BusinessMagazin

Tag: ASE

  • La 35 de ani administrează active de aproape 6 miliarde de lei

    Este absolvent al Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul ASE şi a unui master de Management Financiar şi de Investiţii la ASE. A devenit, în 2006, analist financiar certificat de CFA Institute.

    Răzvan Szilagyi şi-a început cariera profesională în timpul facultăţii, în 1999, când s-a angajat la compania de comunicaţii mobile Connex/Mobifon. Acolo a învăţat ce înseamnă responsabilitatea, punctualitatea, importanţa fiecărui client, spiritul de echipă şi rolul fiecărui membu al acesteia. În 2003 s-a alăturat echipei Raiffeisen ca analist financiar la Managementul Activelor şi Pasivelor (ALM), devenind ulterior managerul departamentului; a fost o perioadă în care a reuşit să înţeleagă dinamica băncii şi imaginea ei de ansamblu. În 2007 a preluat conducerea echipei de Vânzări Pieţe de Capital. „Probabil că a fost dorinţa mea de a vedea mai clar legătura între ceea ce facem şi rezultatele băncii. Cred cu tărie în importanţa echipelor de vânzări, a celor care stau faţă în faţă cu clientul.“

    În ianuarie 2015 a preluat conducerea Raiffeisen Asset Management. „Cred că una dintre misiunile noastre este să ajutăm clienţii pentru a lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte invesiţiile lor financiare, fie că e vorba de a pune bani deoparte pe termen scurt sau de a-şi asigura pensia.“

    Răzvan îi sfătuieşte pe toţi cei care sunt la început de drum în domeniul bancar să fie pregătiţi din punct de vedere teoretic, să vină cu o bază solidă de cunoştinţe pentru a putea înţelege ce au de facut la slujbă şi să creeze uşor conexiuni. „Am avut şansa să aleg o meserie pe care să o fac cu pasiune, care să aducă beneficii oamenilor. Am o familie care îmi dă echilibru şi sens în viaţă. Am lucrat în echipe care mi-au fost a doua familie, în care ne-am susţinut, provocat şi motivat.“ 

  • Şi-a început cariera când nu împlinise 20 de ani, iar acum ocupă funcţia de director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking

    Îşi aminteşte că era o zi toridă de august, la doar două ore după ce susţinuse lucrarea de licenţă la ASE, când a primit postul de analist junior pieţe de capital. În 2009 a fost promovat analist, iar în 2010 analist senior. Din 2011 conduce departamentul de analiză investiţională şi planificare strategică. În 2014 a fost numit director adjunct în cadrul unităţii Investment Banking.

    Pe lângă activitatea desfăşurată pe piaţa de capital, din poziţia de coordonator al depratamentului de analiză investiţională, este implicat şi în proiecte de consultanţă, restructurare, dezvoltarea activităţii, precum şi fuziuni şi achiziţii.

    Mihai Anghelescu este pasionat de tenis şi a câştigat, la nivel de junior, câteva turnee, în perioada 1995 – 2004. A mai fost finalist al concursului naţional de dezbateri organizat în 2001 de ARDOR – Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică.

    Se ghidează în viaţă după câteva principii, printre care proverbul african care spune că „dacă vrei să ajungi repede aleargă singur, dacă vrei să ajungi departe mergeţi împreună!“, crede că modestia este o virtute şi mai crede în virtuţile unui bun ascultător: „Încearcă să înţelegi ceea ce vrea să spună interlocutorul, nu neapărat ceea ce auzi“. 

