BusinessMagazin

Tag: business hi-tech

  • Exista internet dincolo de Google?

    Arthur Bond, un avocat care locuieste in New York, a vrut sa-si cumpere un bilet dus-intors catre Londra si a tastat pe Google “care este cel mai ieftin bilet pentru cursa de la New York la Londra miercurea viitoare”, insa la cautare nu s-au afisat raspunsurile pe care le astepta. Prin urmare, Bond a cautat o agentie de turism si si-a procurat un bilet, in modul cel mai traditional.

    Pentru intrebari de genul celei puse de Bond, raspunsurile se gasesc pe internet, dar motoarele inca nu stiu cum sa le caute. La ora actuala, dincolo de cele 1.000 de miliarde de site-uri pe care Google le indexeaza, exista date stocate in arhive de informatii financiare, medicale, ale institutiilor de stat, cataloage de cumparaturi, ale unor biblioteci, muzee sau case de licitatii – un numar enorm de materiale invizibile pentru motoarele de cautare, pentru ca se afla in baze de date in teorie accesibile pe internet, dar care nu sunt destinate indexarii online, iar unele din ele restrang accesul doar la membri sau abonati.

    Sintagma “deep web”, desemnand partea invizibila a internetului, a fost lansata de BrightPlanet, o companie de tehnologii de cautare online care estima in 2001 ca informatia neindexata de pe internet era de 400-500 de ori mai multa decat cea din internetul “cunoscut” si – fapt cu atat mai interesant cu cat pe atunci nu aveam de-a face cu explozia blogurilor si a agregatoarelor – ca ponderea continutului de calitate si relevant pentru cautarile de specialitate este de 1.000-2.000 mai mare in “adancul internetului” decat in stratul de suprafata.

    BrightPlanet estima tot in 2001 ca 95% din “deep web” ar putea fi sondat prin intermediul unor cautari mult mai rafinate, acolo unde accesul la acest continut nu e restrictionat pentru marele public. Intre timp, intr-adevar, companiile ce opereaza motoare de cautare au dezvoltat tehnologii gratie carora pot ajunge la fisiere .pdf, .doc, .pps, .xls si alte formate preferate de institutiile sau de firmele detinatoare de baze de date. Calitatea cautarilor are insa sanse de imbunatatire, spera Anand Rajaraman, cofondator al Kosmix, un start-up unde a investit Jeff Bezos, directorul executiv al Amazon.com. Compania lui Rajaraman a dezvoltat un soft care asociaza cautarile cu bazele de date presupuse a detine informatii relevante pentru cautarile respective, apoi furnizeaza un raspuns complex pe baza aditionarii mai multor surse. “Majoritatea motoarelor de cautare incearca sa-i ajute pe oameni sa gaseasca acul in carul cu fan; noi incercam sa-i ajutam sa exploreze carul cu fan”, a declarat Rajaraman, citat de New York Times.

    Motoarele de cautare se bazeaza pe programe cunoscute sub numele de “crawlers” sau “spiders”, care aduna informatii urmarind hiperlinkurile care compun marea retea. Daca acest mod de abordare functioneaza bine pentru paginile de la suprafata, acestor programe le este dificil sa ajunga la paginile fara linkuri fixe, cu continut asa-numit dinamic (care apar ca rezultate ale investigarii bazelor de date pe baza completarii unor formulare online) ori la continutul intermediat de scripturi Java ori Ajax. Pentru a extrage date relevante de aici, motoarele de cautare trebuie sa stie ce baze de date au probabilitatea cea mai mare sa fie relevante pentru o anumita cautare.

    “E cea mai interesanta problema de integrare a datelor care se poate imagina”, a declarat Alon Halevy, fost profesor la Universitatea din Washington, in prezent conducator al unei echipe a Google ce se ocupa de aceasta problema. Strategia Google presupune crearea unui program care sa ghiceasca pur si simplu continutul fiecarei baze de date pe care o intalneste pe web, orientandu-se dupa indiciile semantice de pe pagini (formulare online). O idee asemanatoare au avut, acum opt ani, cativa cercetatori de la Universitatea California, cu incercarea de a crea un program care sa genereze termeni si sintagme de cautare adecvate pentru formularele online, astfel incat sa poata scoate la lumina cat mai mult din continutul bazei de date (de pilda, termeni cu care se poate cauta in PubMed, arhiva Bibliotecii Nationale de Medicina a SUA).

    Cititi in continure in ce directie se va dezvolta internetul.

  • Consolare pe timp de criza

    Wham-O, o companie americana producatoare de jucarii, a lansat in vara anului 1958 cercurile Hula Hoop, folosite in dansul hawaiian cu acelasi nume. Atunci, compania a vandut mai mult de 100 de milioane de astfel de cercuri din plastic. Faima obiectelor s-a raspandit fulgerator, din om in om; dupa primul cumparator au urmat cei din cercul de prieteni ai acestuia si asa mai departe. La fel s-a intamplat si cu consola pentru jocuri Wii, lansata acum trei ani de compania japoneza Nintendo; multi jucau jocuri acasa la prieteni sau la rude, auzeau vorbindu-se despre ea sau vedeau reclamele si apoi isi luau si ei consola. Acesta este exemplul pe care Dale Bradley, profesor asociat la o universitate americana, il foloseste cand descrie impactul Nintendo Wii asupra culturii de consum.

    “Majoritatea studentilor cu care am vorbit avea acasa o consola Nintendo”, spune Bradley, adaugand ca multi dintre ei foloseau chiar in timpul pauzelor consolele portabile pentru a se juca. Consola de jocuri Wii a avut succes peste tot – in Asia, America de Nord si Europa. Pana la sfarsitul anului trecut, Nintendo a vandut la nivel mondial 44,96 milioane de Wii, potrivit datelor afisate de companie. In primele trei trimestre din anul fiscal curent, adica din aprilie pana in decembrie 2008, compania japoneza a vandut 20,52 de milioane de console Wii, jocurile Wii Fit si Mario Kart Wii au vandut in total mai mult de 10 milioane de unitati, iar jocul Wii Play a vandut aproximativ 9,4 milioane de unitati.

    Compania japoneza se asteapta sa incheie insa anul fiscal, la 31 martie, cu o scadere a profitului net cu 10,6%, in principal din cauza efectelor aprecierii yenului, si si-a redus estimarea de vanzari pentru consolele Wii cu un milion, la 26,5 milioane de unitati. Nintendo este totusi intr-o situatie mai buna decat competitorul sau Sony Corp., a carui divizie de jocuri a suferit o scadere cu 32% a vanzarilor si cu 97% a profitului operational in trimestrul incheiat la 31 decembrie 2008 fata de aceeasi perioada a anului precedent, trecerea pe pierdere fiind evitata doar cu pretul unei reduceri substantiale a costurilor de productie pentru consola PlayStation3. Vanzarile de PS3 au scazut in perioada mentionata cu 440.000, la 4,5 milioane. “Diferenta de strategie dintre Sony si Nintendo este destul de mare si acum ii vedem rezultatele”, a comentat Osamu Hirose, analist in cadrul Tokai Tokyo Research Center.

    “In timp ce Nintendo a promovat consola Wii ca articol de divertisment pentru toata familia, nu neaparat pentru jucatorii inraiti, Sony a pariat pe pietele externe si pe fidelizarea gamerilor.” Acest gen de pozitionare ar urma deci sa favorizeze o companie ca Nintendo in perioada de criza, pentru care comentatorii au inceput sa prezica inca de toamna trecuta ca jocurile video vor avea cam acelasi rol de refugiu si de divertisment ieftin pe care l-a avut cinematograful in SUA in timpul Marii Depresiuni interbelice. Cum stau lucrurile la noi? Anul trecut, in Romania s-au vandut peste 41.000 de console de jocuri, potrivit lui Dan Mirica, director de achizitii de entertainment in cadrul Altex Romania.

    La Altex, vanzarile de console au crescut cu 117% fata de 2007, iar cele mai mari vanzari au fost inregistrate de consolele PlayStation. Pentru compania TNT Games International, consola cel mai bine vanduta a fost Nintendo Wii datorita plajei largi de consumatori careia i se adreseaza, urmata de PlayStation 3, avantajata de functiile conexe pe care le ofera, precum redarea discurilor BluRay, potrivit lui Octavian Dunare, senior brand manager. “La consolele Nintendo Wii, de la inceputul anului am inregistrat o crestere a vanzarilor cu peste 80% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in conditiile in care primul trimestru nu s-a incheiat inca”, sustine Dunare.

    Principala ratiune a acestei evolutii este disponibilitatea suficienta a stocurilor, lucru despre care nu se putea vorbi in primul trimestru al anului trecut, afirma el. Anul trecut, TNT Games International a vandut 100 de console Xbox 360, peste 2.500 de DS Lite si peste 10.000 de Nintendo Wii. Desi deocamdata vanzarile de console nu au avut de suferit de pe urma crizei, in viitorul apropiat Dunare se asteapta la “o usoara scadere din cauza diminuarii bugetelor dedicate modalitatilor de relaxare in cadrul familiilor”. Dimpotriva, Dan Mirica apreciaza ca vanzarile de console nu sunt afectate de perioada pe care o traverseaza economia tocmai pentru ca asistam la o tendinta de crestere a pietei de profil.

    “Trebuie subliniat faptul ca piata de console din Romania nu a ajuns la maturitate, iar consolele de jocuri sunt un mod de divertisment la care romanii apeleaza din ce in ce mai des”, sustine Mirica. Matt Ryan de la Nintendo Canada spune ca pe viitor compania se va axa pe dezvoltarea unor console care sa ii apropie pe utilizatori mai mult de realitate, un exemplu fiind Wii Music, consola lansata in luna noiembrie, care permite jucatorilor sa cante virtual la peste 60 de instrumente diferite.

    Avantajul unor console ca Wii Music (ca si al unor jocuri ca Wii Fit, folosit de amatorii de fitness) e ca ele sterg si mai mult delimitarea dintre gameri si utilizatorii mai mult sau mai putin atrasi de jocurile video clasice, dar aflati in cautarea unui mod placut de a-si petrece acasa timpul liber. Astfel de perspective ii permit lui Ryan sa declare ca Nintendo se adreseaza pur si simplu persoanelor care au intre cinci si 95 de ani. Potrivit unui studiu realizat de compania americana Wedbush Morgan, 80% dintre utilizatorii Nintendo DS au intre opt si 16 ani, in timp ce majoritatea jucatorilor PlayStation Portable au varste cuprinse intre 16 si 24 de ani.

