s-a dus la BNR: să înveţe ce înseamnă reglementări şi să înţeleagă bine cadrul procedural şi de prudenţă bancară. „Din start nu mi-am propus să stau foarte mult în Banca Naţională, pentru că mi-a plăcut mereu să lucrez în zona privată, să fiu mai antreprenor, să fiu mai aplicat în momentul în care vorbim de banking. Dar am învăţat multă reglementare atunci.” La BNR a rămas tot în jur de doi ani şi jumătate, iar următorul pas făcut a fost la Banca Română de Dezvoltare, pe un program în zona de risc. „Ei scoseseră un post la concurs pentru că voiau să implementeze Basel II ca cerinţe la nivelul grupului. M-am dus pe această poziţie, de şef proiect coordonare Basel II, unde am stat până la final de 2009. Am stat puţin, dar a fost o şcoală foarte intensă.” Neacşu spune că, din punctul său de vedere, BRD-ul are la momentul actual cea mai bună şcoală de risc.
    Pe final de 2009 s-a mutat la Volksbank pe poziţia de director de administrare a riscurilor. „Trebuia restructurată banca. Volksbank se afla într-un moment care a urmat după o etapă foarte intensă de investit masiv în piaţa locală şi s-a dovedit a fi o investiţie nu prea prudentă, care începuse să creeze probleme la nivelul întregii pieţe.” În consecinţă, spune executivul, asta a fost şi prima sa misiune: să îl facă pe acţionar să înţeleagă care sunt riscurile pe care echipa de conducere şi le asumă şi care sunt consecinţele dintr-o astfel de criză financiară. „Aici a fost cea mai complexă misiune pe care am putut s-o am până acum, de la curăţarea portofoliului la a gestiona acţionarul în două etape de capitalizare, cu peste 200 de milioane de euro, una la final de 2010, a doua în cursul anului 2012.” Este foarte complicat, adaugă Neacşu, să discuţi cu un acţionar privat, care a pompat în piaţă cam 5 miliarde de euro, şi dintr-o dată să mergi să îi ceri bani de capital – nu 20 de milioane de euro, ci peste 200 de milioane de euro. „Până atunci fuseseră decizii de management neadecvate, greşite pe alocuri. Probabil nu şi-au dat seama cum poate să evolueze sau care pot fi consecinţele unui management agresiv, de a acorda credite într-o piaţă fără să ţii cont de foarte multe rigori.” În Volksbank a stat aproape şase ani, timp în care a trecut prin foarte multe etape, de la curăţarea portofoliului, înfiinţarea sistemelor de control – funcţii de audit, conformitate, risk management, la construirea funcţiei astfel încât să aibă reprezentare la nivelul conducerii băncii, dar şi prin procese de capitalizare, de restructurare a băncii din punct de vedere comercial, „pentru că în perioada 2010-2013 Volksbankul a fost aproape inexistent comercial, nu mai vindea mare lucru”.
    „Făceam operaţiuni de restructurare, write-off (reducere a valorii – n. red.) şi descopeream tot timpul tot felul de lucruri. Şi câteodată ai senzaţia că munceşti fără un scop. Este destul de greu acest sentiment, să nu vezi un rezultat în faţa ta”, îşi amineşte executivul. După 2013 a început totuşi să vadă efecte pozitive, de turnaround, până prin 2015, când banca a trecut prin procesul de vânzare către Banca Transilvania. De la Banca Transilvania spune că a învăţat acest spirit antreprenorial al lor. „Ştiu să facă banking şi o integrare. Au făcut-o prin forţe proprii şi în termen foarte scurt. Am văzut o determinare foarte mare în rândul lor, în momentul în care au făcut această achiziţie, de la momentul în care s-au aşezat la masa negocierilor până au integrat această bancă. Am urmărit modul în care şi-au stabilit planurile de integrare, abordarea faţă de clienţi, abordarea tehnologică, pentru că eram bănci cu sisteme relativ diferite – nu foarte diferite, dar cu sisteme informatice diferite, proceduri diferite, o experienţă cu clientela diferită, o abordare diferită din perspectiva resurselor umane. Pentru că şi asta contează într-un proces de integrare. Ei au avut totuşi o determinare foarte mare să facă acest lucru şi au fost eficienţi.”
    După ce BT a cumpărat Volksbank, a mai rămas un timp în cadrul echipei de management păstrate de Banca Transilvania pentru a asigura procesul de integrare a Volksbank în BT, „pe care l-am gestionat de comun acord până în august 2015, imediat după preluare”, apoi a plecat la Garanti Bank.
    „În Garanti am învăţat să fac business. Ei m-au recrutat. Era o poziţie deschisă şi am trecut printr-un proces de selecţie. Recrutarea a fost directă, fără head hunter. Am început în august 2015.” Despre Garanti Neacşu spune că era, ca şi acum, o bancă foarte bună, care ştia să facă business. „Turcii ştiu să facă business”, susţine executivul.  
    După Garanti a urmat un proiect scurt, „mai degrabă personal”, cu Patria Bank. „Patria era într-un moment în care şi-a propus ca strategie să facă achiziţii şi să consolideze capitalul românesc în sistemul bancar din România, cred că şi acum şi-au păstrat această strategie, şi mai mult pentru asta m-am dus. Chiar dacă era o bancă mai mică am vrut să încerc şi un astfel de rol, în care să participăm activ la consolidarea capitalului românesc.” Neacşu numeşte Patria Bank o bancă despre care tot timpul va povesti cu plăcere. „Cumva mă bucur că mai sunt astfel de pionieri în sistemul bancar românesc, care mai vor să încerce astfel de businessuri.”
    Plecarea la CEC spune că a fost, de altfel, o continuare a acestui proiect personal, doar că la altă scară, preluând funcţia actuală într-un moment în care reprezentanţii băncii doreau o schimbare de guvernanţă, traiectorie şi strategie.
    „Acţionarul de la CEC este Ministerul de Finanţe. Mi-am exprimat intenţia de a merge într-o astfel de echipă şi într-un astfel de proiect.” La baza deciziei de a se alătura echipei CEC spune că au stat două lucruri importante – o dată dorinţa de a schimba guvernanţa acestei bănci şi apoi dorinţa de a schimba strategia şi poziţionarea CEC în piaţa bancară. „Am lucrat destul de mult la momentul respectiv ca să punem o viziune pe masă. Multe le vedeţi chiar şi astăzi – dorinţa de a ajunge în top 5, dorinţa de capitalizare, dorinţa de a creşte intermedierea şi incluziunea financiară. Sunt lucrurile pe care le-am promovat, le promovez, şi cred că acesta este scopul băncii CEC.” Ceea ce a contat foarte mult în numirea sa la conducerea instituţiei a fost, spune el, „reputaţia şi faptul că vreau să îmi asum o misiune. Norocul contează într-o proporţie foarte mică. Când vorbim de zona de banking şi mai ales de bankingul din România, care este un domeniu foarte bine reglementat şi destul de competitiv, calităţile politice nu prea contează, cred, cel puţin nu în echipa executivă”.
    Preluarea conducerii CEC a fost, spune el, cel mai important rol şi cea mai bună decizie pe care a luat-o în cei peste 15 ani de carieră în banking. „Am vrut să aduc un plus de valoare şi de tinereţe, de energie acestei bănci, pentru a-şi continua tradiţia pe care cu atâta străduinţă a construit-o.” A doua decizie importantă a fost cea de transformare a Volksbank. „Nu am fi avut altă şansă în procesul de vânzare dacă nu făceam nişte lucruri premergătoare.” Mărturiseşte şi că şi-a propus să rămână aici vreme de două mandate.
