Tag: carti

  • A trăit pe străzi şi a furat cărţi ca să poată învăţa, iar acum ţine discursuri alături de Dalai Lama.

    Ajunsă la 37 de ani, Murray a povestit pentru cei de la The Guardian că unele dintre cele mai vechi amintiri ale sale sunt legate de părinţii ei şi cum aceştia îşi cheltuiau banii pe cocaină sau heroină, în timp ce ea şi sora sa rămâneau fără mâncare zile de-a rândul. “Mâncam cuburi de gheaţă pentru că mai tăiau din foame”, îşi aminteşte Murray. “Într-o seară, am împărţit un tub de pastă de dinţi.”

    Mama ei spunea, tot timpul, că “viaţa va fi mai bună într-o zi”; când Murray avea 15 ani, mama ei a fost diagnosticată cu HIV şi a murit la scurt timp după.

    La 16 ani ajungea să trăiască pe străzi şi să fure mâncare pentru a supravieţui. “Furam însă şi cărţi, le citeam şi mă pregăteam pentru examene pe holul din casa unei prietene”, spune Murray.

    În ciuda situaţiei sale, tânăra a reuşit să obţină numai note de 10 şi a fost propusă pentru o bursă la Harvard oferită de cei de la New York Times. A absolvit universitatea în 2009 şi a devenit, în scurt timp, un speaker motivaţional de succes. De-a lungul anilor, a participat la evenimente alături de Bill Clinton, Tony Blair sau Dalai Lama.

    Liz Murray a aşternut toate aceste lucruri pe foaie, publicând cartea “Breaking Night: A memoir of forgiveness, survival, and my journey from homeless to Harvard”. Volumul a apărut în 2010 şi a ajuns imediat pe lista de bestseller-uri a celor de la New York Times.

  • Fascinaţia board games în era tehnologiei. Cine sunt românii care se joacă board games şi câţi bani fac producătorii de jocuri români

    Klaus Teuber era tehnician dentar în oraşul Darmstadt, Germania, în anii ’80 când a început să facă board game-uri elaborate în pivniţa sa, iniţial „pentru a evada. Mi-am creat propria lume”, a declarat el pentru The New Yorker. Teuber este creatorul celebrului Settlers of Catan, un joc care a devenit sursa de evadare nu numai pentru el, ci pentru milioane de oameni. Jocul a fost lansat în Germania în 1995 şi un an mai târziu şi în SUA. Acum este disponibil în 39 de limbi (inclusiv română) şi s-a vândut în peste 27 de milioane de unităţi la nivel mondial până acum.

    Board game-urile sunt jocuri de societate cu o istorie bogată, iar în ultimii ani şi-au croit drum şi spre novici, cei care nu sunt familiarizaţi cu aceste jocuri. Deşi tehnologia şi noile jocuri video ne ocupă din ce în ce mai mult timp, tot mai mulţi oameni se îndreaptă către plăceri mai „simple”, jocurile de societate care încurajează jocul împreună cu alţii şi interacţiunea faţă în faţă.

    Piaţa jocurilor board game a crescut timp de şapte ani consecutivi, ajungând să devină o industrie de aproape 1,5 miliarde de dolari în SUA şi Canada. Vânzările de aşa-numite jocuri de hobby în SUA şi Canada au ajuns la 1,44 miliarde de dolari în 2016, marcând un avans de 21% faţă de 2015, potrivit unui raport compilat de compania de cercetare de piaţă ICv2. Compania defineşte aceste jocuri de hobby drept produse pentru gameri (board game-uri, jocuri de cărţi etc.) şi care sunt vândute de obicei în magazine specializate.

    Presa străină a declarat că avem parte de o renaştere a fenomenului board game. Un studiu publicat de The Guardian arată că între 2010 şi 2014 achiziţiile de astfel de jocuri au crescut, în fiecare an, cu 25%-40% la nivel global. „Piaţa globală de board game înregistrează o creştere anuală de peste 20% pe an de aproape un deceniu şi mai are loc să crească”, este de părere Andrei Novac, fondatorul NSKN Games, producător de board game-uri. El pune succesul jocurilor în această eră a tehnologiei pe seama faptului că oamenii vor şi simt nevoia de socializare. „Jocurile de societate te «forţează» să stai faţă în faţă, să vorbeşti, să te apropii de prieteni, familie sau de simple cunoştinţe.”

    Andrei Dordea, unul dintre fondatorii AfterRace Games, alt producător de board games din România, crede că succesul jocurilor de societate se datorează tocmai tehnologiei, „şi fricii, poate îndreptăţite, că pierdem controlul. Natura este guvernată de echilibru, iar oamenii au nevoie de oameni. Cred că la o masă contează mai puţin jocul şi mai mult cu cine îl joci. Iar board game-urile creează această premisă”. La nivel european, cele mai mari pieţe pentru jocuri şi jucării sunt Marea Britanie (3,8 mld. euro), Franţa (3,5 mld. euro), Germania (3,4 mld. euro). La subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri conduce Franţa cu 478 mil. euro, urmată de Germania cu 425 mil. euro şi de Marea Britanie cu 319 mil. euro, conform Euromonitor.

    Un argument pentru creşterea în popularitate a jocurilor de societate este dat de Milton Griepp, managerul ICv2, care consideră că „oamenii sunt mai puţin interesaţi să se uite la ecrane după muncă şi mai interesaţi de interacţiunea faţă în faţă”. Iar Costin Manolescu, unul dintre promotorii jocurilor de societate de pe plan local, consideră că „board game-urile aduc o componentă ludică, dar şi de socializare. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să evadeze din rutina cotidiană, iar acestea sunt o alternativă”. Tot Manolescu explică faptul că la creşterea veniturilor vânzătorilor şi producătorilor a ajutat şi prezenţa acestor jocuri în hipermarketuri, librării sau cafenele. „Considerabil cred că au contribuit şi evenimentele dedicate, precum târguri de profil, campionate naţionale sau concursuri cu premii”, adaugă el.