    La noi, Octavian Dunare este de parere ca profilurile utilizatorilor de console difera destul de mult: cumparatorii de PlayStation 3 si Xbox 360 sunt tineri de sex masculin cu varste intre 15 si 35 de ani, care prefera jocurile de curse cu masini si care petrec in medie 3-4 ore pe zi in fata consolei, in timp ce cumparatorul de Wii are intre 15 si 60 de ani si prefera jocurile sportive, de aventura sau puzzle si petrece in medie 1-2 ore in fata consolei zilnic. Cat despre cei ce prefera Nintendo DS, adauga Dunare, un segment important din utilizatorii acestei console il reprezinta cei din mediul de business.

  • Silicon Valley se afunda in nisip

    In urma cu mai bine de trei ani, Timothy Draper era invidiat de multi oameni de afaceri pentru decizia desteapta de a investi in motorul de cautare chinezesc Baidu si in serviciul de telefonie prin internet Skype, doua investitii care ar fi insemnat, la momentul exitului, profituri de ordinul milioanelor de dolari. In total, Draper Fisher Jurvetson, fondul de investitii condus de Draper, a cheltuit din 2000 pana in prezent aproximativ 3 miliarde de dolari (2,2 de miliarde de euro) pentru companii din domeniul IT&C.

    In randul beneficiarilor s-au numarat nu doar companii din Silicon Valley, renumitul cartier general al celor mai mari firme din domeniul IT&C din lume, dar si din piete precum Brazilia sau India. Cu toate acestea, majoritatea investitorilor din spatele Draper Fisher Jurvetson inca asteapta sa-si recupereze investitiile, inclusiv de pe urma Baidu si Skype. Multe dintre plasamente s-au dovedit a fi neprofitabile pe termen mediu, finantatorii recuperand pana in prezent doar 115 milioane de dolari (85,8 de milioane de euro).

    Iar acum, fondul de investitii al lui Draper trece printr-o perioada si mai dificila in contextul situatiei economice mondiale, investitorul fiind nevoit sa regandeasca strategia pentru a mai potoli din nemultumirile partenerilor. In situatia Draper Fisher Jurvetson se afl a acum multe fonduri de investitii, in special din randul celor care au investit in ultimii ani in companii din domeniul tehnologiei. Acesti investitori au varsat sume enorme in companii afl ate in cautarea unei finantari, valoarea totala a investitiilor realizate de fonduri fiind in prezent de 257 de miliarde de dolari (aproape 192 de miliarde de euro), insa ultima data cand au castigat mai multi bani decat au investit a fost in 1997, cand investitiile din portofoliile fondurilor americane erau de 64 de miliarde de dolari (47,8 de miliarde de euro), potrivit National Venture Capital Association.

    “Sunt mult prea multi investitori implicati in afaceri”, observa Kenneth Goldman, directorul financiar al companiei de securitate pe internet Fortinet, care are in actionariat si fonduri de investitii. “Era de asteptat ca dupa ani de investitii si de cresteri sa urmeze o perioada mai dificila”, explica Goldman. Fondurile mai au de asteptat pana vor vedea castigurile estimate, apreciaza un investitor foarte cunoscut in Silicon Valley, iar, in conditiile actuale, aceasta asteptare va incetini foarte mult ritmul viitor al investitiilor, pentru ca niciun om de afaceri sau fond care mai are inca disponibilitati financiare nu se va mai grabi sa investeasca stiind cat de greu isi va recupera banii.

    In Silicon Valley pluteste un aer greu de nesiguranta in ce priveste anul 2009, mai ales pe fondul experientei anului precedent, cand multe dintre companiile din domeniu nu au reusit sa-si atinga asteptarile financiare si au concediat in total peste 110.000 de oameni, potrivit unui calcul facut pe cunoscutul blog TechCrunch. Multi se grabesc deja sa compare aceasta perioada cu cea din 2000, anul in care crahul dotcom a impins investitorii sa-si puna planurile in asteptare si sa evalueze cu un ochi mult mai critic afacerile unde aveau de gand sa investeasca.

    Investitiile in industria IT&C incep sa se diminueze pe masura ce criza financiara afecteaza tot mai multe fonduri de investitii din SUA, dupa un an 2008 apreciat ca unul dintre cei mai slabi in ce priveste recuperarea investitiilor si profiturile. Numai sase companii finantate de fonduri de investitii au fost listate la bursa americana anul trecut, nivelul cel mai redus din anii ’70 incoace, in timp ce, in 2007, numarul companiilor listate a fost de 86, conform informatiilor publicate la inceputul saptamanii trecute de National Venture Capital Association.

    De altfel, din 2000 incoace, mai putin de 50 de antreprenori si-au listat companiile la bursa, spre deosebire de 180 intre 1991 si 1998. Iar pentru anul acesta nu este asteptata nicio listare. Putini sunt cei optimisti, care gandesc ca situatia se va redresa in a doua jumatate a lui 2009. “Investitorii la bursa nu mai sunt interesati sa cumpere actiuni la companii proaspat listate, iar potentialii cumparatori au invatat sa fie mai conservatori in ce priveste astfel de achizitii, mai ales ca valoarea actiunilor este atat de volatila”, este de parere Mark Hessen, presedintele asociatiei National Venture Capital Association.

    Cisco Systems, spre exemplu, confirma ca nu mai este momentul pentru investitii. Compania cumpara anual actiuni la circa 10-15 companii din domeniul tehnologiei, insa anul trecut a decis sa investeasca doar in cinci companii. Nici vanzarile de companii nu au mai fost la fel de multe. Numai 325 de companii sustinute de investitori financiari au fost vandute anul trecut, un prag minim in ultimii cinci ani, potrivit Dow Jones Venture Source. Iar valoarea acestor tranzactii s-a ridicat la 23,5 de miliarde de dolari (17,5 de miliarde de euro), mai putin de jumatate din valoarea celor 457 de tranzactii incheiate in 2007.

    Pentru investitori, aceasta nu inseamna doar lipsa unor exituri profitabile, ci si faptul ca perspectivele de castig de pe urma companiilor infiintate dupa anul 2000, acum ajunse la maturitate, s-au redus evident. “In acest moment, este foarte dificil sa luam in calcul o investitie intr-un start-up din domeniul tehnologiei”, spune Annete Campbell-White, fondatorul MedVenture Associates, fond de investitii orientat pe companiile producatoare de tehnica medicala. “Locul acestor companii este luat treptat de companii care sunt deja la stadiul de maturitate, au un venit stabil si presupun riscuri cat mai mici.”

    Pentru asemenea investitori, de acuratetea cu care pot face previziuni si pot intui potentialul unui startup de a deveni urmatorul Google depinde foarte mult sansa de castig, dar recesiunea economica le tempereaza mult optimismul. Spre exemplu, internetul incepe sa fie privit tot mai putin ca pe o directie oportuna de investitii; Even Accel, unul dintre investitorii Facebook, spune chiar ca, daca ar fi sa evalueze acum aceasta retea online in vederea unei investitii, ar fi foarte posibil sa decida sa nu mai investeasca. In schimb, un domeniu mai interesant ar putea fi cel al telefoniei mobile si al aplicatiilor software dedicate celularelor.

    “Continutul propriu-zis pentru telefoane mobile este un domeniu in care s-a suprainvestit, insa in partea de hardware si software inca mai este mult loc de crestere”, apreciaza David Weiden, partener in cadrul fondului de investitii Khosla Ventures. Totusi, situatia actuala din Silicon Valley nu pare chiar atat de grava. Este drept, putine companii au fost imune la valul de restructurari de personal, asteptat sa continue si anul acesta, dar rata somajului in zona, estimata sa ajunga la 7%, odata cu disponibilizarea a peste 10.000 de angajati, este sub nivelul de 9% anticipat la nivel national in SUA.

    “Silicon Valley este un teritoriu minat, dar prin comparatie cu alte centre de business din lume, precum Londra sau Tokio, inca este o zona ferita de instabilitatea economica mondiala”, apreciaza Michael Gregoire, directorul executiv al companiei de recrutare Taleo, printre clientii careia se numara cele mai multe dintre marile companii din topul Fortune 500. Companiile din Silicon Valley vor cheltui mai putin, dar nici aceasta reducere, calculata de unii specialisti din industrie la 5%, nu se poate compara cu cea de aproximativ 20% din perioada crahului dotcom. Rory Dooley, directorul general al producatorului de periferice Logitech, se numara printre cei ce privesc partea plina a paharului: “Desi situatia nu este roz, problemele nu vor fi nici pe departe la fel de grave ca in anul 2000, cand Silicon Valley a fost epicentrul declinului.”
     

  • Silicon Valley se afunda in nisip

    In urma cu mai bine de trei ani, Timothy Draper era invidiat de multi oameni de afaceri pentru decizia desteapta de a investi in motorul de cautare chinezesc Baidu si in serviciul de telefonie prin internet Skype, doua investitii care ar fi insemnat, la momentul exitului, profituri de ordinul milioanelor de dolari. In total, Draper Fisher Jurvetson, fondul de investitii condus de Draper, a cheltuit din 2000 pana in prezent aproximativ 3 miliarde de dolari (2,2 de miliarde de euro) pentru companii din domeniul IT&C.

    In randul beneficiarilor s-au numarat nu doar companii din Silicon Valley, renumitul cartier general al celor mai mari firme din domeniul IT&C din lume, dar si din piete precum Brazilia sau India. Cu toate acestea, majoritatea investitorilor din spatele Draper Fisher Jurvetson inca asteapta sa-si recupereze investitiile, inclusiv de pe urma Baidu si Skype. Multe dintre plasamente s-au dovedit a fi neprofitabile pe termen mediu, finantatorii recuperand pana in prezent doar 115 milioane de dolari (85,8 de milioane de euro).

    Iar acum, fondul de investitii al lui Draper trece printr-o perioada si mai dificila in contextul situatiei economice mondiale, investitorul fiind nevoit sa regandeasca strategia pentru a mai potoli din nemultumirile partenerilor. In situatia Draper Fisher Jurvetson se afl a acum multe fonduri de investitii, in special din randul celor care au investit in ultimii ani in companii din domeniul tehnologiei. Acesti investitori au varsat sume enorme in companii afl ate in cautarea unei finantari, valoarea totala a investitiilor realizate de fonduri fiind in prezent de 257 de miliarde de dolari (aproape 192 de miliarde de euro), insa ultima data cand au castigat mai multi bani decat au investit a fost in 1997, cand investitiile din portofoliile fondurilor americane erau de 64 de miliarde de dolari (47,8 de miliarde de euro), potrivit National Venture Capital Association.

