Am avut grijă de bicicleta mea, la fel cum altcineva ar fi avut grijă de un Rolls- Royce„, este un citat din „Bicicleta şi prietenii mei„ a autorului Henry Miller, pe care Lucian Dogaru, angajat al unei companii de consultanţă, a folosit-o ca exemplu pentru a descrie relaţia dintre el şi vehiculul pe două roţi.
Până acum, a avut trei biciclete, iar distanţa medie parcursă zilnic este de 15 km. Dogaru spune că doar 30 de zile pe an nu foloseşte bicicleta, iar acest lucru se datorează şi susţinerii pe care o primeşte din partea companiei: spaţii cu duşuri destinate angajaţilor şi locuri speciale de parcare. „Statutul bicicletei s-a îmbunătăţit enorm şi, pentru că preţul uneia bune începe de la 1.200 de euro şi poate să treacă de 4.000 de euro, este la modă şi printre cei care dispun de resurse financiare„, spune Dogaru.
Trebuie spus însă că el locuieşte în prezent în Stuttgart, iar Germania este una dintre cele mai bine plasate ţări la capitolul infrastructură pentru biciclişti. În plus, nemţii sunt pe primul loc în ce priveşte vânzările de biciclete, cu circa cinci milioane vândute anual la un preţ mediu de 500 de euro. Aproape 300 de zile pe an, un segment important de populaţie se deplasează spre birouri astfel, fără teama pierderii statutului.
În ce priveşte discuţiile despre bicicliştii din oraşele din România, ţară ce ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, au început în urmă cu circa cinci ani, odată cu primele proiecte pentru infrastructura destinată acestora. Între timp, cei 70 de kilometri de pistă din Capitală – întrerupte de multe ori de copaci falnici – sau cei 35 de kilometri de pistă din Timişoara s-au deteriorat. Numărul bicicliştilor a crescut totuşi invers proporţional cu dispariţia pistelor, cu circa 30 de procente pe an, potrivit Terezei Tranaka, specialistă în comunicare şi ciclistă urbană împătimită.
„Estimez că până la capătul sezonului voi ajunge la 1.500 km, în întregime făcuţi pe drumul dintre casă şi birou sau între birou şi diverse întâlniri. Maşina mea ar fi consumat 150 de litri de benzină, prin urmare am economisit circa 900 de lei„, îşi justifică Lucian, manager de marketing într-o multinaţională, decizia de a pedala spre birou.
El şi-a cumpărat o bicicletă nouă cu 1.800 de lei la începutul anului şi, după calculele lui, într-o jumătate de an îşi va amortiza deja jumătate din costuri. Dacă la toate acestea se adaugă preţul parcării, al uleiului şi costul uzurii maşinii, în mod clar, bicicleta devine o variantă de preferat. Preţul pentru o bicicletă „de încredere„ porneşte de la aproximativ 1.800-2.000 de lei, potrivit spuselor Ancăi Bănică de la magazinul de biciclete Biciclop. Există totuşi şi variante mai accesibile, cu preţuri pornind de la 800 de lei. Cam cât o revizie tehnică a unei maşini.
Ioan Nicolae, specialist IT în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, identifică un alt motiv pentru folosirea bicicletei. „O prefer deoarece este ecologică, rapidă şi îmi salvează neuronii.„ Pentru el, bicicleta a devenit un mod de viaţă de aproximativ patru ani: „O folosesc tot timpul„. Are patru modele, pe care pedalează alternativ, în funcţie de scop: Trek – pentru şosea, Cube – pentru deplasare în mediul urban şi Merida – pentru munte.