BusinessMagazin

Tag: branduri

  • Harta izvoarelor de ape minerale din România. Unde începe drumul brandurilor Borsec, AQUA Carpatica, Dorna sau Bucovina

    ♦ Branduri precum Borsec, AQUA Carpatica, Dorna, Bucovina, Perla Harghitei, mărci cunoscute la nivel naţional şi prezente în topul celor mai mari vânzări, au minimum două surse de unde iau apa minerală.

    Cele mai multe izvoare de apă minerală naturală se află în judeţele Suceava, Covasna şi Harghita, arată o analiză a ZF care are la bază date din Lista apelor minerale recunoscute din România, 2021, realizată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM).

    Datele includ doar ape minerale, nu şi ape de izvor sau ape de masă. Astfel, zona centrală şi cea de nord ale ţării furnizează cea mai mare cantitate de apă minerală naturală. De aici vin practic branduri precum Borsec, Dorna, AQUA Carpatica şi Perla Harghitei. Borsec, cel mai vechi brand de apă minerală de pe plan local, cu o istorie de peste două secole, are două surse din care îmbuteliază apa minerală, ambele în judeţul Harghita, potrivit sursei citate. Pe de altă parte, AQUA Carpatica are opt surse în două judeţe, Suceava şi Harghita. La rândul lui, brandul Bucovina are şase surse de apă minerală, în timp ce Perla Harghitei are patru astfel de surse, conform datelor ANRM. Pe de altă parte, Dorna (inclusiv Izvorul Alb) are trei surse, la fel ca Biborţeni şi Carpatina. Două surse au brandurile Poiana Negri, Tuşnad, Stânceni şi Bilbor.

    Brandurile de apă minerală sunt împărţite între antreprenori locali şi multinaţionale. De exemplu, Romaqua Group, companie controlată de Octavian Creţu, are în portofoliu Borsec, Stânceni şi Aquatique. Un alt antreprenor important din domeniu este Jean Valvis, care controlează Carpathian Springs, îmbuteliatorul AQUA Carpatica. Antreprenorul a bătut recent palma cu PepsiCo pentru vânzarea a 20% din Carpathian Springs, ţinta fiind dezvoltarea brandului la nivel internaţional. Pe de altă parte, Coca-Cola HBC România, liderul pieţei de băuturi răcoritoare, are în portofoliu brandurile Dorna Poiana Vinului, Dorna Izvorul Alb şi Poiana Negri. Pe de altă parte, brandul Bucovina este deţinut de Maspex, producătorul sucurilor Tymbark.

    Borsec, AQUA Carpatica, Izvorul Alb, Bucovina şi Dorna erau în 2021 cele mai vândute branduri de apă minerală naturală, cu o cotă de piaţă cumulată de 78,7% în valoare, conform datelor companiei de cercetare de piaţă Market Vektor. Jucători importanţi în piaţă sunt şi Perla Harghitei, companie deţinută de salariaţi, Apemin Tuşnad, controlată de Kurko Gyarfas, şi Apemin Zizin, deţinut de familia Lazăr.

    Astfel, aceste cinci branduri au avut vânzări de aproape 2,5 miliarde de lei, conform calculelor ZF, având în vedere că piaţa este estimată de compania de cercetare de piaţă la 3,2 miliarde de lei în 2021.

    În România, vânzările de apă îmbuteliată în magazine, din care cea mai mare pondere o are apa minerală naturală, s-au situat anul trecut la 2,2 miliarde de litri, ceea ce înseamnă că fiecare român a consumat în 2021 circa 116 litri de apă, arată datele companiei de cercetare Euromonitor. Consumul a fost pe o pantă ascendentă în ultimii ani. Ultimele două decenii au adus o creştere în sectorul apelor minerale, dar şi un nou ambalaj preferat al românilor. Apa îmbuteliată la PET a ajuns să reprezinte astăzi peste 90% din piaţă, conform estimărilor ZF, în condiţiile în care înainte de ’93 singurul ambalaj în care se îmbutelia apa era sticla, conform datelor din Ghidul Apelor Minerale, realizat de APEMIN.

    În 2021, ponderea sticlei era de 33%, iar în 2011 sticla ajunsese să reprezinte nu­mai 5% din vânzări. Doar câteva branduri sunt prezente în retail cu ambalaje de sticlă, miza fiind HoReCa.

     

    Apa minerală este a statului, iar companiile plătesc o redevenţă

    ► Pe teritoriul României pot fi comercializate sub denumirea de ape minerale naturale numai apele recunoscute de ANRM sau de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

    ANRM este cea care acordă licenţele de explorare şi exploatare a resurselor minerale, inclusiv a apelor minerale, iar în funcţie de cantităţile de apă exploatate se plătesc redevenţe. Astfel, redevenţa minieră pentru ape minerale naturale se stabileşte la sursă, în echivalentul a 4 euro/1.000 de litri, la cursul BNR de la data plăţii.

    ► Compania care are cele mai multe licenţe de exploatare este Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM), aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform datelor de pe site-ul SNAM, compania deţine 41 de licenţe de exploatare şi o licenţă de explorare, fiind cea mai importantă unitate din domeniul extracţiei şi livrării de ape minerale naturale şi terapeutice, furnizând, în prezent, aproximativ 75% din volumele de apă minerală naturală îmbuteliate de societăţile comerciale de profil. Practic, sunt îmbuteliatori care cumpără apa de la SNAM, o îmbuteliază şi o vând mai departe. SNAM este deţinătorul de licenţă, dar se ocupă de documentaţii, analize şi declaraţii de conformitate a apei.

    ► Însă, sunt şi companii care au obţinut direct licenţe de exploatare de la ANRM. Practic, aceste companii au găsit alte perimetre în afara celor concesionate de SNAM pe care să le exploateze.

    Companiile au concesionat sursele şi perimetrele şi se ocupă de activitatea de explorare şi exploatare, în funcţie de stadiul în care se află.

    Pentru o sursă de apă se poate încheia un singur contract de vânzare-cumpărare, deci nu pot avea doi îmbuteliatori aceeaşi sursă de apă. Aceste licenţe de exploatare se stabilesc pe o perioadă de 20 de ani şi se pot prelungi pe perioade succesive de câte cinci ani.

  • Creatorul de branduri

    Îşi spune „făuritor de branduri”. A creat Dorna, LaDorna şi Aqua Carpatica. A bătut palma cu Coca-Cola, Lactalis şi PepsiCo. Este un creator de branduri cu ambiţia de a-şi duce mărcile pe o piaţă globală, dar şi cu speranţa că învinge timpul. „Noi suntem trecători, Aqua Carpatica va rămâne.”

    Jean Valvis are 68 de ani, iar în 2008, după ce a vândut producătorul de lactate LaDorna către gigantul francez Lactalis, al doilea exit semnat de el după ce în 2002 vânduse brandul de ape minerale Dorna către Coca-Cola, le-a făcut o promisiune fiilor săi. „E o promisiune sacră între mine şi fiii mei că nu voi mai face exit nici din Aqua Carpatica, nici din vinuri”. Promisiunea pe de o parte şi crezul său pe de altă parte.

    Crezul că a descoperit cea mai pură apă minerală din lume, că Aqua Carpatica poate deveni un brand global, că România este patria apelor minerale. A construit Dorna cu gândul  la o piaţă mai mare decât cea locală şi a vândut către Coca-Cola în 2002 cu acelaşi gând. „Eram tânăr atunci, a fost o înţelegere verbală (cea legată de extinderea peste hotare – n. red). Poate dacă se ţineau de cuvânt nu aş mai fi vrut atât de tare să revin”, spune Valvis, care admite că din acel acord, semnat când avea 48 de ani, a învăţat multe.

    Doi ani au durat atunci negocierile cu Coca-Cola, doi ani şi acum discuţiile cu PepsiCo. „În mai 2020, cu nesiguranţa pandemiei, am pornit de la o bună propunere a unui grup internaţional şi am avut de la început două condiţii: să ia un pachet minoritar şi să considere Aqua Carpatica ca pe un Rolls-Royce al portofoliului lor. Totul s-a făcut într-un mod profesionist chiar dacă ei au avut mai multe centre de decizii.” La cele două exituri anterioare a fost mai simplu. Valvis a negociat direct cu un CEO sau cu un antreprenor, însă acum echipe întregi de avocaţi, consultanţi, manageri s-au aşezat la masă sau în şedinţe online pentru a închide un acord de vânzare către PepsiCo a 20% din acţiunile Carpathian Springs, compania care produce brandul Aqua Carpatica. „A fost cea mai lungă şi cea mai dificilă negociere. Mulţumesc conducerii PepsiCo Europa. Fără voinţa strategică a lui Silviu Popovici (CEO al Pepsi Europa – n. red) nu ştiu dacă aş fi avut răbdarea să negociez doi ani.” Marţi, 2 august, Valvis-Holding şi grupul Pepsi au anunţat oficial semnarea unui acord strategic care îi deschide brandului Aqua Carpatica graniţele lumii. „Devenim ambasadorii economici ai României”, spune antreprenorul care merge pe drumul său fără să mai aştepte. „Prin acest proiect eu nu mai aştept nimic, ci materializez singur o idee pe care o tot repet de mai mulţi ani. România are o caracteristică ce o deosebeşte într-un mod competitiv de toate celelalte ţări din lume: România este patria apelor minerale. Acesta este atuul nostru naţional incontestabil. Iar astăzi avem o multinaţională dispusă să lupte împreună cu mine, avem o altă forţă.”

    Pentru Valvis, România este patria apelor minerale şi acesta e brandul pe care se poate construi la fel cum Elveţia este patria ceasurilor de lux, Franţa a vinurilor sau Scoţia a whisky-ului. Nu este prima dată când o spune. De mai bine de un deceniu vorbeşte despre puritatea izvoarelor de ape minerale din Carpaţi, despre calitatea apei, despre importanţa unui produs care reprezintă 70% din corpul nostru. „Eu nu vând maşini, vând apă naturală, cea mai importantă substanţă a vieţii. Nu propun niciodată un produs care nu-mi place mie. Vreau să le dau şi celorlalţi posibilitatea să consume ce consum eu, la aceeaşi calitate, utilitate şi frumuseţe. Meseria mea, de făuritor de branduri, înseamnă să stabileşti o relaţie de încredere cu cel care consumă brandul.” Despre încredere vorbeşte şi în noua relaţie cu partenerul său – Pepsi. „Pentru noi este un moment extraordinar pentru că vine o multinaţională, are încredere în colectivul nostru, a demonstrat această încredere prin acceptarea statutului de acţionar minoritar.” Jean Valvis a dezvoltat mereu cu ajutorul unui grup de acţionari minoritari.

