BusinessMagazin

Tag: atragere

  • Medicul Virgil Musta, semnal de alarmă privind COVID-19: „Am datoria să vă atrag atenţia asupra pericolelor care ne aşteaptă”

    Medicul Virgil Musta atrage atenţia populaţiei despre „pericolul care încă ne paşte”. Musta cere oamenilor să respecte trei reguli simple pentru evitarea răspândirii noului coronavirus, în contextul creşterii numărului de cazuri de infectare.

    Revenirea la normalitate se va face treptat şi doar dacă toţi oamenii vor respecta regulile, spune specialistul.

    Medicul Virgil Musta a postat un mesaj pe Facebook, în contextul creşterii numărului de cazuri de infectare cu noul coronavirus. Acesta trage un semnal de alarmă privind pericolul la care oamenii se expun atunci când nu respectă măsurile de prevenţie anti-COVID-19

    „Respectaţi 3 măsuri simple, vă rog! Pentru cei dintre dumnevoastră care nu au legătură directă cu sistemul medical sau nu au trecut personal prin experienţa Covid şi poate nici nu cunosc persoane care să se fi îmbolnăvit de Covid-19, probabil e mai greu de crezut acum pericolul care încă ne paşte”, explică Musta.

    Medicul atrage atenţia asupra faptului că pandemia este încă un fenomen actual, aşadar oamenii nu ar trebui să se relaxeze şi să uite de măsurile anti-COVID-19.

    „Chiar dacă la nivel mondial tocmai s-au depăşit 10.000.000 de persoane contaminate oficial (probabil de încă de 10 ori în realitate, adică 100 de milioane de oameni) şi 500.000 de persoane decedate care au avut şi Covid-19… chiar dacă am avut la începutul pandemiei experienţele concrete ale Italiei, Spaniei şi a altor ţări importante unde oamenii mureau că nu mai aveau loc în spitale… chiar dacă acum centrul pandemiei este în Brazilia şi India, unde se înregistrează peste 10.000 de cazuri pe zi… chiar daca SUA tocmai a depăşit 2,5 milioane de cazuri…chiar dacă în Europa a reînceput creşterea alarmantă a numărului de persoane infectate în mai multe ţări, printre care Bulgaria, Serbia, Cehia… chiar dacă la noi în ţară, în ultimile zile avem un număr de persoane contaminate asemănător cu cel de la vârful pandemiei şi creşte numărul celor internaţi la ATI…chiar dacă există numeroase mărturii directe fie ale persoanelor care au trecut prin forme severe ale bolii, fie mărturii ale medicilor care se confruntă direct cu evoluţia imprevizibilă a bolii…TOT NU ESTE DE AJUNS PENTRU UNII SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ ESTE ESENŢIAL SĂ RESPECTĂM ÎN CONTINUARE 3 MĂSURI SIMPLE, DAR CARE NE POT SALVA PE NOI SAU PE CEI DIN JURUL NOSTRU CARE POATE CĂ NU SUNT ATÂT DE NOROCOŞI ÎNCÂT SĂ FACĂ DOAR FORME UŞOARE:

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns o companie din Bistriţa să valoreze 70 de milioane de euro şi să atragă atenţia unor companii gigant precum Tesla şi Volkswagen

    Exemplul businessului românesc de 70 de milioane de euro RAAL din Bistriţa, care a atras inclusiv atenţia gigantului Tesla, ne face să ne întrebăm unde se află România în noua cursă spre transformarea într-un pol regional al producţiei.

    Industria trece prin schimbări, nu doar în context pandemic, iar efectele acestora se traduc deseori prin închideri de fabrici ale celor care nu reuşesc să se adapteze: pe piaţa locală, doar anul acesta au anunţat oprirea activităţii fabrica de pantaloni RHM Pants de exemplu, cu 200 de angajaţi, din localitatea Estelnic, judeţul Covasna, care aparţine producătorului german Dr. Bock Industries, dar şi  grupul german Ara Shoes, unul dintre cei mai mari producători locali de pantofi, cu aproximativ 1.000 de angajaţi, care a închis în aprilie a acestui an fabrica de la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj.

    Totuşi, în timp ce multe afaceri sunt nevoite să îşi oprească activităţile, altele apasă acceleraţia pe nişe noi. „Atunci când am demarat proiectele de dezvoltare aferente domeniului automobilelor electrice şi hibride, am depus un efort considerabil să convingem jucătorii importanţi să colaboreze cu noi, în condiţiile în care capacităţile noastre de fabricaţie nu asigurau, la acea vreme, cerinţele necesare, precum spaţii de producţie, dotări, logistică. Demonstraserăm doar că putem realiza prototipuri şi serii mici de produse care asigurau cerinţele beneficiarilor”, a spus Clement Ivănescu, directorul de strategie al RAAL Bistriţa, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    Compania, axată pe producţia de sisteme de răcire pentru industria agricolă, auto, minieră şi de construcţii, cu afaceri de aproximativ 70 de milioane de euro în 2019 şi peste 2.250 de angajaţi, a investit în diversificarea portofoliului de produse şi a intrat pe piaţa componentelor pentru automobilele electrice şi hibride, ceea ce a atras atenţia celor de la Tesla şi Volkswagen.