    “Sunt mult prea multi investitori implicati in afaceri”, observa Kenneth Goldman, directorul financiar al companiei de securitate pe internet Fortinet, care are in actionariat si fonduri de investitii. “Era de asteptat ca dupa ani de investitii si de cresteri sa urmeze o perioada mai dificila”, explica Goldman. Fondurile mai au de asteptat pana vor vedea castigurile estimate, apreciaza un investitor foarte cunoscut in Silicon Valley, iar, in conditiile actuale, aceasta asteptare va incetini foarte mult ritmul viitor al investitiilor, pentru ca niciun om de afaceri sau fond care mai are inca disponibilitati financiare nu se va mai grabi sa investeasca stiind cat de greu isi va recupera banii.

    In Silicon Valley pluteste un aer greu de nesiguranta in ce priveste anul 2009, mai ales pe fondul experientei anului precedent, cand multe dintre companiile din domeniu nu au reusit sa-si atinga asteptarile financiare si au concediat in total peste 110.000 de oameni, potrivit unui calcul facut pe cunoscutul blog TechCrunch. Multi se grabesc deja sa compare aceasta perioada cu cea din 2000, anul in care crahul dotcom a impins investitorii sa-si puna planurile in asteptare si sa evalueze cu un ochi mult mai critic afacerile unde aveau de gand sa investeasca.

    Investitiile in industria IT&C incep sa se diminueze pe masura ce criza financiara afecteaza tot mai multe fonduri de investitii din SUA, dupa un an 2008 apreciat ca unul dintre cei mai slabi in ce priveste recuperarea investitiilor si profiturile. Numai sase companii finantate de fonduri de investitii au fost listate la bursa americana anul trecut, nivelul cel mai redus din anii ’70 incoace, in timp ce, in 2007, numarul companiilor listate a fost de 86, conform informatiilor publicate la inceputul saptamanii trecute de National Venture Capital Association.

    De altfel, din 2000 incoace, mai putin de 50 de antreprenori si-au listat companiile la bursa, spre deosebire de 180 intre 1991 si 1998. Iar pentru anul acesta nu este asteptata nicio listare. Putini sunt cei optimisti, care gandesc ca situatia se va redresa in a doua jumatate a lui 2009. “Investitorii la bursa nu mai sunt interesati sa cumpere actiuni la companii proaspat listate, iar potentialii cumparatori au invatat sa fie mai conservatori in ce priveste astfel de achizitii, mai ales ca valoarea actiunilor este atat de volatila”, este de parere Mark Hessen, presedintele asociatiei National Venture Capital Association.

    Cisco Systems, spre exemplu, confirma ca nu mai este momentul pentru investitii. Compania cumpara anual actiuni la circa 10-15 companii din domeniul tehnologiei, insa anul trecut a decis sa investeasca doar in cinci companii. Nici vanzarile de companii nu au mai fost la fel de multe. Numai 325 de companii sustinute de investitori financiari au fost vandute anul trecut, un prag minim in ultimii cinci ani, potrivit Dow Jones Venture Source. Iar valoarea acestor tranzactii s-a ridicat la 23,5 de miliarde de dolari (17,5 de miliarde de euro), mai putin de jumatate din valoarea celor 457 de tranzactii incheiate in 2007.

    Pentru investitori, aceasta nu inseamna doar lipsa unor exituri profitabile, ci si faptul ca perspectivele de castig de pe urma companiilor infiintate dupa anul 2000, acum ajunse la maturitate, s-au redus evident. “In acest moment, este foarte dificil sa luam in calcul o investitie intr-un start-up din domeniul tehnologiei”, spune Annete Campbell-White, fondatorul MedVenture Associates, fond de investitii orientat pe companiile producatoare de tehnica medicala. “Locul acestor companii este luat treptat de companii care sunt deja la stadiul de maturitate, au un venit stabil si presupun riscuri cat mai mici.”

    Pentru asemenea investitori, de acuratetea cu care pot face previziuni si pot intui potentialul unui startup de a deveni urmatorul Google depinde foarte mult sansa de castig, dar recesiunea economica le tempereaza mult optimismul. Spre exemplu, internetul incepe sa fie privit tot mai putin ca pe o directie oportuna de investitii; Even Accel, unul dintre investitorii Facebook, spune chiar ca, daca ar fi sa evalueze acum aceasta retea online in vederea unei investitii, ar fi foarte posibil sa decida sa nu mai investeasca. In schimb, un domeniu mai interesant ar putea fi cel al telefoniei mobile si al aplicatiilor software dedicate celularelor.

    “Continutul propriu-zis pentru telefoane mobile este un domeniu in care s-a suprainvestit, insa in partea de hardware si software inca mai este mult loc de crestere”, apreciaza David Weiden, partener in cadrul fondului de investitii Khosla Ventures. Totusi, situatia actuala din Silicon Valley nu pare chiar atat de grava. Este drept, putine companii au fost imune la valul de restructurari de personal, asteptat sa continue si anul acesta, dar rata somajului in zona, estimata sa ajunga la 7%, odata cu disponibilizarea a peste 10.000 de angajati, este sub nivelul de 9% anticipat la nivel national in SUA.

    “Silicon Valley este un teritoriu minat, dar prin comparatie cu alte centre de business din lume, precum Londra sau Tokio, inca este o zona ferita de instabilitatea economica mondiala”, apreciaza Michael Gregoire, directorul executiv al companiei de recrutare Taleo, printre clientii careia se numara cele mai multe dintre marile companii din topul Fortune 500. Companiile din Silicon Valley vor cheltui mai putin, dar nici aceasta reducere, calculata de unii specialisti din industrie la 5%, nu se poate compara cu cea de aproximativ 20% din perioada crahului dotcom. Rory Dooley, directorul general al producatorului de periferice Logitech, se numara printre cei ce privesc partea plina a paharului: “Desi situatia nu este roz, problemele nu vor fi nici pe departe la fel de grave ca in anul 2000, cand Silicon Valley a fost epicentrul declinului.”
     

  • Muzica dincolo de orice restrictii

    Steve Jobs, directorul executiv al Apple, scria in urma cu doi ani un text intitulat “Ganduri despre muzica”, in care isi rezuma ideile cu privire la protectia la copiere a melodiilor de pe internet – DRM (digital rights management). Jobs analiza lipsa de necesitate a unui asemenea sistem de protectie a muzicii, in conditiile in care mai putin de 10% dintre piesele digitale vandute de magazinele online de muzica si in medie doar 3% dintre melodiile de pe un player iPod sunt protejate prin DRM.

    “Protectia la copiere nu a functionat si s-ar putea sa nu functioneze niciodata in lupta impotriva pirateriei din industria muzicii”, spunea atunci seful Apple. Compania a urmat insa gandirea lui Jobs de-abia acum, odata cu anuntul facut la expozitia Macworld de la San Francisco in prima saptamana a acestui an, si anume ca re nunta la protectia la copiere aplicata melo diilor vandute prin iTunes Store. Politica de protectie prin DRM a impus pana acum limitari cumparatorilor, in sensul ca melodiile puteau fi ascultate doar pe anumite playere de muzica digitala, in speta pe iPod, si puteau fi copiate doar in numar limitat pe alte echipamente portabile.

    Anuntul a intervenit in urma acordului pe care si l-au dat trei dintre cele patru mari case de discuri americane – Sony Music Entertainment, Universal Music Group si Warner Music Group – de a vinde melodii neprotejate la copiere prin intermediul magazinului iTunes. Cea de-a patra casa de inregistrari, EMI, comercializeaza melodii libere de DRM inca din 2007, in urma unui acord incheiat cu Apple. Compania lui Steve Jobs nu a reusit atunci sa ajunga la o intelegere si cu rivalii EMI, desi acestia ofereau deja altor magazine online de muzica, in primul rand Amazon, posibilitatea sa vanda melodii neprotejate la copiere.

    “Este evident ca Apple isi dorea sa renunte la DRM de mai multa vreme, dar era conditionat de casele de discuri, care nu au fost de acord sa renegocieze parteneriatul cu iTunes, favorizand astfel rivalii acestuia”, comenteaza Bill Rosenblatt, presedintele companiei de consultanta GiantSteps Media Technology Strategies. Intentia caselor de discuri a fost probabil sa-i sustina pe competitorii iTunes Store, considerand ca acesta din urma are un control prea mare asupra businessului lor, justifica mai multi specialisti din industrie. Daca e asa, nu este foarte clar motivul pentru care casele de discuri au cedat si au acceptat acum eliminarea protectiei la copiere a melodiilor, pentru ca pozitia iTunes nu s-a modificat prea mult fata de acum doi ani.

    Aceiasi comentatori sustin ca este foarte posibil ca situatia economica din ce in ce mai rea sa fi avut un cuvant greu de spus in strategia caselor de discuri. Schimbarea propusa de Jobs aduce evident o libertate mai mare cumparatorilor, care isi pot copia fara probleme muzica pe un numar nelimitat de computere, playere digitale sau telefoane mobile, dar presupune in schimb cresterea costului pentru o melodie neprotejata la copiere, comparativ cu cele protejate prin DRM. Inclusiv convertirea melodiilor cumparate anterior de pe iTunes la noul format neprotejat va presupune costuri suplimentare, iar aceasta se refl ecta in scumpirea melodiilor.

    Concret, planul tarifar nu va mai fi fix ca pana acum, cand orice melodie costa 99 de centi, ci variabil, pretul fiind de 69 de centi, 99 de centi sau 1,29 dolari pentru un cantec, in timp ce majoritatea albumelor vor costa 9,99 dolari, potrivit lui Phil Schiller, directorului de marketing al companiei. Pentru piesele mai vechi cumparate de pe iTunes, trecerea la noua versiune, neprotejata la copiere, ii costa pe proprietari 30 de centi pe melodie. Iar acesta nu este singurul dezavantaj, eliberarea de protectie neputand fi facuta doar pentru anumite melodii deja cumparate de pe iTunes, ci pentru intreaga biblioteca audio. Din primele reactii ale consumatorilor s-ar putea spune ca Apple ar putea avea de pierdut de pe urma preturilor, mai ales in conditiile economice actuale, cand economisirea banilor este o prioritate. “Apple risca de fapt sa piarda clienti.

    De ce sa platesc 1,29 dolari pentru o melodie pe iTunes cand pot gasi aceeasi melodie cu 99 de centi pe Amazon, Napster, Rhapsody sau E-Music?”, scrie un utilizator pe Cnet. Cat despre melodiile de 69 de centi, un alt utilizator considera ca ele “vor fi probabil melodii care nu-i intereseaza pe foarte multi, cantate de artisti mai putin cunoscuti”. Diversitatea si numarul mare al melodiilor raman avantajele de baza pentru giganti ca iTunes sau Amazon, desi majoritatea magazinelor online ofera acum cel putin cateva milioane de cantece spre vanzare. In schimb, pretul ar putea fi un element diferentiator, de natura sa determine alegeri ferme intre magazinele online.