    Carte de vizită:

    ► Omul de afaceri s-a născut la Atena şi are cetăţenie elveţiană şi greacă;

    ► Este absolvent al Facultăţii de arhitectură din cadrul Universităţii Politehnice din Atena, dar şi al Universităţii Sorbona din Paris, unde şi-a luat şi doctoratul;

    ►Ž A profesat ca arhitect aproape 10 ani, iar apoi a fost inginer consultant pentru diverse studii de fezabilitate, rol din care a călătorit în 1993 în România, la Bucureşti, pentru a realiza  un studiu de fezabilitate în industria alimentară – aşa a identificat oportunitatea unei afaceri în domeniul apelor minerale;

    ► În afară de dezvoltarea mărcilor Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti şi Chateau Valvis, s-a implicat recent şi în afaceri în domeniul energiei verzi şi al agriculturii bio.

    Mereu a avut în preajmă acţionari români, nu a fost niciodată singur într-un business. „Pentru mine, să respect minoritarii nu este dificil, fac asta de 30 de ani.” Şi astăzi, un pachet de 14% din acţiunile grupului care deţine Aqua Carpatica este controlat de un grup de acţionari minoritari. „Am colaboratori de 30 de ani care înainte de tranzacţia cu Pepsi deţineau 18% din companie. Acum participaţia lor s-a diluat cu 20%.” Stelian Chiforescu este unul dintre românii care i-au fost parteneri lui Jean Valvis în dezvoltarea afacerilor locale, iar după dispariţia lui, în mai 2020, Elena şi Adrian Chiforescu, alături de mama lor au devenit acţionari în grupul care deţine şi Aqua Carpatica. „Familia Chiforescu m-a susţinut moral în unul dintre cele trei momente grele din timpul negocierilor cu Pepsi”, povesteşte Valvis, care adaugă că în al doilea moment greu a redactat o scrisoare către conducerea Pepsi „într-o engleză diplomatică” beneficiind de sprijinul fiului său, Christos. „Al treilea moment a fost legat de o chestiune comercială, care s-a rezolvat într-un mod constructiv.” Admite că negocierile nu au fost uşoare. Complexitatea acordului vine în primul rând din faptul că Valvis va rămâne acţionar majoritar, nu face exitul cum s-a întâmplat la celelalte două tranzacţii anterioare, cu Coca-Cola şi Lactalis, astfel că s-au pus pe masă strategii de dezvoltare, bugete, planuri de marketing, idei şi pieţe care se pot dezvolta, structuri de conducere şi de decizie pentru Aqua Carpatica. „În 2024 vom construi o nouă fabrică tot la Vatra Dornei. Pornim exporturile către Arabia Saudită, Grecia şi Marea Britanie, vom dezvolta acolo noi capacităţi comerciale. Cu ajutorul PepsiCo intrăm în Polonia şi SUA, întâi în nord-estul Statelor Unite, vizăm acolo trei state, dar urmează foarte multe ţări. Vom angaja o echipă pentru departamentul de export”, îşi descrie Valvis viziunea, menţionând şi cifrele. Noua fabrică presupune o investiţie de 10-15 milioane de euro, în funcţie de capacitatea instalată, exporturile vor creşte de la o pondere de 6-7% în prezent la 33-35% în cinci ani, iar producţia locală pentru Aqua Carpatica poate ajunge la un miliard de litri. În prezent, vânzările Aqua Carpatica se ridică la 400 de milioane de litri anual, iar brandul românesc este deja prezent pe 16 pieţe externe. În prezent, exportul de ape minerale al României este nesemnificativ, sub 5%, consumul intern creşte de la an la an. La momentul exitului din afacerea Dorna, în 2002, piaţa de ape minerale era la un nivel de 800-850 de milioane de litri, iar Dorna realiza vânzări de 80 de milioane de sticle pe an, potrivit datelor de la acea vreme. În prezent, piaţa a crescut la peste 2,2 miliarde de litri (tot segmentul de apă îmbuteliată – n.red.), ceea ce înseamnă că fiecare român a consumat în 2021 circa 116 litri de apă. „Dacă ne unim cu toţii, toţi competitorii din producţia apelor minerale, România devine o forţă la nivel mondial.”

    Piaţa apelor minerale este un sector unde brandurile româneşti au cele mai mari vânzări, România având tradiţie în extracţia apelor minerale. Branduri precum Borsec, Aqua Carpatica şi Dorna sunt printre cele mai vândute din sectorul apelor minerale. Ca pondere, piaţa apelor îmbuteliate este pe primul loc în topul băuturilor nonalcoolice, iar pe întreaga categorie de băuturi răcoritoare  consumul ajunge la circa 210 litri per capita, conform calculelor ZF pe baza datelor Euromonitor. Dacă România bea 2,2 miliarde de litri de ape minerale pe an, Germania bea 14,7 miliarde de litri anual, iar Italia bea 210 litri pe cap de locuitor. Carpathian Springs, compania care produce brandul Aqua Carpatica, a avut în 2021 o cifră de afaceri de 333 mil. lei (68 mil. euro), în creştere cu 20% faţă de 2020 şi o marjă de profit net de 14%, după un rezultat de 47 mil. lei, arată datele de la mfinante.ro. Carpathian Springs are un număr mediu de 308 angajaţi. În şase ani, cifra de afaceri a companiei s-a dublat. Businessul generat de Aqua Carpatica trebuie privit însă la nivel consolidat, alături de firma de distribuţie, nivel care în 2021 ajunge la peste 90 mil. euro după cum spune Jean Valvis. Legat de distribuţie, antreprenorul spune că producţia de vin – Domeniile Sâmbureşti – nu intră în acordul semnat cu Pepsi, dar că „la nivel de distribuţie este prevăzut şi acceptat comercial ca Pepsi să preia şi vinurile”. Nu a lăsat nimic la voia întâmplării şi este clar că forţa din HoReCa a unei multinaţionale de talia Pepsi îl poate ajuta să îşi îndeplinească obiectivele. „Cele mai inspirate decizii sunt cele care vor veni”, spunea în 2009 Jean Valvis, arătând încă de atunci că nu are de gând să se oprească.

    Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Europa şi Jean Valvis, fondator al Aqua Carpatica, privesc cu încredere spre dezvoltarea brandului românesc pe plan local, dar şi la nivel global.

    „Aveţi 68 de ani, când va opriţi?“

    „Nu mă opresc, cât sunt încă atât de creativ, nu mă opresc. Iar acum sunt înconjurat de patru tineri (Christos şi Stefanos Valvis şi Elena şi Adrian Chiforescu – n. red), care vin cu idei proaspete care mă ţin tânăr, mă obligă să rămân deschis, flexibil, să nu fiu formalist. Eu sunt mentorul lor, sunt profesorul lor, dar ei mă provoacă”. În familie, cei doi fii mai mari ai lui Jean Valvis, Christos şi Stefanos, şi-au împărţit rolurile în holdingul creat de tatăl lor. „Christos este consultantul meu numărul unu, toate produsele noi trec pe la el. El a condus proiectele de produse noi, este un inginer care se pricepe şi la partea de ingrediente, la tendinţele mondiale pentru ingrediente sănătoase. Stefanos a preluat tot ce ţine de exportul vinurilor.” Şcoliţi în străinătate, dar întorşi în România, cei doi îl însoţesc pe tatăl lor la o serie de evenimente, dar nu ies în faţă, nu sunt în lumina reflectoarelor şi poate nici nu îşi doresc. Sunt implicaţi în business, în decizii, dar se ghidează după un standard înalt. „Dacă nu triplăm ce am primit de la tine, nu suntem buni”, zice Valvis că îi spune mereu Stefanos. „E vorba lor, nu îmi aparţine.”

    Deşi nu are nicio intenţie să se retragă din business, Valvis spune că unul dintre motivele care l-au dus la masa negocierilor cu Pepsi este chiar ideea de a lăsa Aqua Carpatica pe mâini bune: „Era obligaţia mea să garantez condiţiile de continuitate pentru Aqua Carpatica atunci când eu nu voi mai fi. Mă bucur că trec de la un model antreprenorial unde există un singur dirijor de orchestră, către un model de corporaţie, o structură instituţionalizată, modernă. Şi colectivul Aqua Carpatica avea nevoie de un model mai sistematizat, mai previzibil”.  Planurile pentru dezvoltarea Aqua Carpatica sunt creionate, e unul dintre argumentele cu care a mers la discuţiile cu Pepsi: produse noi, inovaţii, apele cu arome, categorii noi pentru piaţa locală şi pentru export. Puterea brandului. În spatele lui el ştie cel mai bine ce se află. Miza nu mai este doar industria globală a apelor minerale pentru care pregăteşte şi apele cu arome, dar şi noi ambalaje şi produse. Încă de anul trecut a făcut pasul spre o categorie de graniţă între zona de ape şi piaţa berii, a lansat brandul Wet, primul hard seltzer fabricat în România după o reţetă proprie. Principalul său diferenţiator este că Wet este produs cu apă minerală naturală din sursa AQUA, cu arome naturale discrete, nu dulci şi conţinut moderat de alcool (4,5%). „Este un produs care merge foarte bine în SUA”, spune Valvis, care şi în urmă cu 20 de ani s-a dus la negocierile cu Coca-Cola Hellenic Bottling Company, unul dintre cei mai mari îmbuteliatori ai brandului american, cu o sticlă de Meridor, sortiment de apă minerală cu măr, dezvoltat în cadrul Dorna Apemin. Coca-Cola a fost până la urmă interesată doar de apa minerală, în timp ce sucul Meridor nu se mai produce. În august 2022, după ce a bătut palma cu PepsiCo pentru 20% din Aqua Carpatica, Valvis explică de ce acordul este foarte bun pentru Pepsi, un grup cu vânzări de peste 70 de miliarde de euro anual, cu un portofoliu de mărci ce cuprinde Lay’s, Doritos, Cheetos, Gatorade, Pepsi-Cola, Mountain Dew, Quaker sau SodaStream, dar nu are un brand de talie mondială din zona apelor minerale naturale. „Acordul e bun pentru PepsiCo pentru că îi ajută să dispună de oferta premium în domeniul apelor minerale naturale. E bun pentru imaginea României pentru că brandul va ajunge peste tot în lume. E bun pentru colectivul Aqua Carpatica pentru că arată că ce am început acolo poate fi dus mai departe, pentru că beneficiază de încredrea Pepsi. E bun pentru consumatorii din toată lumea pentru  că pot să guste o apă naturală. E bun şi pentru Ministerul Finanţelor pentru că creşte veniturile din tot ceea ce obţine de la noi.” E bun şi pentru ambiţia lui Jean Valvis de a construi ceva care să depăşească graniţele lumii şi pleacă de la o evaluare a Aqua Carpatica ce „a fost satisfăcătoare pentru ambele părţi în sistemul european”. E singura declaraţie pe care o face în legătură cu preţul primit de el şi de acţionarii minoritari pentru 20% din Carpathian Springs.            