    Neacşu se descrie drept „un profesionist în zona bancară” şi spune că, dintre toate domeniile în care a activat până acum, precum consultanţă, taxe şi audit, meseria de bancher este cea care îi place cel mai mult. „Îmi place să construiesc modele şi să văd cum se implementează modele în zona de banking, adaptate la o societate într-o continuă mişcare, aşa cum este societatea noastră. Şi când spun societate mă refer şi la economia reală, şi la ce se întâmplă în România.”
    „Cărămida” care a cântărit cel mai mult la construirea unei cariere până la acest nivel spune că a fost profesionalismul. „Ce faci să faci bine şi să fii recunoscut ca un profesionist în domeniul respectiv”, este unul dintre principiile sale. Viziunea a fost, de asemenea, esenţială, spune el. „Survine până la urmă şi ideea de viziune, ce vrei să pui pe masă în faţa unui acţionar sau a unei echipe de management care vrea să te angajeze. Nu poţi să te duci să spui că eşti capabil să faci un lucru sau altul fără viziune şi o strategie pe care să o prezinţi acţionarului şi să o poţi implementa. Asta cumpără acţionarul, pe el asta îl interesează.” Iar la acţionar, adaugă Neacşu, ajungi doar construind pe reputaţia ta.
    Executivul consideră că în meseria de bancher este important ca fiecare să îşi înţeleagă rolul şi că face parte dintr-o strategie. „Şi trebuie să vedem cum ni-l exercităm. Asta urmăresc de obicei la persoanele din conducere: cum îşi asumă lucruri, cum implementează viziunea şi strategia pe care au asumat-o în faţa celorlalţi, a acţionarilor, a colegilor pe care-i coordonează.” El mai spune că întotdeauna i-a plăcut ideea de construcţie. „M-am uitat foarte atent la cum construiesc oamenii, nu cum distrug managerii ce au făcut alţii înainte. Sigur că toţi luăm lucrurile dintr-un punct. Unele sunt bine făcute, altele mai puţin bine făcute. Unele au sens, altele nu. Dacă ne apucăm să aruncăm cu cărămida în spate, nu vom face niciodată nici carieră, nici nu vom fi buni manageri. Trebuie să construim. Asta cred că e foarte important în meseria pe care mi-am ales-o.”
    Potrivit lui Neacşu, cele mai complicate discuţii din acest domeniu sunt întotdeauna cele legate de capital. „Gândiţi-vă că vorbim de banii acţionarului, care aşteaptă un return pentru capitalul respectiv. Tot ce aduce atingere acestui scop stârneşte foarte multe discuţii. Dacă vrei să faci o restructurare sau un turnaround, acţionarul te întreabă cât îl costă, la ce rezultat pozitiv să se aştepte şi în cât timp faci asta. Dacă nu reuşeşti să îl convingi, apar întotdeauna discuţii mari.” În schimb, cea mai mare provocare pe care o poate întâmpina în rolul actual spune că este cercetarea unui client care nu a făcut chiar ce trebuia şi de a trimite un dosar într-o instanţă pe un caz cu o suspiciune de fraudă. Alte decizii grele sunt cele legate de restructurarea băncii şi a unor activităţi, „unde sigur e mai neplăcut să spui unor oameni că din acel moment trebuie să schimbi abordarea, oamenii, rolurile. Acestea în general sunt decizii care au impact personal sau aduc atingere securităţii personale, sunt decizii mai grele”.
    Cu toate că jobul său de vis este cel de bancher, dacă nu ar fi avut o carieră în domeniul bancar spune că i-ar plăcea să facă agricultură, să proceseze fructe şi legume. Una dintre cele mai mari ambiţii ale lui Bogdan Neacşu este să ducă CEC Bank în top 5, în prezent aceasta fiind pe locul 7 în ierarhia băncilor comerciale în funcţie de activele deţinute în 2018, potrivit ZF. „Evident că am şi ambiţii mai mari, să ajung numărul 1. Cu această bancă sau cu alta.”
    La ce trebuie să fie însă atent întotdeauna un bancher? În primul rând, spune Neacşu, un bancher trebuie să ştie întotdeauna când este sau nu cazul să dea un credit. „Despre un credit care e mai riscant ştim să-l dăm, ştim să nu-l dăm. Trebuie să învăţăm asta, face parte din meseria noastră de bancheri.” La fel de important, adaugă el, este să îşi menţină cadrul prudenţial, foarte bine reglementat, şi să nu facă rabat de la acest lucru. „Rolul nostru nu e să dereglementăm, ci să fim atenţi şi să transpunem în activitatea noastră de zi cu zi toate aceste lucruri.” De asemenea, din poziţia de manager, Neacşu spune că rolul său este şi unul de a media între opinii, şi mai ales între opinii diferite, apoi să ştie ce riscuri să îşi asume sau nu.
    „Eu sunt genul de om care îmi asum riscuri şi mi-am asumat şi credite care au avut opinie de risc negativ. Sunt anumite lucruri pe care nu le fac. Dacă avem un risc de spălare de bani nu intrăm. Dacă sunt domenii interzise – armament, jocuri de noroc – iarăşi nu intrăm. Dacă anumite lucruri depăşesc limitele de expunere, la fel. Sunt câteva repere minime pe care ni le stabilim ca echipă de management şi încercăm să le aplicăm în comitetele de credit, dar altfel, în momentul în care sunt şi opinii negative, unele ni le mai asumăm. Asta are legătură foarte mare cu specificul economiei în care activăm.”
    Ar trebui oare un tânăr să petreacă timp într-o carieră bancară când lumea e plină de fintech-uri, monede virtuale şi start-up-uri ca Revolut? „Poate tocmai acesta e un motiv foarte bun – să adaptăm sistemul bancar şi la astfel de lucruri. Clienţii români au accesat Revolutul din afară. Nu e un produs născut de vreo bancă din România. Dar poate e o oportunitate bună”, spune executivul de la CEC. Neacşu spune că ar îndruma pe cineva în zona de banking în primul rând pentru că sunt încă multe lucruri de transformat la nivelul bankingului din România. „Cred că este fascinant să vedem cum, de la un an la altul, clasa antreprenorilor evoluează într-un sens pozitiv, ajutaţi de aceste finanţări. Cred că personal tot experimentez modele de business în zona bancară şi e fascinant să vezi cum anumite lucruri se pot transforma, sau să fii parte din aceste lucruri care se transformă.”
    Legat de creditarea antreprenorilor, Neacşu spune că încă mai avem foarte mult de învăţat şi de experimentat în această zonă, deoarece suntem abia la a doua generaţie de antreprenori. „Trebuie să ne asumăm riscul dacă vrem să creştem acest antreprenoriat, altfel nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne doar cu reglementările şi cu cei câţiva clienţi care se încadrează în câteva şabloane. Nu evoluăm aşa.” Cel mai mare mare credit aprobat de CEC din zona antreprenorială a fost de circa 25 de milioane de euro, din zona de crescătorie de pui şi abatorizare, pentru un jucător mare din segmentul avicol, iar în industrie – un client din segmentul energetic, cu un credit de circa 150 de milioane de lei. „Cel mai mare ca un singur tichet. Nu cel mai mare client”, notează Neacşu. 
    Întrebat cum reuşeşte totuşi să ţină în echilibru cerinţele birocratice ale unei bănci deţinute de statul român cu revoluţia digitală în banking, executivul a spus că acest lucru este cumva parte a misiunii sale. Când a venit la CEC, povesteşte el, ştia că este o bancă destul de rigidă, destul de birocratică sau conservatoare.