    Dacă în Germania sau SUA aceste tipuri de jocuri sunt populare de mulţi ani şi nu numai în rândul copiilor, ci şi al tinerilor şi adulţilor, în România fenomenul abia se prinde contur.  Piaţa totală de jucării şi jocuri din România este estimată de Euromonitor pentru 2017 la 155 mil. euro, cu un avans de 5% faţă de 2016, în timp ce „felia” de jocuri şi puzzle-uri, ce include şi jocurile de societate, este estimată la 15,4 milioane de euro în 2017, mai mult cu 7,5% faţă de 2016, potrivit Euromonitor.

    De fapt, în ultimii cinci ani piaţa locală de jocuri şi jucării a crescut cu 39%, iar subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri a ţinut pasul, înregistrând un avans de 38,2% pentru aceeaşi perioadă.

    Daniel Indru, un utilizator al unui forum dedicat pasionaţilor de board game-uri, a realizat o analiză a pieţei de board game-uri din România din 2010; şapte ani mai târziu a analizat aceste date. „Curiozitatea e oarecum o deformaţie profesională, deoarece am lucrat aproape opt ani în programarea producţiei şi în warehouse management, de unde am rămas cu mici manii mai mult sau mai puţin obsesive”, îşi argumenta el demersul în 2010. Potrivit lui, în 2010 existau şase magazine specializate, ce aveau în ofertă aproximativ 450 jocuri diferite. Două dintre ele mai există şi azi (Red Goblin şi Taraba de Jocuri), două au dispărut (Boardmaster şi Regina & Nebunul) şi alte două şi-au reprofilat activitatea şi nu mai fac vânzare retail. În 2017 există mult mai mulţi retaileri pe piaţă şi câţiva dintre ei au peste 1.000 jocuri diferite pe stoc.

    „La nivel mondial are loc o renaştere a fenomenului. În România de abia a ajuns fenomenul, deci nu cred că e vorba de o renaştere, ci doar de o popularizare a lui. Totul a început prin 2006 şi de la an la an a crescut simţitor”, explică şi Alexandru Trofin, fondatorul Lex Shop din Iaşi.

    Business MAGAZIN s-a uitat pe cifrele câtorva magazine specializate în comerţul de board game-uri şi a constatat o creştere a veniturilor şi a profitului net. Chiar dacă sumele nu sunt tocmai mari (veniturile se învârt în jurul a 1,5 – 3 milioane de lei pentru anul 2016, potrivit datelor disponibile la Ministerul de Finanţe), se poate vedea o tendinţă de creştere a fenomenului, şi, implicit, a afacerilor din această zonă.

    O modalitate de popularizare a fenomenului de board game-uri este prin organizarea târgurilor de profil, unde sunt promovate atât jocurile, comerţul, cât şi creativitatea celor pasionaţi de boardgame design. Deocamdată, în România există doar un singur târg de acest fel, numit Zilele Jocurilor, organizat de trei ani la Târgu-Mureş. Acest târg ar putea deveni, la o scară mai mică, echivalentul celui mai mai târg de acest gen, respectiv Spil din Essen, Germania, unde numărul participanţilor îl depăşeşte pe al locuitorilor oraşului. Târgul din Germania este cel mai important la nivel european.

    Astfel Spiel des Jahres din Germania este cea mai aşteptată competiţie pentru iubitorii de board games, un fel de Oscar pentru creatorii de jocuri. Un juriu testează jocurile lansate în anul respectiv, apoi stabileşte distincţii precum Jocul anului. Un asemenea premiu echivalează cu o creştere semnificativă a vânzărilor şi a popularităţii jocului. Catan, Carcassonne, Dixit, Ticket to Ride sunt câteva dintre titlurile premiante la Spiel des Jahres; se numără şi printre cele mai populare la ora actuală.
    „Se iau în calcul toate jocurile apărute pe anumite pieţe europene şi se acordă anumite premii; dacă primeşti o distincţie, vinzi 10.000 de jocuri instant. Ar fi minunat dacă am putea duce jocurile noastre pe acele pieţe pentru a putea fi luaţi în considerare”, spun soţii Andrei şi Karin Şerban, creatorii jocurilor Ritualia şi Sezonia.

    Deşi pare paradoxal, popularitatea jocurilor de societate a sporit şi datorită tehnologiei. Multe din cele care apar sunt finanţate chiar de jucătorii pasionaţi. Kickstarter, platforma de crowdfunding, a devenit o sursă importantă de finanţare pentru creatorii de board game-uri. Mulţi dintre cei care au o idee şi o şi pun în practică realizând un prototip merg pe Kickstarter pentru a strânge banii necesari producţiei. Reţeta pare a avea succes, iar cifrele dovedesc asta.

    Proiectele de la categoria de jocuri de pe Kickstarter au atras cele mai importante finanţări: din 2009 până în 2016, au primit aproape 500 de milioane de dolari. În funcţie de finanţare, alte tipuri de proiecte care au trezit interesul investitorilor au venit din domeniile tehnologie (448 mil. dolari) şi design (435 mil. dolari). Sigur, categoria de jocuri conţine şi jocuri video, dar banii primiţi de acestea sunt puţini în comparaţie cu banii primiţi de board game-uri. Un motiv pentru care astfel de jocuri au succes se datorează faptului că oamenii finanţează producţia jocului, nu concepţia acestuia. Totul e gata, este nevoie doar de bani pentru a putea comanda fabricii producţia efectivă a acestuia. „Cu ajutorul platformelor de crowdfunding  jocurile au prins aripi şi dacă în 2011 se lansau 400 de jocuri noi pe an, acum numărul este de zece ori mai mare”, este de părere Andrei Novac, fondatorul companiei de board game-uri NSKN Games.

    În 2011, cel mai bine finanţat board game a primit 70.000 dolari; acum, recordurile de finanţare au fost primite de Kingdom Death (au cerut 100.000 de dolari şi au primit 12,4 milioane de dolari) şi Exploding Kittens (au cerut 10.000 de dolari şi au primit 8,8 milioane de dolari). Totuşi, piaţa locală este încă la început, pe de o parte pentru că românii nu au acces la Kickstarter (companiile din România nu pot demara campanii pe platformă), dar şi pentru că românilor le lipseşte tradiţia de jocuri de societate pe care o au alţii, de pildă germanii.

