Abatoarele germane devenite focare de COVID-19 în plină pandemie au adus în atenţia lumii condiţiile precare de lucru şi cazare pe care le găsesc acolo angajaţii, în marea lor majoritate veniţi din Europa de Est, inclusiv din România. Un reportaj realizat de Deutsche Welle a expus „sclavia modernă“ din industria cărnii din Germania.
Însă această „sclavie“ a fost adusă la cunoştinţă publicului şi autorităţilor germane şi acum trei ani, şi acum şapte ani, românii fiind actori principali.
În 2017, tot Deutsche Welle, una dintre cele mai cunoscute instituţii de media din Germania şi Europa, scria despre condiţiile de lucru şi de viaţă ale străinilor care muncesc în industria cărnii, importantă pentru economie – Germania este cel mai mare producător de carne de porc din Europa şi al doilea cel mai mare exportator de carne de porc din UE pe pieţele din afara UE. Atunci, dintre aceşti lucrători aproximativ 20.000 erau români, potrivit estimărilor sindicatelor. DW scria despre chiria exorbitantă de aproape 2.000 de euro pe lună pe care est-europenii erau nevoiţi s-o plătească pentru cazarea furnizată de firma care i-a angajat. Unii dintre ei le-au spus jurnaliştilor că împart apartamente de două dormitoare cu până la nouă alte persoane, că mai plăteau şi între 50 de euro şi 100 de euro pe lună pentru echipamentul de lucru, cum ar fi uniforme şi cuţite, şi că nu li se oferea oportunitatea de a învăţa germana. Astfel, ei nu se puteau plânge autorităţilor când acestea făceau verificări. Nu beneficiau nici de asigurare medicală şi nici de ajutor de şomaj deoarece firma care i-a angajat, un subcontractor, anula şi schimba tot timpul contractele. Prin urmare, lucrătorii nu figurau ca plătitori de contribuţii la sistemul de asigurări sociale al Germaniei.
„Sclavi cu salarii în abatoarele germane“, titra în iunie 2013 ziarul Suddeutsche Zeitung. „Industria cărnii exploatează sistematic muncitorii est-europeni“, scria în anul următor Die Zeit.
În vara anului 2012 o altă dramă atrăgea atenţia lumii asupra muncii în abatoarele germane: în iunie falimenta firma de subcontractare Global Dienstleistungs, care angajase în condiţii dificile 170 de nemţi, români, cehi, slovaci, polonezi, unguri şi brazilieni la abatorul Waldkraiburg din Bavaria. Oamenii au fost preluaţi de două firme noi, care le-au oferit doar
24 de ore pentru a semna noi contracte. Unul dintre lucrători a povestit că altenativa era să plece de acolo, să rămână fără loc de muncă şi venit pentru familia adusă în Germania. Abatorul Waldkraiburg aparţinea grupului olandez VION, care avea ca motto „Pasiune pentru mâncare mai bună“.
Drama a expus faptul că în Germania era o practică comună în anumite industrii folosirea subcontractorilor pentru recrutarea personalului în UE, preferabil din Europa de Est, mai ales pentru munci sezoniere, potrivit UEbusiness. Muncitorii erau angajaţi în ţara de origine şi transferaţi în Germania, care abia în 2015 a introdus salariul minim pe economie. Sub regulile UE, lucrătorii detaşaţi ar fi trebuit să primească salarii comparabile cu cele din ţara unde muncesc, iar asigurările sociale să fie plătite în ţara de origine. În realitate, salariile erau mult mai mici. Acum, în contextul pandemiei, numărul de abatoare germane devenite focare de COVID-19 s-a mărit la trei, majoritatea celor infectaţi fiind români şi bulgari. Unul aparţine grupului VION. Ministerul muncii din Germania a explicat că principala cauză sunt condiţiile de muncă şi înghesuiala din spaţiile de cazare în care locuiesc lucrătorii sezonieri, notează Bloomberg. Autorităţile din landurile Saxonia Inferioară, Schleswig-Holstein şi Rinul de Nord Westphalia au cerut testarea muncitorilor din abatoare. Jurnaliştii de la DW s-au dus zilele trecute la primul abator devenit focar, fabrica Coesfeld a companiei Westfleisch, închisă temporar pe 8 mai la ordinul autorităţilor, pentru a vedea ce se întâmplă acolo. O instanţă de judecată care a respins o cerere de urgenţă din partea companiei pentru menţinerea abatorului în funcţiune a menţionat probleme în a ţine o distanţă de cel puţin 1,5 metri între angajaţi şi folosirea incorectă a măştilor de faţă. Până luni, aproape 250 de lucrători de la Coesfeld au fost testaţi pozitiv pentru SARS-CoV-2. Când echipa DW a ajuns la faţa locului, nimic nu arăta că spaţiile de cazare pentru muncitori ar fi fost puse în carantină.
„Nicio notificare oficială, niciun semn, nici măcar scris de mână, nimic.“ Oamenii circulau liber. Anne-Monika Spallek, purtătoare de cuvânt a Partidului Verzilor din Coesfeld, a explicat că nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru condiţiile de sănătate şi securitate pentru angajaţi. „Problema a fost împinsă înainte şi înapoi între autorităţile locale, regionale şi statale“, nimeni nefăcând nimic. Unul din motive, suspectează ea, este faptul că lucrătorii est-europeni de la Westfleisch sunt angajaţi oficial de un subcontractor, autorităţile de sănătate publică intervenind doar după ce au apărut primele infecţii. Spallek nu crede că firma subcontractoare a luat măsuri pentru prevenirea infectării în spaţiile de cazare ale muncitorilor. „Aceia forţaţi să trăiască în carantină ar fi trebuit să primească mâncare şi alte bunuri esenţiale şi nu să fie nevoiţi să se ducă la cumpărături“, a explicat Spallek. Pe site-ul web al Westfleisch scria la acea dată că tuturor muncitorilor infectaţi cu SARS-CoV-2 şi celor care au intrat în contact cu ei li s-a cerut să se autoizoleze în locuinţe. În timpul reportajului au ajuns la căminele lucrătorilor şi autorităţile, cu costume de protecţie şi tot tacâmul, pentru a testa oamenii.
O femeie care locuieşte peste drum de căminele muncitoreşti a spus că autorităţile au reacţionat lent şi că simte simpatie pentru străinii care lucrează la fa-brica de carne. „Sunt oameni săraci, aduşi să stea în condiţii sărăcăcioase şi exploataţi.“
Preţurile cărnii din Germania erau în scădere înainte de pandemie, atât de mult încât producătorii s-au scandalizat. În statisticile UE, indicele de preţ al cărnii din Germania, raportat la paritatea puterii de cumpărare, este apropiat de media UE, dar el nu diferenţiază între diferitele tipuri de carne. În statisticile privind preţurile la producătorii de carne de porc, cele din Germania sunt comparabile cu cele din România. Preţurile mici reflectă o TVA redusă, dar şi costurile reduse de producţie „ adică cu forţa de muncă. „Sclavia modernă“ despre care scrie DW este preţul real al cărnii ieftine din magazinele germane.