    Toate magazinele platesc caselor de discuri acelasi pret pentru muzica pe care o ofera, dar pretul de revanzare este o decizie care le apartine. Spre deosebire de iTunes, Amazon vinde o melodie la un pret cu 10 centi mai mic decat tariful fix de 99 de centi practicat anterior de magazinul online al Apple, preferand astfel chiar sa piarda bani, dar sa castige o baza de clienti fideli si un avantaj competitiv in fata celui mai mare site de muzica din SUA. “Competitia dintre Amazon si iTunes, asemanate cu David si Goliat, a fost deja impinsa foarte departe”, crede Russ Crupnick, analist in cadrul companiei de cercetare de piata NPD Group.

    “Fiecare are propria baza de clienti si foarte putini dintre acestia folosesc ambele servicii”, continua el; peste 90% dintre clientii Amazon nu au cumparat niciodata melodii de pe iTunes Store, potrivit unui studiu anterior al NPD Group. In opinia lui Crupnick, pretul nu este un factor diferentiator intre cele doua magazine, din moment ce clientii Apple sunt fideli produselor companiei, folosind iPod si iTunes pentru muzica, iar daca acestia s-ar fi uitat cu adevarat la cei 10 centi pe care trebuie sa-i plateasca in plus pentru o melodie, atunci cu siguranta ar fi migrat in masa catre magazinul de melodii al Amazon cand acesta a fost lansat, in toamna lui 2007 (si sa nu uitam ca Amazon a vandut din primul moment MP3-uri fara DRM).

    Singurul avantaj limpede al Amazon in competitia cu iTunes este, din punctul de vedere al lui Russ Crupnick, parteneriatul incheiat in toamna lui 2008 cu MySpace Music, noul magazin de melodii digitale al retelei MySpace, Amazon putand monetiza astfel avantajul de a avea acces la cei peste 100 de milioane de utilizatori unici din toata lumea ai MySpace, care pot cumpara melodii de la Amazon direct din paginile retelei.

    Dincolo de aceste doua mari magazine online de muzica digitala, alternativele sunt multe, de la Napster sau Rhapsody al RealNetworks si pana la E-Music sau 7digital. Multi le prefera pe acestea din urma, pe de-o parte pentru ca iTunes si Amazon nu sunt accesibile oriunde in lume, un exemplu fiind inclusiv Romania, iar pe de alta parte pentru ca nu impun instalarea unei aplicatii software pentru a putea fi folosite. Altii prefera retelele peer-to-peer de genul LimeWire, unde pot fi gasite nu numai raritati inaccesibile in magazine, dar si melodii la o calitate mai buna, respectiv lossless, in locul fisierelor in format MP3 sau AAC oferite in mod traditional de magazinele de muzica.

    Apple a inceput sa atace problema, anuntand ca odata cu eliminarea DRM va oferi melodiile la o calitate audio mai ridicata, dar pana la a satisface standardele audiofililor mai e mult. In orice caz, faptul ca prin decizia iTunes cade in sfarsit cel mai mare bastion al DRM confirma ca industria merge intr-acolo unde o duc consumatorii, nu acolo unde ar vrea ea sa ramana. “Cred ca zilele melodiilor protejate la copiere erau oricum numarate, pentru ca nu multi mai erau dispusi sa accepte DRM”, spune Tim Bajarin, analist in cadrul companiei de cercetare de piata Creative Strategies.

    CD-urile pierd teren in favoarea muzicii digitale, magazinele care vand melodii cu DRM pierd teren in favoarea celor care vand muzica libera de restrictii, iar mai departe sunt de asteptat ieftiniri ale melodiilor digitale si o imbunatatire a calitatii, pentru ca altfel nu se poate concura cu oferta de muzica gratuita de pe internet, care nu numai ca nu s-a restrans din cauza folosirii DRM, dar a luat amploare, infl uentand inclusiv comportamentul multor muzicieni care isi pun la dispozitie piese ori albume intregi nu numai spre ascultare, dar si spre descarcare gratuita. Fata de anul 2000, considerat un an de varf, vanzarile de CD-uri de muzica au scazut aproape la jumatate, consumatorii preferand mai degraba sa cumpere de pe internet doar melodiile care ii intereseaza, in locul unui intreg album.

    Anul trecut, vanzarile de CD-uri audio din SUA au scazut cu 14% comparativ cu 2007, scadere care nu a putut fi acoperita de vanzarile de melodii digitale pe internet. Pe ansamblu insa, in industria americana a muzicii a fost sesizata anul trecut o crestere a vanzarilor cu 10%, pana la 1,51 miliarde de fisiere audio, care e de atribuit, important de subliniat, accesibilitatii mai mari a muzicii digitale in magazinele online de muzica, sustinute de retele sociale si bloguri.

    Cine studiaza Myspace, Last.fm, ILike sau Imeem vede cu usurinta ceea ce industria muzicala e dispusa mai greu sa accepte: ca vanzarea in sine a unui album sau a unei melodii in format digital nu mai e baza afacerilor cu muzica, ci doar un element al lantului de marketing care incepe cu melodii oferite gratuit spre ascultare si cu single-uri ce pot fi descarcate gratis, continua cu postarea anunturilor de turnee si vanzarea biletelor la concerte si se termina cu vanzarea de articole pro mo- tionale cu insemnele trupei ori ale artistului.

    Iar de la consumatorul curios pana la fanul infocat e cale lunga: un pasionat de muzica poate merge oricat de departe, inclusiv pana la a-si procura toate editiile unui album, in vinil, pe CD obisnuit sau CD in editie limitata cu bonusuri – numai ca nimeni nu mai asteapta de la el s-o faca, pentru ca acestea sunt exceptiile, nu regula. Regula, mai ales pentru generatiile mai noi, e undeva la polul opus: procurarea muzicii in format digital, in modul cel mai simplu din punct de vedere tehnic, cat mai ieftin si la calitate cat mai inalta. Or, cultura elitista si restrictiva incurajata de marile case de discuri pe seama unui magazin ca iTunes nu facea decat sa mearga impotriva acestui curent. Acum, ea isi da oficial obstescul sfar- sit. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

  • Si noi vrem sa batem Google

    “A te bate acum cu Google pe piata romaneasca e si nucidere”, spunea Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv, in urma cu mai bine de doi ani. De atunci, in opinia lui Nicoara par sa se fi schimbat multe: “Am descoperit Onet.pl in Polonia, Seznam.cz in Cehia, Yandex.ru in Rusia si Nadji.si in Slovenia, motoare de cautare care depasesc Google in tarile respective, moment in care am admis ca exista o mica posibilitate de a bate cel mai mare motor de cautare din lume in Romania”, scria saptamana trecuta pe blogul sau, in postul in care anunta ca MediaPro Interactiv a lansat un motor de cautare romanesc.

    Okidoki.ro a starnit in mod previzibil polemici in internetul autohton, din doua motive: este primul motor de cautare romanesc care are aspiratii sa intre direct in competitia cu Google si, in acelasi timp, primul care vrea sa-l si depaseasca in termeni de relevanta. Primul, concurenta cu Google, are justificare in faptul ca Google e singurul motor de cautare adevarat din internetul romanesc, avand probabil o cota de piata de 99%, dupa aprecierea lui Orlando Nicoara. Iar cum alte site-uri care efectueaza cautari online nu au capatat popularitate la noi, versiunea locala a Google este singurul reper la care se poate raporta Okidoki.ro.

    Cel de-al doilea obiectiv presupune ca la o cautare dupa acelasi cuvant cheie pe Google.ro si Okidoki.ro, rezultatele returnate de acesta din urma vor fi mai relevante pentru utilizator. Aici ar interveni algoritmul propriu de cautare, dezvoltat de la zero de echipa formata din sase oameni implicata in ultimul an in dezvoltarea Okidoki, care isi propune sa adapteze mai bine rezultatele in functie de cei ce cauta decat Google.ro, care foloseste in continuare un algoritm general valabil. Spre exemplu, cand cineva din Timisoara va cauta pe Okidoki.ro cuvantul “restaurant”, motorul ar trebui sa identifice intai din ce oras este adresa de IP a respectivului si va returna in primul rand nume de restaurante din Timisoara si din orasele apropiate.

    “Altfel decat prin relevanta nu ai cum sa depasesti deocamdata un motor de cautare despre care nu exista date concrete in ce priveste numarul de utilizatori din Romania sau numarul de cautari”, comenteaza Orlando Nicoara. O contributie importanta la cresterea relevantei are si numarul de site-uri indexate, afl at deocamdata in jur de 10.000, dar estimat sa creasca de cinci ori pana la finalul anului. Prin comparatie, Google indexeaza mai mult de un triliard de pagini de internet din toata lumea. Dezvoltatorii motorului de cautare orientat exclusiv pe continut romanesc mizeaza pe interesul utilizatorilor de a adauga singuri siteuri pe Okidoki.ro, caz in care indexarea site-urilor respective se face mult mai rapid.

    Exista insa si un pericol vizibil din plin inclusiv pe paginile Google: site-urile de spam, irelevante pentru cautari, de genul laromani.com sau clubafaceri.ro. Asemenea Google, Okidoki.ro se bazeaza pe factorul uman pentru a filtra site-urile indexate, motorul de cautare urmand sa formeze o echipa de 10 oameni dedicati acestei activitati. Pentru Google, care pe langa factorul uman se foloseste si de un mecanism automat de filtrare a site-urilor de spam, este mai dificil sa gaseasca si sa recunoasca astfel de pagini de internet tocmai pentru ca este un motor global, in timp ce orientarea exclusiva a Okidoki. ro asupra internetului romanesc ar trebui sa faciliteze filtrarea spamului, explica Orlando Nicoara.

    Firesc, Okidoki.ro este pus sub lupa si pentru ca multe motoare de cautare locale care si-au incercat norocul inaintea sa nu au reusit sa iasa in evidenta. In .ro exista momentan cateva zeci de motoare de cautare, care insa in majoritate nu atrag mai mult de cateva sute de utilizatori, problema fiind in cele mai multe cazuri absenta unui algoritm de cautare care sa-i permita sa ofere rezultate relevante. Murfi.ro, spre exemplu, este una dintre initiativele interesante in domeniul cautarilor online, fiind dedicat tot cautarilor de continut exclusiv romanesc pe baza unui algoritm propriu, insa in lipsa unor resurse pentru promovare, nu s-a facut remarcat. O buna parte dintre aceste asemenea site-uri, precum Zuky.ro sau Bang.ro, au disparut fara glorie, fiind abandonate de dezvoltatori.