    „Există, fară îndoială, un boom în popularitatea board game-urilor în ultimii ani. Paradoxal, o «vină» importantă o poartă digitalul, platformele de crowdfunding devenind o adevărată piaţă de producţie şi desfacere. Retailul rămâne încă la putere, dar cumva aş forţa o comparaţie între TV-ul clasic şi internet TV”, explică Andrei Dordea, cofondator al companiei de board game-uri AfterRace.

    Joaca în România

    Adrian Cîrstea a descoperit jocul Settlers of Catan în 2004, datorită unui fost coleg de şcoală. El şi alţi prietenii de-ai săi au fost încântaţi de joc şi „având legătură cu lumea tipografică am decis că merită să facem o încercare de a populariza acest joc de societate în România, prin traducerea în limba română”. A reuşit să obţină licenţa pentru acest joc, iar la finalul lui 2006 a apărut versiunea localizată a jocului Catan; în 2009 au fost produse în română şi două extensii ale jocului de bază. Cîrstea este şi fondatorul magazinului specializat Ideal Board Games, ale cărui venituri au fost de 2,9 milioane de lei în 2016, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

    În momentul de faţă, există mai multe magazine care vând board games, unele specializate, precum cutia.ro, ludicus.ro sau Regatul Jocurilor, iar altele includ în ofertă aceste tipuri de jocuri, precum Cărtureşti sau Librarium. Grupul de magazine Lex are o componentă de retail fizic, Lex Hobby Store, care vinde produse de mai multe tipuri  de la rechizite şcolare la jocuri de societate. Lex Shop este magazinul online care din 2016 a fost desprins din Lex Hobby Store. „Prin Lex Games facem distribuţie şi pe asta ne vom axa cel mai mult în anii care vin. Deja în 2018 am scos pe piaţă şase jocuri în română şi nu ne vom opri aici. Ne vom extinde gama de produse. Momentan distribuim jocuri de societate, figurine colecţionabile, puzzle-uri şi produse hobby art”, spune fondatorul magazinului, Alex Trofin.

    El susţine că jocul cel mai vândut este Catan, urmat de cele de petrecere, precum Exploding Kittens sau Şeriful din Nottingham. „Mai sunt şi cei care au încercat jocurile astea şi vor să treacă la următorul nivel, către jocuri complexe, ca Alchimiştii sau Pulsar 2849.”

    Alexandru-Ovidiu Manea a deschis magazinul Regatul Jocurilor după o provocare lansată de un prieten. „Eram în căutarea unor jocuri şi devenise frustrant că nu reuşeam să le găsim în România, aşa că ne-am gândit să deschidem noi un magazin. Două zile mai târziu au început procedurile pentru deschiderea firmei, iar peste două luni a pornit totul”, îşi aduce aminte fondatorul magazinului de board game-uri Regatul Jocurilor.

    El pune popularitatea jocurilor de societate pe seama recomandărilor „din gură în gură sau mai bine zis de la masă la masă”. Totuşi, Manea consideră că fenomenul este încă la început pe plan local, din cauza „mentalităţilor învechite ale românilor legate de board game-uri. Cei mai mulţi consideră că sunt pentru copii sau nu sunt încrezători în jocuri de acest gen”. De aceea, jocuri cu vechime mare precum Catan au intrat greu pe piaţa din România. „Românul este foarte precaut la cumpărături şi este foarte sceptic la jocuri.”

    Costin Manolescu este programator, pasionat de board game-uri şi promotor al acestor jocuri. El a susţinut mişcarea prin înfiinţarea în 2009 a unui blog unde sunt prezentate diferite jocuri, se traduc regulamente şi manualele jocurilor în limba română şi sunt promovate evenimentele legate de board game-uri. „Începând cu 2012 am început proiectul Jocul Anului în România şi, timp de şase ani, am oferit premii celor mai bune jocuri nominalizate de jucătorii români.”

    Andrei Şerban, creatorul board game-urilor Ritualia şi Sezonia, este de părere că „suntem o societate care a jucat Bunul Gospodar, Monopoly şi Nu te supăra, frate. Încă suntem la început la categoria board game-uri. De obicei, adulţii români se rezumă la jocuri precum remi sau renţ”.

    Toate jocurile sunt făcute pentru a fi jucate împreună cu alţi oameni, dar există două mari cateogrii. Jocurile de societate de tip euro-style au în general reguli simple, „nu înseamnă însă că au şi complexitate mică”, care accentuează strategia în detrimentul temei, minimalizează norocul şi conflictul, preferă teme economice în loc de militare şi în general păstrează toţi jucătorii la masă până la sfârşit, explică Costin Manolescu. Pe lângă acestea, mai sunt jocurile „americane”, care scot în evidenţă teme fantasy sau militare, se bazează şi pe noroc şi pe conflict între jucători şi permit eliminarea din joc a unui concurent. „Din ce am observat, românii preferă jocurile de tip euro. Cele mai cunoscute şi populare jocuri din România sunt: Catan, Carcassonne, Activity, Dixit, Rezistenţa, Saboteur, Ticket to Ride, Cards Against Humanity”, spune Manolescu, care precizează că în cafenele şi ceainării predomină jocurile de petrecere precum Activity, Dixit sau Saboteur.

    Competiţia de la ora ceaiului

    „Multe grupuri mari (opt-zece persoane) aleg jocurile de petrecere, cele mai căutate fiind Activity, Alias, Nume de Cod. Cealaltă categorie de jucători care se diferenţiază sunt cei «serioşi», care optează în general pentru clasicele Catan, Carcassonne, Cluedo, Ticket to Ride, sau mai complexe  Pirate’s Cove, Insula lui Skye, chiar şi D&D”, explică Mirela Iordan preferinţele românilor în materie de jocuri. Ea a preluat de curând, împreună cu Alex Gingu, cafeneaua Aria Cafe, unul dintre locurile din Bucureşti unde pasionaţii de jocuri se pot întâlni pentru un joc. Localul a fost gândit de la început ca spaţiu de joacă de board game-uri. „Atât noi, cât şi foştii asociaţi avem în comun în primul rând pasiunea pentru jocurile de societate şi dorinţa de a scoate puţin oamenii din mediul online, care ne acaparează pe zi ce trece”, spune ea.