    Nu am nici avion, nici iaht şi sunt vaccinat împotriva imobiliarelor.

    Bucovinean prin adopţie, aşa se declară, Valvis vorbeşte mereu despre România, despre export, despre branduri româneşti care pot să treacă graniţele ţării. „Devenim ambasadorii economici ai României”, afirmă cu încredere, convins că de data aceasta va reuşi să îşi ducă brandul pe marile pieţele ale lumii. Ambiţia lui este piaţa globală şi a fost de la început. Dorna (azi la Coca-Cola) este un brand românesc care a ieşit timid în Repulica Moldova şi cam atât. LaDorna (azi la grupul francez Lactalis) este un alt brand românesc despre care nu sunt informaţii că ar fi ajuns pe multe pieţe externe după preluarea de către francezi. Aqua Carpatica a ajuns pe 16 pieţe internaţionale sub umbrela Valvis-Holding. Cu ajutorul PepsiCo, Valvis speră într-un alt destin. Un simplu exerciţiu de imaginaţie ne duce de la o piaţă de sub un miliard de euro anual la o piaţă globală de peste 150 de miliarde de euro în fiecare an şi cu potenţial mare de creştere în continuare. Realitatea ne arată că România exportă produse alimentare şi băuturi de 2,1 mld. euro şi importă de 6,8 miliarde de euro. Deficit anual de 4,7 miliarde de euro. Şi tot creşte. Cum ar fi balanţa comercială a României cu mai multe mărci româneşti regionale, dacă nu chiar globale?

    Mulţi antreprenori români şi-au vândut brandurile create de la zero după Revoluţie şi cu speranţa unei dezvoltări internaţionale. În industria alimentară şi a băuturilor nu s-a întâmplat. Poate o multinaţională să facă „o casă bună” cu un antreprenor şi să aşeze împreună România pe harta mondială? „Cele mai inspirate decizii sunt cele care vor veni.”

    Pagină realizată de Alexandra Matei în urma interviului acordat de Jean Valvis lui Cristian Hostiuc în emisiunea de business ZF Live.

    Cele cinci motive pentru care acordul între AQUA Carpatica şi Pepsi are un impact pozitiv:

    ♦ E bine pentru brandul Aqua Carpatica;

    ♦ E bine pentru imaginea ţării, la nivel internaţional;

    Ž♦ E bine pentru PepsiCo, oferind o apă premium peste tot;

    ♦ E bine pentru finanţele statului român;

    ♦ E bine pentru România: Patria Apelor Minerale;

    ‘♦ E bine pentru Colectivul AQUA din România, UK şi Statele Unite;

    ’♦ E bine pentru toţi consumatorii din lume.

    Sursa: pagina de Facebook a lui Yannis Jean Valvis

    Mereu pe plus

    Evoluţia cifrei de afaceri, profitului şi numărului de angajaţi ai Carpathian Springs în ultimii cinci ani

    Carpathian Springs, compania care produce brandul Aqua Carpatica, a avut în 2021 o cifră de afaceri de 333 mil. lei (68 mil. euro), în creştere cu 20% faţă de 2020 şi o marjă de profit net de 14%, după un rezultat de 47 mil. lei, arată datele de la mfinante.ro. Businessul generat de Aqua Carpatica trebuie privit însă la nivel consolidat, alături de firma de distribuţie, nivel care în 2021 ajunge la peste 90 mil. euro după cum spune Jean Valvis, citat de ZF. Legat de distribuţie, antreprenorul spune că producţia de vin – Domeniile Sâmbureşti – nu intră în acordul semnat cu Pepsi, dar că „la nivel de distribuţie este prevăzut şi acceptat comercial ca Pepsi să preia şi vinurile“.

    Cinci întrebări, cinci răspunsuri

     

    Ce ştie Jean Valvis şi alţi antreprenori nu?

    „Nu este ceva legat de cunoştinţe, este ceva legat de pasiunea pe care o am. Foarte multă lume, după primele două tranzacţii, s-a întrebat când voi vinde şi Aqua Carpatica. Dar eu nu fac un produs pentru a-l vinde. Când fac un produs, mă gândesc să fie cât mai bun pentru consumator. Trebuie să-mi placă şi mie, iar asta nu e un lucru uşor. Este un proces creativ, la care mă dedic cu tot sufletul şi în care încerc să-mi depăşesc imaginaţia – atât din punct de vedere estetic, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul, utilitatea şi elementul diferenţiator. Am o pasiune nemăsurată în ceea ce fac. Sunt mulţi antreprenori care fac la fel în România şi pe care îi admir. E nevoie şi de puţin noroc.”

    De ce nu a investit în imobiliare, domeniu „vedetă” printre antreprenori?

    „Sunt un creator de brand. Aş dori să fiu mai mult un businessman, un finanţist, care simte tendinţele mai bine. Sunt însă vaccinat împotriva imobiliarelor. Sunt arhitect inginer de origine. Nu ştiu să trăiesc aşa. De aceea nu am nici avion, nici iaht, nici vilă în Franţa sau Grecia. Nu ştiu să trăiesc aşa.”

    De ce consideră că România are un avantaj unic în industria mondială a apelor minerale?

    „Când am anunţat în România că s-a găsit singurul izvor din lume fără nitraţi, nici măcar compatrioţii români nu au crezut. Au crezut că este un mecanism de marketing. Este un fenomen unic la Carpaţii noştri. Chiar dacă mergem în Amazon, unde nu există prezenţa umană sau în Siberia, apar nitraţii. Cum se face că în subsolul Carpaţilor nitraţii sunt nedetectabili? Este un mister care încă se încearcă a fi explicat. Avem o apă extrem de pură. Succesul acestei ape stă în faptul că este extrem de gustoasă. E o dependenţă, este ceva pur, este plăcut. Acum beau de două – trei ori mai multă apă.”

    Dacă nu ar fi fost Silviu Popovici (CEO al PepsiCo Europa) la PepsiCo, el fiind un bucovinean, locul de origine al Aqua Carpatica, ar fi făcut deal-ul?

    „Domnul Popovici a fost un catalizator. A fost foarte important la un proces complex de negociere. Faptul că el are această origine, că îi place, că este sucevean a contat foarte mult. Era un context de negociere, unde exista o diferenţă importantă între celelalte două deal-uri şi acesta. La celelalte, era pe principiul: câţi bani, garanţiile şi încheiam deal-ul. Erau relativ simple ca structură pentru că făceam un exit. Acum, diferenţa este că rămân tot eu preşedinte. Tot eu trebuie să fac lucrurile să meargă, să îmi realizez ambiţia de a deveni un brand global. Deal-ul a fost complex, nu a fost uşor, dar a contat voinţa domnului Popovici.”

    Ce alt brand ar vrea să creeze?

    „Un brand în agricultură. Aş vrea să creez un brand de cereale bio, pe care deja l-am negociat din 2008. În afară de asta, nu mai vreau să creez alte branduri, vreau să fac lucrurile să meargă într-un mod instituţionalizat.”

    În vara lui 2002, Jean Valvis semna prima tranzacţie importantă prin vânzarea apelor Dorna către Coca-Cola.

     

    În aprilie 2008, la şase ani după ce a semnat cu Coca-Cola, Valvis a anunţat o nouă tranzacţie, de două ori mai mare. Cumpărătorul a fost, din nou, tot un gigant internaţional – grupul francez Lactalis. Şi, ca un adevărat antreprenor în serie, imediat după ce a vândut LaDorna către francezii de la Lactalis, Valvis a declarat că are deja noi proiecte.

    În 2010, brandul Aqua Carpatica era deja pe piaţă.

    În august 2022, gigantul Pepsi preia un pachet minoritar din acţiunile Aqua Carpatica.

    Cine este românul cu care a bătut palma Jean Valvis pentru AQUA Carpatica?

    „Fără voinţa strategică a lui Silviu Popovici”, aşa cum spunea Jean Valvis la momentul anunţării vânzării a 20% din acţiunile Aqua Carpatica către PepsiCo, tranzacţia aceasta nu s-ar fi realizat. Cunoscut drept cel mai puternic român din grupul PepsiCo, prin prisma funcţiei de CEO al companiei în Europa, Silviu Popovici conduce, de aproximativ trei ani, un business cu o valoare aproximativă de 11 miliarde de dolari. Cum a ajuns aici?

    Silviu Popovici consideră că managementul nu are naţionalitate şi că „totul se reduce la rezultate şi la modul cum au fost obţinute acestea. Un manager bun găseşte calea de îndeplinire a obiectivului, cel slab scuza pentru care nu l-a atins. Orice problemă este o oportunitate dacă ai mintea deschisă şi dorinţa de-a o depăşi”, spunea el în unul dintre primele interviuri acordate Business MAGAZIN, în 2013. Povestea sa era, încă de atunci, definitorie pentru evoluţia multor manageri români plecaţi peste hotare: „Noi, românii, suntem ambiţioşi şi muncitori, dar mai este ceva ce nu am aflat decât în 1998 când am ajuns în Rusia. Atunci, Coca-Cola a trimis în Siberia români şi irlandezi, oameni cu experienţă comparabilă. Majoritatea românilor s-au adaptat, irlandezii, în marea lor majoritate, nu. Am adaptat modelul vestic la realitatea locală şi aşa am fost acceptat de cei de aici”. Ascensiunea lui Silviu Popovici, a cărui carieră a început ca profesor de fizică într-un sat din Suceava, ţine şi de CV-ul său şi de modul cum a evoluat şi a învăţat pieţele de la est din România. Experienţa sa rusească a început în 1998, când a preluat un post de director de vânzări la Coca Cola Molino, un îmbuteliator al mărcii din Novosibirsk (în Siberia), şi a continuat cu alte funcţii de conducere până la preluarea poziţiei de country operations manager al Coca Cola în Rusia în 2002.

    „Am aterizat la Novosibirsk la -38 grade Celsius. 16 ani mai târziu sunt tot în Rusia (după o scurtă escală de doi ani în Ucraina), după un parcurs care a inclus experienţă în vânzări, marketing, operaţiuni şi management general. Am lucrat la o companie regională (Coca-Cola Hellenic), la una rusească (Wimm-Bill-Dann) şi la două companii multinaţionale (Bristol-Myers Squibb şi PepsiCo). Am participat la fuziuni cu alte companii, compania la care lucram a fost cumpărată, am restructurat companii, am lansat companii. Am trecut prin criza financiară din 1998 şi prin cea din 2008. M-am ocupat de băuturi răcoritoare, sucuri naturale, produse lactate, mâncare pentru bebeluşi sau medicamente. Am lucrat în trei ţări şi am călătorit în peste 30 de alte ţări”, îşi rezuma el cariera de până atunci. Din 2004, Silviu Popovici a preluat conducerea Coca Cola în Ucraina (un business de 150 de milioane de dolari cu 2.000 de angajaţi),  iar în 2006 s-a întors în Rusia la conducerea WIMM-BILL-DANN, un business local de băuturi şi produse alimentare în valoare de 600 de milioane de dolari, companie lider pe piaţa băuturilor din Rusia, cumpărată de PepsiCo în 2006. Datorită succesului înregistrat pe pieţele din Rusia şi Ucraina, a preluat conducerea afacerii PepsiCo în Rusia, Ucraina şi CSI. După Rusia, au urmat doi ani petrecuţi ca preşedinte pentru PepsiCo Africa Subsahariană Europeană, de unde a coordonat activităţile de pe 65 de pieţe unde gigantul american PepsiCo avea afaceri de 10 mld. dolari. Această regiune contribuia cu circa 16% la businessul total al grupului, fiind a treia cea mai importantă divizie după divizia de băuturi din America de Nord şi cea a snacksurilor Frito-Lay tot din America de Nord şi a reprezentat escala înainte de businessul mai aproape de casă – cel prin care a preluat conducerea afacerilor grupului în Europa. Managerul spunea că toate aceste experienţe au reprezentat oportunităţi de învăţare enorme, care au contribuit la formarea sa profesională: „Am avut noroc să am o soţie foarte înţelegătoare şi să lucrez alături de nişte oameni valoroşi, români, irlandezi, ruşi sau spanioli, de la care am învăţat şi care mi-au acordat încrederea lor”.

    Carte de vizită:

    ► A crescut în oraşul Suceava;

    ► Deţine o diplomă de master în fizică şi un MBA la London Business School, fiind şi absolvent al programului de management avansat la Harvard Business School;

    ►Ž A preluat funcţia actuală în 2019, după doi ani ca preşedinte pentru PepsiCo Africa Subsahariană Europeană;

    ► Anterior, a petrecut câţiva ani conducând afacerea PepsiCo în Rusia, Ucraina şi CSI;

    ► Înainte de a se alătura echipei PepsiCo, a deţinut mai multe funcţii generale de conducere la Bristol-Myers Squibb şi Coca-Cola, în Europa de Est;

    ►‘Este pasionat de sporturile de anduranţă, concurând în trei triatloane Ironman în ultimii ani, şi este un susţinător puternic al exerciţiilor fizice ca parte a unui stil de viaţă sănătos.

     

  • Ai o afacere sau ai un brand?

    Dumneavoastră ce sunteţi? Un creator de brand sau un businessman? „Mie îmi place mai mult să creez branduri decât să mă ocup de businessuri”, spune Jean Valvis, un grec elveţiano-român, care a făcut şi face carieră în capitalismul românesc. În 1994 a creat afacerea cu apele minerale Dorna, pe care după opt ani a vândut-o gigantului american Coca-Cola pentru 40 de milioane de euro. Apoi, în 1998, a făcut brandul de lactate Dorna, pe care l-a vândut grupului francez Lactalis în 2008 pentru 80 de milioane de euro. Acum, în 2022, s-a asociat cu Pepsi, eternul rival al Coca-Cola, pentru afacerea Aqua Carpatica, un nou brand de ape minerale, creat în 2010. Valvis a vândut 20% din business la o valoare totală a companiei estimată în jurul a 350 de milioane de euro. Pentru cineva care se declară mai degrabă un creator de brand decât un om de business, cele trei tranzacţii înseamnă mult. În 1980, Valvis a obţinut o diplomă în estetică arhitecturală la Universitatea Sorbona din Paris, ceea ce justifică atenţia lui către brand. De când îl ştiu pe Jean Valvis, tot timpul a vorbit mai mult despre brand, despre filosofia din spatele unui brand, despre estetica brandului, despre forma produselor, despre culoarea sau culorile brandului, decât despre afacerea din spate. De ea se ocupă altcineva.

    Bineînţeles, dacă în spatele unui brand nu există un business, dacă nu exista izvorul de ape minerale Dorna, dacă nu exista izvorul de ape minerale din spatele Aqua Carpatica, brandul poate nu ar fi existat. Dar după ce ai un business care începe să meargă, brandul începe să conteze cel mai mult, el poate face diferenţa pe piaţă, el te ajută când este criză şi, în final, are preţul lui, separat de business.

    De aceea, la nivel mondial există clasamente separate cu valoarea strictă a brandurilor. Capitalismul românesc, companiile româneşti, antreprenorii români, nu au o istorie de brand. De altfel, nici România nu are un brand de ţară. Destul de puţini antreprenori români s-au concentrat pe brand, deşi au businessuri destul de bune. Investiţiile în marketing, comunicare, publicitate, sunt considerate mai degrabă o cheltuială decât o investiţie. Toată lumea vrea ca, după ce investeşte 100.000 de euro, 1 milion de euro, 5 milioane de euro într-o campanie publicitară, să i se întoarcă de 10 ori banii imediat. Nu se poate. Un brand se construieşte în timp, dar, mai mult decât atât, trebuie să-l ţii permanent în viaţă. Coca-Cola, Pepsi, Mc’Donalds, KFC nu ar avea nevoie de campanii pentru că toată lumea a auzit de aceste produse şi le cumpără. Dar totuşi aceste branduri sunt practic cei mai mari investitori în publicitate în fiecare an. Piaţa românească de publicitate, estimată la 640 de milioane de euro în acest an, este destul de săracă, atât ca valoare, dar mai ales ca prezenţă a companiilor româneşti. Bineînţeles că nu toată lumea este Dedeman sau Aqua Carpatica să aibă bani pentru investiţii continue, dar nici cei care au bani nu prea investesc în brandul lor. Şi mulţi se întreabă câteodată de ce multinaţionalele au reuşit să vândă mai mult deşi, poate, produsele lor nu sunt cele mai multe. Companiile româneşti şi antreprenorii români încă nu au o cultură de brand, considerând că nu au nevoie atâta timp cât deja sunt în piaţă, ca şi cum produsul se vinde de la sine, doar prin simpla lui existenţă. Dacă firmele româneşti, dacă patronii români ar investi mai mult în brandurile pe care le-au creat, piaţa de advertising ar fi mai mare şi ar lua mai mult din consumul intern. Nu poţi spera să vinzi bine şi în vremurile bune şi în vremuri de criză, dacă lumea nu ştie de tine, dacă nu ai un brand de care să ai grijă. Iar în momentul în care scoţi capul, întâi cu brandul şi apoi cu businessul, devii o ţintă pentru numele mari internaţionale. Nu este obligatoriu să-ţi vinzi businessul sau brandul, dar dacă eşti în piaţă, la bătaie cu multinaţionalele, trebuie să investeşti continuu în brand, nu numai o dată pe an, când se întâmplă ceva. Brandul te poate ajuta şi în evaluarea mai mare a businessului pentru că face diferenţa în piaţă.

    Valvis a creat trei branduri şi, probabil, dacă mai are timp, va mai crea şi altele.

    Dar important este ca firmele româneşti, companiile româneşti, să înveţe ce înseamnă să creezi şi să ai grijă de propriul brand.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Alexandru Nomicos, Bergenbier: consumatorul este mult mai atent la modul în care îşi împarte cheltuielile. Însă rămâne fidel brandurilor preferate

    ♦ Bergenbier este unul dintre cei mai mari patru producători locali de bere, având afaceri de 716,8 milioane de lei în 2021 şi o fabrică la Ploieşti.

    Alexandru Nomicos, director financiar al producătorului de bere Bergenbier SA, una dintre cele mai mari companii din sector, spune că 2022 este în continuare un an cu foarte multe provocări la nivel de industrie în condiţiile creşterii costului cu materiile prime, a crizei din energie şi a inflaţiei.

    ‚„Cu toate acestea, cred că experienţa anilor trecuţi ne-a ajutat să ne creştem considerabil viteza de reacţie la condiţiile mediului de afaceri. Am învăţat să fim agili, să ne adaptăm strategia de business în funcţie de evoluţia pieţei şi de cerinţele consumatorilor. Vom rămâne în expectativă în următoarea perioadă şi vom încerca, pe cât posibil, să preluăm din impactul pe care consumatorul îl simte acum la raft, însă dacă inflaţia va continua trendul ascendent, preţul de vânzare va fi imposibil de ţinut sub control”, a spus managerul într-un interviu acordat ZF prin e-mail. Bergenbier este unul dintre cei mai mari patru producători de bere de pe plan local, având în 2021 o cifră de afaceri de 716,8 milioane de lei (peste 145 mil. euro), în creştere cu aproape 10% în lei faţă de anul precedent. Profitul companiei s-a situat la 32 de milioane de lei, iar producătorul de bere a avut un număr mediu de 628 de angajaţi, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. În 2021, piaţa berii a stagnat, românii consumând anul trecut un volum de bere similar cu cel din 2020, respectiv 16,6 milioane hl. Însă, în primele patru luni piaţa a consemnat o  scădere cu 10%, conform datelor de la Asociaţia Berarii României.

    „Piaţa berii a înregistrat o scădere semnificativă în primele patru luni ale anului, iar estimările noastre pentru a doua jumătate din 2022 nu sunt foarte optimiste din cauza contextului geopolitic şi macroeconomic. Ne aşteptăm să crească şi mai mult preţurile produselor, costul cu materiile prime şi costul energiei. În plus, aşa cum menţionam anterior, revenirea la volumele de dinainte de pandemie este foarte puţin probabilă, industria fiind influenţată masiv de scăderea puterii de cumpărare”, subliniază Alexandru Nomicos, care lucrează pentru compania deţinută de gigantul canadian Molson Coors din 2018.

    Cât despre consum, managerul spune că există o schimbare în ceea ce priveşte comportamentul consumatorului, iar această schimbare a venit odată cu izbucnirea pandemiei, când, de exemplu, trendul de consum din HoReCa a fost acaparat de consumul din gospodării.

    Ponderea deţinută de sectorul HoReCa în vânzările de bere a crescut anul anterior doar cu un procent faţă de 2020, până la 9%, comparativ cu o pondere de 15-20% în anii de dinainte de pandemie, potrivit ultimelor date. Deşi românii sunt unii dintre cei mai mari consumatori de bere din Europa, ocupând locul cinci în 2020 (cele mai recente date) cu 87 de litri per capita pe an, ei preferă să cumpere băutura în magazine şi apoi să o bea acasă.

    „Dacă ne aşteptam ca 2022 să fie un an în care trendurile să revină parţial la dinamica de dinainte de pandemie, observăm că, prin prisma inflaţiei şi a crizei de energie, anul acesta puterea de cumpărare a suferit foarte mult. Astfel, consumatorul este mult mai atent la modul în care îşi împarte cheltuielile. Cu toate acestea rămâne fidel brandurilor preferate”.

    Alexandru Nomicos adaugă că, la nivel de industrie, berea lager rămâne în topul preferinţelor de consum, anul trecut înregistrând o pondere de 93,6%.

    „De asemenea, preferinţele consumatorilor pentru segmentul premium sunt în continuare stabile, iar această tendinţă are la bază un cumul de factori care se referă atât la ingredientele alese precum şi la tipul de ambalaj utilizat sau activitatea promoţională. Iar dacă ne referim la portofoliul Bergenbier, mărcile noastre acoperă în acest moment toate nevoile şi cerinţele pieţei, brandul Bergenbier fiind un motor de creştere”.

    De altfel, anul trecut ponderea berii la PET a fost de 41,5%, fiind singurul ambalaj care a avut o scădere, de 5 puncte procentuale, faţă de anul precedent.

    Portofoliul companiei Bergenbier SA cuprinde mărci care acoperă toate segmentele pieţei. Pe lângă berile produse la Ploieşti – Bergenbier, Staropramen, Staropramen Unfiltered, Stella Artois, Beck’s, Noroc, Löwenbräu, Fresh – compania importă şi distribuie în exclusivitate specialităţile pragheze Staropramen Dark şi Granat, berile de abaţie belgiene Leffe şi Hoegaarden, berea americană Miller Genuine Draft, berea mexicană, Corona, precum şi berea albă germană nefiltrată Frazinskaner.

    Recent, portofoliul Bergenbier s-a îmbogăţit cu un nou brand premium Praha, dar şi cu o nouă aromă FRESH 0.0, lămâie şi portocală.

    „În ceea ce priveşte lansarea de noi produse şi în linie cu tendinţa europeană de consum, ne dorim să continuăm investiţiile în dezvoltarea portofoliului pentru segmentul premium şi pentru mixurile de bere cu arome fructate, însă este prematur să ne pronunţăm cu privire la următoarea perioada a lansărilor”.

    Managerul crede însă că devenit o necesitate ca firmele să-şi dezvolte capacitatea de adaptare, să traseze prognoze cât mai clare pentru următoarele luni, dar este extrem de important să existe şi o predictibilitate fiscal

    „ Altfel, riscăm să folosim resursele în zone neproductive, nesustenabile, ceea ce nu ar fi indicat mai ales într-un mediu în care costul de finanţare a atins cote înalte. România este în continuare o ţară cu potenţial de creştere accelerată şi toate motoarele din economie au nevoie de susţinere, fie că vorbim de consum, investiţii private sau publice. Este un efort comun, la nivel naţional şi este recomandat un dialog permanent între toţi actorii din economie: autorităţi, mediul privat”.

    ă. De la 1 august, berea este taxată cu 3,96 de lei/hl/ 1 grad Plato, în creştere cu circa 5% faţă de valoarea anterioară. Conform Ordonanţei de Urgenţă 16/2022 valoarea accizei la bere ar trebui să rămână stabilă până în 2026. Berea producă de producătorii independenţi a căror producţie nu depăşeşte 200.000 hl nu este supusă accizării.

    De asemenea, managerul atrage atenţia că  un aspect de multe ori neglijat ţine de curajul în a evidenţia foarte transparent riscurile în spatele unei investiţii de capital.

    „Comunicarea şi cuantificarea acestor riscuri ar ajuta enorm la crearea unor sisteme de monitorizare si corectare a factorilor nefavorabili, reprezentând o abordare cu atât mai relevantă într-un context social, geopolitic incert”.

     

     

  • Producătorul brandului de vodcă Stalinskaya şi al apei minerale Carpatina a trecut pentru prima dată pragul de 100 milioane de lei afaceri şi speră la un avans de 16% în 2022. Compania a postat un avans de peste 50% al veniturilor în 2021 faţă de 2020

    ♦ „Anticipăm că anul 2022 va fi dinamic.“

    Prodal 94, un important producător de pe piaţa băuturilor spirtoase, controlat de oamenii de afaceri de origine iraniană Jabbar Kanani şi Bagher Karimzadeh, a încheiat anul 2021 cu o cifră de afaceri de 116,5 milioane de lei, în creştere cu 54% faţă de anul precedent, conform informaţiilor oferite de reprezentanţii com­paniei pentru ZF, la solicitarea privind realizarea unei noi ediţii a catalogului „Cei mai mari jucători din economiei“.

    Pentru prima dată în istoria de aproape trei decenii a companiei, veniturile acesteia au depăşit pragul de 100 de milioane de lei, conform datelor publice. De asemenea, 2021 a fost şi cel mai profitabil an, producătorul înre­gistrând un rezultat net de 17,3 milioane de lei. Pentru anul curent, reprezentaţii Prodal 94 şi-au bugetat o cifră de afaceri de 135,6 milioane de lei şi un profit de 22 mil. lei. Asta înseamnă că avansul se va tempera la 16% în cazul cifrei de afaceri şi aproape 30% în ceea ce priveşte profitul net.

    „Anticipăm că anul 2022 va fi dinamic.“

    „Am ales acest termen deoarece el înglobează atât provocările pe care le presupune mediul economic instabil în care operăm, deopotrivă companii mari şi mici, dar şi oportunităţile pe care businessurile agile le pot capta. Iar aici ne referim la agilitatea de a surprinde schimbările de conduită a consumatorului final, reconfigurarea modului tradiţional de înţelegere a route-to-market-ului, precum şi viteza fără precedent pe care digitalizarea o aduce în fiecare business“, au spus reprezentanţii Prodal 94.

    Ei au menţionat că una dintre cele mai mari provocări acum este creşterea preţurilor la materii prime, care duce la majorări repetate de preţ în decursul anului, neputând fi absorbite integral în marjele de business şi făcând foarte dificilă operarea. O altă provocare o reprezintă sincopele lanţului de aprovizionare, care pun presiune asupra disponibilităţii produselor la raft. E vorba astfel de consecvenţa calităţii materiilor prime şi a preţului cu care produsele ajung în piaţă la consumator. O altă provocare este creşterea inflaţiei, care afectează puterea de cumparăre la nivel de consumator.

    „Aşadar, principala schimbare sau oportunitate pe care noi o anticipăm în acest an va fi modul în care consumatorii percep actul de cumpărare şi modul în care prioritizează coşul de cumpărături între branduri solide şi mărci private, precum şi deschiderea către inovaţii, ca elemente aducătoare de plusvaloare“, au precizat reprezentanţii Prodal 94.

    Compania este condusă din acest an din funcţia de director general de Marius Gogoriţa, care era anterior director naţional de vânzări în cadrul Prodal 94. Acesta a lucrat aproape 25 de ani în cadrul Coca-Cola HBC România, ultima sa funcţie fiind aceea de RTM Project Manager „ România, potrivit datelor pe profilul său de LinkedIn.

    Prodal 94 are “n portofoliu mai multe băuturi spirtoase, precum vodca Stalinskaya şi ginul Wembley, spumantul Rose Mary, vodca Stolichnaya, whiskey-ul Label 5, dar şi brandurile Săniuţa şi Drobeta care se vând “n peste 20 de ţări. În 2020, în luna ianuarie, Prodal 94 a cumpărat companiile producătoare de apă minerală plată şi apă minerală carbogazoasă Carpatina şi Lipomin, iar anul trecut a făcut investiţii “n modernizarea şi extinderea capacităţii liniilor de producţie a apelor minerale.

    Pentru anul 2022, compania are un buget de investiţii de 11,5 milioane de lei. Unul dintre principalele proiecte de investiţii este actualizarea liniilor de producţie în fabrica în care firma îmbuteliază brandurile din portofoliul de băuturi alcoolice. O altă investiţie importantă va fi în brand equity, „pentru a ne menţine competivitatea la nivel de portofoliu, dar şi pentru a veni în întâmpinarea aşteptărilor pe care consumatorii le au de la brandurilor noastre“. De asemenea, investiţiile vor merge şi în zona de inovaţie, în vederea pregătirii unor lansări de produse.

    Pe piaţa de băuturi spirtoase Prodal 94 concurează cu companii precum Alexandrion, Scandic Distilieris, Prodalcom şi Prodvinalco, iar pe piaţa apelor se luptă cu Romaqua (Borsec), Coca-Cola HBC (Dorna „ Izvorul Alb), Carpathian Spring (Aqua Carpatica), Maspex (Bucovina) şi Perla Harghitei.

  • Glovo România: Glovo Concepts

    Lansat de curând în România, proiectul are scopul de a ajuta partenerii să-şi dezvolte oferta de business, extinzând, în acelaşi timp, paleta de produse şi calitatea acestora pentru consumatori. Glovo le oferă partenerilor săi o gamă completă de servicii – de la numele brandului, la meniu, ingrediente, noţiuni de marketing şi instruirea personalului din bucătărie.

     

    Descrierea inovaţiei:

    Glovo Concepts oferă un portofoliu de branduri alimentare virtuale, concepute de Glovo şi operate de restaurante partenere. Este o soluţie livrată la cheie pentru restaurante: Glovo Concepts furnizează brandul, meniul, ingredientele, expertiza de marketing şi instruirea personalului din bucătărie pentru parteneri. Soluţia se traduce prin venituri suplimentare pentru restaurante, fără investiţii auxiliare şi cu aceeaşi structură de costuri (folosesc aceeaşi bucătărie şi acelaşi personal de bucătărie pe care îl au deja), crescându-şi, astfel, profitabilitatea. Orice restaurant partener care respectă standardele Glovo şi deţine o capacitate suplimentară de a găti poate folosi Glovo Concepts, acest lucru însemnând accesul la opt branduri virtuale de mâncare, cu accent pe bucătăria italiană sau mexicană, precum Bendito Burrito, The Urban Kebab, Meraki Pita, Taqueria Guadalupe şi Milanesa House.

    Elementul de noutate:

    Prin accesarea portofoliu de branduri alimentare virtuale, dezvoltat de echipa de specialişti R&D din cadrul Glovo, restaurantele au, potrivit lui Victor Răcariu, regional general manager, Glovo SEE, o oportunitate unică, aceea de a-şi adapta afacerile la noua normalitate şi de a continua să se extindă fără riscuri.

    Efectele inovaţiei:

    În acest moment, peste 300 de restaurante din Spania şi Italia au accesat Glovo Concepts. Până la finalul anului, Glovo intenţionează să se extindă la nivel global şi să colaboreze cu peste 1.000 de restaurante care să folosească activ brandurile virtuale, în România, Georgia, Croaţia, Portugalia şi Polonia. Mai departe, până în 2022, toate ţările în care Glovo operează vor avea acces la această nouă iniţiativă. Până acum, în România, primul brand virtual lansat este Bendito Burrito şi oferă produse cu specific mexican, iar în următoarele cinci luni, compania urmează să aducă pe piaţa locală încă şase branduri.

  • ZF organizează astăzi ZF Retail Summit 2022, evenimentul anului în retail. Retailul românesc, între presiunea de extindere a suprafeţelor moderne şi nevoia de a consuma branduri din producţia internă

    Cum facem ca atunci când avem investiţii de 1 mld. euro pe an în retail, să avem şi abator, dar şi fabrica de lapte sau de pâine lângă magazin.

    Reţelele de comerţ modern investesc anual până la 1 mld. euro în deschiderea de 350-450 de magazine noi, în remodelarea unităţilor deja existente, în noi capacităţi logistice, în achiziţia de terenuri pentru dezvoltare viitoare sau în dezvoltarea portofoliului de produse.

    Cumpără bilet la evenimentul ZF Retail Summit

    Investiţiile anuale din comer­ţul alimentar sunt mult mai mari decât cele din producţie, exis­tând prea puţine companii care operează fabrici în România care scot din buzunare 100 mil. euro pe an.

    În lipsa unor investiţii pe măsură în capacităţi de producţie noi de bunuri de larg consum, dezvolta­rea universului de comerţ modern nu poate însemna decât creşterea importu­rilor.

    Spre exemplu, multinaţiona­lele din industria alimentară nu au deschis nicio fabrică mare de la zero în România în ultimul deceniu, dar au închis mai multe unităţi de producţie.

    Cel mai recent exemplu este cel al nemţilor de la Dalli care au spus că vor trage obloanele la Timişoara unde produc detergent, fiind în căutarea unui cumpărător. Dacă acesta nu apare, soarta fabricii va fi pecetluită.

    La rândul său, industria alimentară a pierdut peste 30 de mari fabrici de lactate, mezeluri, ulei sau zahăr în ultimii 15 ani, iar România importă alimente, de la legume şi fructe (mai ales în extrasezon) la carne de porc. Piaţa locală e pe deficit comercial în industria alimentară, de peste 1,5 mld. euro anual.

    Ultima investiţie de tip greenfield, de peste 50 mil. euro, în industria bunurilor de larg consum alimentare aparţine producătorului de lactate Olympus la Braşov şi datează din 2011.

    Între timp, au mai fost alte fabrici noi deschise local – ca de exemplu ETI la Craiova –, dar investiţia a fost sub acest prag. De asemenea, au existat dezvoltări ale unor proiecte deja existente, cum e cazul recent al Unilever la Ploieşti sau al Ursus la Braşov, dar e vorba de extinderi, nu de proiecte ridicate de la zero.

    Investiţiile în producţia de bunuri FMCG sunt cu atât mai importante cu cât pandemia de COVID-19 a demonstrat fragilitatea lanţurilor de distribuţie şi necesitatea unui lanţ cât mai scump.

    În acelaşi timp, jucătorii din comerţul modern anunţă continuarea investiţiilor în România într-un ritm susţinut, în pofida inflaţiei galopante şi a războiului de la graniţă, principalele probleme pentru economie în 2022.

    Astăzi, pe piaţă sunt undeva la 4.000 de magazine moderne – indiferent de format -, în timp ce 100.000 de chioşcuri au tras obloanele în mai puţin de 30 de ani.

    În ceea ce priveşte universul de comerţ modern, expansiunea va continua, astfel că pragul de 5.000 de supermarketuri, hipermarketuri ori magazine de discount, prag care părea o utopie la începutul anilor 2000, este acum doar la un pas sau câţiva ani distanţă de a deveni realitate. Anual se deschid în medie, 350-450 de unităţi noi.

    Comerţul cu dominantă alimentară este unul dintre puţinele sectoare din economia care a continuat să se dezvolte indiferent de contextul economie, magazine noi fiind deschise şi în timpul crizei financiare din 2009-2010, şi în vremuri de creştere economică, dar şi în pandemie. Acum, unele reţele apasă pedala de acceleraţie în 2022, iar motivele din spatele acestor decizii sunt variate. Pe de-o parte, competiţia la vârf se înteţeşte, iar lupta pentru podium e tot mai dură. Deschiderile de magazine ajută aceste lanţuri internaţionale să fure cotă de piaţă – în special de la comerţul tradiţional, dar nu numai – şi să continue să îşi consolideze prezenţa.

    Un alt motiv pentru care jucătorii investesc mai mult în 2022 ca oricând este pentru că unii dintre acţionari se gândesc să vândă operaţiunile locale în curând şi vor să obţină cifre bune.

    Toate aceste subiecte – de la principalele probleme din economie, inflaţia şi războiul de la graniţă, la investiţiile din retail şi cele din FMCG – vor fi dezbătute la ZF Retail Summit. ZF organizează astăzi, luni, 16 mai, la hotelul Radisson Blu din Bucureşti, o nouă ediţie a evenimentului ZF Retail Summit care va aduce la aceeaşi masă cei mai importanţi oameni din retail şi FMCG.

     

  • Cum vrea o tânără să transforme lucrurile aruncate la gunoi într-o afacere profitabilă şi care ajută şi mediul înconjurător

    Hainele – nu doar cele de lux, ci chiar şi cele din gama „fast-fashion” (adică cele din marile lanţuri de modă pe care le găsim prin malluri) – pot şi ar trebui să aibă o viaţă mai lungă şi nu ar trebui „condamnate” la izolare prin vreun sertar sau dulap sau chiar la o dispariţie prematură în coşul de gunoi. Pentru ca acest lucru să se întâmple este însă nevoie de aplicaţii, platforme care să ofere simplitate şi uşurinţă de utilizare unui proces ce poate părea complicat. Este pariul unei tinere antreprenoare, care s-a inspirat pentru businessul său din obiceiurile pe care le-a observat în Vest.

    Am locuit în Amsterdam o perioadă destul de lungă şi în timpul pandemiei am devenit aş spune chiar fanatică în legătură cu trendul de «fashion resell». M-am întors în România în februarie anul trecut într-o vizită şi am descoperit că din păcate aici nu am aceleaşi tooluri ca să pot să vând sau să cumpăr haine, ca să pot să dau mai departe lucrurile pe care nu le mai port.

    Mi-a lipsit acest lucru şi m-a întristat într-un fel că eu am avut oportunitatea de a experimenta toate beneficiile şi frumuseţea acestei industrii şi mă gândeam că la noi în ţară este păcat că această oportunitate nu există sau cel puţin după părerea mea nu în acelaşi mod confortabil pe care l-am experimentat eu. Şi atunci mi-am propus să creăm acest marketplace pentru pre-loved fashion şi să dăm şi în România această posibilitate de a recircula haine şi de a le tranzacţiona într-un mod confortabil”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Ioana Nicolau, fondator, Zestre Labs.

    Ea a pus bazele proiectului Zestre din februarie anul trecut, aplicaţia mobilă fiind lansată de curând şi având un succes peste aşteptări. În decurs de o săptămână de la lansare, aplicaţia Zestre a ajuns la 500 de utilizatori, misiunea sa fiind de a convinge cât mai mulţi oameni să dea o nouă viaţă hainelor pe care nu le mai poartă astfel încât impactul industriei de fashion asupra mediului să fie mai mic.

    „Ne-am lansat acum o săptămână jumătate şi deja în numai o săptămână avem aproape 500 de utilizatori – oameni care şi-au făcut un cont, nu doar au descărcat aplicaţia, ceea ce ne bucură pentru că a fost o creştere organică la care noi sincer nu ne-am aşteptat în prima săptămână. Pentru că am avut aşa un val de utilizatori, următoarea provocare cred că este să menţinem echilibrul între utilizatorii care îşi doresc să cumpere şi cei care încarcă produse şi doresc să vândă. Momentan s-au încărcat aproximativ 200-300 de produse, dar totuşi ţintim la un număr mult mai mare pentru a satisface cererea care se află pe partea cealaltă şi care noi ne aşteptăm să crească în următoarele săptămâni”, a precizat ea.

    În România, spre deosebire de ţările din vestul Europei, nu există un marketplace dedicat pentru vânzarea şi cumpărarea hainelor deja purtate. Pe plan local sunt foarte populare grupurile de Facebook dedicate articolelor fashion purtate deja, neexistând până de curând foarte multe alte soluţii pentru a-ţi vinde hainele pe care nu le mai porţi sau pentru a cumpăra piese vestimentare şi încălţăminte la preţuri mai mici.

    Aplicaţia Zestre le permite utilizatorilor să vândă sau să cumpere atât haine de la branduri de lux, cât şi branduri „fast-fashion”. Printre brandurile deja listate în aplicaţia Zestre se numără Chanel, Yves Saint Laurent, Louis Vuitton, dar şi Zara, Bershka, Reserved sau Mango.

    „Practic fiecare utilizator îşi poate însuşi două roluri simultan pe platforma – poate fi cumpărător sau poate fi vânzător. În cazul unui vânzător, acesta poate folosi funcţionalitatea de încărcare a unui produs, poate adăuga până la 10 fotografii cu produsul, îl poate descrie sumar şi trebuie să selecteze câteva detalii simple despre produs, cum ar fi categorie, mărime, culori şi preţ – detalii cheie le-am numit noi, iar apoi îl poate încărca şi poate primi mesaje şi rezervări în legătură cu produsul. Deci este un proces foarte simplu, în câţiva paşi totul este făcut de pe telefon. Practic, noi toată ziua suntem cu telefonul în mână, ne-am dorit foarte mult să fim o aplicaţie şi nu o platformă pentru a oferi oamenilor opţiunea cât mai simplă de a vinde”, a explicat Ioana Nicolau, adăugând că în cazul cumpărătorilor, există mai multe posibilităţi de a-şi căuta produsele dorite.

    „Cumpărătorii se pot folosi de funcţionalitatea de căutare prezentă în aplicaţie, pot căuta prin categorii, pot căuta prin branduri, pot căuta prin diferite moduri practic, şi aici pe viitor ne dorim să inovăm – este un subiect foarte interesant, iar apoi îşi pot adăuga produsele pe care şi le doresc într-o listă de favorite, iar când se decid să achiziţioneze un produs îl pot rezerva şi pot intra în contact cu vânzătorul pentru a stabili detaliile de plată şi livrare.”

    În prezent, partea care ţine de logistică – livrare prin curier, nu este încă disponibilă, însă start-up-ul lucrează la această funcţionalitate, obiectivul fiind de a o lansa în decursul acestui an. În ceea ce priveşte monetizarea, echipa Zestre nu a decis momentan care va fi sursa de venituri – comision din tranzacţii, tarife de promovare sau reclame în aplicaţie, scopul pentru primul an de funcţionare fiind atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori.

    După dezvoltarea pe plan local, start-up-ul vrea să atace şi alte pieţe din regiune şi inclusiv ţările din vestul Europei, unde deşi astfel de marketplace-uri sunt deja foarte cunoscute şi foarte folosite, Zestre ar putea avea un diferenţiator pe partea de funcţionalităţi. „Odată ce ne-am consolidat acasă, am putea să ne gândim la planuri de extindere. Ce vrem să facem pe termen mai lung este să ne axăm foarte mult pe hiper- personalizare, să folosim tehnologii mai noi şi interesante pentru a construi funcţionalităţi unice, aş spune eu, şi cred că genul acesta de concept ar putea fi competitiv chiar şi cu aplicaţiile de la nivel internaţional şi asta cumva ne dă o direcţie pentru viitor”, a punctat fondatoarea Zestre.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Sebastian Piu, fondator al 123Credit.ro

    Ce face? Platformă care facilitează accesarea unui credit de nevoi personale, de consum sau credit ipotecar. A fost lansată la începutul anului 2022 în urma unei investiţii în valoare 50.000 de euro, iar în prezent, platforma înregistrează peste 300 de clienţi care au accesat serviciile de creditare, iar peste 150 de persoane au reuşit să finalizeze o cerere de credit la 123Credit.ro.

    „Am reuşit să ajutăm la obţinerea a 30 de credite, atât ipotecare cât şi nevoi personale, iar totalul sumelor finanţate se ridică la aproximativ 1,3 mil. euro, finanţaţi în aceste două luni prin platformă.  Ne dorim să atragem un nou investitor şi suma de un milion de euro. Avem discuţii destul de avansate cu mai mulţi potenţiali parteneri interesaţi de businessul nostru şi de a susţine dezvoltarea platformei.”

    2. Invitaţi: Mihai Voiculescu – CEO, Cryptoverse Academy, Răzvan Păhuţă – COO al Cryptoverse Academy şi Alexandru Hobincu – trading advisor

    Ce fac? Au dezvoltat o platformă de e-learning dedicată educaţiei crypto care îmbină învăţământul tradiţional cu tehnologia blockchain.

    Mihai Voiculescu: „Cryptoverse Academy este prima platformă de e-learning ce conectează şi integrează experienţa tradiţională de învăţare cu potenţialul vast şi nelimitat al blockchainului. Practic ce am creat? Am reuşit să adunăm cei mai buni specialişti pe anumite domenii şi am reuşit să comasăm informaţia într-o singură platformă care să ofere instrumentele necesare pentru a învăţa şi a folosi tot ce se poate în acest acest domeniu, pentru a avea succes.”

    Răzvan Păhuţă: „Văd Cryptoverse Academy ca fiind un bulgăre de zăpadă care speră să se transforme într-o avalanşă şi să ajute cât mai mulţi oameni să realizeze că se poate şi altfel.”

    Alexandru Hobincu: „Deja aveam o comunitate foarte bine închegată, eu sunt şi YouTuber şi am venit cu zona de tranzacţionare şi spot şi cu zona de blocuri instituţionale. Lui Mihai i-a plăcut foarte mult ceea ce am creat eu până acum, m-a sunat, mi-a zis uite am propunerea asta pentru tine, mie propunerea mi s-a părut foarte tare – să se creeze un ecosistem complet – şi am zis ok mă alătur cu drag, hai să mergem mai departe.”

    3. Invitat: Ioana Nicolau, fondator Zestre Labs

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie de tip marketplace pentru moda „pre-owned”.

    Start-up Update

    Invitat: Cătălin Micu, project manager în cadrul Qoobiss – soluţii complete pentru verificarea identităţii în mediul digital şi automatizarea procesului de KYC (know your customer)

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus să ajungă anul acesta la un portofoliu de zece clienţi, în condiţiile în care acum se află în plin proces de a intra pe piaţa din Republica Moldova şi urmează să încheie totodată un parteneriat şi în Franţa. În prezent, Qoobiss are cinci clienţi în portofoliu, printre care se numără instituţia financiară nebancară Credius şi firma de pariuri sportive Get’s Bet.

    „Noi nu ne-am limitat doar la piaţa din România. În momentul de faţă ne adresăm şi pieţei din Republica Moldova. Deja am adaptat soluţia noastră tuturor tipurilor de cărţi de identitate din Republica Moldova – sunt patru tipuri de cărţi de identitate şi încercăm să facem conexiunea şi cu Registrul Evidenţei Populaţiei din Republica Moldova. Asta ne-ar asigura o acurateţe mai mare în identificarea la distanţă a clienţilor. Suntem pe cale să şi semnăm cu câteva bănci importante din Republica Moldova şi cred că această soluţie va fi adoptată la unison de către toate băncile din Republica Moldova. Aplicabilitatea soluţiilor noastre este una destul de largă în industrii precum fintech – de aici sunt majoritatea clienţilor noştri, e-commerce, medical şi chiar şi industria jocurilor de noroc.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

  • Povestea antreprenoarei care a construit împreună cu soţul său una dintre cele mai mari afaceri româneşti, cu venituri de peste 750 de milioane de lei. „Mă consider antreprenor din copilărie, pot să spun de vocaţie!”

    Cristina Timiş se numără, alături de soţul ei, pritre primii antreprenori din România, iar acest rol a definit-o mereu, după cum spune chiar ea. Ce o motivează însă să se implice în creşterea constantă a brandurilor din portofoliul grupului cu afaceri anuale de peste 750 de milioane de lei?

    “Mă consider antreprenor din copilărie, pot să spun de vocaţie!”, îşi descrie Cristina Timiş alegerea de a o lua pe drumul deloc bătătorit al afacerilor, în 1990. Startul a fost pentru ea când, alături de soţul său şi alţi doi asociaţi, s-au numărat printre primii antreprenori din Romania. În 1992, au ales să îşi înfiinţeze propria firmă de familie, Cris-Tim, care a devenit în timp scurt brandul din industria preparatelor din carne despre care puţini nu au auzit în prezent.

    Acestuia  i-au urmat Salamul Săsesc în 2002, Bunătăţi în 2011(brand de ready meal), Mugura, în 2015 (brand de lactate), Salam de Sibiu în 2015, brandul Matache Măcelaru în 2011 (preparate din carne), Eco Ferm în 2012 (una dintre cele mai mari ferme  de cultură cerealieră şi creşterea animalelor) şi Sens Construct, în 2003 (firmă de construcţii). În 2014, s-a alăturat grupului Clinica Eliade, clinică de medicină integrativă, de care se ocupă personal, iar din 2018, domeniul Casa Timiş, de care se ocupă în integralitate, şi care a devenit  în numai doi ani un brand în domeniul turismului şi ospitalităţii.

    „Viziunea mea pentru acest loc este să scriu istorie în turismul viniviticol şi experienţial din România, ca şi în ospitalitatea de familie şi să pun acest loc de pe celebrul Drum al Vinului pe harta lumii. Prin tot ceea ce creăm şi dezvoltăm la Casa Timiş, vom contribui semnificativ şi la creşterea brandului de ţară.”