    “Initiativele de dezvoltare de servicii 100% romanesti sunt binevenite, atat timp cat au o viziune coerenta si clara, pentru ca au potentialul sa accelereze dezvoltarea internetului romanesc”, comenteaza Vlad Stan, cofondatorul fondului de investitii pentru proiecte online SeedMoney. “Personal, nu m-as implica insa in dezvoltarea unui astfel de proiect, pentru ca, din punctul meu de vedere, valoarea adaugata pe care o poate aduce un motor de cautare romanesc unui utilizator este prea mica in comparatie cu efortul care trebuie depus.”

    Daca e sa dam credit teoriei ca internetul viitorului nu va mai fi globalizat si depersonalizat ca acum, ci puternic localizat, fiind suficient pentru un utilizator sa acceseze, de pilda, portalul orasului in care se gaseste si sa afl e de acolo aproape tot ce il intereseaza, este justificat sa credem ca motoarele de cautare locale ar putea castiga in timp intaietate in mintea consumatorilor. Cu alte cuvinte, ar deveni nefireasca situatia in care un utilizator din Romania face o cautare si obtine ca prime rezultate niste pagini cu informatii din SUA.

    “Toti marii producatori de aplicatii online, aici fiind luate in calcul si motoarele de cautare, se indreapta tot mai mult catre continutul localizat pentru a castiga cota de piata, semn clar ca motoarele locale au sanse reale de succes, atat timp cat se investesc resurse in dezvoltarea lor ulterioara”, sustine Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate interactiva MB Dragan. Multe exemple de motoare de cautare din Europa si Asia au demonstrat deja ca Google poate fi depasit. Unul dintre cele mai cunoscute este Yandex.ru, care in Rusia detine 44% din piata de cautare, cel putin dublu in comparatie cu Google.

    Motorul lansat in 1997 a ajuns sapte ani mai tarziu la peste 50 de milioane de cautari pe zi si la venituri anuale de 167 de milioane de dolari, un succes care se bazeaza pe faptul ca algoritmul sau a urmarit de la bun inceput un control eficient al internetului cu expresie chirilica, iar mai apoi a dezvoltat servicii la fel de relevante pentru blogurile si imaginile din site-urile lansate in spatiul ex-sovietic. Acum, Google nu ocupa nici macar locul al doilea in internetul rusesc, fiind depasit de motoare precum Rambler. ru si Mail.ru.

    La fel se intampla si in China, unde cei mai multi dintre cei 130 de milioane de utilizatori folosesc Baidu.com pentru a cauta informatii pe internetul chinezesc. Baidu, care are astazi o valoare de piata de 3 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) si care opereaza al patrulea cel mai vizitat site din lume, castiga constant cota de piata in China, chiar in conditiile in care motorul de cautare este cenzurat de guvernul chinezesc si ofera prioritate publicitatii, nu relevantei rezultatelor cautarii. Baidu.com opune cu succes rezistenta competitiei din partea Google, care este depasit in China si de cel mai interesant concurent al Baidu, Sogou. com.Coreea de Sud se poate lauda cu Naver.com, lansat in 1999 si ajuns al cincilea cel mai popular motor de cautare din lume, potrivit companiei de cercetare de piata comScore.

    In Turcia la moda este Mynet.com, cel mai popular website turcesc, cu peste 6 milioane de utilizatori inregistrati si 14 milioane de vizitatori unici in fiecare luna. Cel mai vizitat motor de cautare si al treilea cel mai popular site din Polonia este Onet.pl, care de asemenea depaseste Google in mediul online polonez; in Slovenia, rolul de cel mai accesat site revine motorului de cautare Nadji.si, in timp ce site-ul ceh Seznam.cz, fondat in 1996, atrage zilnic peste 2 milioane de vizitatori unici si avea inca din 2006 venituri totale de 36 de milioane de euro.

    Explicand succesul motoarelor de cautare locale care s-au impus in tarile de unde provin, specialistii sustin ca majoritatea au doua avantaje principale: au fost lansate inainte de 2000, acumuland astfel experienta in industria de cautare online inca de pe vremea cand Google nu devenise atat de popular la nivel mondial, si sunt disponibile in limba tarii respective, folosind caracterele si ortografia acesteia. “Romanii vorbesc engleza, pe cand cehii, slovenii, rusii sau chinezii nu in aceeasi masura.

    Cred totusi ca acesta este un argument fals, mai ales ca nu avem un studiu care sa demonstreze ca romanii sunt mai anglofoni decat aceste natii”, afirma Calin Fusu, directorul executiv al Neogen. Altfel spus, nu atat slaba dependenta a romanilor de cautarile in limba materna ar sta in calea succesului unui motor de cautare romanesc, ci mai degraba dezavantajul ca aici nu a existat un motor local inca din anii ’90. Alexis Bonté, omul de afaceri francez care detine Trilulilu.ro si jocul online eRepublik in Romania, este de parere ca o competitie cu Google si Yahoo! se poate dovedi extrem de dificila chiar si in conditiile in care motorul de cautare in sine ar fi superior din punctul de vedere al algoritmului si al relevantei rezultatelor.

    “Dar nu este imposibil, mai ales daca serviciul local raspunde mai bine cerintelor romanilor”, replica Sergiu Biris, directorul executiv al Trilulilu.ro, dand in primul rand drept exemplu propriul serviciu de videosharing – care chiar daca nu a reusit sa se impuna in Romania in competitia cu YouTube.com, are o audienta deloc de neglijat – dar si puternice retele sociale online locale, de genul Iwiw.hu din Ungaria, pe langa care proiectele internationale precum Facebook sau Hi5 isi gasesc cu greu locul. Calin Fusu priveste problema de la capatul celalalt, din punctul de vedere al resurselor alocate. “In primul rand, nicio companie romaneasca nu dispune de resurse suficiente sa dezvolte un motor de cautare pana la un nivel competitiv. Nu vor putea trei sau 30 de programatori sa concureze cu miile de specialisti de la Google”, apreciaza Fusu.

    In al doilea rand, investitiile necesare in servere sunt destul de mari pentru a ajunge la capacitatea de cateva mii pe care o are Google. Ce-i drept, Okidoki.ro se asteapta la o asemenea problema, Orlando Nicoara estimand ca serverele actuale vor fi supraincarcate in doua luni, moment cand va fi necesara suplimentarea lor. In competitia motoarelor de cautare e de luat in considerare si ca in Romania exista o perceptie gata formata in ce priveste motoarele de cautare. In mintea utilizatorului, Google are deja monopol asupra cuvantului “cautare”, preconceptie greu de inlaturat, indiferent cat de performant ar fi motorul de cautare concurent.

    In alte piete, problema a fost ocolita prin alte mijloace – e vorba de faptul ca majoritatea motoarelor de cautare care au reusit sa intreaca Google joaca de fapt la doua capete, fiind in acelasi timp (uneori, in primul rand) portaluri de servicii: stiri locale, oferte de munca, serviciu de e-mail, retea sociala cu sau fara fotosharing ori videosharing si asa mai departe.

    Asa au procedat Yandex sau Seznam, in concurenta cu un Google care n-a incercat sa introduca asemenea servicii, pentru ca ele n-ar fi avut relevanta pentru businessul global. “Serviciile aditionale pot face diferenta si pot ajuta un motor local sa aiba un succes mai mare decat unul global. Nu cred ca Google stie care sunt nevoile de promovare ale unei firme mici din Cluj, spre exemplu, necesitate la care un site local este mult mai receptiv”, argumenteaza Sergiu Biris.

    In planurile lui Orlando Nicoara pentru Okidoki.ro nu se gaseste deocamdata nicaieri ideea de portal, desi un portal poate pune bazele succesului unui motor de cautare, “asa cum Google a avut succes fiind la inceputuri motorul de pe paginile portalului Yahoo!”. Este totusi dificil sa evoluezi in paralel pe doua directii – cea a cautarii si cea a portalului de servicii, crede Mihai Dragan. “Facand cate putin din toate, risca sa devina la fel ca si celelalte portaluri romanesti: in mare parte nefolositoare.”

    Pentru moment, dincolo de toate discutiile, faptul ca multi au salutat initiativa, s-au grabit sa-si inscrie site-urile pe noul motor romanesc si s-au aratat interesati de filozofia ´localizarii propusa de Okidoki indica limpede ca piata de internet de la noi are nevoie de servicii autohtone. “Loc pe piata exista, iar avantajul lui e ca, fiind local, poate oferi rezultate mai relevante”, conchide Ionut Oprea, directorul executiv al IAB Romania, asociatia industriei romanesti de publicitate online. “Cata nevoie anume e de un motor de cautare romanesc o va demonstra succesul pe care-l va avea sau nu in cele din urma.”

  • Cine-l prinde primul pe Twitter

    In fiecare dimineata, inainte de a pleca la birou, Mary Jones, o avocata din New Orleans, isi verifica e-mailul, citeste presa economica si intra in reteaua de microblogging Twitter. Desi este mai mereu grabita, Jones nu pleaca niciodata spre birou inainte de a-si informa prietenii de pe Twitter ce program are in ziua respectiva.

    “Prin Twitter, cei care ma cunosc pot avea acces la detaliile vietii mele de zi cu zi”, spune Mary Jones, mentionand insa ca are intotdeauna grija ca mesajele care o privesc strict pe ea sa poata ficitite numai de un grup restrans de persoane. Lansat in urma cu doi ani de zile, Twitter reprezinta o modalitate rapida de a informa membrii familiei, prietenii si colegii despre activitatile din anumite momente ale zilei, intr-un mesaj care nu depaseste 140 de caractere, mai putine decat incap intr-un mesaj obisnuit pe telefonul mobil.

    “Pentru ca numarul de caractere este limitat, nu iti ia mult timp sa compui mesajul pentru microblog si, la fel ca in cazul chat-ului, poti raspunde imediat si poti avea discutii cu mai multe persoane in acelasi timp”, spune Henning Behme de la revista informatica iX, care apare la Hanovra. “Mi-ar fi foarte greu sa renunt sau sa inlocuiesc Twitter cu un alt serviciu similar, pentru ca aici sunt majoritatea prietenilor mei”, sustine Mary Jones.

    Afirmatia ei e si un raspuns indirect la faptul ca in ultimele cateva luni, numarul de servicii online de microblogging, similare Twitter, a explodat. In martie, spre exemplu, dezvoltatorii de la Fuzz Artists, o companie care concepe aplicatii software dedicate industriei muzicale, s-au gandit sa creeze un Twitter pentru muzica.

    “Lucram la un software prin care artistii independenti sa-si poata distribui online melodiile si am remarcat ca programatorii petreceau foarte mult timp pe Twitter”, explica Jeff Yasuda, directorul executiv al Fuzz Artists, cum i-a venit ideea retelei de microblogging Blip.fm. Pownce, Jaiku si Friendfeed sunt cateva dintre exemplele de microbloguri lansate in ultima perioada in limba engleza. Au aparut si variante in alte limbi, ca Frazr, Wamadu si Niimo, unde utilizatorii pot scrie mesaje scurte in limba germana.