    „Media de vârstă a clienţilor CEC este de aproximativ 47-48 de ani. Într-adevăr, există percepţia că CEC este mai birocratic. Aşa este. Este o percepţie corectă, nu pot să neg realitatea. Cumva de aici am şi pornit multe lucruri – digitalizare e mult spus – de a deschide proiecte în zona asta, pentru a scăpa clientela de hârtii. Şi va fi un efort constant, care durează şi presupune investiţii semnificative.” În opinia sa, CEC îşi va păstra această notă de conservatorism „pentru că asta cumva dă şi multă încredere”. De altfel, deşi spune că la CEC învaţă câte o lecţie în fiecare zi, cea mai importantă a fost, probabil, tocmai să înveţe să lucreze cu o bancă a statului şi într-o birocraţie excesivă. „Mă văd ca un bancher care a adaptat CEC-ul la bankingul actual şi l-a făcut o bancă de utilitate publică.” Pe de altă parte, adaugă el, „am spus şi când am intrat în această bancă că trebuie să avem un program de adaptare. Societatea se adaptează. Trebuie să găsim acel ritm prin care şi modul în care ne oferim serviciile să ţină pasul cu această dezvoltare a societăţii noastre”. Câteva dintre schimbările pe care le-a adus în cadrul CEC după preluarea funcţiei actuale spune că au fost înrolarea clienţilor de la distanţă şi Apple pay-ul, dar şi finalizarea instant paymentului, „început cu câteva luni înainte să ajung”. „Nu deschidem foarte multe proiecte dintr-o dată, ca să ne sufocăm resursele. Prefer să facem unul, să îl livrăm şi să batem toba, să spunem clienţilor despre aceste reuşite. Eu nu mă grăbesc să fac această digitalizare mai repede decât o cer consumatorii.” Neacşu spune că CEC Bank, având cea mai întinsă reţea de unităţi – 1.022 de agenţii şi 1.222 de ATM-uri –, deserveşte categorii sociale foarte diverse: şi oraşe mari, şi oraşe mai puţin mari, şi comune, şi ruralul mai mic. „Evident că în acelaşi timp vedem că toată lumea are un telefon mobil. Şi mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor întâmpla în acel mediu. Şi noi vrem să ajungem acolo şi cumva să ne adresăm categoriei de consumatori.”
    În general, adaugă el, tinerii de astăzi nu mai vor să meargă la agenţie, să stea la cozi, să stea în faţa cuiva, pentru că nu mai vor, nu au timp, au alte lucruri de făcut, „şi atunci sigur că trebuie să ne găsim un anumit model de a face astfel de lucruri şi de a adresa produsele noastre şi într-un mod electronic, de genul omnichannel. Şi asta construiesc acum. Ca filosofie bancară experimentez această platformă de omnichannel, încercând să oferim clienţilor produse în acest mediu virtual, şi, de ce nu, posibilitatea să îşi producă singuri acele pachete de servicii bancare în viitor.” În acest sens, anul acesta CEC a demarat nişte proiecte pentru înrolarea clienţilor de la distanţă, care, potrivit lui, vor ieşi în curând. „E un produs extraordinar, pentru că oferă clienţilor posibilitatea să îşi deschidă un cont curent de pe orice terminal, fără să mai vină la bancă. Durează cam cinci minute şi câteva secunde. Fără să vină să semneze documente în faţa colegilor din bancă, să fie nevoie să facă un drum inutil la bancă – va fi prin videocall.” Neacşu spune că acesta e primul pas făcut pentru a-i face pe clienţii pe care-i deservesc sau pe care vor să îi atragă să conştientizeze importanţa acestui lucru, „nu să ne repezim să le vindem direct un credit. Întâi hai să vii să vezi cum e să îţi începi relaţia cu noi”.
    „Probabil că încet, încet vom începe să urcăm diferite produse şi în acest spaţiu virtual. Pe de altă parte societatea nu este încă atât de hotărâtă să consume aceste produse bancare în mod electronic. Mai facem tot felul de focus grupuri în care încercăm să vedem care este tendinţa clienţilor. Încă mai vor consiliere financiară”, adaugă el. Pe de altă parte, spune executivul, CEC joacă un rol foarte important în incluziunea financiară, care înseamnă să te adresezi clienţilor care nu sunt bancarizaţi. „Lor trebuie să le explici lucruri, să îi înveţi să îşi desfăşoare relaţia cu banca. Nu au o educaţie atât de avansată încât să înţeleagă toţi termenii, şi asta înseamnă prezenţă fizică. Şi eu cred că nişte ani importanţi de acum încolo nu vom renunţa la acest mod de a face banking. Cumva eu vreau să conduc un business în paralel prin reţeta tradiţională, reţeta clasică prin care ne adresăm clientelei on spot, dar în acelaşi timp să pregătim banca şi pentru consumatorii care preferă zona online. Deocamdată la noi majoritatea clienţilor sunt tradiţionali, preferă să intre în agenţie sau să fie contactaţi de un coleg de al nostru.”
    Legat de o posibilă decizie a reprezentanţilor CEC de a lista instituţia la BVB, Neacşu spune că în acest moment strategia băncii este să se dezvolte organic. „Pentru moment, ce avem aprobat din partea acţionarului este această strategie. El este cel care poate să o schimbe, eu mi-aş propune doar să studiez subiectul, să evaluez, nu pot să fac strategii singur, nu sunt acţionar. Un proces de listare cu siguranţă are atât avantaje cât şi dezavantaje, cu siguranţă sunt momente când e oportun să faci asta, dar poate fi şi neoportun. Dacă ne uităm la listările din ultimii ani trebuie să vedem în ce momente s-au ales aceste listări. Poate fi o piaţă în cădere şi nu ştiu dacă e bine.”
    Neacşu spune că principala strategie pe care şi-a setat-o în 2020 este profesionalizarea. „Pentru mine e un obiectiv constant. Oamenii trebuie să se pregătească, să îşi descopere competenţele şi să meargă la locul potrivit. Apreciez foarte mult oamenii care îşi asumă decizii. E foarte important ca sub noi, echipa de conducere, să avem oameni care îşi asumă deciziile şi care fac lucruri din proprie iniţiativă şi duc la bun sfârşit astfel de lucruri, nu să le spun eu cum să facem sau să iau decizii în locul lor. În momentul în care în echipele de conducere de nivel inferior există oameni care îşi asumă şi îşi exercită decizia, lucrurile merg mult mai repede. Până la urmă ai un nucleu care simţi că se mişcă în aceeaşi direcţie cu tine. Cumva asta îmi doresc – să transfer responsabilitatea sub mine.”
    În viitor, Neacşu crede că în piaţa locală va veni o creştere economică. „Mă bazez pe cifrele pe care le dau entităţile specializate şi mă aştept ca ceea ce s-a prognozat să se şi întâmple.”
    În prezent, CEC Bank este prezentă în 781 de localităţi din România, 60% dintre acestea fiind în mediul rural. Potrivit datelor preliminare, neauditate, CEC Bank va raporta un profit net de circa 400 de milioane de lei în 2019, cu o creştere de două cifre faţă de 2018, creşterea rezultatului provenind în principal din optimizarea şi eficientizarea activităţii şi din diversificarea serviciilor. Veniturile din produse tranzacţionale au crescut mai mult decât veniturile din dobânzi; veniturile operaţionale sunt estimate la circa 1,2 miliarde de lei în 2019, în creştere cu circa 15%, în condiţiile în care banca a înregistrat o creştere mai mare pe produse tranzacţionale (de circa 20%). Depozitele pentru persoane fizice reprezintă principala sursă de finanţare şi au o pondere de circa 75% din totalul depozitelor. În cursul anului 2019, CEC Bank a reuşit majorarea capitalului social cu suma de 940 de milioane de lei, prin aportului acţionarului unic, statul român, devenind astfel singura bancă românească, deţinută de stat, pentru care Comisia Europeană a aprobat un astfel de demers în condiţii concurenţiale de piaţă şi care nu reprezintă ajutor de stat. Pentru anul acesta Neacşu spune că şi-au propus să crească ca volume cu circa 5,8%, „cam 5 miliarde de lei noi de plasat în piaţă, ca şi credite noi, din punct de vedere bilanţier. Ne propunem să creştem mult pe zona de retail, şi asta înseamnă persoane fizice şi antreprenori mici, şi cam 30% din portofoliul nostru din această zonă să se ducă pe zona IMM-urilor şi a tranzacţiilor mari.”

    O istorie bancară  de 155 de ani

    1864
    Este anul în care se pun bazele CEC Bank de astăzi. La acea vreme. Alexandru Ioan Cuza decide să facă ordine în finanţele ţării şi înfiinţează Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni (CDC), strămoşul actualei CEC Bank.

    1875
    Se construieşte primul palat al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni; instituţia a devenit unul dintre primele „stabilimente publice”
    ale României.

    1897
    Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusă în 8 iunie 1897, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Planurile clădirii au fost elaborate de arhitectul Paul Gottereau, iar de construcţia propriu-zisă s-a ocupat arhitectul Ion Socolescu.

    1900
    Se finalizează lucrările la Palatul CEC. La acea vreme, cel mai mare număr de depunători era încadrat în categoria minori şi elevi, care deţineau aproape 25% din totalul soldurilor depunerilor.

    1936
    Se înfiinţează Casa de Pensii CEC. 

    1942
    Conform noii legi, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a preluat toate conturile curente pe care statul şi instituţiile de stat le aveau deschise la Banca Naţională a României. De asemenea, în acest an se înfiinţează primele sucursale.

    1943
    Au fost introduse inovaţii în sistemul cecurilor; a fost pregătită o reformă a casieriilor publice, prin care furnizorii statului îşi efectuau toate plăţile prin bancă.

    1949
    Începând cu acest an, banca va cunoaşte o dezvoltare explozivă a reţelei teritoriale. Până la sfârşitul anului 1949, Casa de Economii, Cecuri şi Consemnaţiuni a înfiinţat 409 unităţi, din care 63 de sucursale, 38 de agenţii cu local propriu, 308 agenţii fără local propriu şi 2.100 de ghişee.

    1970
    Introducerea operaţiunilor de creditare pentru achiziţionarea de locuinţe în 1970 a condus la atingerea pragului maxim al dezvoltării în următorii zece ani. CEC  avea 1.560 de filiale şi agenţii, în mediul rural funcţionând 1.167 de agenţii.

    1999
    CEC a început activitatea de creditare a persoanelor juridice, prin acordarea de credite în baza programului KFW; a acordat întreprinderilor mici şi mijlocii credite din resurse proprii şi în baza programului PHARE RO 9711; a început şi creditarea autorităţilor administraţiei publice locale.
    Casa de Economii şi Consemnaţiuni devine membră a Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – SWIFT. CEC avea 7 milioane de clienţi şi gestiona circa 11.000 de miliarde lei vechi, adică aproape o treime din economiile depuse la bănci de populaţie.

    2007
    Acţionarii CEC aprobă „Strategia  de dezvoltare a CEC pentru perioada 2007-2011”, prin care şi-a propus să fie lider pentru operaţiunile bancare desfăşurate de populaţia României şi aferente activităţilor economice din zona rurală şi urbană, cu o populatie de până la 50.000 de locuitori.

    2008
    CEC a devenit CEC Bank şi a adoptat o nouă imagine. În 2008, activele băncii erau de circa 13,5 miliarde de lei.

    2014
    CEC Bank sărbătoreşte 150 de ani de la înfiinţare. Activele băncii erau de circa 28 de miliarde de lei.

    2019
    CEC Bank a reuşit majorarea capitalului social cu suma de 940 de milioane de lei, prin aportului acţionarului unic, statul român, devenind astfel singura bancă românească, deţinută de stat, pentru care Comisia Europeană a aprobat un astfel de demers în condiţii concurenţiale de piaţă şi care nu reprezintă ajutor de stat.

    Bogdan Neacşu, preşedinte – director general, CEC Bank
    Cu o extinsă experienţă profesională, de peste 15 ani în domeniul financiar-bancar, Bogdan Neacşu ocupă poziţia de preşedinte – director general al Comitetului de Direcţie al CEC Bank.

    El s-a alăturat CEC Bank la începutul anului 2019 în funcţia de director şi prim-vicepreşedinte al Comitetului de Direcţie al CEC Bank, de unde a evoluat în octombrie anul trecut în rolul actual.

    Neacşu a ocupat funcţii de conducere în mai multe bănci din România: BRD, Volksbank, Garanti Bank şi Patria Bank.

    Executivul  a absolvit Facultatea de Finanţe-Bănci din cadrul ASE în anul 2003.

    Sfaturi pentru tinerii manageri

    1. Este foarte important să devii profesionist pe zona ta, să îţi iubeşti meseria şi să o faci cu răspundere.
    2. E important să îţi exerciţi dreptul la decizie.
    3. Asumă-ţi lucruri şi învaţă tot timpul. Lucrurile sunt într-o continuă schimbare – ne place, nu ne place, asta e realitatea.
    4. Găseşte-ţi curajul să încerci lucruri noi, necunoscute.
    5. Comunică-ţi foarte bine aşteptările, indiferent de poziţia în care te afli.
    6. E foarte important să îţi alegi modele şi te înconjori de specialişti, tocmai ca să ai libertatea să creezi pe urmă.
    7. E important să construieşti strategii şi să te ţii de ele, dar şi să le validezi împărtăşindu-le şi cu marele public, cu oamenii interesaţi. 

  • Povestea grecului care a venit în România acum 20 de ani şi cum a ajuns el cel mai mare proprietar de clădiri de birouri. Care sunt motivele pentru care a vândut tot

    Ioannis Papalekas a pus umărul la creşterea şi modernizarea pieţei imobiliare româneşti. A pornit în urmă cu 20 de ani de la apartamente pe bulevardul Unirii şi a ajuns cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia. Acum, şi-a vândut acţiunile către Radovan Vitek, un miliardar ceh cu investiţii în piaţa imobiliară. 

    Probabil dacă nu ar fi fost chemat la DIICOT în decembrie 2014, nicio poză nu ar fi apărut vreodată în presă cu Ioannis Papalekas, grecul care a venit în România la începutul anilor 2000 şi care după criza din 2009 a devenit cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia

    Ioannis Papalekas a ajuns în 20 ani unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară românească. El şi-a început activitatea pe piaţa locală prin închirierea unor apartamente din zona Bulevardului Unirii. Apoi a dat lovitura cu construcţia şi vânzarea unui sediu de birouri pentru Bancpost, parte a grupului EFG.

    Ulterior Ioannis Papalekas a început expansiunea şi a achiziţionat tot mai multe clădiri de birouri pe măsură ce reuşea să strângă bani la bursă. A început apoi achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea proprie de proiecte în România, iar în 2017 a început expansiunea în Polonia. De ce? Pentru că Polonia are o piaţă de birouri mult mai mare, mai multe oraşe cu cel puţin un milion de locuitori, iar datorită diversităţii există mai multe clădiri în zone bune, care pot permite obţinerea unor randamente investiţionale de peste 10 – 12%, în timp ce în România cele mai mari tranzacţii s-au realizat în jurul valorii de 7 – 7,5%.

    În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, Ioannis Papalekas l-a avut alături pe Ion Nestor, cel care conduce casa de avocatură NNDKP.
    De partea cealaltă, un pariu pierdut de Ioannis Papalekas este cel cu Cathedral Plaza. El a cumpărat clădirea în 2012 în urma unei înţelegeri cu miliardarul israelian Eyal Ofer pentru preluarea turnului Cathedral Plaza, un proiect cu o istorie zdruncinată. Proiect demarat de Eyal Ofer în 2003 în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro, turnul de 18 etaje este situat în imediata apropiere a catedralei Sf. Iosif din Capitală, iar finalizarea a avut loc în 2009. De atunci însă, imobilul nu a fost utilizat şi stă închis, iar în prezent există o decizie finală cu privire la demolarea clădirii, încă din 2017, însă procedura efectivă de demolare nu a început.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Poveste grecului care a venit în România acum 20 de ani şi cum a ajuns el cel mai mare proprietar de clădiri de birouri. Care sunt motivele pentru care a vândut tot

    Ioannis Papalekas a pus umărul la creşterea şi modernizarea pieţei imobiliare româneşti. A pornit în urmă cu 20 de ani de la apartamente pe bulevardul Unirii şi a ajuns cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia. Acum, şi-a vândut acţiunile către Radovan Vitek, un miliardar ceh cu investiţii în piaţa imobiliară. 