  • Prodecanul ASE determina studenţi să-i dea mită spunându-le că au lucrări îndoielnice

    “Instanţa reţine că inculpatul a avut aceeaşi rezoluţie infracţională în sensul că pe de o parte acesta prevedea rezultatele actelor de executare cât şi le urmărea, existând pentru acesta o practică de a pretinde sume de bani studenţilor, sens în care instanţa are în vedere numărul foarte mare cât şi a modului de săvârşire: ori îşi arăta nemulţumirea cu privire la calitatea îndoielnică a lucrărilor elaborate de studenţi în apropierea termenului de predare – metodă aplicată studenţilor care încercau să-şi elaboreze singuri lucrările – ori prin acordarea ajutorului de a le elabora ‘o cunoştinţă’ lucrările – pentru studenţii mai puţin interesaţi de elaborarea personală a lucrărilor”, se arată în motivarea deciziei de condamnare la şase ani pentru luare de mită, de către Tribunalul Bucureşti.

    Conform sursei citate, Şerbănescu, în schimbul sumelor de bani primite a elaborat pentru studenţi sau masteranzi lucrări de licenţă sau de disertaţie, deşi el era membru al unei comisii de examinare, iar în mod automat studenţii care dădeau mită promovau examenul.

    “Având în vedere că au fost încălcate atribuţii de serviciu ce ţin de învăţământ, care ar trebui să asigure o dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii, urmările sunt foarte grave”, subliniază judecătorii care l-au condamnat pe fostul prodecan din ASE.

    Cosmin Şerbănescu, a fost condamnat la şase ani de închisoare, în februarie, după ce a primit de la studenţi între 400 de lei şi 400 de euro în schimbul unor lucrări de licenţă gata făcute şi al unor note de promovare.

    Decizia a fost luată de Tribunalul Bucureşti, ea nefiind definitivă. Sentinţa a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Şerbănescu, judecat pentru luare de mită şi trafic de influenţă, se află în arest preventiv din 18 iulie 2014.

    Instanţa a mai decis confiscarea de la Cosmin Şerbănescu a sumelor de 9.730 de euro, 1.525 de lei şi 1.300 de dolari.

    În acelaşi dosar a fost condamnat şi unul dintre studenţii care i-a dat mită fostului prodecan, Rami Bayssi, la un an şi patru luni de închisoare.

    Potrivit Parchetului instanţei supreme, în calitate de profesor titular al cursurilor de fiscalitate, asigurări şi reasigurări, Şerbănescu a cerut şi primit de la studenţi sume între între 400 de lei şi 400 de euro, în schimbul unor lucrări de licenţă gata elaborate, în formă digitală.

    Procurorii mai spun că Şerbănescu le-ar fi garantat studenţilor că el, în calitate şi de membru al comisiei de licenţă, le va asigura nota corespunzătoare promovării examenului de licenţă.

    De asemenea, potrivit anchetatorilor, fostul prodecan “a acceptat să-şi traficheze influenţa, în schimbul banilor primiţi, prin intervenţii la profesorii coordonatori ai lucrărilor de licenţă şi membri ai comisiilor de examinare, în vederea promovării examenelor de an şi a celor de licenţă”.

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Evaziunea fiscală ca scuză a clasei politice

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    Deşi sunt adeptul teoriei că nu există metode certificate de dimensionare fidelă a nivelului evaziunii fiscale în acelaşi timp cred că nu putem nega existenţa în sine a fenomenului. Ceea ce mă surprinde este însă faptul că identificarea evaziunii fiscale ca fiind sursa tuturor relelor în ţara asta reprezintă cam singurul punct de vedere comun al clasei politice, de la stânga la dreapta spectrului politic. Nu o strategie comună, naţională privind îmbunătăţirea serviciilor medicale, eficientizarea sistemului de învăţământ sau dezvoltarea infrastructurii, ci privind condamnarea (de cele mai multe ori, la nivel declarativ) cu mânie proletară a fenomenului de evaziune fiscală.