    Aşadar, o nişă care a înflorit odată cu expansiunea jocurilor de societate este cea a localurilor care oferă jocuri pentru închiriat şi a cafenelelor care pun la dispoziţia clienţilor fel de fel de jocuri. Primele locaţii de joacă (ceainării şi cafenele) au început să apară prin 2011, iar acum sunt cu zecile în Capitală şi toate marile oraşe din România au cel puţin un loc pentru astfel de activităţi.

    Un exemplu atipic îl constituie asociaţii din afacerea Le&Le Games, care au pornit cu un magazin de board games în Târgu-Mureş, apoi au decis să deschidă şi un club de joacă. „Le&Le Games au deschis un pub uriaş, unde pasionaţii se pot juca; voiau să promoveze magazinul, dar planurile s-au schimbat. Au dezvoltat o comunitate, iar acum foarte multă lume vine la bar să joace şi cele mai mari câştiguri ale afacerii se datorează consumaţiei”, spune Karin Serban, cocreatoarea jocului românesc Sezonia, realizat de ADK Games.

    „Clienţii, cu mici excepţii, ne aleg tocmai pentru varietatea jocurilor şi pentru atmosfera colorată şi relaxată. Până în 5% dintre grupuri vin doar să discute”, spune Mirela Iordan, care precizează că investiţia în jocuri se amortizează într-un timp lung, „deoarece taxa de joc se aplică doar în weekend şi are o valoare modică, de 2 lei pe persoană”.

    Tot ea adaugă că majoritatea clienţilor Aria Cafe sunt tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani şi că fetele fac majoritatea rezervărilor. „Vorbind însă despre board gamerii înrăiţi, aceştia se situează în intervalul de vîrstă 25-35 şi ies în evidenţă prin gradul de cunoştinţe şi implicare de care dau dovadă. De la ei aflăm în general ultimele noutăţi în domeniu”, spune Mirela Iordan, care adaugă că în acest an plănuieşte să organizeze evenimente de board games şi campionate.

    „Cei de peste 45 de ani nu ies din raza Monopoly, remi, şah, iar cei sub 25 de ani nu prea ştiu de board game-uri”, este de părere Alexandru-Ovidiu Manea, fondatorul Regatul Jocurilor. Andrei Novac, creatorul NSKN Games, spune că amatorul de board game-uri din România este  „probabil acel «geek» care a descoperit jocurile în liceu sau facultate”. Profilul acesta nu se aplică şi pentru jucătorul din SUA, crede el, pe care-l vede drept „persoană cu familie, care vrea să-şi educe copiii cu jocuri moderne. Este vorba despre adulţi care dispun de suficienţi bani ca să poată investi masiv într-un hobby care nu este ieftin”.

    Exacerbarea pasiunii pentru joc

    Majoritatea jocurilor de societate din cafenele şi din casele oamenilor nu sunt produse în România şi nici gândite de creiere româneşti, ci sunt variante traduse în limba română. Totuşi, în peisajul românesc se găsesc câţiva designeri români de board games. Punctul comun al celor cu care am vorbit este pasiunea pentru board game-uri.

    Andrei Novac este de profesie IT-ist şi de câţiva ani locuieşte în Polonia. În aprilie 2011, împreună cu trei prieteni a înfiinţat NSKN Games, cu sediul la Bucureşti şi biroul în Polonia. De atunci, tinerii au lansat deja şapte jocuri (fără a pune la socoteală extensiile) şi lucrează la încă patru. El este printre puţinii inventatori de board game-uri şi au şi monetizat produsul; concret, în cazul lor vânzările au ajuns la jumătate de milion de euro atât în 2016, cât şi 2017.

    Primul joc lansat a fost în 2011, după doi ani de design şi dezvoltare. „Am fost înconjurat de prieteni care preferau să îşi petreacă timpul liber dedicându-se jocurilor de societate şi am descoperit o pasiune care mi s-a părut în acelaşi timp şi o oportunitate de afaceri.” Cea mai mare parte a jocurilor dezvoltate de NSKN Games ajung în Statele Unite şi Canada (în jur de 45%), susţine Novac, iar a doua piaţă de desfacere pentru ei este Europa de Vest, în special Germania, Marea Britanie şi Franţa. Tot el menţionează şi că Polonia este o piaţă atrăgătoare pentru creatorii de jocuri, mai cu seamă pentru că are un ritm de creştere însemnat. „Am intrat şi pe piaţa din China, care este de asemenea în creştere foarte rapidă. Practic, aceste ţări împreună acoperă aproape 90% din veniturile noastre.”

    Andrei Novac consideră că piaţa de board game-uri este interesantă, „dar aflată încă în stadiu incipient. Noi am avut o cifră de afaceri de aproximativ jumătate de milion de dolari în ultimii doi ani, dar preconizăm o dublare în 2018. Ca profitabilitate, fiindcă vindem produse, nu servicii, suntem limitaţi la 12-17%”. În acest moment, în firma înfiinţată de Novac în România şi mutată în Polonia lucrează patru polonezi şi un român. „Sunt şi motive personale, şi motive care ţin strict de afaceri. În primul rând, a fost aproape imposibil să găsim angajaţi cu experienţă în jocuri de societate, sau măcar oameni dispuşi să facă un efort major şi să înveţe repede”, spune Novac, care adaugă faptul că piaţa de board game-uri din Polonia este mult mai avansată faţă de cea din România, iar cifrele confirmă ideea. Piaţa totală de jocuri din Polonia este de 3,5 ori mai mare decât cea locală, ajungând la o valoare de 546 milioane de euro, potrivit Euromonitor. În acelaşi timp, piaţa de jocuri şi puzzle-uri din Polonia este aproape de 67 milioane de euro, de peste patru ori mai mare decât cea locală.

    Un alt exemplu de pasiune transformată în afacere este ADK Games, compania lui Andrei şi Karin Şerban, doi arhitecţi care au simţit nevoia să-şi creeze propriile jocuri. „Jucând alte jocuri, am simţit că lipsesc anumite elemente”, spune Andrei Şerban. El este creierul din spatele Ritualia, un board game inspirat din cartea lui Eliade „Tratat de istorie a religiilor”. „Am observat nişte algoritmi în opera lui şi mi s-a părut că se pot transpune bine într-un joc şi de aici a ieşit Ritualia”, adaugă el.