    Probabil dacă nu ar fi fost chemat la DIICOT în decembrie 2014, nicio poză nu ar fi apărut vreodată în presă cu Ioannis Papalekas, grecul care a venit în România la începutul anilor 2000 şi care după criza din 2009 a devenit cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia.
    Ioannis Papalekas a ajuns în 20 ani unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară românească. El şi-a început activitatea pe piaţa locală prin închirierea unor apartamente din zona Bulevardului Unirii. Apoi a dat lovitura cu construcţia şi vânzarea unui sediu de birouri pentru Bancpost, parte a grupului EFG.
    Ulterior Ioannis Papalekas a început expansiunea şi a achiziţionat tot mai multe clădiri de birouri pe măsură ce reuşea să strângă bani la bursă. A început apoi achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea proprie de proiecte în România, iar în 2017 a început expansiunea în Polonia. De ce? Pentru că Polonia are o piaţă de birouri mult mai mare, mai multe oraşe cu cel puţin un milion de locuitori, iar datorită diversităţii există mai multe clădiri în zone bune, care pot permite obţinerea unor randamente investiţionale de peste 10 – 12%, în timp ce în România cele mai mari tranzacţii s-au realizat în jurul valorii de 7 – 7,5%.
    În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, Ioannis Papalekas l-a avut alături pe Ion Nestor, cel care conduce casa de avocatură NNDKP.
    De partea cealaltă, un pariu pierdut de Ioannis Papalekas este cel cu Cathedral Plaza. El a cumpărat clădirea în 2012 în urma unei înţelegeri cu miliardarul israelian Eyal Ofer pentru preluarea turnului Cathedral Plaza, un proiect cu o istorie zdruncinată. Proiect demarat de Eyal Ofer în 2003 în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro, turnul de 18 etaje este situat în imediata apropiere a catedralei Sf. Iosif din Capitală, iar finalizarea a avut loc în 2009. De atunci însă, imobilul nu a fost utilizat şi stă închis, iar în prezent există o decizie finală cu privire la demolarea clădirii, încă din 2017, însă procedura efectivă de demolare nu a început.
    De partea cealaltă, un pariu câştigător tot cu un „turn fantomă” a fost Tower Center International din Piaţa Victoriei – clădire care s-a confruntat cu peste 50 de litigii şi un dosar de insolvenţă şi care ulterior, în 2012, a fost preluată de Dragoş Bîlteanu şi Ioannis Papalekas – care erau deja atunci doi dintre cei mai puternici investitori din imobiliarele locale – în urma unei tranzacţii de circa 50 de milioane de euro.
    Imobilul, care prin înălţime domină Piaţa Victoriei, a fost dezvoltat de firmele Avrig 35 şi Industrialexport, care s-au judecat mai mulţi ani la diverse instanţe.
    Tranzacţia a fost complexă şi a fost bazată în primul rând pe o creanţă de aproape 190 de milioane de lei (circa 44 mil. euro) pe care Industrialexport o avea faţă de Tower Center Internaţional (TCI), firma dezvoltatoare.
    Această creanţă a fost cedată către Lorient Limited, firma lui Bîlteanu şi Papalekas înregistrată în Insulele Belize. Cei doi au preluat 87% din turnul de birouri prin convertirea unei părţi din această creanţă (128 mil. lei, echivalentul a 30 mil. euro) în acţiuni. Totodată, faţă de Alpha Bank a fost plătită o sumă de 17,5 mil. euro în contul unui credit acordat de banca elenă pentru construcţie.
    Cei doi au mai dezvoltat în Bucureşti proiectul UpGround din Pipera, iar Papalekas a răscumpărat tot în acea perioadă centrul City Mall, aflat în faliment, pentru 17,3 mil. euro după ce îl vânduse anterior crizei imobiliare cu 100 mil. euro.
    În 2014 Papalekas a continuat expansiunea – prin intermediul Globalworth, Papalekas a semnat în ultima lună acordurile pentru achiziţia a trei clădiri de birouri din Bucureşti – Green Court I, Nusco Tower şi UniCredit HQ –, tranzacţii cu o valoare cumulată de 133 mil. euro care au fost închise în următorul an. Tot atunci Globalworth a semnat pentru UniCredit HQ pentru 43 mil. euro.
    După doi ani în care pachetul de acţiuni deţinut de Ioannis Papalekas s-a redus treptat în cadrul Globalworth, omul de afaceri a marcat un exit prin vânzarea pachetului deţinut, însă cel puţin pentru moment rămâne CEO.
    Dezvoltatorul ceh CPI Property, Group SA deţinut de miliardarul Radovan Vitek, a ajuns marţi, 4 februarie, să deţină 27,7% din acţiunile Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia, după ce într-o singură zi a crescut cu aproape 11 puncte procentuale. Acum al treilea cel mai mare acţionar este dezvoltatorul german Aroundtown, cu 21,9% in acţiuni. Sud-africanii de la Growthpoint rămân cei mai mari acţionari din cadrul Globalworth, cu un pachet de 29,4% din acţiuni.
    Grupul ceh îşi majorase pe 31 ianuarie 2020 participaţia prin preluarea integrală a pachetului de acţiuni deţinut de fondatorul şi CEO-ul Globalworth, Ioannis Papalekas, care s-a retras astfel din acţionariatul companiei. Pentru pachetul de acţiuni CPI Property Group a plătit circa 280 mil. euro. Radovan Vitek controla anterior 6% din dezvoltatorul imobiliar.
    Potrivit anunţului publicat pe bursa londoneză, CPI Property Group a cumpărat în şedinţa de marţi, pe piaţa secundară, un pachet de 24,2 milioane acţiuni, reprezentând 10,9% din drepturile de vot în cadrul Globalworth. În urma acestei operaţiuni, Radovan Vitek deţine direct şi indirect 27,7% din Globalworth.
    CPI Property Group mai are în portofoliu şapte proiecte în România, dintre care cinci în Bucureşti, toate din domeniul rezidenţial în stadiu de proiect şi două în Iaşi, dintre care unul este Felicia Shopping City.
    Cel de-al treilea din board, după Ioannis Papalekas şi Dimitris Raptis, care a vândut luni acţiuni este Eli Alroy, director nonexecutiv al companiei, care a vândut 1,1 mil. acţiuni la preţul de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie de 10,67 mil. euro. După tranzacţie, Eli Alroy nu va mai deţine nicio acţiune în cadrul companiei. Anterior, tot luni, 3 februarie, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, a vândut un portofoliu de 559.640 de acţiuni la un preţ de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie estimată la 5,43 mil. euro. Potrivit datelor companiei, Dimitris Raptis a vândut aproximativ 40% din acţiunile pe care le deţinea.
    Luni dimineaţă în data de 3 februarie, Ioannis Papalekas anunţa că a vândut un portofoliu de 23.734.670 de acţiuni dezvoltatorului ceh CPI Property Group SA contra sumei de 230,2 mil. euro. În plus, la timpul vânzării, CPI a plătit încă 7,1 mil. euro în contul dividendelor ce vor fi încasate săptămâna viitoare alături de încă 39 mil. euro pentru acţiunile deţinute de Ioannis Papalekas prin intermediul Zakiono. Odată cu semnarea tranzacţiilor CPI a ajuns la 16,8% din acţiuni.
    Aroundtown are un portofoliu evaluat la peste 13 miliarde de euro şi 6,6 milioane de metri pătraţi de proprietăţi imobiliare. Din portofoliul nemţilor 56% din portofoliu reprezintă birourile, urmat de 28% hoteluri, 10% logistică şi 6% retail. Dezvoltatorul german deţine cele mai multe proprietăţi în Berlin (20% din portofoliu), München şi Frankfurt.
    În ceea ce priveşte valoarea portofoliului din România, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, declara în 2019 că până la finalul anului trecut va ajunge la 1,4 mld. euro, în funcţie de evoluţia lucrărilor la GW Campus şi Square.
    De asemenea, este de aşteptat ca pe radarul Globalworth să intre în curând şi proiectul de birouri Equilibrium construit de Skanska pe str. Gara Herăstrău de lângă Barbu Văcărescu.
    Proiectul Globalworth Square, construit lângă GW Plaza, pe terenul cumpărat anterior de la Nusco, va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 28.000 mp, va include 14 etaje de spaţii de birouri, trei niveluri subterane dedicate parcării, iar parterul va fi destinat facilităţilor, precum un restaurant şi diferite opţiuni de retail.
    Cel de-al doilea proiect care va demara în perioada următoare va fi construcţia celei de-a patra clădiri din ansamblul de birouri Green Court de pe str. Gara Herăstrău. De asemenea, tot în zonă, NEPI-Rockcastle, fondul care deţine mallul Promenada, a obţinut autorizaţia pentru a demara lucrările la subsolul viitorului proiect care include extinderea centrului comercial şi construcţia unei noi clădiri de birouri. Green Court D va avea o suprafaţă închiriabilă (GLA) de 16.000 de metri pătraţi, la care se adaugă 9.500 de metri pătraţi la subsol. Va fi în oglindă cu Green Court C şi va cuprinde subsol (trei niveluri), parter, 11 etaje şi un etaj tehnic. Bugetul investiţiei este de 23,5 mil. euro plus TVA. Finalizarea este estimată în 2020.
    Globalworth a înregistrat o creştere cu 161% a venitului operaţional net în 2018 în comparaţie cu anul anterior. În urma extinderii continue, atât în România, cât şi în Polonia, prin finalizarea de achiziţii, proiecte de dezvoltare şi încheierea de noi parteneriate, venitul operaţional net înregistrat de companie a crescut la 133.4 milioane de euro.
    Globalworth a finalizat construcţia celui de-al treilea turn al complexului Globalworth Campus, cel mai extins parc de birouri din ţară.
    Al treilea turn de pe bulevardul Dimitrie Pompeiu va găzdui birourile UniCredit Services şi o parte importantă a sediului Allianz. Mai exact două companii ale grupului german de asigurări îşi vor reloca activităţile din Bucureşti în noua clădire din cadrul proiectului office, după ce au închiriat împreună 9.200 mp: Allianz Services, o divizie a Allianz Technology SE şi Allianz Partners, entitatea B2B2C a grupului.
    După finalizarea primei clădiri din Globalworth Campus în 2017 şi a celei de-a doua în aprilie 2018, Tower 3, un turn înalt de 14 etaje şi cu două niveluri subterane, oferă nu mai puţin de 33.000 mp de spaţii de birouri de închiriat, dar şi 24.000 mp de spaţii sub nivelul solului. Complexul va îngloba şi o sală de conferinţe impozantă, de 1.800 mp, care va fi finalizată în cursul acestui an.
    Construcţia noii clădiri marca Globalworth a început în luna iunie 2018, iar proiectul a fost finalizat în ianuarie 2020, acesta fiind dezvoltat în întregime pe o perioadă de un an şi 7 luni. Parcul office pune la dispoziţia chiriaşilor, pe lângă birouri de calitate premium, şi un spaţiu de promenadă cu fântâni arteziene şi spaţii verzi.
    Proiectul Globalworth Campus include trei clădiri încadrate în clasa A, cu spaţii de birouri, retail şi diverse alte facilităţi, ce se întind pe o suprafaţă închiriabilă totală de peste 92.000 mp. Complexul a fost construit ca un areal gândit să ofere o experienţă de lucru complexă şi a fost ales ca soluţie office de companii precum Amazon, Mindspace, Honeywell, Dell, Ademco, Stefanini, P4Cards, Mazars, Chain IQ, Delphi sau Stradale, iar acum UniCredit şi Allianz.