    Compania a fost înfiinţată în 1991, prin desprinderea din compania I.U.T. Bistriţa. În prezent, aceasta operează două fabrici: una în Bistriţa, care dispune de trei secţii de producţie cu o suprafaţă totală de 12.500 de metri pătraţi, şi o alta la aproximativ 25 de kilometri depărtare, la Prundul Bîrgăului, care dispune de o suprafaţă de producţie de aproximativ 45.000 de metri pătraţi.
    RAAL Bistriţa ocupă poziţia cinci în top 20 al celor mai mari exportatori cu capital privat românesc în 2018, top realizat de ZF pe baza datelor de la INS.
    De aproximativ patru ani, compania exportă diferite componente pentru utilajele agricole şi tractoarele produse de John Deere, unul dintre cei mai mari producători de maşini grele din Statele Unite, pentru Same Deutz, unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de tractoare, maşini de recoltat, motoare diesel şi maşini agricole; utilaje de construcţii pentru companii precum Caterpillar – compania americană cu sediul în Illinois, care produce echipament pentru construcţii şi industria minieră şi motoare; Komatsu – o companie japoneză ce produce utilaje de construcţii, minerit şi militar.
    „RAAL exportă 99% din tot ceea ce produce. În ultimii patru ani am exportat diverse sisteme şi componente pentru aplicaţii industriale pentru companii precum Parker, ABB, Ingersoll sau Rand, instalaţii hidraulice pentru companii precum Bosch, pentru industria auto, pentru Continental, McLaren”, spune Clement Ivănescu, directorul de strategie al companiei, pentru Business MAGAZIN.
    În anul 1995, firma s-a privatizat prin metoda MEBO, acţionarii fiind salariaţii companiei în proporţie de 93%, restul titlurilor aflându-se în posesia SIF Banat-Crişana. În prezent, potrivit informaţiilor publicate pe platforma Confidas, administratorii companiei sunt Ilieş Paul Adrian, care mai deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, Ilieş Paul Lucian şi Pop Simion Pavel, care mai este şi membru în Consiliul de Administraţie.
    Cum pandemia a închis la nivel european jucători de toate rangurile – mari, medii sau mici – şi vânzările producătorului local RAAL au avut de suferit, înregistrând o scădere de circa 50%, spune Ivănescu. „În ultimele trei luni am resimţit faptul că mulţi dintre clienţii noştri au oprit temporar activitatea şi, în continuare, este de aşteptat ca pe lanţul comercial să se resimtă toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. În lunile martie – mai producţia companiei a ajuns la o valoare de 2,5 milioane de euro – 3 milioane de euro pe lună, cu mult sub media producţiei de circa 6 milioane de euro pe lună”, adaugă directorul de strategie al companiei. 
    Aceasta şi-a continuat investiţiile şi şi-a diversificat portofoliul de produse – adăugând pe listă fabricarea echipamentelor de răcire destinate autovehiculelor electrice, răcitoarelor pentru bateriile automobilelor electrice sau hibride şi echipamente electronice, care a atras după sine şi diversificarea portofoliului de clienţi.