    Desi au aparut numeroase alte site-uri de microblogging, “Twitter ramane cel mai popular din lumea microbloggingului si are suficient potential pentru a deveni noul serviciu digital de comunicare in anii ce urmeaza”, sustine Behme. “In viitor, este posibil ca verbul to twitter sa se gaseasca in dictionar, asa cum s-a intamplat si cu verbul to google”, afirma jurnalistul german.

    Interesul mai multor antreprenori de a intra pe nisa Twitter pare insa nejustificat din punctul de vedere al multor specialisti din domeniu, in conditiile in care, desi este folosit de 3,2 milioane de utilizatori, potrivit serviciului de monitorizare TwitDir, serviciul de microblogging nu are in acest moment un model de business viabil. Nici Twitter si nici cele mai multe dintre site-uri clona nu genereaza venituri, nici macar din publicitate online, iar problema este ca nici nu stiu cum sa schimbe aceasta situatie.

    “Asemenea retelelor de telefonie sau internetului, valoarea businessului Twitter creste odata cu marirea numarului sau de utilizatori, deci cresterea se afla in topul prioritatilor Twitter”, explica Evand Williams, directorul executiv al companiei Twitter, cu sediul in San Francisco. “Daca am fi pierdut timpul sa scoatem bani de pe urma serviciului, el nu ar fi avut aceeasi calitate pe care o are acum si implicit nici acelasi numar de utilizatori”, continua Williams.

    Directorul executiv al Twitter aminteste ca nici motorul de cautare Google, la fel ca si Twitter, nu a avut venituri la inceput, pana in momentul in care a descoperit un model de publicitate specific. Iar serviciul de microblogging exploreaza totusi diferite posibilitati de a genera venituri, una dintre posibilitati fiind introducerea, la inceputul anului viitor, a unei taxe pentru companiile care vor sa utilizeze serviciul ca pe un canal oficial de discutii cu clientii lor.

    Site-urile ce vor sa concureze Twitter sunt si ele in cautarea unui model de business. De fapt, majoritatea lor spera chiar sa o ia inaintea popularului serviciu pe care-l concureaza si sa monetizeze mai rapid interesul utilizatorilor pentru microblogging. Yammer, spre exemplu, o copie a lui Twitter cu aproximativ 60.000 de utilizatori, a inceput sa aiba incasari la numai sase saptamani de la lansare. “Descoperirea unei modalitati de a face bani a fost o prioritate pentru Yammer”, spune David Sacks, directorul executiv al site-ului dedicat exclusiv companiilor.

    In acest moment, Yammer este folosit de angajati din cadrul Cisco Systems, Xerox si Hewlett-Packard, companii care platesc pentru a-si putea crea propria retea privata de microblogging. “Pe internet sunt aproximativ 1,4 miliarde de potentiali clienti ai retelelor de microblogging si e imposibil ca toti sa utilizeze Twitter in mod exclusiv”, isi da cu parerea programatorul software Evan Prodromou, care a lansat Identi.ca, un site asemanator lui Twitter, la inceputul acestui an.

    Spre deosebire de Twitter, care functioneaza doar in engleza si japoneza, Identi.ca poate fifolosit in 30 de limbi, dupa cum subliniaza Prodromou. Sesizand viteza cu care se extinde fenomenul de microblogging, marile companii de pe internet au inceput, la randul lor, sa reactioneze.

    Spre exemplu, Google a achizitionat recent site-ul de microblogging Jaiku. Site-ul continua sa functioneze sub tutela celui ce l-a creat, Jyri Engestrom, dar Google a decis sa-l integreze intre retelele sale sociale, Orkut sau serviciul de mesagerie instantanee Google Talk. “Google nu e singura companie importanta care va incepe sa integreze microblogging-ul in serviciile proprii”, apreciaza Dan Thornton, director in cadrul companiei britanice Bauer Media.

    “Vom vedea cum marile retele sociale precum Facebook sau MySpace incep sa integreze microblogging-ul, sub o forma sau alta, pe paginile lor de internet.” De fapt, Facebook a facut deja un prim pas in acest sens. Desi are integrata pe paginile sale o sectiune de genul Twitter, reteaua sociala a lui Mark Zuckerberg a facut recent o oferta de preluare pentru popularul site de microblogging, potrivit unor surse apropiate situatiei, care au preferat sa-si pastreze anonimatul.

    Negocierile dintre cele doua companii au inceput la jumatatea lunii octombrie, dar au fost abandonate brusc in urma cu cateva saptamani din cauza faptului ca Twitter si Facebook nu au reusit sa se inteleaga asupra pretului de vanzare. In opinia conducerii Facebook, reteaua de microblogging ar valora 500 de milioane de dolari (aproape 390 de milioane de euro), un pret deloc de neglijat, mai ales ca Twitter este o afacere care nu genereaza inca niciun fel de venit si nici nu are inca un model de business definit.

    Problema a fost insa faptul ca Facebook a facut aceasta oferta urmarind sa plateasca pro prietarilor Twitter pretul in actiuni si nu cu bani gheata, ceea ce se pare ca a starnit o adevarata controversa in randul managerilor celor doua companii. Mai exact, Facebook a oferit Twitter un anumit numar de actiuni care ar valora 500 de milioane de dolari, pe baza evaluarii retelei la 15 miliarde de dolari (11,6 miliarde de euro) in urma vanzarii unui pachet de 1,6% din actiuni catre Microsoft pentru 240 de milioane de dolari (187 de milioane de euro).

    Conducerea Twitter a incercat sa obtina insa un numar mai mare de actiuni, sugerand ca actiunile Facebook sa fie evaluate la un pret mai mic, mai apropiat de valoarea de 5 miliarde de dolari (3,9 miliarde de euro) atribuita retelei de mai multi specialisti din piata, potrivit AllThingsD, site de stiri aflat sub umbrela Wall Street Journal. Cu alte cuvinte, la o valoare mai mica a Facebook, Twitter ar fiputut obtine mai multe actiuni in limita valorii de 500 de milioane de dolari decat in cazul evaluarii Facebook facute de Microsoft.

    Insa planurile Facebook au fost mai degraba sa ofere un anumit numar de actiuni pentru Twitter, reprezentand 3,33% din totalul actiunilor retelei, si nu o suma anume, situatie in care valoarea Twitter ar fiscazut de trei ori, la 150 de milioane de dolari (peste 116 milioane de euro) – un pret prea mic, in opinia conducerii Twitter.

    “Daca Facebook pune pe masa actiuni in valoare de 500 de milioane de dolari pentru a cumpara Twitter, primul lucru pe care il faci este sa vezi daca asta este valoarea reala a actiunilor”, declara recent Chris Sacca, un investitor al retelei de microblogging, in cadrul unei intalniri cu investitorii in Marea Britanie. Refuzul din partea Twitter reflecta totodata faptul ca investitorii si executivii Twitter prefera sa astepte pana cand va figasit un model de business eficient.

    In aceasta situatie, evaluarea Twitter ar fi facuta nu numai in functie de popularitatea sa in randul utilizatorilor, ci si luand in calcul veniturile pe care le genereaza, conducerea retelei de microblogging sperand astfel sa obtina un pret cu mult mai mare decat cel oferit de Facebook. Sau poate chiar sa se decida sa pastreze serviciul, dezvoltandu-l in dependent, daca modelul de business se dovedeste a fio optiune mai rentabila decat vanzarea.

    Pe de alta parte, sa accepte o oferta de genul Facebook, in care pretul ar fi platit in actiuni, nu este tocmai in interesul Twitter. In fond, Facebook ar avea un foarte mare avantaj in urma unei asemenea tranzactii, capatand acces la un mediu social interesant si mai ales la moda, in timp ce Twitter si-ar pierde identitatea prin integrarea in Facebook, chiar daca ar avea potentialul sa fie accesat de un numar mult mai mare de utilizatori.

    O alta problema a fuziunii Twitter cu Facebook ar fi totodata si diferenta foarte mare intre filozofiile de business ale celor doua companii, dar si intre planurile lor legate de monetizare. Un potential plan al Twitter ar fi sa perceapa o taxa companiilor doritoare sa foloseasca reteaua de microblogging – o notiune ce pare sa se bata cap in cap cu strategia Facebook, care nu este deloc o retea de comunicare de business si nici nu pare sa-si doreasca o competitie cu retele specializate de genul LinkedIn.

    Pana la sfarsitul saptamanii trecute, negocierile nu erau confirmate de conducerea celor doua companii. Confruntat cu aceste informatii “scapate” in piata, Biz Stone, cofondatorul Twitter, a sugerat ca reteaua de microblogging prefera sa ramana independenta si sa se concentreze pe dezvoltarea comunitatii de utilizatori si a modelului de business. Cat despre oficialii Facebook, ei n-au facut niciun comentariu pe marginea posibilei tranzactii.

  • Cine merita sa conduca Yahoo!

    Aproape imediat dupa ce Jerry Yang, directorul executiv si unul dintre cofondatorii companiei, a anuntat ca urmeaza sa se retraga din functie cand ii va fi gasit un inlocuitor, nenumarate speculatii referitoare la potentialii candidati au inundat Silicon Valley.

    “Yahoo! nu are nevoie de un director executiv, ci de un soi de negustor care sa priveasca businessul cu alti ochi si sa fie deschis in fata unor tranzactii si parteneriate care ar putea aparea pe viitor”, este de parere Youssef Squali, analist in cadrul bancii de investitii Jefferies & Co. Sau, altfel spus, are nevoie de un manager capabil sa restructureze compania si sa ia decizii dificile in interesul companiei, dupa cum spune Jeffrey Lindsay, analist la Bernstein.

    Roy Bostock, presedintele consiliului de administratie al Yahoo!, a inceput deja cautarea urmatorului director executiv al companiei, cautare de care se va ocupa personal, urmand insa sfaturile companiei de head-hunting Heidrick & Struggles. Miza este enorma, daca ne gandim ca Bostock are misiunea sa gaseasca un manager dispus sa infrunte un grup de actionari si investitori care asteapta rezultate pozitive intr-un timp foarte scurt.

    Asa incat mai multi specialisti din industrie sunt sceptici ca Yahoo! va incepe 2009 avand in frunte un nou director executiv, mai ales ca managementul companiei nici nu s-a decis inca daca sa opteze pentru a promova pe cineva din interiorul companiei sau a aduce pe cineva din afara. In primul caz, singurul candidat pentru functie ar fiSusan L. Decker, presedintele companiei, cu amendamentul ca aceasta a fost inva ta celul lui Jerry Yang intr-o perioada in care Yahoo! nu a dat deloc semne de prosperitate.