    Din capul locului, vreau să spun că nu cred în moralitatea evaziunii fiscale şi nici în efectele sale benefice complementare fazei de recesiune a economiei reale. De asemenea, sunt de acord că aceasta este un fenomen nociv, ce trebuie combătut de instituţiile abilitate ale statului român. Nu pot însă să nu mă întreb de unde vine acest consens al clasei politice, dincolo de toate divergenţele aşa-zis doctrinare care le caracterizează. Poate din această cauză nu are bani clasa politică să ducă la îndeplinire promisiunile fanteziste din campaniile electorale, nu? Că, dacă n-ar fi blestemata asta de evaziune fiscală, serviciile publice şi bunurile publice de calitate şi care să răspundă obiectiv necesităţilor reale ale comunităţilor ar răsări la tot pasul… Nu cumva este mai comod să se umfle dimensiunile evaziunii fiscale şi să se justifice astfel lipsa de acţiune şi de strategie a decidenţilor politici, indiferent ce coloratură politică ar avea ei la un moment sau altul? Şi, astfel, evaziunea fiscală devine scuza perfectă a politicienilor, motivată cu ipocrizie şi de o dimensiune, uneori, halucinantă atribuită fenomenului evazionist – asta ca ingredientele să fie complete şi să dea bine la publicul votant.

    Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente (de regulă, în preajma alegerilor) la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, nu am auzit analize despre cum se va urmări eficientizarea cheltuirii banului public. Mereu auzim: avem la buget 200 de milioane, un kilometru de autostradă costă 10 milioane – desigur, toate cifrele sunt cu titlu de exemplificare –, nu ne ajung banii decât pentru 20 de kilometri anul ăsta; dacă n-ar fi fost evaziunea fiscală şi s-ar fi strâns la buget 400 de milioane am fi reuşit să facem 40 de kilometri. Niciodată însă, eu personal, nu am auzit vreun om politic spunând: ştim că din aproximativ 250 de zile lucrătoare pe an, cam jumătate munciţi să vă plătiţi taxele; ştim că aveţi unul dintre cele mai mari numere de taxe din UE (aproximativ 39); cu toate acestea, prin efortul dvs. – contribuabilul român – s-au strâns la buget 200 de milioane şi pentru asta vă mulţumim, o să încercăm să găsim soluţii să scădem preţul unui kilometru de autostradă de la 10 milioane la 5 milioane şi astfel, anul acesta, în loc de 20 de kilometri de autostradă să construim 40 de kilometri, ca dvs. să aveţi imaginea cheltuirii eficiente şi responsabile a banului public.

    Despre ce responsabilitate putem însă vorbi când cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri şi servicii – de data asta, cifrele nu mai sunt doar cu titlu exemplificativ, ca în cazul de mai sus – au atins în 2013 acelaşi nivel (ca pondere în PIB) ca în 2008 (respectiv 6,2% versus 6,5%)? Sau când raportul Curţii de Conturi pe anul 2011 consemnează suma de 56 miliarde de lei (adică aproximativ 12,5 miliarde de euro!) ca fiind suma abaterilor cu caracter financiar-contabil constatate la nivelul anului 2011 în sectorul public? Am dat doar două exemple, din două guvernări diferite, pentru a nu fi acuzat de lipsă de echidistanţă în raţionament…

    Chiar cu riscul de a mă repeta, reiterez faptul că nu sunt atât de naiv încât să neg existenţa fenomenului de evaziune fiscală. Doar că acesta trebuie individualizat (strict în persoana celor care eludează sarcina fiscală care le revine în mod legal) şi în niciun caz generalizat, deoarece în acest mod culpabilizăm discreţionar întregul mediu de afaceri şi generalizăm nejustificat un sentiment de vinovăţie, transformând marea majoritate a contribuabililor în potenţiali infractori. În aceste condiţii, există riscul să apară un sentiment de ostilitate al societăţii faţă de plătitorul chiar şi corect de impozite, dar şi sentimentul finanţării statului perceput ca un inamic economic.

    Discutând cu un client al meu, după o inspecţie fiscală, l-am întrebat dacă se simte vânat ca un infractor de organele fiscale; trist, omul mi-a răspuns: nu, mă simt exploatat ca un sclav. Şi nu este decât directorul unei cunoscute multinaţionale de origine germană! Mă întreb cum se simte un mic patron care are un magazinaş de cartier.