    Acceleraţie spre inovatorii lumii

    Ca urmare a celor mai recente investiţii, a căror valoare nu a fost dezvăluită de reprezentanţii companiei, aceasta a pus în funcţiune o hală nouă dotată modern, în care produce schimbătoare de căldură pentru echipamentele electronice, pentru compania Continental, şi o altă hală în care a început deja să producă un tip de schimbătoare de căldură pentru baterii pentru compania Samsung. Clement Ivănescu spune că „în prezent, atât Continental, cât şi Samsung sunt convinşi că pot conta pe noi, dovadă fiind evoluţia comenzilor, dar mai ales a cererilor de ofertă pentru produsele noi. Începând cu trimestrul III al acestui an sunt posibile vânzări la clienţii noi cu care suntem în discuţii în prezent”.
    De asemenea, adaugă el, compania lucrează la prototipuri din domeniul răcitoarelor pentru baterii pentru companii precum Northvolt, Benteler, Panasonic, Borgwarner, Thor Motors, Enertech. Totodată s-au interesat de produsele lor şi Leclanche, Volkswagen, Porsche şi Tesla.  Astfel, reprezentanţii RAAL spun că începând cu lunile iunie – iulie, nivelul comenzilor va creşte, dar nu vor putea acoperi pierderile deja înregistrate, motiv pentru care pentru finalul acestui an oficialii estimează o scădere de aproximativ 18% a cifrei de afaceri.
     „Pentru anul 2020 estimăm afaceri de 57 de milioane de euro. În condiţiile actuale este dificil de prognozat care vor fi rezultatele financiare viitoare, dar, dacă avem în vedere experienţa dobândită la criza din 2009, contăm pe creşterea rapidă a comenzilor în viitorul apropiat, dată fiind flexibilitatea noastră pentru a introduce în fabricaţie produse noi destinate unor pieţe noi.“
    Ca orice companie cu istorie prezentă pe piaţă, RAAL a mai trecut printr-o criză, cea financiară. „La criza precedentă, de la o cifră de afaceri de 37 de milioane de euro înregistrată în  2008, ajunsesem la 17,5 milioane de euro în anul 2009, cu pierderi. Am atins o cifră de afaceri de 31 de milioane de euro în 2010 şi tot atunci am înregistrat şi profit, iar în 2011 am ajuns la aproape 38,5 milioane de euro. În 2009 finalizasem o investiţie nouă, hala de fabricaţie pentru sisteme de răcire pentru utilaje agricole şi de construcţii, iar în prezent se află în stadiu final de punere în funcţiune o hala nouă pentru răcitoare destinate maşinilor electrice”, a mai spus Clement Ivănescu.
    De asemenea, în cele două luni de stare de urgenţă compania nu şi-a oprit activitatea, însă circa 650 de angajaţi din cei peste 2.250 au fost în şomaj tehnic. „În lunile aprilie – mai, aproximativ 650 de angajaţi au fost în şomaj tehnic sau în regim de îngrijire a copiilor. Am încercat să monitorizăm evoluţia coronavirusului şi am implementat măsuri de protecţie şi prevenţie a răspândirii virusului.”
    Exemplul companiei RAAL nu este însă singular când vine vorba despre investiţii recente în tehnologii de producţie a autovehiculelor electrice: un altul poate fi reprezentat de producătorul de acumulatori auto Rombat Bistriţa, cu afaceri de 85,8 milioane de euro în 2018 – ultimul an pentru care există date publice disponibile – controlat de grupul sud-african Metair, care spre finalul anului 2019 a finalizat o investiţie de 12 milioane de euro într-o linie tehnologică de fabricare a celulelor Li-Ion. „Rombat va continua să producă baterii plumb acid, dar investeşte şi în baterii Li-Ion (…). Sperăm ca la începutul lunii februarie 2020, fabrica din Bucureşti să funcţioneze şi în felul acesta să facem pasul în fabricaţia de baterii Li-Ion. Acesta va fi doar începutul“, spunea Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un articol publicat în revista semestrială a companiei. De altfel, Rombat a preluat anul trecut circa 35% din acţiunile companiei româneşti Prime Motors Industry SRL Bucureşti, producător de baterii Li-Ion şi vehicule electrice.
    Rombat Bistriţa în colaborare cu compania Prime Motors Industry din Bucureşti au dezvoltat în urmă cu doi ani versiunea electrică a Daciei Logan, Rombat făcând astfel primii paşi în domeniul bateriilor pentru vehicule electrice şi stocarea energiei. Producătorul de baterii Prime Motors Industry din Bucureşti produce baterii cu o medie a puterii de 58 kWh – cât are, spre exemplu modelul ID.3 dezvoltat de Volkswagen – pentru aproximativ 3.500 de maşini electrice pe an. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie”, spuneau reprezentanţii companiei.
    Compania a înregistrat afaceri de circa 517.000 euro în 2018 şi exportă peste tot în lume pentru aplicaţii industriale, energy storage şi automotive. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie. Iar pentru a trece la producţia în serie trebuie să produci trei-patru ani pentru a fi omologat. În prezent avem o capacitate instalată de 200 MWh, putem produce un milion de celule“, a spus Adrian Polec, acţionar la Prime Motors Industry SRL Bucureşti.
    Şi giganţii internaţionali au luat în calcul accelerarea investiţiilor când vine vorba despre autovehiculele viitorului. Grupul german Dräxlmaier, care are în România aproximativ 15.000 de angajaţi şi care a suspendat activitatea fabricilor locale din Satu Mare, Piteşti, Timişoara, Hunedoara şi Braşov ca urmare a măsurilor implementate în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului şi în contextul reducerii activităţii clienţilor din piaţa auto, are planuri de dezvoltare pe termen lung, mai exact până în 2030, spun oficialii companiei la solicitarea ZF.
    Filiala locală a grupului Dräxlmaier, intrată pe piaţa locală în 1992, produce în fabricile din România cablaje electrice, componente electrice şi electronice, cablaje de înaltă tensiune, interioare (cockpit), console centrale şi panouri de uşi. De asemenea, germanii produc în fabricile locale sisteme electrice şi electronice, interioare de lux şi sisteme de bord pentru mărci premium din industria de profil, precum BMW, Jaguar, Mercedes-Benz sau Maserati.
    Potrivit informaţiilor acordate de reprezentaţii companiei anterior, Dräxlmaier avea în plan să investească într-o fabrică de baterii pentru maşini electrice la Timişoara, unde compania deţine deja un teren de 130.000 mp pentru care are un plan de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani. Astfel, proiectul ar cuprinde cinci clădiri de producţie concentrate în jurul unei clădiri-nucleu – ce va cuprinde spaţii de birouri, sociale şi laboratoare de cercetare. „Prima parte va fi realizată în intervalul 2020-2021 şi include construcţia primei hale de producţie cu o suprafaţă de peste 10.000 mp, iar a doua etapă va fi contruită între 2022 şi 2030 şi constă în dezvoltarea clădirii nucleu şi alte spaţii de producţie ce se vor întinde pe o suprafaţă de 15.300 mp”, au explicat reprezentanţii companiei.