    Dar Decker nu ar fi nici pe departe o alegere rea, mai ales ca stie toate secretele companiei si este apreciata de investitorii de pe Wall Street. Dintre candidatii cu stofa de executivi din exteriorul companiei, Roy Bostock ar putea fi interesat de Jonathan Miller, fostul director executiv al AOL, cunoscut in industrie in special pentru capacitatea de a mentine divizia Time Warner pe linia de plutire chiar si in conditii de restriste. Alte optiuni ar putea fi Meg Whitman, fostul director executiv al eBay, Dan Rosensweig, fost director de operatiuni la Yahoo! sau Peter Chermin, directorul de operatiuni de la News Corp.

    Si pe lista ar putea fi si alte nume, mai putin la indemana, precum Kevin Johnson, fost executiv la Microsoft care a devenit recent CEO la Juniper Networks, directorii Google Tim Armstrong sau Jonathan Rosenberg, Frank Biondi, fost director executiv la Viacom, sau John Chapple, fost director executiv la Nextel. Dar inainte de a alege noul sef, conducerea Yahoo! are o decizie mult mai importanta de luat, anume daca vrea sa mentina o companie independenta, urmarind sa dezvolte organic businessul, sau daca accepta ideea ca ea sa fie preluata de o alta companie, cel mai probabil de Microsoft, care prin investitie si management, ar salva Yahoo! de la ananghie.

    Mai exact, daca ar prefera prima varianta, conducerea ar trebui sa se uite dupa un manager de genul lui Jerry Yang, dar cu o viziune mai profunda asupra erei 2.0, in timp ce in cazul al doilea, ar finevoie de un om care sa fie exact opusul lui Yang, dupa ce acesta a tinut sa pastreze numele si controlul companiei din ratiuni de orgoliu de fondator. La o prima vedere, compania pare sa incline catre cea de-a doua varianta, in ideea ca un candidat din afara companiei ar veni cu o viziune mai obiectiva asupra viitorului Yahoo! si ar putea gasi solutii pentru problemele de cultura interna.

    Acestea se pare ca s-au inmultit in ultimul an, in contextul unei instabilitati constante a locului de munca, al excesului de sedinte interne si al suprapunerii responsabilitatilor in departamente diferite. Din punctul de vedere al lui Jerry Yang, retragerea din functie dupa 17 luni destul de agitate in fruntea companiei pe care a infiintat-o in urma cu 14 ani nu este o decizie luata cu usurinta, din moment ce omul si-a exprimat in mod public dorinta de a ramane in continuare la carma companiei si n-a renuntat decat dupa ce actionarii Yahoo! au inceput sa faca presiuni, speriati ca grupul merge din ce in ce mai prost.

    In mod oficial, schimbarea este tratata ca o evolutie naturala, Yang fiind apreciat pentru realizarile din perioada mandatului sau. “De-a lungul ultimului an si jumatate, in ciuda provocarilor extraordinare, Jerry Yang a repozitionat compania si a imbunatatit raportul de venituri si cheltuieli”, declara Ray Bostock in comunicatul oficial al Yahoo!. “Este timpul pentru o schimbare, un director executiv care sa poata duce compania la urmatorul nivel.

    Ii suntem insa recunoscatori lui Jerry pentru realizarile sale si ne bucuram ca va pastra o pozitie activa ca membru al board-ului de conducere.” Neoficial, greselile cele mai mari care ii sunt reprosate lui Yang sunt scaderea valorii actiunilor la un minim istoric in ultimii cinci ani si esecul “tranzactiei secolului” cu Microsoft, fostul CEO fiind unul dintre cei ce au respins vanzarea pachetului majoritar de actiuni din companie pentru 47,5 miliarde de dolari (aproximativ 37,4 miliarde de euro).

    “De la infiintarea Yahoo! si pana la dezvoltarea companiei intr-un brand global, indispensabil pentru milioane de oameni, am cautat intotdeauna sa fac ce este mai bine”, si-a justificat Jerry Yang deciziile. Nu se stie daca atunci cand vorbeste despre acest bine se refera si la recentul esec al parteneriatului cu Google pentru publicitate online, parteneriat care ar fiadus Yahoo! o crestere a vanzarilor si a profiturilor, incluzand un cash flow de pana la 450 de milioane de dolari (354,6 de milioane de euro) anul acesta, potrivit calculelor departamentului financiar al companiei.

    “Cautarea unui nou director executiv este o schimbare pe placul multor investitori ai Yahoo!, mai ales in conditiile in care Yang a fost in spatele celor doua mari esecuri ale companiei din ultimul an – tranzactia cu Microsoft si parteneriatul cu Google”, apreciaza Mark May, analist in cadrul companiei de investitii Needham. Inlaturarea lui Jerry Yang de la conducerea Yahoo! ar putea fi, in opinia lui May, o incercare a conducerii companiei de a pregati reluarea negocierilor cu Microsoft pentru vanzarea unui pachet majoritar de actiuni.

    “Dar inlocuirea lui Yang reflecta de fapt toate promisiunile neindeplinite pe care le-a facut pe vremea cand refuza cu vehementa ofertele Microsoft, nemultumind astfel investitorii si conducerea prin strategia adoptata”, considera Youssef Squali de la Jefferies & Co. Investitorii Yahoo! spera ca inlocuirea lui Yang ar atrage Microsoft inapoi la masa negocierilor, dupa ce cele cateva incercari de anul acesta au esuat. “Schimbarea deschide usile pentru o tranzactie cu Microsoft, Yahoo! putand sa analizeze mai atent alternativele strategice pe care le are”, comenteaza Sandeep Aggarwal, analist in cadrul companiei de servicii financiare Collins Stewart.

    Discutiile dintre Microsoft si Yahoo! desfasurate pe parcursul mai multor luni s-au incheiat prin retragerea definitiva a ofertei din partea Microsoft in urma refuzurilor repetate ale Yahoo!. N-a dus la nimic revolta actionarilor, in frunte cu finantistul Carl Icahn, care ar fivrut sa-l inlature de atunci pe Yang de la conducere si sa duca la bun sfarsit o tranzactie care le-ar fiadus profituri uriase, dat fiind ca actiunile Yahoo! erau in acea perioada supraevaluate.

    In opinia lui Rob Enderle, analist in domeniul tehnologiei, daca Yang nu ar fi fost unul dintre fondatorii Yahoo!, ar fi fost inlocuit inca de pe cand se discuta oferta de cumparare. “Esecul tranzactiei cu Microsoft a fost probabil picatura care a umplut paharul pentru investitorii Yahoo!”, conchide Ted West, directorul executiv al companiei de publicitate online LookSmart. “Nu stiu daca exista vreo metoda prin care sa fie evitata inlocuirea lui Yang.”

    Explicatia lui Yang a fost ca strategia sa a fost gandita sa demonstreze ca valoarea Yahoo! ar fi fost mai mare decat pretul primit de la Microsoft, dar el n-a luat in calcul problemele iminente la nivelul economiei mondiale. Desi conducerea Microsoft nu mai pare deloc interesata sa cumpere Yahoo!, unele voci din piata sunt de parere ca intr-un final tranzactia va avea loc. Steve Ballmer, directorul executiv al Microsoft, a afirmat ca nu mai are niciun interes sa inainteze o oferta pentru preluarea Yahoo!, cu toate ca a lasat de inteles ca ar cumpara afacerea de cautare online a companiei, optiune care din punctul de vedere al mai multor analisti din industrie ramane cea mai atractiva in conditiile actuale.

    Pe de alta parte, dezinteresul afisat de Ballmer ar putea face parte dintr-o strategie prin care spera ca va putea negocia un pret mai mic pentru achizitia companiei atunci cand aceasta va gasi vanzarea drept singura varianta posibila. “Pentru Yahoo!, toate problemele cu care se confrunta acum nu sunt altceva decat inceputul sfarsitului”, crede Eric Jackson, unul dintre actionarii Yahoo!, care este insa convins ca Microsoft va reveni pentru a face o noua oferta de preluare, mai ales ca acum tranzactia s-ar face la un pret mult inferior celor oferite pe parcursul ultimului an.

    Paradoxal, Yang se afla acum in pozitia lui Terry Semel, fostul director executiv al companiei, pe care il inlocuise in urma cu mai bine de un an si jumatate, perioada in care actiunile Yahoo! nu au mers decat in jos. In ultimele zece luni, actiunile companiei s-au prabusit pana la putin peste 10 dolari (7,9 euro), in conditiile in care in ianuarie erau cotate la 19 dolari (aproximativ 15 euro), iar oferta generoasa a Microsoft evalua o actiune la 33 de dolari (26 de euro).

    Actionarii sunt insa optimisti ca noua conducere va putea opri aceasta scadere. La o privire de ansamblu, mandatul in sine al lui Jerry Yang ca director executiv este considerat de multi specialisti din industrie un esec in ciuda initiativelor bune, dar palide in lumina nereusitelor, pe care le-a avut managerul. “Toata lumea stie prea bine ca am avut dintotdeauna sange mov”, face Yang referire la culoarea reprezentativa a companiei, sugerand astfel de ce nu a fost incantat nici de amestecul de identitate cu Microsoft si nici de o incuscrire cu AOL.

    Yahoo! a fost de mai multa vreme in discutii pentru preluarea afacerii AOL de la Time Warner, negociere care pare ca nu va ajunge insa nicaieri prea curand, pe motivul divergentelor asupra pretului. Cert e ca lui Yang personal, perioada in care a ocupat pozitia cea mai inalta in ierarhia Yahoo! i-a distrus neasteptat de rapid reputatia de vizionar al internetului, castigata intr-un deceniu si jumatate.

    Este o lectie cat se poate de amara pentru toata industria online si un precedent trist pentru viitorul sef al Yahoo!, caruia nu i se mai cere sa aiba grija de sangele mov al unui monstru sacru al internetului, ci doar sa puna pe picioare o companie ca oricare alta. Sau macar s-o vanda bine.

  • De ce Panasonic cumpara Sanyo

    Ultima zi lucratoare a saptamanii trecute a marcat un moment de foarte mare importanta pentru peisajul de business japonez. Panasonic si Sanyo Electric, doua nume cu rezonanta in industria de electronice, au anuntat ca se afla in discutii pentru a incheia un parteneriat din care ar putea rezulta o tranzactie de proportii. Fara sa dea prea multe detalii, Fumio Ohtsubo, presedintele Panasonic, a dezvaluit ca premisa discutiilor este transformarea Sanyo intr-o divizie a Panasonic, dar planurile celor doua companii vor fianuntate la finalul acestui an, dupa spusele lui Seiichiro Sano, presedintele si directorul executiv al Sanyo.

