Tag: carti

  • Ce ai putea face în timpul petrecut pe Facebook şi Instagram? Ai putea citi 200 de cărţi pe an

    Întrebat care este secretul său pentru succes, legendarul investitor Warren Buffett a arătat imediat către un teanc de cărţi, potrivit Quartz.

    „Citesc 500 de pagini în fiecare zi. Aşa se construiesc cunoştinţele. Se adună, ca o dobândă compusă. Toţi o puteţi face, dar garantez că foarte puţini chiar fac asta”, spune Warren Buffett, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.

    500 de pagini pe zi ar putea însemna circa 200 de cărţi de an, reprezentând un nivel la care mulţi oameni ar spune că este imposibil să ajungă.

    Totuşi, publicaţia Quartz scrie că în medie un american citeşte între 200 şi 400 de cuvinte pe minut. O carte non-ficţiune cuprinde cuprinde circa 50.000 de cuvinte. Pe baza acestor estimări, la o viteză de 400 de cuvinte pe minut, un cititor are nevoie de 417 ore pentru a citi 200 de cărţi.

    Statisticile citate de publicaţie arată că o persoană petrece în medie 608 ore pe social media în fiecare an, şi 1.642 ore în medie în faţa televizorului.

     

     

     

  • 3D pentru copii

    Printre aceştia se înscrie americanca Elly MacKay, care nu se mulţumeşte să deseneze imaginile care apar în cărţi, ci construieşte adevărate diorame pe care le apoi le fotografiază. Realizarea ilustraţiei tridimensionale pentru un singur moment din carte durează câteva zile, iar a celor necesare pentru toată povestea din ea poate dura şi trei luni, conform Washington Post. 

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Ramona Jurubiţă, Country managing partner { KPMG }

    •   Ramona Jurubiţă a preluat în octombrie 2018 funcţia de country managing partner, după ce ocupase anterior poziţia de deputy senior partner, head of Tax and Legal în cadrul KPMG.
    •   Spune că mediul de afaceri din România poate fi instabil din unele puncte de vedere, „însă tocmai dinamismul cu care lucrurile se schimbă, se modifică, ne face pe noi, consultanţii, să devenim mai buni în ceea ce facem”.
    •   Este membră a ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), a Camerei Consultanţilor Fiscali din România, a CECCAR şi a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR).

    Cifră de afaceri (anul fiscal 2017-2018): cca 40 mil. euro
    Număr de angajaţi: 850

  • Un film pentru cărţile de istorie

    E greu să vorbeşti de Endgame fără a oferi indicii care ar putea strica surpriza celor care nu l-au văzut încă; puteţi citi însă liniştiţi în continuare, pentru că în rândurile ce urmează mi-am propus să analizez fenomenul Endgame şi nu detalii propriu-zise din film.

    Avengers: Infinity War, lansat acum fix un an, îi punea pe eroi faţă în faţă cu Thanos, personajul negativ construit cu mare atenţie de cei de la Marvel timp de 10 ani. Era concluzia unei aventuri de proporţii epice, la care fiecare dintre cele peste 20 de filme a contribuit în egală măsură. Infinity War se încheie cu victoria neaşteptată a lui Thanos, care transformă în cenuşă jumătate din toate fiinţele din Univers. Endgame începe la scurt timp după evenimentele din Infinity War, cu eroii Marvel încercând să găsească puterea de a reacţiona, cumva, în faţa dezastrului.

    Au existat numeroase teorii ale fanilor cu privire la modul în care eroii Marvel ar fi putut schimba ceea ce s-a întâmplat, restaurând ordinea în Univers. Motivul pentru care au apărat atât de multe scenarii în ultimele luni este unul simplu: cei de la Marvel nu au oferit niciun detaliu legat de film. Primele trailere prezentate conţineau doar imagini din primele 20-30 de minute, lucru extrem de riscant pentru un film cu un buget estimat la 400 de milioane de dolari – cel mai scump din istorie, de altfel.

    Kevin Feige, merituosul preşedinte al Marvel Studios, a declarat în mai multe rânduri că nu va oferi niciun indiciu fanilor, păstrând surpriza pentru momentul în care aceştia vor ajunge la cinema, riscând astfel să îi piardă pe cei care nu au urmărit filmele anterioare. Feige a numit Endgame o scrisoare de dragoste adresată celor care au stat, timp de 10 ani, aproape de Universul Cinematografic Marvel. Scenariştii au avut, probabil, cea mai grea misiune: să pună capăt mai multor fire narative (câtorva zeci, probabil), să găsească un final potrivit pentru fiecare personaj în parte (Avengers: Endgame pune capăt fazei 4 din Universul Cinematografic Marvel) şi să ofere spectatorilor cea mai spectaculoasă luptă văzută până acum. Fraţii Russo, care au regizat şi Infinity War, a trebuit să se asigure că toate elementele din scenariu îşi găsesc loc în cele trei ore ale filmului. Şi deşi fiecare pare să fi avut o sarcină imposibilă, cu toţii au contribuit pentru a aduce pe marile ecrane o producţie impresionantă.