    Al doilea joc al celor doi este Sezonia; se adresează copiilor şi a fost realizat de Karin Şerban împreună cu fiica celor doi. „Fiica mea a participat şi i s-a părut foarte interesant; nouă ni s-a părut foarte important să o implicăm în procesul creaţiei, mai cu seamă din prisma perspectivei ei, de copil, care vede altfel lucrurile decât adulţii”, spune ea. Incubarea ideilor pentru cele două jocuri a durat aproximativ doi ani, iar la finalul lui decembrie 2016 cele două jocuri erau gata pentru sezonul cadourilor de Crăciun. „Noi nu ştiam că dacă vrem să intrăm în magazine pe perioada cadourilor trebuia să fim gata de pe 1 octombrie”, spune Andrei Şerban.

    Cei doi au preferat să creeze un joc 100% românesc, doar pionii fiind realizaţi într-o fabrică din China, deoarece, potrivit celor doi, era imposibil să fie făcuţi în ţară. „O fabrică de ambalaje şi cadouri ne-a făcut cartoanele; sunt prieteni de-ai noştri şi am lucrat cu toţii. După ce muncitorii au plecat acasă, am stat noaptea la aparatele de tăiat. Am încercat să producem 1.000 de bucăţi din fiecare joc, dar am reuşit să producem în jur de 800 din fiecare”, îşi aduce aminte Karin Şerban.

    Pentru ei, totul a fost la început o joacă şi nu intenţionau să facă un business din asta, dar după mai multe runde de jocuri cu apropiaţii şi un feedback bun, au decis că ar merita să-şi facă produsul cunoscut. Totuşi, vânzările s-au lăsat aşteptate. „De obicei, cei care joacă jocurile sunt foarte încântaţi şi le cumpără. În rest, se vinde foarte puţin, pentru că nu este cunoscut”, spun cei doi antreprenori, care precizează că profitul este foarte mic. „Dacă pui o marjă de profit de 10-15% şi vin magazinele şi pun încă 100%, se ajunge la un preţ prea mare”, explică Andrei Şerban.

    Din cele două jocuri au vândut cumulat în jur de 250 de exemplare, cel mai bine primit fiind Sezonia. „A fost foarte greu să intrăm în Cărtureşti. Vindem şi la Librarium, magazine de specialitate şi am pus şi pe eMAG”, spun ei. O soluţie ar fi să ducă jocurile pe pieţele externe, mature, dar şi aici s-au lovit de un zid. „Am întrebat distribuitorii care aduc jocuri în România cum facem să putem exporta jocul Sezonia. Ne-au spus că nu pot să facă asta, că nu ştiu cum ar proceda, deoarece nu se produc jocuri în România care să fie exportate”, explică cei doi. Pe lângă un număr mai mare de amatori de board game-uri găsiţi pe pieţele externe, prezenţa lui acolo este necesară pentru a putea fi luat în considerarea în competiţia Spiel des Jahres, cea mai importantă din domeniu.

    Cei doi antreprenori mărturisesc că au investit câteva zeci de mii de euro în producţia celor două jocuri. O parte din sumă s-a dus către comandarea de pioni pentru 6.000 de seturi (câte 3.000 pentru Ritualia şi Rezonia); „aşadar investiţia a fost mult mai mare decât ar fi fost necesară, o recuperam dacă vindeam 1.000 de bucăţi”, spune Karin. Ea este completată de Andrei: „În momentul de faţă afacerea noastră pare o investiţie foarte proastă, dar speranţa mea este că ceea ce avem acum nu se va strica în timp. Jocurile nu se devalorizează”.

    Un alt element de care cei doi s-au lovit pentru publicarea jocului Sezonia este legea defectuoasă din România. Ei au mărturisit că au găsit în lege menţiunea că produsele destinate copiilor trebuie testate de un anumit organism specializat în aşa ceva. „Am sunat la minister şi ei nu ştiau de existenţa acestui organism. După mai multe telefoane, am reuşit să facem testele la ANPC”, spune Karin Şerban.

    Andrei Şerban spune că, din punctul de vedere al businessului, nu ar recomanda unui pasionat să-i urmeze exemplul şi să încerce să facă o afacere. „Recuperarea investiţiei durează foarte mult. Pentru cineva cu venituri mari probabil realizarea unui joc este o investiţie bună pe termen lung, altfel nu recomand. Noi sperăm să recuperăm investiţia în trei ani. Şi sper ca faima jocurilor să se răspândească de la oameni care se joacă.” La rândul său, jocul de societate Triathlon Series, creat de compania AfterRace Games, a venit ca o îmbinare a două pasiuni ale lui Andrei Dordea şi ale altor trei prieteni: cea pentru sport, triatlon în special, şi cea pentru board game-uri. „Ideea şi unele mecanisme au stat în background cam zece ani. Ceea ce nu ştiam e că ne vom apuca de sport şi că va deveni noul viciu. Acest lucru s-a întâmplat de şase ani încoace. Cele două traiectorii, aparent paralele, s-au întâlnit în AfterRace Games”, spune Dordea.

    La fel ca şi în cazul arhitecţilor care au creat Ritualia şi Sezonia, şi Triathlon Series a apărut mai mult ca un proiect secundar al businessului principal: Scriptmedia, o agenţie de advertising. „Boardgame-ul s-a născut ca un proiect boem, un pariu câştigat cu noi, cum că ne facem timp, printre proiecte şi clienţi, să ne urmăm şi visurile.” Andrei Dordea spune că agenţia are multe proiecte sportive şi că jocul a funcţionat şi ca instrument de marketing. „Considerăm că, după un an şi jumătate de la lansare, ne-am recuperat investiţia iniţială şi de marketing de 50.000 de euro”, adaugă el. Ei au lansat jocul chiar în cadrul târgului de la Essen şi prima mare comandă a venit din Asia, pentru pieţele din Singapore şi Malaysia. Punctul maxim de cerere pentru joc a fost de 150 de unităţi pentru pieţele din Asia şi încă 150 pentru România. „Acum vindem în toată lumea, pieţele din Statele Unite şi Marea Britanie fiind cel mai interesate”, explică Dordea, care leagă gradul de interes pentru joc de apetitul mare pentru activităţi sportive în aceste pieţe.