  • VIOLETA LUCA, Meet the CEO: „Există o teorie – game theory – care spune că dacă faci alegerile corecte, nu contează ce fac ceilalţi, fiindcă tu vei câştiga jocul” – VIDEO

    În cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO organizat de Business MAGAZIN, Violeta Luca a povestit despre fiecare pas făcut în carieră, de la jobul part time în asigurări până la cel actual, de general manager al Microsoft România. Se autodescrie drept un „manager de creştere” şi nu unul „de restructurare”, are experienţă în vânzări, dar se consideră „un om de marketing” mai mult decât orice altceva. Care sunt însă elementele care au ajutat-o să ajungă în postura de a nu-şi căuta niciodată un loc de muncă?

  • Promisiunile CEO-ului Exxon de îmbunătăţire a rezultatelor, lovite de rafinării şi sectorul chimic

    Planurile CEO-ului Exxon, Darren Woods, de a restabili câştigurile celei mai mari companii de petrol şi gaze din SUA, au fost afectate de două domenii de business pe care acesta le cunoaşte foarte bine: substanţele chimice şi rafinarea, transmite Reuters.

    Exxon trebuie să imprumute sau să vândă active pentru a putea acoperi dividendele acţionarilor.

    A doua cea mai bine cotată la bursă companie de petrol, după Saudi Arabian Oil, Exxon a fost mult timp considerată una dintre companiile cel mai bine administrate şi care putea să gestioneze cel mai bine preţurile volatile.

    Aceste avantajele s-au diminuat în ultimii ani, odată cu scăderea veniturilor, cândva constante, din industria chimică.

    Acum doi ani, CEO-ul Woods promitea să restabilească veniturile, prin investiţii puternice în operaţiuni, chiar dacă rivalii au redus cheltuielile.

    Planul de potenţare a sectorului chimic, rafinării şi de creştere a producţiei de petrol au dus cheltuielile de capital la 35 de miliarde de dolari în acest an, în creştere de la 19 miliarde de dolari în 2016, cu un an înainte ca Woods să preia funcţia de CEO.