    Care sunt şansele României să devină din nou un hub de  producţie?
    Luând în calcul aceste exemple şi contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt şansele României de a se transforma din nou într-un hub regional şi poate chiar global al producţiei. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există şi o tendinţă de mutare a lanţurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru ţările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiţii străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuţii despre lanţurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanţurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru ţările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiţii substanţiale. Mă aştept ca multe investiţii să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.
    „Sunt două motive pentru care unii producători internaţionali ar putea decide relocalizarea producţiei în Europa: reducerea dependenţei de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporţie de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanţul de producţie (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică şi farmaceutică vedem tendinţa de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivaţiile principale sunt proximitatea faţă de locul unde se asamblează produsul finit, deci faţă de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt şansele ca producţia asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate şi astfel de decizii, de relocare a producţiei, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic şi promit sprijin financiar consistent” acestor companii.
     „Costul scăzut al producţiei fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producţie. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producţie europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit şi în costul final al produselor. Deci vor căuta soluţii să obţină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”
     Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaţionali va fi automatizarea şi digitalizarea, atât la nivel public cât şi privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca şi cost, atunci noile investiţii se vor direcţiona şi către Europa. Dar asta implică mult mai puţin personal”, observă ea.
    Astfel, ea crede că „este puţin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puţine sunt ţările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă aşteptăm investiţii în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.
    În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă şi mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educaţie, pentru a putea forma specialişti şi, eventual, să le şi dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte ţări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt şansele României de a atrage noi investiţii sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiţii publice, deficitul de forţă de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Şi mai ales România intră în competiţie cu multe alte ţări din regiune şi chiar cu ţările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendinţa de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre ţările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.
    Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport şi logistice, costuri cu forţa de muncă”.  În mod tradiţional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupaţional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât şi personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiţii sunt argumente importante în decizie şi nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta şi peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local şi judeţean se vor găsi lideri capabili să înţeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.
    Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile ţării constau în „experienţa ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiţii străine exact în domeniul industrial şi de producţie. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generaţii de blue collars (şi nu numai) care s-ar integra cu uşurinţă în fabricile noilor investitori. În acelaşi timp faptul că apar tot mai multe şcoli duale şi că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.
    El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potenţial de atragere a investitorilor internaţionali sunt cele care au un capital uman disponibil şi bine pregătit. „Desigur, şi infrastructura de transport este importantă, dar aş pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească aceşti investitori, spre exemplu regiunile Bucureşti-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”
    Principalele motive care ar sta la baza mutării producţiei din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutăţire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producţia din Asia în Europa, ar perturba lanţurile de producţie în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producţia mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.
     „Europa este un mare consumator de bunuri şi servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiţii. Mai ales pentru că ţările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croaţia, inclusiv România.”
    Totuşi, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mişcare logistică. Mai ales că sunt mulţi factori care ne indică mişcări între ţările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google şi Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producţie din China în ţări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar şi aşa, este evident că România ar avea de câştigat dacă marii producători de bunuri ar muta producţia în ţară. Principalii câştigători ar fi angajaţii care au fost de curând disponibilizaţi şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi, ulterior, statul şi toţi furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare şi servicii.”
    Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internaţional nu vor ocoli piaţa locală, statul român ar trebui să acorde importanţă anumitor indicatori şi factori ce pot atrage sau respinge aceste potenţiale investiţii străine.
    „Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică şi fiscală, facilităţi pentru investitorii străini, o forţă de muncă din ce în ce mai educată şi disponibilă, infrastructură de transport – o condiţie esenţială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanţare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.
    De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creşterea salariilor şi ar încuraja românii să îşi caute un loc de muncă în ţară. Cu o forţă de muncă disponibilă şi un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă aşteptată”. 

    Exporturi în context pandemic
    Peste 50% dintre respondenţii la un sondaj realizat de INS, care în martie 2019 deţineau 62% din exporturile României, au spus că, în martie curent, exporturile lor s-au redus ca urmare a pandemiei.
    32% dintre repondenţi (şefi de companii) au estimat pentru martie 2020 o scădere de până la 25% a exporturilor, 12% o scădere între 25% şi 50%, iar 7% au estimat o contracţie a exporturilor cu peste 50%. Pentru 10% dintre repondenţi exporturile au crescut, relevă sondajul.
    Potrivit sursei citate, cauzele principale ale reducerii exporturilor au fost problemele cu transportul (22,4% dintre repondenţi); reducerea capacităţii de producţie (16,6%); interdicţii temporare legale de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) şi anularea de contracte (9,1%).

    Sursa foto: RAAL Bistriţa

  • Fluxul de numerar, esenţial în retail. Andreea Pîrvu, CFO Flanco: „Este ca şi cum ai avea pe mâna circulaţia sanguină a unui organism.”

    „În retail, asigurarea fluxurilor de numerar este esenţială, este ca şi cum ai avea pe mâna circulaţia sanguină a unui organism. Când eşti CFO, trebuie să găseşti echilibrul şi resursele financiare care să-ţi permită să susţii o viziune de creştere. Din această direcţie au venit cele mai mari provocări profesionale în fiecare an, iar anul 2019 nu a fost cu nimic diferit. În plus, în ultima vreme integrarea proceselor automatizate, la nivel de management financiar, şi a soluţiilor create special pentru noi a fost şi o mare provocare, şi o mare realizare”, îşi descrie Andreea Pîrvu, CFO Flanco, activitatea.

    Pentru anul în curs ea spune că obiectivul său poate fi descris într-un cuvânt: eficientizare. În opinia CFO-ului Flanco, femeile sunt mult mai aplecate asupra detaliilor şi deşi uneori acestea „chiar fac diferenţa”, alteori tocmai această particularitate le face să se consume prea mult pentru lucruri care pot fi, de fapt, minore, şi le pot distrage atenţia de la obiectivul principal sau de la strategia pe care o au de urmat. „Personal consider că cele mai potrivite echipe de management sunt cele mixte întrucât viziunile şi modurile de abordare diferite, aplicate într-un mod constructiv şi profesionist pot atrage rezultate extraordinare.”