    Tocmai pentru că jocul are un element sportiv, publicul ţintă pentru Triathlon Series este puţin diferit faţă de cel clasic, mai degrabă sportivul amator şi mai puţin jucătorul avid de board game-uri. „Producţia se face în România, acesta fiind al doilea pariu câştigat: să facem un produs unic în lume, 100% românesc, în tot procesul de la idee la execuţie”, spune el.

    Ce presupune, mai exact, procesul de realizare a jocurilor? Cum se creează un board game? În primul rând, este nevoie de un concept, de mecanisme şi reguli clare de joc, şi această parte este de obicei făcută în totalitate de inventatorul jocului. Apoi se trece la etapă de testare şi modificare, „până în momentul în care considerăm că avem un produs competitiv şi interesant, eventual unic”, spune Novac.  

    „Idee, temă, mecanism, optimizare, testare şi multă distracţie”, enumeră Andrei Dordea ingredientele necesare în acest demens. El precizează că apoi se urmează paşii clasici ai lansării oricărui produs: producţie, depozitare, distribuţie, marketing, comunicare. „Este singurul joc din lume inspirat din triatlon şi ceea ce e cert este că va rămâne primul.”

    În hora jocurilor de societate se prind din ce în ce mai mulţi jucători la nivel global, chiar şi români, chiar dacă sunt cu mulţi paşi în urma germanilor sau americanilor, jucători cu tradiţie. Fondatorul NSKN Games crede că este greu de prezis viitorul industriei, dar spune că nu sunt ameninţări „existenţiale pentru industria de board game-uri şi nici nu cred că vor apărea curând. Eu sper ca jocurile pe tablă să ajungă măcar la un sfert din popularitatea celor video”.

    Andrei Dordea spune că „o seară de joc este un context pentru relaxare, o experienţă unică de fiecare dată, iar acest gen de «retreat» social va fi căutat şi într-un viitor controlat, parcă mai mult ca niciodată de viteza şi nevoia de reacţii rapide, care, fără un balans, te secătuiesc de energie”.

    Jocurile de societate reprezintă o întoarcere la orginile jocului, mai umane, cu un grad mare de interacţiune socială la care mulţi oameni tânjesc în era jocurilor video şi a entertainmentului pe ecrane. Accesul către platforme de crowdfunding a uşurat drumul de la idee la produs şi, în acelaşi mod în care jocurile video indie sunt pe val, din ce în ce mai multă lume îndrăzneşte să dea viaţă ideilor de jocuri de societate, ceea ce duce la o diversitate mai mare, capabilă să satisfacă cerinţele unei pieţe cu tot mai mulţi consumatori.
     

  • Fascinaţia board games în era tehnologiei

    Klaus Teuber era tehnician dentar în oraşul Darmstadt, Germania, în anii ’80 când a început să facă board game-uri elaborate în pivniţa sa, iniţial „pentru a evada. Mi-am creat propria lume”, a declarat el pentru The New Yorker. Teuber este creatorul celebrului Settlers of Catan, un joc care a devenit sursa de evadare nu numai pentru el, ci pentru milioane de oameni. Jocul a fost lansat în Germania în 1995 şi un an mai târziu şi în SUA. Acum este disponibil în 39 de limbi (inclusiv română) şi s-a vândut în peste 27 de milioane de unităţi la nivel mondial până acum.

    Board game-urile sunt jocuri de societate cu o istorie bogată, iar în ultimii ani şi-au croit drum şi spre novici, cei care nu sunt familiarizaţi cu aceste jocuri. Deşi tehnologia şi noile jocuri video ne ocupă din ce în ce mai mult timp, tot mai mulţi oameni se îndreaptă către plăceri mai „simple”, jocurile de societate care încurajează jocul împreună cu alţii şi interacţiunea faţă în faţă.

    Piaţa jocurilor board game a crescut timp de şapte ani consecutivi, ajungând să devină o industrie de aproape 1,5 miliarde de dolari în SUA şi Canada. Vânzările de aşa-numite jocuri de hobby în SUA şi Canada au ajuns la 1,44 miliarde de dolari în 2016, marcând un avans de 21% faţă de 2015, potrivit unui raport compilat de compania de cercetare de piaţă ICv2. Compania defineşte aceste jocuri de hobby drept produse pentru gameri (board game-uri, jocuri de cărţi etc.) şi care sunt vândute de obicei în magazine specializate.

    Presa străină a declarat că avem parte de o renaştere a fenomenului board game. Un studiu publicat de The Guardian arată că între 2010 şi 2014 achiziţiile de astfel de jocuri au crescut, în fiecare an, cu 25%-40% la nivel global. „Piaţa globală de board game înregistrează o creştere anuală de peste 20% pe an de aproape un deceniu şi mai are loc să crească”, este de părere Andrei Novac, fondatorul NSKN Games, producător de board game-uri. El pune succesul jocurilor în această eră a tehnologiei pe seama faptului că oamenii vor şi simt nevoia de socializare. „Jocurile de societate te «forţează» să stai faţă în faţă, să vorbeşti, să te apropii de prieteni, familie sau de simple cunoştinţe.”

    Andrei Dordea, unul dintre fondatorii AfterRace Games, alt producător de board games din România, crede că succesul jocurilor de societate se datorează tocmai tehnologiei, „şi fricii, poate îndreptăţite, că pierdem controlul. Natura este guvernată de echilibru, iar oamenii au nevoie de oameni. Cred că la o masă contează mai puţin jocul şi mai mult cu cine îl joci. Iar board game-urile creează această premisă”. La nivel european, cele mai mari pieţe pentru jocuri şi jucării sunt Marea Britanie (3,8 mld. euro), Franţa (3,5 mld. euro), Germania (3,4 mld. euro). La subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri conduce Franţa cu 478 mil. euro, urmată de Germania cu 425 mil. euro şi de Marea Britanie cu 319 mil. euro, conform Euromonitor.