    Guvernanţii trebuie să înţeleagă că, atâta timp cât legile fiscale vor fi percepute ca o formă de agresiune exercitată asupra veniturilor legitime ale contribuabililor, cu o pronunţată tentă confiscatorie, aceştia vor căuta să identifice acel sistem al deductibilităţilor fiscale „ascunse“ sau „aparente“ (pe fond, proceduri fiscale alternative) care să le permită încadrarea în „marja de eroare“ a referenţialului normativ, dar cu un minim al costurilor fiscale incidente. Măsurile coercitive, aplicate singular, nu vor avea efectul scontat pe linia combaterii evaziunii fiscale, dacă nu sunt dublate şi de măsuri de „respiro“ pentru contribuabili. Nu este exclus ca fiscalitatea fanariotă să poată reprezenta un studiu de caz util pentru oricare din guvernele României; dar şi o lecţie de istorie la fel de utilă.

  • Prodecanul Facultăţii de Finanţe-Bănci din ASE Bucureşti a fost arestat preventiv

     Măsura a fost dispusă sâmbătă de Tribunalul Capitalei şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Potrivit Parchetului instanţei supreme, Iuliu Cosmin Şerbănescu este urmărit penal pentru şase infracţiuni de luare de mită şi una de trafic de influenţă.

    Acesta, în calitate de profesor titular al cursurilor de fiscalitate, asigurări şi reasigurări, a pretins şi primit de la studenţi sume între între 400 de lei şi 400 de euro, în schimbul unor lucrări de licenţă gata elaborate, în formă digitală, susţin anchetatorii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Percheziţii la ASE şi la locuinţa prodecanului Iuliu Şerbănescu, într-un dosar de corupţie

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai greu job din România: 60% dintre angajaţi nu rezistă în companie mai mult de un an

    La început era studentă la ASE, dar a înţeles repede că sistemul educaţional din România nu i se potriveşte. După ce a studiat la Veneţia şi New York, unde a refuzat şi un job la celebra casă de modă Valentino, Mădălina Pascu s-a întors în ţară unde face sute de mii de euro învăţându-i vânzări pe angajaţii din companii. Cât de buni vânzători sunt românii?

    60% DINTRE OAMENII DE VÂNZĂRI DIN ROMÂNIA REZISTĂ MAI PUŢIN DE UN AN. ESTE UN PROCENT ENORM”. Mădălina Pascu este cea care coordonează activităţile Salestrust.eu în România, filiala locală a unei companii din Marea Britanie, organizaţie care certifică profesional oamenii de vânzări, denumită Institute of Sales and Marketing Management (ISMM). A adus programul în România anul trecut – “de regulă cererea vine din partea companiilor dintr-o anumită zonă sau din iniţiativa unui prestator de servicii cum suntem noi” – şi recunoaşte că alte certificări au ajuns mai devreme, cum ar fi cele pentru audit, marketing, contabilitate sau din domeniul financiar-bancar.

    A început facultatea de comerţ din cadrul ASE Bucureşti, dar a plecat să studieze comerţ la universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Ulterior, a făcut doi ani de specializare într-un departament de comerţ exterior din Italia şi a primit, prin intermediul facultăţii, un internship în vânzări la Valentino la New York. “Te duci acolo, vezi cât de mult se munceşte şi vezi lucrurile mai închegate. Acolo, dacă greşeşti de trei ori, un mail, un raport greşit şi o eroare gramaticală – eşti concediat”, spune tânăra de 32 de ani. A refuzat o ofertă de salariu de 7.000 de dolari la New York după terminarea intenshipului şi a revenit în România.

    “Când vezi cum sunt oamenii de acolo, începi să apreciezi foarte mult România şi modul în care noi acordăm timp tradiţiilor şi familiei. Stilul nostru de viaţă este foarte diferit. Americanii sunt foarte reci, iar succesul lor stă în disciplina pe care o impun şi lipsa de permisivitate”, explică Mădălina Pascu.