    Andreea Pîrvu crede că echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este o realitate. „De curând am devenit mămică. Este cel mai minunat lucru care se poate întâmpla într-o familie. Pe mine m-a ajutat enorm de mult pe toate planurile.

    Din perspectivă profesională, am fost nevoită să restructurez şi să eficientizez la locul de muncă absolut fiecare activitate pentru a câştiga timp pentru viaţa personală.” Ea adaugă, ca sfat pentru tinerele aflate la început de drum, că totul este posibil şi atât timp cât visul, scopul sau obiectivul sunt realiste şi realizabile, pot fi atinse. 

    Profilul Andreeei Pîrvu, CFO Flanco, a fost inclus recent în anuarul 105 Cele mai puternice femei din business, realizat de Business MAGAZIN.

  • Miruna Senciuc, CEO, BNP Paribas Personal Finance Bucureşti: „Două dintre marile atuuri ale femeilor sunt diplomaţia şi empatia”

    Miruna Senciuc a preluat funcţia de CEO al BNP Paribas Personal Finance Bucureşti în luna august a anului trecut, iar de atunci spune că şi-a propus să înţeleagă, în detaliu, cât de apropiaţi sunt angajaţii băncii de cultura organizaţională a grupului, care sunt aşteptările lor şi cum a evoluat compania de-a lungul timpului. Au demarat şi studii în acest sens, iar în paralel s-au axat pe proiecte dedicate înţelegerii nevoilor şi aşteptărilor consumatorilor. „În opinia mea, toate aceste demersuri au condus la conturarea unei imagini de ansamblu, realiste şi transparente, ceea ce a sprijinit întreaga echipă de management în construirea planului strategic pe următorii cinci ani”, spune Miruna Senciuc. Iar pentru anul în curs, şi-a propus să continue aceste demersuri: „Să nu uit de ceea ce contează cu adevărat: să investesc în oameni, în echipă. Am convingerea că echipa este adevăratul responsabil pentru succesul unei companii: un angajat mulţumit va avea grijă de clienţi, va fi atent la nevoile lor, şi astfel compania va putea creşte organic”. Miruna Senciuc este de părere că am depăşit momentul la care femeile se confruntau cu nenumărate restricţii, iar în România fenomenul inegalităţii de gen nu poate fi considerat unul manifest: „Mai mult decât atât, prezenţa femeilor în structurile de management a devenit deja parte integrantă din culturile organizaţionale, din ADN-ul” societăţii româneşti, ceea ce ne oferă o poziţie privilegiată faţă de alte ţări”.

  • Feriga, la rang de artă

    În această ultimă categorie, scrie Washington Post, se încadrează artista Sophie McCrocklin, care a fost fermecată de frunzele de ferigă pe care le-a descoperit într-o plimbare prin Parcul Rock Creek din capitala SUA. A ajuns astfel să treacă de la creat colaje din fibre şi materiale textile la adevărate sculpturi. Seria sa dedicată ferigilor numără 19 sculpturi foarte detaliate realizate din sârmă şi pânză specială pentru vele, care prezintă diferite specii ale acestei plante. Artistei i-a luat şase ani să realizeze cele 19 lucrări. Pentru fiecare sculptură fotografiază frunzele, după care măreşte imaginile şi apoi desenează în amănunt fiecare element al plantei, folosindu-se de desenul realizat pentru a decupa materialul textil. Pe lângă fotografii, Sophie McCrocklin a mai făcut vizite de documentare şi la Smithsonian, ca să se asigure că nu-i scapă niciun detaliu. O parte din lucrările sale cu ferigi au fost prezentate într-o expoziţie, iar artista afirmă că motivul pentru care a creat sculpturile botanice este dorinţa de a-i îndemna pe oameni să fie mai atenţi cu natura şi conservarea ei.

  • Noua eră a datingului online

    „Am decis să investesc în XO pe de o parte pentru că mă atrag afacerile cu potenţial disruptiv, care aduc ceva cu adevărat nou pe segmentul lor. În plus, Ştefan Dragic, băiatul meu, care are 21 de ani şi este şi el implicat în DMoonshot, m-a asigurat că noua aplicaţie va fi un hit în rândul tinerilor de vârsta lui”, a declarat Sacha Dragic, cofondatorul şi acţionarul principal al grupului Superbet, în informaţiile trimise Business MAGAZIN referitoare la cel mai recent pariu al său.


    El investeşte, prin intermediul fondului de investiţii cu capital de risc (VC) DMoonshot, 300.000 de euro în aplicaţia de dating şi jocuri XO. Printre numele care au pariat alături de el pe noua aplicaţie se numără şi fondul american UP2398, lansat de Pierre Omidyar, fondatorul eBay.
    XO este creaţia a trei antreprenori americani – Andy Ross, Danielle Fankhauser şi Nicholas Reville, care au acumulat anterior experienţă  în crearea şi lansarea de jocuri pentru telefon.
    Lansată în versiune beta în noiembrie 2019, la Toronto şi oficial luna aceasta în toată lumea, aplicaţia îşi propune o abordare nouă – cea a jocurilor pe telefon, doi dintre fondatori fiind de altfel creatori de astfel de jocuri.
    Aplicaţia permite realizarea unor activităţi online între utilizatori, cum ar fi: desenul realizat de un utilizator şi denumirea acestuia de un altul. XO îşi propune astfel să ofere o soluţie asupra conversaţiilor de tatonare prin care încerci să convingi pe celălalt că merită o întâlnire în viaţa reală, potrivit declaraţiilor celor care au folosit aplicaţii de genul acesta anterior.
    În ceea ce priveşte algoritmii care stabilesc compatibilităţile, creatorii spun că au fost concepuţi pentru a asigura maximă incluziune şi vizibilitate pentru toate orientările sexuale şi categoriile de utilizatori.  „Ideea de a crea XO ne-a venit când Nicholas şi Andy au lansat un joc care, în mod special, a reuşit să antreneze foartă multă conversaţie în jurul lui”, povesteşte Dani Fankhauser. Or, în cazul aplicaţiilor de dating, mai toţi utilizatorii deplâng tocmai faptul că cel mai greu este să porneşti o discuţie cu cineva complet necunoscut şi apoi să converteşti conversaţia digitală într-o întâlnire faţă în faţă. Drept urmare, cei doi s-au gândit să îmbine jocul cu datingul.
    Cei care au lansat aplicaţia au colaborat cu fondatorul eBay şi în 2018, când au reuşit să atragă o finanţare similară ca în cazul XO, în valoare de 1,2 milioane de dolari, într-o rundă de investiţii condusă de acelaşi fond UP2398 al  lui Pierre Omidyar.

    Fondatorii aplicaţiei sunt:


    Nicholas Reville, care este directorul executiv al companiei şi care a condus până acum mai multe firme de software, printre care şi agenţia de inovaţii digitale Space Inch. A creat aplicaţii care au ajuns la peste 35 de milioane de descărcări la nivel mondial.

    Andy Ross, directorul tehnic (CTO), este absolvent al facultăţii de electronică din cadrul Universităţii Columbia şi lucrează de peste zece ani cu aplicaţii pentru consumatori complexe. Anterior a fost CTO la acelaşi Space Inch. Ross a contribuit şi la crearea mai multor clipuri care s-au viralizat, înregistrând audienţe online record – peste 500 de milioane de vizualizări.

    Dani Fankhauser, directorul de marketing pentru XO, este scriitoare şi investitor din San Francisco, cu o experienţă de peste un deceniu în crearea şi dezvoltarea unor branduri de tehnologie.

    Pierre Omidyar este  cotat de Forbes cu o avere de peste 12 miliarde de dolari. El este inginer software, antreprenor şi filantrop şi a fondat în 1995 eBay (Auction Web, numele iniţial), iar la 31 de ani devenea miliardar, odată cu listarea eBay pe bursa americană, în 1998. În 2004, împreună cu soţia, Omidyar a pus bazele grupului Omidyar Network, prin care finanţează diverse ONG-uri şi proiecte filantropice. Din 2010, grupul este implicat şi în jurnalismul online. În 2013, Omidyar a anunţat crearea First Look Media, un fond de investiţii cu capital de risc dedicat proiectelor jurnalistice.

    Sacha Dragic este acţionarul principal al grupului Superbet, cea mai mare companie de pariuri sportive din România, cu operaţiuni directe în Polonia, birouri în alte şase ţări şi o cifră de afaceri de aproape 250 de milioane de euro în 2019. Tot de anul trecut, compania a atras ca acţionar minoritar Blackstone, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii din lume. Ca investitor, Dragic operează prin două vehicule – fondul de private equity Mozaik Investments, alături de Roland Haas şi Vlad Buşilă, prin care cei trei au achiziţionat anul trecut 35% din lanţul de cafenele 5 to Go şi fondul cu capital de risc DMoonshots, care finanţează start-up-uri şi unde este partener cu Ştefan Dragic şi Branka Paicu. În portofoliul DMoonshot se află deja investiţia de jumătate de milion de euro în Medicai, o platformă care permite colaborarea multidisciplinară între doctori şi pacienţii, şi cea de 300.000 de dolari în XO.

    CONTEXT:
    La nivel mondial, numărul celor care folosesc aplicaţiile de dating va depăşi anul acesta 300 de milioane, iar 75% dintre ei au sub 30 de ani, 90% sub 40 de ani, indică cercetările care evaluează piaţa aplicaţiilor de dating la peste 4 miliarde de dolari, potrivit studiilor citate de reprezentanţii companiei. 

    DECIZIE:
    Fondul de investiţii românesc cu capital de risc (VC) DMoonshot participă cu 300.000 de dolari la finanţarea unui start-up american de tehnologie. În rândul finanţatorilor se numără şi Pierre Omidyar, fondatorul eBay, cotat de Forbes cu o avere de peste 12 miliarde de dolari.

    CONSECINŢE:
    Potenţialul de venituri pentru aplicaţiile de dating este ridicat, în contextul în care liderul pe piaţa americană, Tinder (parte a grupului Match Group), considerat aplicaţia Milenialilor, a avut încasări anul trecut de 1,2 miliarde de dolari (o creştere de 43% faţă de 2018) şi peste 50 de milioane de utilizatori la nivel global. Monetizarea aplicaţiei se face prin intermediul abonamentelor premium. Reprezentanţii companiei nu au în acest moment o previziune de venituri, dar au deja câteva sute de clienţi plătitori.

  • Cushman & Wakefield Echinox: Bucureştiul şi marile centre universitare din ţară sunt bine poziţionate să atragă business nou în sfera serviciilor

    Bucureştiul şi marile centre universitare din ţară, precum Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov sau Craiova, sunt bine poziţionate pentru a atrage business nou în zona serviciilor, în ciuda pandemiei COVID-19 care a frânat activitatea tranzacţională şi a determinat companiile să recurgă „în masă” la munca de acasă, consideră consultanţii firmei Cushman & Wakefield Echinox.

    Contextul actual a scos şi mai mult în evidenţă flexibilitatea şi uşurinţa de adaptare la situaţii noi a angajaţilor români, precum şi infrastructura IT dezvoltată din marile oraşe, elemente care au făcut tranziţia de la biroul tradiţional către cel de acasă mult mai uşoară, reducând astfel impactul asupra operaţiunilor.

    De altfel, un studiu realizat de platforma Broadband Deals din Marea Britanie plasează Bucureştiul pe prima poziţie într-un clasament al celor mai bune 50 de oraşe din lume pentru desfăşurarea activităţii de acasă, ierarhie care a ţinut cont de elemente precum viteza internetului, disponibilitatea job-urilor care pot fi realizate de acasă, costurile de locuire şi existenţa platformelor de livrări la domiciliu. Pe următoarele trei poziţii se află oraşele Houston, Las Vegas şi Atlanta din Statele Unite, în timp ce în clasamentul european Bucureştiul este urmat de Budapesta, Kiev şi Varşovia.

    „Continuitatea operaţiunilor reprezintă un element esenţial pentru companiile din toate domeniile. Am observat acest lucru de-a lungul timpului prin felul în care companiile îşi securizau accesul la electricitate, servere şi Internet pentru a face faţă oricărei situaţii. Pandemia de COVID-19 a pus aceste companii în faţa unui nou test, şi anume de a deveni operaţionale de acasă de pe o zi pe alta, iar felul în care au reuşit să realizeze aceasta tranziţie marea majoritate a companiilor reprezintă un argument suplimentar care recomandă România drept unul dintre cele mai atractive hub-uri de IT şi servicii conexe din Europa şi nu numai”, spune Mădălina Cojocaru, partner, Office Agency, Cushman & Wakefield Echinox.

    Pe termen scurt, este preconizată o atitudine mai conservatoare a unor companii, care vor fi nevoite să analizeze impactul acestei situaţii asupra întregului portofoliu de clienţi, dar pe termen mediu şi lung piaţa locală va fi recompensată datorită capacităţii şi flexibilităţii de a lucra de acasă, în caz de necesitate. Pe de altă parte, majoritatea companiilor analizează în prezent oportunitatea de a oferi angajaţilor o mai mare flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii şi după relaxarea măsurilor de distanţare socială, dar în acelaşi timp se lucrează la planuri pentru reducerea densităţii din spaţiile de birouri, ca măsură de siguranţă sanitară.

    În primul trimestru al anului, în Bucureşti au fost livrate spaţii noi de birouri cu o suprafaţă de 81.000 de metri pătraţi, cele mai importante livrări fiind Ana Tower şi cea de-a treia clădire a proiectului Globalworth Campus din Pipera. Până la finalul anului, este preconizată livrarea unor spaţii noi cu o suprafaţă cumulată de circa 145.000 de metri pătraţi. Astfel, volumul total de spaţii de birouri noi este preconizat la circa 226.000 de metri pătraţi, în scădere cu circa 21% faţă de livrările din 2019.

    În ceea ce priveşte cererea, în timp ce volumul tranzacţionat în Bucureşti a scăzut în primul trimestru cu 50% faţă de perioada similară a anului precedent, până la 52.000 de metri pătraţi, în ţară nivelul a rămas stabil, la circa 21.000 de metri pătraţi, activitate importantă fiind înregistrată în Timişoara, Cluj şi Iaşi, dar şi în Craiova, oraş care începe să atragă tot mai des ocupanţi de birouri.

    Stocul de birouri din Bucureşti se ridică la aproape 3,2 milioane de metri pătraţi, având o rată de neocupare de 9,8%, în uşoară creştere, în timp ce suprafaţa birourilor moderne din marile oraşe regionale – Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Braşov – se apropie de pragul de 1 milion de metri pătraţi.
     

  • Cushman & Wakefield Echinox: Bucureştiul şi marile centre universitare din ţară sunt bine poziţionate să atragă business nou în sfera serviciilor

    Bucureştiul şi marile centre universitare din ţară, precum Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov sau Craiova, sunt bine poziţionate pentru a atrage business nou în zona serviciilor, în ciuda pandemiei COVID-19 care a frânat activitatea tranzacţională şi a determinat companiile să recurgă „în masă” la munca de acasă, consideră consultanţii firmei Cushman & Wakefield Echinox.

    Contextul actual a scos şi mai mult în evidenţă flexibilitatea şi uşurinţa de adaptare la situaţii noi a angajaţilor români, precum şi infrastructura IT dezvoltată din marile oraşe, elemente care au făcut tranziţia de la biroul tradiţional către cel de acasă mult mai uşoară, reducând astfel impactul asupra operaţiunilor.