    Cu alte cuvinte insa, cei doi directori s-au asezat deja la masa negocierilor, impreuna cu cate un reprezentant din partea Goldman Sachs, Sumitomo Mitsui Banking si Daiwa Securities, care detin actiuni si drept de vot in proportie de 70% in ce priveste Sanyo. “Desi Panasonic nu a facut inca o oferta clara, producatorul ar putea plati 1,4 dolari pentru o actiune Sanyo”, apreciaza Koya Tabata, analist in cadrul Credit Suisse, valoarea Sanyo ajungand astfel la aproximativ 8,8 miliarde de dolari (6,8 miliarde de euro), mult peste valoarea actuala de 3,8 miliarde de dolari (aproximativ 3 miliarde de euro) a companiei.

    In sine, tranzactia dintre cele doua companii ar fio miscare ideala, pentru ca toata lumea ar avea de castigat. Pe de-o parte, cu vanzari consolidate de peste 100 de miliarde de dolari (77,6 miliarde de euro) anual, Panasonic ar deveni al doilea cel mai mare conglomerat de electronice din lume, dupa General Electric, si ar obtine totodata cheia de acces pe noi segmente de piata, unde momentan nu are deloc acoperire. “Pe masura ce devine din ce in ce mai greu sa inregistrezi profituri in crestere, avem foarte mare nevoie de noi motoare de crestere”, spune Fumio Ohtsubo.

    Iar pe de alta parte, investitorii financiari care controleaza Sanyo ar fimultumiti de castigurile frumoase obtinute, mai ales in contextul crizei financiare mondiale. “Achizitia Sanyo de catre Panasonic pare o tranzactie logica”, este de parere si Kota Ezawa, analist pentru domeniul electronicelor la banca de investitii Nikko Citi din Tokio. “Pana la urma, miza principala o constituie afacerea cu baterii pe litiu-ion, segment in care Sanyo este cel mai mare producator mondial, in timp ce Panasonic este pe locul al patrulea sau chiar al cincilea”, explica Ezawa.

    Sanyo are o pozitie buna si pe partea de baterii solare, un business in ascensiune rapida, unde Panasonic nu este prezenta, desi cauta de mai multa vreme parteneri care sa contribuie financiar la dezvoltarea pe aceasta nisa. Este deci explicabil de ce planurile Panasonic urmaresc semnarea unui contract mai devreme de finalul acestui an. “Ca urmare a unei asemenea tranzactii, Panasonic va deveni un adevarat gigant, un fel de Toyota al industriei de electronice”, crede Nagayuki Yamagishi, strateg in cadrul Mitsubishi UFJ Securities.

    In ce priveste Sanyo, fuziunea cu Panasonic ar putea fiuna dintre cele mai bune solutii pentru a reveni pe linia de plutire, in conditiile in care compania se confrunta cu probleme inca de anul trecut. In perioada iulie-septembrie, spre exemplu, rezultatele financiare ale Sanyo nu au fost deloc multumitoare. Compania a inregistrat o scadere cu 67% a profitului net, la 45 de milioane de dolari (35 de milioane de euro), concomitent cu diminuarea usoara, cu mai putin de 1%, a cifrei de afaceri, pana la 5,4 miliarde de dolari (4,2 miliarde de euro).

    “In lumina crizei financiare, cu impact puternic asupra ultimelor luni, avem nevoie rapid de solutii specifice”, declara Seiichiro Sano, directorul executiv al Sanyo, comentand motivul pentru care ia in calcul varianta fuziunii cu Panasonic. Cu toate acestea, concentrarea Sanyo pe segmentul bateriilor cu litiu-ion s-a dovedit a fiun pariu bun, de pe urma caruia compania a castigat o cota de 30% dintr-o piata mondiala estimata la 6 miliarde de dolari (4,6 miliarde de euro) anul acesta.

    “Iar investitiile Panasonic nu ar face decat sa accelereze cresterea pe acest segment a companiei”, crede Yuji Fujimori, analist in cadrul Goldman Sachs. Exista totusi si o serie de aspecte negative ale tranzactiei. Desi are lichiditati de 10 miliarde de dolari (7,7 miliarde de euro), Panasonic va plati foarte mult pentru un business care are destule divizii neprofitabile, precum cea de electrocasnice sau cea de microcipuri. “Din punct de vedere strategic, achizitia merita facuta, dar Panasonic nu trebuie sa cumpere neaparat intreaga companie Sanyo”, considera Hannah Cunliffe, manager in cadrul Union Investment, unul dintre actionarii minoritari ai Panasonic.

    “Ar fi nevoie de o restructurare agresiva si probabil costisitoare”, argumenteaza ea, mai cu seama cu cat cele doua companii concureaza in mod direct pe piata produselor albe si pe cea a electronicelor. Daca Sanyo, care a fost infiintata de un fost director dintr-o fabrica a Panasonic desfiintata in 1947, va bate palma cu Panasonic, rezultatul ar putea fiinchiderea mai multor fabrici de productie din ratiuni de eficienta.

    La o prima vedere, fiind vorba despre una dintre cele mai mari tranzactii incheiate vreodata in domeniul electronicelor, preluarea Sanyo de catre Panasonic este de asteptat sa atraga si alte fuziuni si achizitii.
    Este vorba despre firme ca Toshiba sau NEC, care s-ar putea simti presate sa contraatace, cu toate ca analistii din domeniu sunt de parere ca piata nu va mai vedea prea curand o tranzactie de aceasta amploare.

    “Evident, o astfel de mutare va alimenta interesul altor companii de a fuziona, dar in niciun caz nu va duce la o explozie de tranzactii”, confirma Kota Ezawa. Soichiro Monji, directorul de strategie de la Daiwa SB Investments, crede insa ca o fuziune de astfel de proportii ar putea avea un impact pozitiv asupra unei piete unde era de asteptat ca temerile de criza economica sa franeze eventualele intentii de fuziuni si achizitii. “Japonia oricum are foarte multi producatori de electronice”, comenteaza Monji.

  • Incep sa curga bani in online

    Vlad Stan, un personaj cunoscut in online-ul romanesc in special pentru businessul Vodanet, unde este inca actionar, a facut la finalul saptamanii trecute un anunt care i-a luat prin surprindere pe multi. Impreuna cu alti doi oameni de afaceri, cu experienta in special in zona imobiliara – Victor Anastasiu si spaniolul Pablo Rodriguez Gonzalez -, Stan a infiintat Seed Money, un fond de investitii pentru proiecte online aflate in faza incipienta de dezvoltare.

    Stan vine cu o experienta de opt ani in internet, in timp ce aportul celorlalti investitori va fi mai degraba experienta de business. Anastasiu si Gonzalez sunt implicati impreuna in compania Pav Administrare Imobiliara, in timp ce omul de afaceri spaniol detine in Romania cinci cladiri de birouri, printre care Floreasca Business Center sau cladirea unde isi are sediul UTI Systems, precum si o serie de terenuri, investitiile sale ridicandu-se la 50 de milioane de euro.

    Pornind cu 500.000 de euro, cat este capitalul de investitii, fondul ar urma sa-i transforme pe Stan si pe partenerii sai intr-un soi de “angel investors” ai internetului romanesc, dispusi sa finanteze cu sume cuprinse intre 10.000 si 50.000 de euro cate un proiect online, in schimbul unei participatii de nu mai mult de 20% din proiectul respectiv.

    “Din punctul meu de vedere, internetul din Romania este aproape in totalitate corporatist, insa viitorul sta de fapt in antreprenoriat, segment ce va cunoaste un boom in urmatorii ani”, isi explica Vlad Stan decizia de a sustine antreprenorii care vor sa porneasca o afacere online, mai ales daca ideea de la care pleaca este, pe cat posibil, originala. Evident, exista riscul ca intr-o prima faza fondul Seed Money sa se confrunte cu un val de antreprenori interesati sa obtina finantari, cu multe idei, dar cu putine cunostinte si experienta.

    “De-abia dupa acest val vor veni si antreprenorii mai atenti, cu viziune si mai multa experienta”, apreciaza Mihai Dragan, directorul general al agentiei specializate in publicitate interactiva MB Dragan. Seed Money se afla deja in discutii cu patru antreprenori, primul anunt de investitie urmand sa fie facut cel mai probabil in luna octombrie, potrivit lui Victor Anastasiu, care mentioneaza ca pana la finalul acestui an, pe lista investitiilor se afla zece proiecte online.

    “Statisticile spun ca in cazul unui scenariu pesimist, doar unul din zece proiecte reuseste”, admite Vlad Stan, care se bazeaza insa pe experienta sa de afaceri si pe cea a lui Anastasiu si Gonzalez pentru a-i repera pe oamenii ale caror proiecte au potential de realizare.

    In ce priveste recuperarea investitiei, investitorii de la Seed Money si-au preconizat un orizont de timp intre trei si cinci ani, desi apreciaza ca un an ar fisuficient pentru a se lamuri daca investitia va da roade sau a fost neinspirata. “Internetul romanesc avea nevoie de un fond de investitii. Sunt foarte multi antreprenori cu idei bune, dar carora le lipseste tocmai o finantare de 50.000 de euro”, observa Orlando Nicoara, directorul companiei MediaPro Interactiv.

    “Orice actiune de stimulare a antreprenoriatului in online este mai mult decat binevenita, mai ales ca internetul romanesc este destul de slab dezvoltat”, spune la randul sau Calin Fusu, fondatorul Neogen. “In ce priveste Seed Money, este inca prea devreme de apreciat care vor fi performantele.”

    Fondul de investitii Seed Money nu este totusi primul de acest gen din Romania. Daniel Enache, mostenitorul lantului Continental, a infiintat fondul Thousand Tiny Tigers in urma cu doi ani pentru a investi in domeniul serviciilor online. Potrivit spuselor lui Enache, in prezent exista sase proiecte aflate in desfasurare sub umbrela fondului, “dintre care trei se afla in curs de implementare, iar celelalte trei sunt in diverse faze preliminare”.

    Desi valoarea investitiilor sale in astfel de proiecte este destul de mica, dupa cum admite chiar el, Enache este totusi un investitor – nu numai financiar, ci si cu valente strategice, implicandu-se in managementul si dezvoltarea proiectelor. Aici ar urma sa se manifeste si diferenta intre Thousand Tiny Tigers si Seed Money, Vlad Stan si partenerii sai promitand ca vor ramane strict la nivelul de investitori financiari si nu se vor implica in mersul afacerilor finantate decat atunci cand antreprenorii le vor solicita asistenta.