    Un argument pentru creşterea în popularitate a jocurilor de societate este dat de Milton Griepp, managerul ICv2, care consideră că „oamenii sunt mai puţin interesaţi să se uite la ecrane după muncă şi mai interesaţi de interacţiunea faţă în faţă”. Iar Costin Manolescu, unul dintre promotorii jocurilor de societate de pe plan local, consideră că „board game-urile aduc o componentă ludică, dar şi de socializare. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să evadeze din rutina cotidiană, iar acestea sunt o alternativă”. Tot Manolescu explică faptul că la creşterea veniturilor vânzătorilor şi producătorilor a ajutat şi prezenţa acestor jocuri în hipermarketuri, librării sau cafenele. „Considerabil cred că au contribuit şi evenimentele dedicate, precum târguri de profil, campionate naţionale sau concursuri cu premii”, adaugă el.

    Dacă în Germania sau SUA aceste tipuri de jocuri sunt populare de mulţi ani şi nu numai în rândul copiilor, ci şi al tinerilor şi adulţilor, în România fenomenul abia se prinde contur.  Piaţa totală de jucării şi jocuri din România este estimată de Euromonitor pentru 2017 la 155 mil. euro, cu un avans de 5% faţă de 2016, în timp ce „felia” de jocuri şi puzzle-uri, ce include şi jocurile de societate, este estimată la 15,4 milioane de euro în 2017, mai mult cu 7,5% faţă de 2016, potrivit Euromonitor.

    De fapt, în ultimii cinci ani piaţa locală de jocuri şi jucării a crescut cu 39%, iar subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri a ţinut pasul, înregistrând un avans de 38,2% pentru aceeaşi perioadă.


    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin începând de luni, 23 aprilie.

  • SCHIMBARE DRASTICĂ, decisă în UE. Documentele de IDENTITATE vor arăta TOTAL diferit de ceea ce ştim. TOŢI românii, afectaţi

    “Comisia Europeană propune îmbunătăţirea elementelor de securitate ale cărţilor de identitate ale cetăţenilor UE (…). În contextul în care aproximativ 80 de milioane de europeni nu au cărţi de identitate care să poată fi scanate deoarece nu au elemente biometrice de identificare, obiectivul este blocarea utilizării documentelor false de către terorişti şi infractori de drept comun care vor să ajungă din state extracomunitare în spaţiul UE”, anunţă Comisia Europeană într-un comunicat postat pe site-ul instituţiei.

    Printre măsurile propuse de Comisia Europeană se numără adoptarea unor standarde comune de securitate la nivel comunitar şi “obligativitatea transpunerii datelor biometrice pe cardurile de identitate”, adică a amprentelor şi imaginilor faciale.

    “Securitatea a fost una dintre priorităţile actualei Comisii Europene încă din prima zi. Continuăm să susţinem eforturile statelor membre de a proteja mai bine cetăţenii şi de a le garanta drepturile. Astăzi, intensificăm acţiunile pentru a-i lipsi pe infractorii de drept comun şi pe terorişti de instrumentele şi resursele de care au nevoie pentru a comite delictele, respectând angajamentul în sensul unei Uniuni Europene care să ofere protecţie”, a declarat Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene.

    Cititi mai mutle pe www.mediafax.ro

  • Librarul personal

    Clienţii de asemenea biblioteci au gusturi din cele mai diverse, scrie Financial Times, iar printre cererile primite de librari se numără colecţii despre vânătoarea de vulpi, cărţi despre romane americane, cărţi care să-i ajute pe diplomaţi să înţeleagă Marea Britanie (comandate de ambasada unei ţări arabe), lucrări despre canibalism ori cărţi despre antreprenoriat şi gândirea creativă (solicitate de o firmă de consultanţă IT pentru sediul său).

    Unii dintre cei care apelează la librari pentru alcătuirea unei colecţii de cărţi îşi consideră biblioteca un loc de refugiu, alţii vor să se laude cu cărţile lor, pe care le expun ca opere de artă, cum ar fi un colecţionar care şi-a cumpărat 300 de volume cu imagini pictate pe marginile paginilor care se văd numai atunci când acestea sunt ţinute într-o anumită poziţie.

  • Clipuri TED Talk pe care Bill Gates crede că este important să le vezi – VIDEO

    Precum Enlightenment Now de Steven Pinker, o altă carte preferată a lui Gates, Factfulness utilizează date statistice din diferite surse pentru a arăta că lumea devine un loc mai bun datorită raţionalităţii, ştiinţei şi tehnologiei.

    Deoarece Gates este un lider al lumii în care trăim atunci când spune că un set de idei sunt importante ar fi greşit să-l ignorăm. Pe lângă cele două cărţi menţionate, Bill Gates a distribuit mai demult mai multe clipuri Ted Talk ale lui Hans Rosling. 

  • Profeţia făcută acum 19 ani de un scenarist „Star Trek” s-a adeverit

    El scria în urmă cu 19 ani, într-un comentariu publicat în revista Smart Reseller, că multe dispozitive electronice de la vremea respectivă – telefonul, aparatul foto, reportofonul, playerul muzical – vor evolua în unul singur.

    Acesta este cunoscut astăzi sub numele de smartphone. „Va fi o cutie cu o grosime mai mică de 2,5 centimetri şi mai mică decât un pachet de cărţi de joc”, scria el. Autorul adăuga că această cutie va putea fi conectată la un monitor şi o tastatură, ceea ce se întâmplă astăzi prin intermediul unor dispozitive precum Samsung DeX.

    Citiţi mai multe pe www.go4it.ro

  • Libris.ro reprezintă România la târgurile de carte de la Paris şi Leipzig

    Parteneriatul Libris.ro cu ICR pentru crearea unui stand de carte la Salonul Cărţii de la Paris se desfăşoară pentru al patrulea an consecutiv. În cadrul parteneriatului, Libris.ro asigură personalul de la stand şi propune vizitatorilor peste 400 de titluri de carte în limba română, cele mai vândute titluri din ultimul an.

    La Leipziger Buchmesse – Târgul de carte de la Leipzig, România este ţara invitată de onoare. Libris.ro reprezintă pentru prima dată România în cadrul acestui târg şi propune publicului o selecţie de aproape 500 de titluri apreciate de români în ultimele luni. Târgul de la Leipzig se deschide pe 15 martie şi este deschis vizitatorilor până pe 19 martie.

    „Ne dorim ca şi românii stabiliţi în străinătate să rămână aproape de cultura românească, de cărţile autorilor români şi de lectura în limba română. Atât în Franţa, cât şi în Germania, există comunităţi importante de români care se vor bucura să descopere titlurile pe care le propunem, cele mai vândute titluri de carte pe Libris.ro”, a declarant Virgil Oniţă, director general al grupului de firme Libris.

  • Cronică de film: viaţa, aşa cum e ea

    E un film despre oameni care se îndrăgostesc de viaţă, despre îmbrăţişarea a tot ceea ce existenţa poate oferi. E un film care aminteşte că lucrurile simple, aşa cum ar fi o masă delicioasă, ascultarea greierilor într-o zi de vară sau cititul unei cărţi, sunt cele care ne definesc ca persoane. Dacă unele dintre aceste lucruri vă lipsesc, la finalul acestui film veţi fi conştienţi de ceea ce trebuie să căutaţi.

    Reacţiile iniţiale din partea publicului au fost mixte, dar asta cred că se explică mai degrabă prin linia principală a filmului – o poveste de dragoste dintre doi bărbaţi – decât prin realizarea efectivă a acestuia. Pare că subiectele de acest gen nu sunt încă pentru toată lumea, iar asta subliniază doar frânele pe care le avem setate, instinctiv poate, în ceea ce priveşte acceptarea unui comportament diferit de al nostru.
    Elio Perlman (Timothée Chalamet), un tânăr de 17 ani, îşi petrece vara în Crema, în nordul Italiei, alături de tatăl său, profesor de istorie, şi de mama sa. Iniţial, personajele ne sunt prezentate într-o vilă somptuoasă, moştenită de mama tânărului, care pare ruptă din vederile din Toscana.

    Cinematografia semnată de Sayombhu Mukdeeprom este superbă – aproape că simţi mirosul ierbii atunci când camera se plimbă prin grădina vilei, printre piersici sau viţa de vie.

    Acţiunea efectivă începe atunci când profesorul primeşte un stagiar de 24 de ani pe nume Oliver, interpretat excelent de Armie Hammer. Oliver este prezentat încă de la început ca un om care iubeşte viaţa, bucurându-se de fiecare secundă petrecută în micul oraş italian.
    Elio, pe de altă parte, reprezintă adolescentul prins între normele sociale transmise de părinţi şi atracţia către propria normalitate – mi s-a părut un rol extrem de dificil şi cred că vârsta reală a lui Chalamet, de 22 de ani, l-a ajutat să înţeleagă mai bine modul în care trebuie să exprime trăirile tânărului Elio. Acest lucru e valabil şi în cazul lui Hammer, care are aproape 31 de ani; experienţa se vede şi cazul său.

    Regizorul Luca Guadagnino intervine doar atât cât e nevoie: povestea curge de la sine, fără a exista prea multe momente amplificate doar de dragul unor repere în film. Call Me by Your Name nu se vrea un film alert sau unul în care publicul să nu înţeleagă ce se întâmplă; din contră, e unul în care toate elementele se aşază coerent, formând imaginea de ansamblu pe care scriitorul André Aciman a schiţat-o în nuvela sa.

    Poate cel mai surprinzător lucru la Call Me by Your Name e modul în care regizorul ne lasă cu senzaţia cu lucrurile ce par iniţial complicate, aşa cum ar fi căutarea propriului drum, sunt de fapt extrem de simple. Iar scena de final, atunci când tatăl lui Elio îi oferă acestuia sfaturi despre viaţă şi viitor, este una cu o încărcătură emoţională aparte.

    În concluzie, Call Me by Your Name este un omagiu adus vieţii şi traiului simplu. Tema centrală este doar un pilon în jurul căruia toţi cei implicaţi au construit o poveste extraordinară.

    NOTA: 8,5/10

     

  • Libris.ro încheie 2017 cu o cifră de afaceri de 31.2 milioane lei

    Valoarea medie a unei comenzi plasate pe Libris.ro a crescut anul trecut cu 20% faţă de 2016, până la pragul de 70 lei.

    Cele mai vândute categorii de produse au fost Beletristică, Dezvoltare personală şi Cărţi pentru copii. Categoria cu cea mai mare creştere faţă de 2016 a fost Jocuri, unde creşterea a fost de 92%. 

    “Beletristica are an de an o serie de apariţii care o menţin mereu pe acelaşi trend crescător. Dincolo de partea de carte, interesantă a fost creşterea cu 92% în categoria Jocuri pe care am introdus-o la începutul anului trecut, dar care a fost apreciată în special în combinaţie cu cărţile pentru copii” declară Laura Ţeposu, Fondator şi Director Dezvoltare Libris.ro.

    Cei mai mulţi cumpărători pe Libris.ro sunt femei (70%), cu vârste între 22-45 ani (60%), urmate de 18-24 ani (24%), cu studii medii şi peste medii, din mediul urban. Peste 50% dintre vizite vin de pe dispozitive mobile, iar oraşele din care se plasează cele mai multe comenzi sunt Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Ploieşti, Oradea şi Craiova.

    În 2018 Libris.ro va finaliza investiţia în noul depozit de carte, care va găzdui peste 3 milioane de volume în stoc permanent şi va permite lărgirea tuturor gamelor de produse comercializate. Construcţia depozitului a demarat în 2017, iar investiţia se ridică la peste 3 milioane de euro.

    “Noul depozitul ne va permite să dispunem de un număr mai mare de produse. Momentan punem la dispoziţia publicului aproape 100.000 titluri, dintre care mai mult de o treime sunt cărţi în limba română. Ne propunem mărirea ofertei de carte în limba română cu până la 30%, a jocurilor, dar şi a produselor asociate lecturii (semne de carte, lămpi pentru citit etc)” spune Laura Ţeposu.