    Avengers: Endgame este, din toate punctele de vedere, o reuşită cinematografică.

    Înainte de lansarea oficială, de pe 26 aprilie, mă aşteptam ca Avengers: Endgame să doboare câteva recorduri. Nu am putut concepe, însă, magnitudinea evenimentului.

    Endgame a avut cel mai bun weekend de lansare din istorie, obţinând – în doar trei zile – 1,23 miliarde dolari. A doborât recordul de lansare în peste 50 de ţări, inclusiv Statele Unite, China, Marea Britanie, Germania şi Australia. Filmul a avut o cotă de piaţă de 90% în Statele Unite, lucru nemaiîntâlnit.

    Întrebarea se pune, firesc, dacă Avengers: Endgame va reuşi să doboare cel mai important record, filmul cu cele mai mari încasări din istorie (deţi­nut în prezent de Avatar cu 2,78 miliarde de dolari). Aş fi tentat să răspund pozitiv, dar Avatar a avut un parcurs ciudat pentru un blockbuster, pe care nu ştiu dacă un alt film îl poate repeta: nu a avut un weekend de lansare extraordinar, dar a reuşit cumva să genereze interes în rândul iubitorilor de film timp de trei sau patru luni. În peisajul cinematografic de astăzi, filmele generează majoritatea încasărilor în primele două weekenduri, înregistrând apoi scăderi de până la 80-90%.

    Nu îmi rămâne decât să vă recomand să mergeţi la cinema şi să vedeţi Avengers: Endgame. Este un film care va rămâne în istoria cinematografiei.


    Nota: 9/10

  • Bibliotecă pe perete

    Transformarea clădirii a pornit de la rugămintea prietenilor artistului Jan Is De Man, care l-au convins să realizeze o pictură murală pe exteriorul acesteia. Deşi Jan Is De Man se gândise iniţial să picteze o figură zâmbăreaţă, după ce a studiat forma clădirii i-a venit ideea să o transforme într-un bibliotecă cu ajutorul artistului de graffiti şi tatuator Deef Feed. Astfel un perete al clădirii dă iluzia unui mare raft de bibliotecă, pe care sunt tot felul de cărţi care reflectă diversitatea culturală a cartierului, alese cu ajutorul locuitorilor acestuia.

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas. 

  • Cărţile din seria „Harry Potter”, arse în public de un grup de preoţi polonezi, alarmaţi de magie | FOTO

    Un grup evanghelic a publicat pe Facebook imagini cu arderea în public a cărţilor, care a avut loc în oraşul Gdansk. Postarea de pe Facebook este justificată cu citate biblice care condamnă magia. Un pasaj din Faptele Apostolilor, citat în postarea grupului, spune că „mulţi dintre cei care practicaseră magie au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor, aşa că au calculat valoarea lor şi au găsit-o ca fiind cincizeci de mii de bucăţi de argint”.

    „Ardeţi imaginile dumnezeilor lor. Nu doreşte argintul sau aurul care este pe ei şi să-l iei pentru tine sau vei fi prins de el. Dumnezeu,” spune un alt pasaj, din Deuteronom.
     
    Cărţile din seria „Harry Potter”, scrise de JK Rowling sunt considerate cele mai populare lucrări de ficţiune, cu peste 500 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume.
     
    Unii creştini se opun poveştilor despre magie, personajul principal Harry Potter luptând împotriva răului, întruchipat de întunecatul Lord Voldemort.
     
    Guvernul conservator al Legii şi Justiţiei din Polonia susţine valorile catolice tradiţionale, iar Biserica are o influenţă enormă în societatea poloneză. Dar luna trecută, Biserica a lansat un raport care documenta abuzul sexual al copiilor de către aproape 400 de preoţi polonezi,  între anii 1990 şi 2018.
     
  • Cărţi gratuite pentru cititorii de la metrou, miercuri

    Pe 27 martie, călătorii surprinşi citind la metrou primesc o carte de la editura Litera.

    “Ştiaţi că 69% dintre români nu au citit nici măcar o carte în ultimul an, iar rata analfabetismului funcţional a ajuns la 40%? În capitala ţării, 46% dintre respondenţii studiului referitor la activităţile de lectură au afirmat că nu au citit niciodată în ultimul an sau că au citit mai rar şi doar 9% au afirmat că citesc aproape în fiecare zi. Un context trist, dar necesar pentru dezvoltarea şi susţinerea constantă a comportamentelor de lectură”, descriu contextul proiectului lor cei de la Litera.

    Editura Litera anunţă astfel o nouă ediţie a campaniei de încurajare a cititului în metroul bucureştean “Cartea la metrou: Atenţie se închid uşile, se deschid cărţile!”. În cele două ore de campanie, călătorii mici şi mari, surprinşi citind la metrou, primesc o carte de la voluntarii dedicaţi campaniei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro