De peste 100 de ani un trunchi de copac pluteşte în poziţie verticală.
Trunchiul de peste 9 metri lungime a devenit o celebritate a zonei de-a lungul anilor, acesta fiind cunoscut cu denumirea de ,,Bătrânul lacului”. Buşteanul a fost observat prima dată în 1902. Crăpat şi albit de soare, ,,Bătrânul” are un diametru de 70 de centimetri, plutind la un metru deasupra apei din lac.
Vezi aici ce spun savanţii despre acest fenomen extraordinar
A luat 3 amenzi în toată viaţa, două pentru viteză şi una pentru parcare în loc nepermis – şi asta după ce un concurent l-a reclamat că parcase maşina de îngheţată unde nu avea voie. Zilnic, el face cel puţin un drum, la mormântul soţiei care a murit acum 2 ani. Cu acelaşi Mitsubishi Lancer pe care îl are de 23 de ani. Când şi-a luat carnetul era ofiţer în Armata Italiei şi conducea maşinile din serviciu.
VEZI AICI CÂŢI ANI ARE CEL MAI BĂTRÂN ŞOFER DIN EUROPA
Pe Facebook, medicul Gabriel Diaconu a scris: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie.
În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat, un sărman naiv al votului la pungă, un edentat, un analfabet, un terchea şi-un berchea, un tânăr mizantrop student la facultate, un vis cu cai verzi pe pereţi, un veşnic doritor de mare, soare etc, eventual pe bani mulţi. Acolo să-i ducem pe oricine, mai puţin pe cei care-şi trăiesc viaţa la fentă.
Pentru că dacă-i dau crezare domniei sale, şi dacă e să fie dreptate, echitate, demnitate, atunci musai să fie pentru toţi.
Dacă-i dau gir, atunci gir să fie şi pentru toţi care-au murit prematur îndopaţi cu antibiotice ca ultimă redută în faţa jegului şi-a bacteriei ce creşte numai în rahat.
Şi dacă-i dau gir, atunci cuminţi să stăm în timp ce diverşi lupi stau de vorbă cu noi despre ce-o să mai mâncăm diseară.
Nu-i doresc celulă grea nici unui borfaş, băiat de trupă, combinator de ocazie şi întreţinut instituţional. Au simpatia, umorul, pastelul vorbelor făcute stâlci şi-al banilor băgaţi prin plasă. Îi doresc doar să facă un pic de muncă. Muncă adevărată. Muncă la frecat podelele într-un spital al patriei. Muncă la curăţat veceuri prin şcolile neamului. Muncă în cot, la cot, pe coate cu toţi cei care, dimineaţă de dimineaţă, adună gunoaie de prin pubele prea pline de ciolane roase, de măduve supte, de zgârciuri rămase. Cu alte cuvinte, să-şi ducă viaţa un pic (şi) prin vieţile noastre.
Ăilalţi. Ăia care încă mai muncesc. Încă mai plătesc cinstit, taxă cu taxă. Ăia care nu dorm noaptea de frica somaţiilor. Căci încă n-am ajuns să fim vlădică şi opincă.
Pe Facebook, medicul Gabriel Diaconu a scris: „Sunt în asentimentul domnului Şerban Nicolae. Un corupt nu trebuie să stea într-o cameră 3 pe 3, cu 3 în pat, în igrasie şi mizerie.
În astfel de condiţii trebuie să stea un bătrân, un bolnav, un copil instituţionalizat, un sărman naiv al votului la pungă, un edentat, un analfabet, un terchea şi-un berchea, un tânăr mizantrop student la facultate, un vis cu cai verzi pe pereţi, un veşnic doritor de mare, soare etc, eventual pe bani mulţi. Acolo să-i ducem pe oricine, mai puţin pe cei care-şi trăiesc viaţa la fentă.
Pentru că dacă-i dau crezare domniei sale, şi dacă e să fie dreptate, echitate, demnitate, atunci musai să fie pentru toţi.
Dacă-i dau gir, atunci gir să fie şi pentru toţi care-au murit prematur îndopaţi cu antibiotice ca ultimă redută în faţa jegului şi-a bacteriei ce creşte numai în rahat.
Şi dacă-i dau gir, atunci cuminţi să stăm în timp ce diverşi lupi stau de vorbă cu noi despre ce-o să mai mâncăm diseară.
Nu-i doresc celulă grea nici unui borfaş, băiat de trupă, combinator de ocazie şi întreţinut instituţional. Au simpatia, umorul, pastelul vorbelor făcute stâlci şi-al banilor băgaţi prin plasă. Îi doresc doar să facă un pic de muncă. Muncă adevărată. Muncă la frecat podelele într-un spital al patriei. Muncă la curăţat veceuri prin şcolile neamului. Muncă în cot, la cot, pe coate cu toţi cei care, dimineaţă de dimineaţă, adună gunoaie de prin pubele prea pline de ciolane roase, de măduve supte, de zgârciuri rămase. Cu alte cuvinte, să-şi ducă viaţa un pic (şi) prin vieţile noastre.
Ăilalţi. Ăia care încă mai muncesc. Încă mai plătesc cinstit, taxă cu taxă. Ăia care nu dorm noaptea de frica somaţiilor. Căci încă n-am ajuns să fim vlădică şi opincă.
”Operele mele de artă prezintă prin limbajul sculpturii esenţa materiei şi încearcă să descopere viaţa ascunsă în interiorul”, este afirmaţia lui Giuseppe Penone.
Inspirat de încetineala liniştită a creşterii din natură, artistul ne îndeamnă să ne oprim pentru un moment şi să ne gândim la conceptul de timp şi la modul în care forţa vitală comună relaţionează cu toate lucrurile vii. Pe această idee, artistul italian Guiseppe Penone a început să decupeze interiorul unui copac extrem de bătrăn.
Vezi aici ce frumuseţe a găsit după ce a eliminat inelele de creştere – FOTO
Augustin Rus, cel mai în vârstă locuitor al judeţului Bistriţa-Năsăud, avea 8 ani când a fost înfăptuită Marea Unire şi acum sărbătoreşte, cu mândrie, pentru a 98-a oară, Ziua României.
Augustin Rus a fost invitat de conducerea judeţului să fie alături de oficialităţi, în tribuna oficială din centrul Bistriţei, la parada de 1 Decembrie, însă distanţa mult prea mare faţă de oraş îl împiedică să participe la manifestările special organizate pentru a marca Ziua României.
Se bucură însă de acasă de această zi, alături de familie şi va arbora cu mândire steagul de mătase primit anul trecut, în dar, de la conducerea Inspectoratului de Poliţie Bistriţa-Năsăud, care l-a vizitat la împlinirea celor 105 ani.
Se apropie vertiginos de 107 ani însă energia pe care o are stârneşte invidia tinerilor care nu pot ţine pasul cu el. E ager şi la minte şi la trup, e vesel, coseşte, îngrijeşte gospodăria, hăneşte animalele şi nu lipseşte nicio duminică de la biserică. Spune că numai credinţa în Dumnezeu a fost cea care i-a salvat viaţa şi a reuşit să îl ajute să trecă peste ororile războiului.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, face publică ameninţarea la adresa lui Lucian Boia făcută de Radu Tinu, fostul şef al Securităţii lui Ceauşescu şi participant direct la represiunea Revoluţiei din 1989. Lucian Boia pentru Mediafax: Nu mă înfricoşează!
Gabriel Liiceanu a observat pe pagina de Facebook Humanitas un comentariu „Ce dulce ar fi glonţul patriei pentru individul ăsta…”:
”Aşadar, sub anunţul de pe facebook-ul Humanitas al lansării cărţii lui Lucian Boia, venea primul comentariu. Autorul: Radu Tinu. „Ce dulce ar fi glonţul patriei pentru individul ăsta…”, suna comentariul.”
Cine este Tinu? ”Culmea ironiei e că Radu Tinu, fost maior de Securitate, fusese anchetatorul Hertei Müller. „Aceşti oameni n-au dispărut nicidecum…” Nu numai că nu dispăruseră, dar iată, în urmă cu câteva zile, unul dintre ei, devenit instanţă de judecată ad hoc, hotărâse că Lucian Boia trebuie să moară. În zilele noastre, după cum se vede, condamnarea la moarte poate veni şi pe facebook. Nu era clar cine urma să tragă „dulcele glonţ al patriei”. Dar sentinţa el o dăduse, „bătrânul securist ieşit din serviciu”. (….)
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness.
Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului.
Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).
Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp. Acum acestă tehnologie este cea mai întâlnită sub formă de ceasuri inteligente, brăţări sau headseturi, dar ce ne rezervă viitorul?
Următorul val în domeniul wearable, în opinia lui Tudor Ţiboc, sunt hainele şi accesoriile vestimentare, cu camere video minuscule integrate, dar şi ochelarii inteligenţi. „Următorul dispozitiv interesant cred că va veni fie din zona de entertainment, fie din domeniul medical. Mi se pare că ambele au un potenţial ridicat de dezvoltare“, este de părere Alexandru Paraschiv, de la AMA România.
Un produs care ar putea să ne schimbe modul cum lucrăm şi cum ne „jucăm“ este Magic Leap, care ar putea fi viitorul realităţii agumentate şi ar putea să ne aducă în universul Minority Report, unde Tom Cruise se juca cu tot felul de elemente grafice pe un ecran. Iar demo-ul lansat de companie în aprilie a lăsat lumea cu gura căscată. Acolo putem vedea o persoană care se află într-o cameră obişnuită şi îi apar, ca prin minune, grafice, notificări şi imagini ce se îmbină cu mediul înconjurător. Este sprijinit de Google şi Qualcomm, iar în februarie a primit o finanţare de la Alibaba; compania este evaluată la 4,5 miliarde de dolari.
Proiectul a fost anunţat acum ceva timp, dar încă nu se ştie prea multe despre tehnologia folosită de Magic Leap, iar producătorii sunt foarte secretoşi. În esenţă, este un headset în a cărui dezvoltare sunt implicaţi oameni precum Richard Taylor, fondator al Weta Workshop, companie responsabilă pentru efectele speciale din filmele Avatar, Stăpânul inelelor, sau Neal Stephenson, scriitor de romane SF. Ochelarii nu generează un spaţiu virtual, ci inserează straturi de grafică generată de calculator (holograme) într‑un mediu real.
Imaginaţi-vă că pe birou veţi vedea graficele de la bursă, în timp ce scrieţi un mail. Pentru a le putea vedea veţi avea nevoie de ochelari, care încă nu ştim cum arată. Potrivit reprezentanţilor companiei, produsul va putea fi purtat în public, ca Google Glass, şi nu va împiedica interacţionarea cu lumea reală. Şi Spielberg este interesat de acest produs, iar presa străină scrie că lucrează cu Magic Leap la următorul său film, Ready Player One, peliculă adaptată după o carte SF cu acelaşi nume. Magic Leap promite că „lumea înconjurătoare va deveni ecranul tău şi vei putea face tot ceea ce faci pe smartphone sau calculator“. Iar eu unul sunt foarte entuziasmat.