    PASCU A LUCRAT ÎN ULTIMII NOUĂ ANI TOCMAI PENTRU TOATE CERTIFICĂRILE PROFESIONALE – “am dezvoltat ACCA (certificarea din contabilitate – n.red.) de la cinci companii care investeau la 350” – şi admite că despre vânzători nu ştia mare lucru până când ISMM a venit în ţară. “Nu este tocmai o franciză, este un parteneriat în care se cedează o marjă către cei din Marea Britanie”. Firma a avut până acum circa 40 de cursanţi, preţul calificării fiind de 16.000 de euro pentru o perioadă de trei ani. Companiile aleg să îi înscrie pe cei mai buni dintre vânzători, pentru a-i motiva suplimentar să nu părăsească angajatorul, cei pe care îi trimiteau în trecut la MBA-uri în afara ţării.


    RADIOGRAFIA PIEŢEI DUPĂ APROAPE UN AN ŞI JUMĂTATE DE LA STARTUL BUSINESSULUI CONTUREAZĂ ÎN ROMÂNIA DOUĂ TIPURI DE COMPANII: câteva care investescîn programe interne regionale printr-o academie de vânzări, de regulă multinaţionale cu afaceri de sute de milioane de euro; altele care cheltuiesc bani în mod episodic în funcţie de nevoi pentru traininguri de vânzări, tocmai pentru că riscul pierderii investiţiei e mai mic dată fiind fluctuaţia mare de personal în rândul angajaţilor din domeniu.

    “Firmele consideră că aceste programe au ca scop cunoaşterea produselor şi nu formarea stabilă a angajaţilor. E o problemă în toate pieţele logica «Cu cât cunoşti produsul mai bine, cu atât îl vinzi mai bine». Fals”, spune Pascu. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”. Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta. “Un om ajunge întâmplătorîn vânzări.

    Se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, spune Mădălina Pascu. În mare parte, oamenii de vânzări sunt absolvenţi de ştiinţe economice atraşi de iluzia unei slujbe în care interacţionează cu alţi oameni şi sunt feriţi de rutinele pe care le impun joburile din bănci sau audit. “Partea cea mai dificilă e tocmai interacţiunea cu oamenii, pentru că interacţiunea nu înseamnă să convingi omul să cumpere, ci să construieşti o relaţie cu clientul, să cunoşti bine piaţa şi percepţiile”.

    Piaţa românească înseamnă mai degrabă abordarea regulii “sună o sută de oamenişi s-ar putea să cumpere zece”iar cei care nu îndeplinesc obiectivele se demotivează rapid. Salariile pleacă de la 350 de euro şi ajung la 4.500 de euro pentru un director de vânzări, în timp ce “preţul talentelor”, sub o zecime din oamenii de vânzări din România, s-a menţinut constant în ultimii ani.

    O bună parte din venitul lunar al angajatului din vânzări este variabilă, mai mult în cazul angajaţilor responsabili de găsirea de noi clienţi, o activitate mult mai dificilă în 2013, şi mai puţin în cazul celor care trebuie să păstreze baza de clienţi deja existentă.

    IN NOUA REALITATE ECONOMICĂ, MĂDĂLINA PASCU SPUNE CĂ ABILITĂŢILE DE VÂNZĂRI CONTEAZĂ ŞI MAI MULT. În scenariul în care clientului în plac produsul şi omul de vânzări, dar nu are bani să cumpere, Pascu vorbeşte despre găsirea de priorităţi. “De exemplu, cu toţii spunem că nu avem timp, dar dacă e ceva cu adevărat important nu dormim noaptea ca să rezolvăm problema. Asta este adevărata valoare a oamenilor buni din vânzări”.

  • Violeta Ciurel

    Violeta Ciurel estet unul dintre cei mai puternici executiv din industria noastră de asigurări cu o experienţă îndelungată şi diversă. Violeta Ciurel a lucrat 13 ani în zona teoretică a economiei, ca profesoară la ASE, la catedra de Relaţii Economice Internaţionale, apoi 14 ani în ING Group, din care şase ani petrecuţi în străinătate pe poziţii de top în cadrul grupului, şi peste doi ani la conducerea operaţiunilor din România ale grupului francez AXA.

    Violeta Ciurel a lucrat la ING Group (iniţial Nederlanden) din 1997 până în 2010. Violeta Ciurel a început ca director de marketing şi training pentru vânzări, ulterior devenind CEO al companiei şi director executiv Retail Distribution şi Asigurări ING România timp de peste patru ani.

    Violeta Ciurel s-a mutat în 2004 la Amsterdam, în Olanda, unde a avut două funcţii executive la nivel global în structura ING – coordonarea serviciilor de pensii ale grupului, respectiv coordonarea afacerilor europene şi internaţionale, şi una la nivel regional – dezvoltare a afacerilor şi greenfield pentru Europa Centrală şi de Est.

    Când grupul olandez a decis să renunţe la  afacerile din două ţări, alternativele din ING n-au tentat-o, astfel încât Violeta Ciurel s-a hotărât să se întoarcă acasă, ceea ce oricum avea de gând să facă la un moment dat, mai ales că plecase împreună cu familia. „Şi am avut cinci oferte în două zile”, spune Violeta Ciurel. Discuţia cu AXA a avut loc după ce a venit la Bucureşti la sfârşitul lui iulie 2010, iar funcţia de director general al AXA Life Insurance România a preluat-o în septembrie, „când nici măcar nu reuşisem să-mi despachetez toate lucrurile”. „În general, nu mi-a plăcut să mă opresc la a face un singur lucru, pentru că îmi place diversitatea în tot ceea ce fac. De exemplu, acum, chiar dacă sunt la AXA, predau în continuare la ASE, activitate pe care am reluat-o la întoarcerea în ţară.”

    Grupul francez AXA a confirmat la începutul lunii decembrie din 2013, printr-un scurt anunţ, finalizarea negocierilor cu Astra pentru vânzarea filialei locale către asigurătorul român. Tranzacţia marchează ieşirea francezilor de pe piaţa locală după mai puţin de trei ani de activitate. AXA avea în portofoliu circa 38.000 de contracte de asigurare, majoritatea poliţe de viaţă tradiţionale, la sfârşitul lunii septembrie şi a subscris prime de circa 23 milioane de lei (5 mil. euro) în primele nouă luni ale anului. Tranzacţia presupune şi vânzarea a circa 50-60 de imobile în care funcţionau agenţiile teritoriale ale AXA Asigurări. Cele două părţi nu au dorit să facă publice detaliile tranzacţiei, cum ar fi preţul plătit de Astra. Sub conducerea Violetei Ciurel, francezii au investit de la intrarea pe piaţă circa 40 mil. euro în dezvoltarea reţelei de distribuţie şi promovare, dar este greu de crezut că şi-au recuperat banii în urma acestei tranzacţii având în vedere dimesiunea redusă a businessului preluat.

    După Violeta Ciurel, secretul succesului în afaceri pentru un manager este să fie ferm şi hotărât, să ştie foarte bine ce vrea să facă, să comunice obiectivele şi să determine echipa să se alinieze acestora.

  • A fost student la ASE, acum are pe mână peste 350 de magazine în Rusia şi afaceri ce depăşesc un miliard de euro

    Piaţa din Rusia este a treia piaţă din lume ca importanţă pentru grupul spaniol Inditex, după piaţa-mamă (1.872 de magazine) şi China (415). De altfel, pe piaţa din Rusia grupul este prezent cu toate cele opt branduri ale sale, respectiv Zara, Zara Home, Bershka, Pull & Bear, Stradivarius, Oysho, Massimo Dutti şi Uterque. Doar în ultimul an, de când Dorobanţu a preluat conducerea grupului în Rusia, au fost deschise circa 50 de magazine noi.

    Executivul român a preluat mandatul în Rusia după circa patru ani în care a condus operaţiunile din România ale spaniolilor de la Inditex.  Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE) în 2000, Dorobanţu a fost numit directorul general al filialei locale a retailerului spaniol la sfârşitul lui 2007. A crescut businessul Inditex România şi a mizat pe extindere agresivă. Tot pe o politica agresivă de expansiune a pariat şi în Rusia, urmărind astfel politica generală a grupului, care deschide an de an sute de magazine şi intră pe noi pieţe. Inditex este cel mai mare retailer de modă la nivel mondial, cu afaceri de peste 16 miliarde de euro anul trecut.

    Înainte de a prelua conducerea brandurilor Zara, Bershka, Pull & Bear, Stradivarius, Oysho, Massimo Dutti şi Zara Home din România, Dorobanţu a lucrat ca director comercial pentru retailerul de telefoane mobile şi accesorii GSM Germanos. Anterior, a lucrat timp de trei ani pentru Adisan, unul dintre cei mai mari dealeri Connex (Vodafone) la acea vreme, iar apoi a fost recrutat ca director de produs de către Samsung Electronics. Decizia de a lăsa afacerile Inditex la nivel local pe mâna unui manager de doar 33 de ani, cât avea Lucian Dorobanţu în momentul recrutării de câtre spanioli, a fost luată în momentul când Inditex a decis să intre cu magazine proprii pe piaţa din România.

    Până atunci produsele marca Zara şi Pull & Bear erau aduse în franciză de către Azadea Group. În momentul intrării directe, Inditex a adus pe piaţă alte cinci branduri – Bershka, Stradivarius, Oysho, Massimo Dutti şi Zara Home, reuşind să acopere astfel segmentul de clienţi cu venituri medii şi peste medie pe pieţele de îmbrăcăminte, accesorii, lenjerie intimă şi decoraţiuni interioare. Din portofoliul grupului spaniol pe piaţa din România nu este prezent brandul de pantofi, genţi şi accesorii Uterque, care se adresează publicului cu venituri peste medie. În trei ani, Dorobanţu a adus Inditex pe primul loc în topul retailerilor de fashion după cifra de afaceri. Anul trecut, toate cele şapte branduri prezente în România au contribuit cu circa 150 de milioane de euro la businessul deţinut la nivel global de omul de afaceri Amancio Ortega Gaona.

  • Opt studenţi de la ASE vor primi burse de 8.000 de euro

    Conform criteriilor acordării burselor, studenţii vor fi aleşi din anii terminali, de la specializările Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Finanţe, Bănci, Asigurări şi Burse de Valori, Comerţ sau Marketing. Pentru a se putea înscrie, ei trebuie să aibă media primilor doi ani de şcolarizare peste 8.50 şi să redacteze o lucrare pe tema impusă de organizatori. În urma acestei probe, 20 de tineri vor participa la interviul final, în urma căruia vor fi aleşi doar opt studenţi. Finaliştii vor fi prezenţi la Gala de Premiere, ce va avea loc în luna decembrie a acestui an.

    „Bursele SOCAR România reprezintă o multiplicare a platformelor educaţionale susţinute de compania noastră peste tot în lume. SOCAR investeşte în tinerii cu rezultate excelente în portofoliul lor educaţional, fiind o tradiţie şi o preocupare a companiei noastre în a-i identifica din timp pe cei mai capabili tineri.”, a declarat Hamya Karimov, CEO-ul SOCAR în România.

    SOCAR România este reprezentanţa companiei petroliere şi de gaze naturale deţinută de statul Azerbaijan, companie renumită mondial pentru activitatea sa de producţie de petrol şi gaze naturale. Compania a investit până acum aproximativ 30 de milioane de dolari doar în România.