    De altfel, un studiu realizat de platforma Broadband Deals din Marea Britanie plasează Bucureştiul pe prima poziţie într-un clasament al celor mai bune 50 de oraşe din lume pentru desfăşurarea activităţii de acasă, ierarhie care a ţinut cont de elemente precum viteza internetului, disponibilitatea job-urilor care pot fi realizate de acasă, costurile de locuire şi existenţa platformelor de livrări la domiciliu. Pe următoarele trei poziţii se află oraşele Houston, Las Vegas şi Atlanta din Statele Unite, în timp ce în clasamentul european Bucureştiul este urmat de Budapesta, Kiev şi Varşovia.

    „Continuitatea operaţiunilor reprezintă un element esenţial pentru companiile din toate domeniile. Am observat acest lucru de-a lungul timpului prin felul în care companiile îşi securizau accesul la electricitate, servere şi Internet pentru a face faţă oricărei situaţii. Pandemia de COVID-19 a pus aceste companii în faţa unui nou test, şi anume de a deveni operaţionale de acasă de pe o zi pe alta, iar felul în care au reuşit să realizeze aceasta tranziţie marea majoritate a companiilor reprezintă un argument suplimentar care recomandă România drept unul dintre cele mai atractive hub-uri de IT şi servicii conexe din Europa şi nu numai”, spune Mădălina Cojocaru, partner, Office Agency, Cushman & Wakefield Echinox.

    Pe termen scurt, este preconizată o atitudine mai conservatoare a unor companii, care vor fi nevoite să analizeze impactul acestei situaţii asupra întregului portofoliu de clienţi, dar pe termen mediu şi lung piaţa locală va fi recompensată datorită capacităţii şi flexibilităţii de a lucra de acasă, în caz de necesitate. Pe de altă parte, majoritatea companiilor analizează în prezent oportunitatea de a oferi angajaţilor o mai mare flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii şi după relaxarea măsurilor de distanţare socială, dar în acelaşi timp se lucrează la planuri pentru reducerea densităţii din spaţiile de birouri, ca măsură de siguranţă sanitară.

    În primul trimestru al anului, în Bucureşti au fost livrate spaţii noi de birouri cu o suprafaţă de 81.000 de metri pătraţi, cele mai importante livrări fiind Ana Tower şi cea de-a treia clădire a proiectului Globalworth Campus din Pipera. Până la finalul anului, este preconizată livrarea unor spaţii noi cu o suprafaţă cumulată de circa 145.000 de metri pătraţi. Astfel, volumul total de spaţii de birouri noi este preconizat la circa 226.000 de metri pătraţi, în scădere cu circa 21% faţă de livrările din 2019.

    În ceea ce priveşte cererea, în timp ce volumul tranzacţionat în Bucureşti a scăzut în primul trimestru cu 50% faţă de perioada similară a anului precedent, până la 52.000 de metri pătraţi, în ţară nivelul a rămas stabil, la circa 21.000 de metri pătraţi, activitate importantă fiind înregistrată în Timişoara, Cluj şi Iaşi, dar şi în Craiova, oraş care începe să atragă tot mai des ocupanţi de birouri.

    Stocul de birouri din Bucureşti se ridică la aproape 3,2 milioane de metri pătraţi, având o rată de neocupare de 9,8%, în uşoară creştere, în timp ce suprafaţa birourilor moderne din marile oraşe regionale – Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Braşov – se apropie de pragul de 1 milion de metri pătraţi.
     

  • E pentru cine se nimereşte

    Umblatul de colo până colo cu detectorul de metale dă câteodată roade, iar norocoşii se pot trezi c-au găsit o raritate cu care s-ar mândri orice muzeu.

    Aşa a fost cazul unor britanici care în urmă cu circa trei ani au găsit pe un vechi teren de vânătoare un obiect care s-a dovedit a  fi o broşă veche de 600 de ani din aur şi pietre preţioase, foarte rară, motiv pentru care a atras atenţia muzeului Victoria & Albert, care a decis s-o achiziţioneze pentru colecţia sa, scrie The Independent.

    Broşa, din care se crede că există doar şapte exemplare în lume, va fi expusă alături de o coroană deschisă a reginei Victoria şi un inel al cântăreţei Beyonce. Muzeul nu a dorit să precizeze valoarea bijuteriei, spunând doar că este „nepreţuită”.

  • Ce se întâmplă de fapt în Rusia: Primarul Moscovei îi atrage atenţia lui Putin că sunt mai multe cazuri în realitate

    Segei Sobyianin, primarul Moscovei, îi atrage atenţia preşedintelui Vladimir Putin, că numărul scăzut de cazuri din Rusia nu arată o imagine completă şi că sunt mai multe cazuri în realitate, potrivit FT.

    Rusia a anunţat marţi doar 57 de czuri noi, ceea ce duce numărul total al cazurilor la 495 – mult mai redus decât alte ţări din Europa.

    Aceste statistici oficiale ale Rusiei sunt privite cu scepticism de mai mulţi experţi internaţionali, întrucât este pusă la îndoială metodologia de testare şi nivelul la care se testează.

    „Vedem că sunt mulţi oameni acasă, întorşi din alte ţări, pe care nu i-a testat nimeni. Însă de fapt cei bolnavi sunt mult mai mulţi”, i-a spus Sergei Sobyanin lui Putin într-o întâlnire a oficialilor ruşi.

    El a mai spus că toate regiunile Rusiei trebuie să fie pregătite pentru pandemie.

    „Toate regiunile, fără excepţii, indiferent dacă au sau nu au pacienţi, toţi trebuie să se pregătească”, a spus Sobyanin.