    În martie, anul trecut, el a aproximat încasări de 25 de miliarde de dolari pentru anul acesta şi de 31 de miliarde pentru 2021.

    Compania îşi va publica câştigurilor rezultatele trimestriale vineri.

  • Ce aduce 2020 pe piaţa asigurărilor?

    Anul 2019 a fost instabil pentru piaţa asigurărilor, în care jucătorii s-au concentrat atât pe diversificarea portofoliilor, cât şi pe digitalizarea proceselor interne şi externe, pentru a fi mai eficienţi şi a comunica mai simplu cu clienţii. Cu toate acestea, rezultatele paşilor făcuţi anul trecut se vor concretiza în anul 2020, acesta fiind anul în care asigurătorii îşi vor vedea rezultatele parteneriatelor clădite şi efectul unei concentrări mai mari pe segmentul asigurărilor de viaţă.
    Virgil Şoncutean, CEO-ul societăţii de asigurări Allianz-Ţiriac, prezentă în topul celor mai mari jucători din piaţa asigurărilor, atât pe segmentul asigurărilor generale, cât şi pe segmentul asigurărilor de viaţă, a explicat că viitorul îl reprezintă segmentul asigurărilor de viaţă, chiar dacă asigurările de tip Casco rămân în continuare printre principalele surse de profit pentru asigurători de pe piaţa locală. „2021 s-ar putea să fie anul în care vom deveni o companie cu peste 50% pondere asigurări nonauto şi life. Faptul că reuşim să absorbim şocuri sau efecte ale deciziilor pe care le luăm în cursul anului arată că mixul portofoliului este destul de echilibrat, iar acesta continuă să crească. Noi am investit foarte mult pe segmentul asigurărilor de viaţă pentru că vedem un deficit de protecţie financiară pe asigurările de viaţă foarte mare în România”, a spus Virgil Şoncutean.
    Asigurările de sănătate reprezintă un segment spre care jucătorii din piaţa asigurărilor se îndreaptă datorită potenţialului pe care îl are. „Asigurările de sănătate sunt o linie strategică. Există expertiză, apetit, cadrul legislativ este favorabil prin fiscalităţile existente, dar şi prin introducerea coplăţilor. Discuţii există şi cu legiuitorii pe partea de asigurări de sănătate. Ce este important pe piaţa asigurărilor de sănătate este ca expertiza jucătorilor să fie în creştere. Piaţa asigurărilor private de sănătate este încă la început. Toţi jucătorii declară public că vor să fie prezenţi, activi pe această piaţă. Într-o perspectivă pe termen mediu, poate să fie un contribuitor la finanţarea sistemului public”, a explicat CEO-ul Allianz-Ţiriac. În acest sens Virgil Şoncutean a dat exemplul Ordonanţei 114, care a fost introdusă fără a exista o minimă consultare. „Lipsa de dialog poate să nască monştri. Scopul este de a creşte piaţa, nu de a împărţi o felie mai mare dintr-un tort care scade. De multe ori se încearcă rezolvarea unei probleme pe termen scurt creând o problemă nouă pe termen lung, iar acest lucru este nesănătos. Asigurătorii pot contribui la înţelegerea consecinţelor pe termen lung dacă există comunicare şi transparenţă cu autorităţile.” Segmentul asigurărilor de sănătate este mult mai uşor înţeles de către clienţi, iar în continuare asigurările de tip corporate domină.
    O parte importantă a evoluţiei asigurărilor o reprezintă zona online. În momentul de faţă avem două platforme digitale, site-ul Allianz-Ţiriac, care include asigurări de locuinţe, Casco şi travel, şi platforma mobilă, care cuprinde asigurările RCA, Casco şi travel. Problema cu care te loveşti când vine vorba de poliţele de asigurări distribuite online este că produsul trebuie să fie suficient de simplu pentru a se putea tranzacţiona. Dacă produsul este mai complex, atunci intervine nevoia de a comunica cu un consilier sau asistent pentru explicaţii”, a adăugat Virgil Şoncutean.
    Cu toate acestea, CEO-ul Allianz-Ţiriac a scos în evidenţă că dinamica online-ului este superioară şi creşte cu o viteză mai mare decât compania, dar ponderea nu a depăşit 3-4% din volumul companiei.
    Schimbările care se văd în economie şi în vieţile oamenilor se resimt şi la nivelul pieţei asigurărilor, unde clienţii încep să rezilieze poliţe de asigurări de viaţă pentru că sunt de părere că nu mai au nicio legătură cu viaţa lor din prezent, iar suma acoperită nu mai are relevanţă. „De aceea trebuie să existe o interacţiune mai bună cu clienţii pentru a putea face un eventual update şi pentru a putea face poliţa relevantă în continuare. Scopul final nu este de a vinde cu orice preţ, ci să iei o decizie privind utilitatea poliţei, dacă îi trebuie clientului sau nu îi trebuie. Eu nu folosesc niciodată educaţia financiară precară ca o scuză, ci mai mult ca o autocritică. Ca industrie sunt de părere că nu am făcut suficient pentru a ajuta pe oricine să ia o decizie privind poliţele de asigurare”, a spus Virgil Şoncutean.

  • Jamie Dimon, CEO în cadrul JPMorgan, a câştigat anul trecut un salariu în valoare de 31,5 milioane de dolari, după ce banca la care lucrează a înregistrat profituri record în 2019

    Jamie Dimon, directorul executiv din cadrul JPMorgan – cea mai mare bancă din Statele Unite – a câştigat în 2019 un salariu total de 31,5 milioane de dolari, cu 1,6% mai mult faţă de anul anterior, în contextul în care banca a înregistrat venituri record, potrivit CNBC.

    Pachetul compensator include 1,5 milioane de dolari din salariu şi 30 de milioane din bonusuri de performanţă.

    2019 a fost un an de referinţă pentru JPMorgan. Profiturile de anul trecut au fost de 36.4 milioane de dolari, mai mult decât orice altă bancă din istorie, iar acţiunile au urcat cu peste 40%.

    Dimon a declarat săptămâna trecută că doreşte să conducă JPMorgan pentru încă cinci ani. Acesta este al doilea CEO din cadrul unei bănci mari din Statele Unite care să îşi publice venitul din 2019.

    Săptămâna trecută, banca de investiţii Morgan Stanley a declarat că directorul executiv James Gorman a câştigat un salariu de 27 de milioane de dolari, cu 7% mai puţin faţă de anul precedent.