    Toate acestea au generat anul trecut afaceri de 752,5 milioane de lei, un profit de 40,5 milioane de lei şi au în jur de 2.534 angajaţi. Ce o motivează să ducă brandurile grupului mai departe? Cristina Timiş răspunde că motivaţia sa ţine de propriul fel de a fi: „M-am născut entuziastă, rebelă şi nonconformistă, autentică şi integră, într-un cuvânt liberă, cum, de altfel, ne naştem toţi.

    Din fericire, eu am ales să îmi păstrez, cultiv şi să exprim aceste daruri în ciuda faptului că mi-au adus multe conflicte în viaţă, începând din copilărie. Într-o societate care ne supresează continuu, de la comunismul pe care l-am trăit o bună perioadă din viaţă, la pseudodemocraţia de astăzi, să nu te conformezi mentalului colectiv e o asumare care îţi ridică mereu probleme”.

    Este de părere că evoluţia profesională începe cu cea personală şi cu întrebările esenţiale existenţiale: cine sunt? cine vreau să fiu? cum vreau să fiu? la ce valori mă raportez? cum vreau să ating oamenii din viaţa mea ? „În funcţie de răspunsurile primite, apar aşadar şi tipurile de motivaţii. Eu sunt o persoană care răspunde la motivaţia intrinsecă! Am nesfârşite arii de interese, sunt o curioasă incurabilă, vreau să ating şi să învăţ, să exprim în multiple domenii şi să nu depind de motivaţii exterioare în niciun fel.

    Mă raportez la viaţă cu insaţietate, o iubesc pe deplin şi chiar am câteva cuvinte care mă motivează şi cu care îmi încep fiecare zi ori care mă energizează atunci când am o zi mai grea. Dacă vrei valoare în viaţa ta, nu trebuie să depinzi de motivaţii extrinseci, avem în noi un potenţial infinit, iar arta de a-l descoperi şi manifesta stă numai în mâinile noastre!”

    Crezurile mele, după care îmi conduc viaţa şi care fac parte din mindsetul meu sunt redate foarte bine în următoarele:

    „Whether you think you can, or you think you can’t – you are right. (Indiferent ce crezi că poţi face şi crezi că nu poţi face, ai dreptate.’’ Henry Ford

    „To be yourself in a world that is constantly trying to change you is the greatest accomplishment. (Să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te schimbe constant este cea mai mare realizare.)’’ Ralph Waldo Emerson

    Aceasta este marea libertate, dar şi marea responsabilitate a fiecăruia dintre noi.

    În ceea ce priveşte diferenţele de gen şi felul în care puterea şi feminitatea funcţionează, ea răspunde: „De foarte mult timp, sunt vehiculate teme internaţionale şi naţionale privind egalitatea de gen, putere vs. feminitate. Venim egali pe acest pământ, doar legile umane creează diferenţe voite. Egalitatea de gen este un drept din naştere, nu ceva ce trebuie să primim, aşa cum nu trebuie să alegem între putere şi feminitate. Nu trebuie să le cerem, aşa cum nu trebuie să permitem ca cineva să ni le supreseze. Acest univers, cât şi universul om sunt create ca un organism unitar în care totul este în interconexiune şi interdependenţă şi care funcţionează ca un ecosistem perfect din care nimic nu se exclude”.

     

    Cristina Timiş este una dintre femeile antreprenor a cărei poveste de carieră este inclusă în catalogul 150 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, EDIŢIA 2022, pe care l-am publicat recent. În cadrul acestui proiect venim, an de an, cu exemplele celor mai vizibile antreprenoare sau reprezentante ale multinaţionalelor de pe piaţa locală, care se remarcă prin criterii precum: polivalenţă (varietatea proiectelor în care sunt implicate — în business şi în afara businessului); notorietate; grad de implicare socială; depăşirea obstacolelor din parcursul profesional; numărul de angajaţi şi veniturile companiilor pe care le reprezintă (date oferite de reprezentanţii firmelor sau regăsite în datele publice).

    Citiţi poveştile de succes ale femeilor din businessul românesc în catalog şi în următoarele ediţii ale Business MAGAZIN. ​

  • Povestea antreprenoarei care a construit împreună cu soţul său una dintre cele mai mari afaceri româneşti, cu venituri de peste 750 de milioane de lei. „Mă consider antreprenor din copilărie, pot să spun de vocaţie!”

    Cristina Timiş se numără, alături de soţul ei, pritre primii antreprenori din România, iar acest rol a definit-o mereu, după cum spune chiar ea. Ce o motivează însă să se implice în creşterea constantă a brandurilor din portofoliul grupului cu afaceri anuale de peste 750 de milioane de lei?

    “Mă consider antreprenor din copilărie, pot să spun de vocaţie!”, îşi descrie Cristina Timiş alegerea de a o lua pe drumul deloc bătătorit al afacerilor, în 1990. Startul a fost pentru ea când, alături de soţul său şi alţi doi asociaţi, s-au numărat printre primii antreprenori din Romania. În 1992, au ales să îşi înfiinţeze propria firmă de familie, Cris-Tim, care a devenit în timp scurt brandul din industria preparatelor din carne despre care puţini nu au auzit în prezent.

    Acestuia  i-au urmat Salamul Săsesc în 2002, Bunătăţi în 2011(brand de ready meal), Mugura, în 2015 (brand de lactate), Salam de Sibiu în 2015, brandul Matache Măcelaru în 2011 (preparate din carne), Eco Ferm în 2012 (una dintre cele mai mari ferme  de cultură cerealieră şi creşterea animalelor) şi Sens Construct, în 2003 (firmă de construcţii). În 2014, s-a alăturat grupului Clinica Eliade, clinică de medicină integrativă, de care se ocupă personal, iar din 2018, domeniul Casa Timiş, de care se ocupă în integralitate, şi care a devenit  în numai doi ani un brand în domeniul turismului şi ospitalităţii.

    „Viziunea mea pentru acest loc este să scriu istorie în turismul viniviticol şi experienţial din România, ca şi în ospitalitatea de familie şi să pun acest loc de pe celebrul Drum al Vinului pe harta lumii. Prin tot ceea ce creăm şi dezvoltăm la Casa Timiş, vom contribui semnificativ şi la creşterea brandului de ţară.”

    Toate acestea au generat anul trecut afaceri de 752,5 milioane de lei, un profit de 40,5 milioane de lei şi au în jur de 2.534 angajaţi. Ce o motivează să ducă brandurile grupului mai departe? Cristina Timiş răspunde că motivaţia sa ţine de propriul fel de a fi: „M-am născut entuziastă, rebelă şi nonconformistă, autentică şi integră, într-un cuvânt liberă, cum, de altfel, ne naştem toţi.

    Din fericire, eu am ales să îmi păstrez, cultiv şi să exprim aceste daruri în ciuda faptului că mi-au adus multe conflicte în viaţă, începând din copilărie. Într-o societate care ne supresează continuu, de la comunismul pe care l-am trăit o bună perioadă din viaţă, la pseudodemocraţia de astăzi, să nu te conformezi mentalului colectiv e o asumare care îţi ridică mereu probleme”.

    Este de părere că evoluţia profesională începe cu cea personală şi cu întrebările esenţiale existenţiale: cine sunt? cine vreau să fiu? cum vreau să fiu? la ce valori mă raportez? cum vreau să ating oamenii din viaţa mea ? „În funcţie de răspunsurile primite, apar aşadar şi tipurile de motivaţii. Eu sunt o persoană care răspunde la motivaţia intrinsecă! Am nesfârşite arii de interese, sunt o curioasă incurabilă, vreau să ating şi să învăţ, să exprim în multiple domenii şi să nu depind de motivaţii exterioare în niciun fel.

    Mă raportez la viaţă cu insaţietate, o iubesc pe deplin şi chiar am câteva cuvinte care mă motivează şi cu care îmi încep fiecare zi ori care mă energizează atunci când am o zi mai grea. Dacă vrei valoare în viaţa ta, nu trebuie să depinzi de motivaţii extrinseci, avem în noi un potenţial infinit, iar arta de a-l descoperi şi manifesta stă numai în mâinile noastre!”

    Crezurile mele, după care îmi conduc viaţa şi care fac parte din mindsetul meu sunt redate foarte bine în următoarele:

    „Whether you think you can, or you think you can’t – you are right. (Indiferent ce crezi că poţi face şi crezi că nu poţi face, ai dreptate.’’ Henry Ford

    „To be yourself in a world that is constantly trying to change you is the greatest accomplishment. (Să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te schimbe constant este cea mai mare realizare.)’’ Ralph Waldo Emerson

    Aceasta este marea libertate, dar şi marea responsabilitate a fiecăruia dintre noi.

    În ceea ce priveşte diferenţele de gen şi felul în care puterea şi feminitatea funcţionează, ea răspunde: „De foarte mult timp, sunt vehiculate teme internaţionale şi naţionale privind egalitatea de gen, putere vs. feminitate. Venim egali pe acest pământ, doar legile umane creează diferenţe voite. Egalitatea de gen este un drept din naştere, nu ceva ce trebuie să primim, aşa cum nu trebuie să alegem între putere şi feminitate. Nu trebuie să le cerem, aşa cum nu trebuie să permitem ca cineva să ni le supreseze. Acest univers, cât şi universul om sunt create ca un organism unitar în care totul este în interconexiune şi interdependenţă şi care funcţionează ca un ecosistem perfect din care nimic nu se exclude”.

     

    Cristina Timiş este una dintre femeile antreprenor a cărei poveste de carieră este inclusă în catalogul 150 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, EDIŢIA 2022, pe care l-am publicat recent. În cadrul acestui proiect venim, an de an, cu exemplele celor mai vizibile antreprenoare sau reprezentante ale multinaţionalelor de pe piaţa locală, care se remarcă prin criterii precum: polivalenţă (varietatea proiectelor în care sunt implicate — în business şi în afara businessului); notorietate; grad de implicare socială; depăşirea obstacolelor din parcursul profesional; numărul de angajaţi şi veniturile companiilor pe care le reprezintă (date oferite de reprezentanţii firmelor sau regăsite în datele publice).

    Citiţi poveştile de succes ale femeilor din businessul românesc în catalog şi în următoarele ediţii ale Business MAGAZIN. ​