BusinessMagazin

Tag: apartamente

  • Când este cel mai bun moment să vă cumpăraţi o locuinţă

    Antreprenorul din fruntea Wallberg Properties, companie care reuneşte un grup de firme de dezvoltare imobiliară, susţine că ne aflăm într-un „moment ideal” pentru achiziţia unei locuinţe, deoarece raportul dintre salariul mediu net şi preţul mediu de achiziţie a unui apartament este foarte favorabil, net superior pieţelor mature.

    La toate acestea se adaugă şi „apetitul românilor pentru statutul de proprietar, dar şi siguranţa investiţională pe care ţi-o dă plasarea banilor în achiziţia unui apartament a cărui valoare în timp nu poate decât să crească. Ne îndreptăm spre un punct de stabilizare a cererii şi a preţurilor după ce a fost recuperată parţial diferenţa pierdută în criză. Ritmul actual este cât se poate de sănătos; dacă în 2007 asistam la creşteri de preţuri lunare de peste 5%, acum acest ritm este atins într-un an de zile. Ce este sigur e că accesul la apartamente acum este mult mai facil decât va fi peste 10 sau 20 de ani”, consideră Valentin Morar.

    În ceea ce priveşte întrebarea care stă pe buzele multora – „Vine sau nu criza?” – antreprenorul susţine că, în ciuda faptului că piaţa este invadată de „opinii ale unor aşa-zişi specialişti care prevestesc o criză imobiliară”, în prezent indicatorii pieţei imobiliare arată bine: preţurile sunt stabile, cererea se menţine la un nivel ridicat şi sustenabil, chiar dacă sub anul 2017, când a fost într-adevăr foarte mare, şi apar investiţii noi.
    „Nu vedem aşadar riscul apariţiei unei crize imobiliare pe termen scurt cauzate de evoluţia pieţei în sine, cererea fiind în continuare peste ofertă, în toate oraşele mari din ţară. Sunt mai degrabă nişte opinii nefondate, neargumentate, care speculează teama cumpărătorilor faţă de o eventuală criză, ţinând cont de efectele adânci pe care precedenta le-a lăsat în memoria colectivă a românilor”, crede Morar. El adaugă că, în ciuda faptului că şi piaţa chiriilor va creşte în oraşele mari, chiria va fi mereu văzută ca o etapă în viaţa românilor, deoarece „avem adânc ancorat în cultura noastră apetitul pentru achiziţia de locuinţe. Să fii la casa ta, adică să deţii propria locuinţă, înseamnă să fii cu adevărat realizat”. Totuşi, antreprenorul subliniază că modul în care românii îşi aleg locuinţa nu este cel mai corect: „În continuare nu ştim să alegem foarte bine o locuinţă, ne raportăm într-un mod prea absolut la preţul unui apartament, neevaluând de fapt ce înseamnă locuirea”. „Ieftin nu este de ajuns. La fel cum nu e suficient să evaluăm doar gresia şi suprafeţele”, adaugă Morar. Potrivit acestuia, printre  cele mai importante elemente în alegerea unei locuinţe sunt: prestigiul dezvoltatorului, conceptul de locuire propus, avantajele şi beneficiile oferite, intimitatea, funcţionalitatea, dar şi compatibilitatea cu vecinii şi cu cei cu care se vor împărţi spaţiile comune. „Trebuie să învăţăm să ieşim din paradigma preţului pe metru pătrat, acesta e doar un indicator de trend, atunci când achiziţionăm o locuinţă achiziţionăm un mod de viaţă.”
    Compania arădeană cu 30 de angajaţi are la activ un portofoliu de şase proiecte şi 150.000 de metri pătraţi construiţi la o valoare de piaţă estimată la peste 90 de milioane de euro, iar suprafaţa cumulată a apartamentelor livrate în 2018 a depăşit 30.000 mp. Wallberg Properties a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 18 milioane de euro, în creştere cu 360% faţă de anul precedent, când veniturile companiei au fost de 5 milioane de euro; pentru anul acesta, executivul businessului se aşteaptă la venituri similare. Reprezentanţii companiei imobiliare se concentrează în prezent pe extinderea celor două proiecte în lucru, Sunnyville (Braşov), care urmează să fie finalizat anul acesta, şi XCity Towers (Timişoara). Tot pentru 2019 dezvoltatorul pregăteşte şi prima investiţie în Bucureşti, care va fi una „semnficativă, pe care o vom anunţa în a doua parte a anului”, spune Morar.

    Absolvent al Facultăţii de Construcţii din Timişoara, Valentin Morar s-a lansat în antreprenoriat încă din anii studenţiei, iar la încheierea acesteia a pus bazele unei firme de topografie şi cadastru. În 2004, a demarat activitatea de dezvoltare imobiliară; a cumpărat un teren în Arad, următorul pas fiind un parteneriat cu un om de afaceri arădean, care a avut ca rezultat construcţia primului proiect rezidenţial din oraş, cu 18 case înşiruite – „un model de inspiraţie britanică”.
    Proiectul a fost finalizat în 2006, într-un an în care piaţa imobiliară din România era în plină creştere, astfel că pasul următor a venit firesc, povesteşte antreprenorul: „Am achiziţionat al doilea teren, pe care am replicat modelul iniţial de locuinţe.” Spune că ceea ce l-a motivat să se lanseze în imobiliare a fost dorinţa de a face ceva consistent în viaţă, de a lăsa definitiv amprenta în mod vizibil: „Dezvoltările imobiliară reprezintă unul dintre puţinele domenii în care contribuţia are loc în mod efectiv, direct şi personal. Un dezvoltator construieşte şi poate schimba faţa unui oraş şi în definitiv viaţa oamenilor”. 

    În 2007, după ce îşi „validase modelul de business în oraşul natal”, a decis că e momentul să se îndrepte spre alte oraşe din ţară care puteau să genereze o cerere mai mare, prima oprire fiind Braşov. Extinderea a continuat în 2010, la Cluj-Napoca, unde a preluat un proiect blocat, pe care l-a finalizat în plină criză. De altfel, spune că „de departe cea mai mare provocare a fost traversarea crizei, care ne-a prins cu proiecte demarate, credite luate, rate ce creşteau în fiecare lună şi blocarea totală a vânzărilor. Doar o bună planificare a făcut posibil să o traversăm cu bine, iar la finalul ei să fim o companie mai puternică, cu lecţii învăţate şi pregătită cu adevărat pentru următoarea etapă. Businessul a ajuns într-o fază de maturizare pentru că a realizat un ciclu economic complet traversând şi faza de dezvoltare, dar şi criza”.
    A urmat un nou proiect în 2015, iar un an mai târziu compania a început construcţia unui alt ansamblu în Braşov, Sunnyville. Anul trecut, a venit rândul Timişoarei, unde Wallberg Properties a demarat proiectul XCity Towers, cu un prim bloc turn de 15 etaje şi 135 de apartamente. Valoarea totală a proiectului este estimată la peste 62 de milioane de euro, din care prima etapă va reprezenta 36 milioane de euro. În prezent, compania a ajuns la peste 1.000 de unităţi livrate în mai multe oraşe, iar una dintre „regulile” pentru succesul unui proiect este „să ştii să anticipezi un concept care va fi funcţional şi vandabil peste câţiva ani de când îl gândeşti, să dezvolţi un brand nou şi să pui bazele unei echipe competitive”, crede Morar.

    În ceea ce priveşte aspectul caselor din următorii ani, Valentin Morar nu se aşteaptă, cel puţin nu în următorul deceniu, la schimbări fundamentale. Spune că vom vedea totuşi clădiri din ce în ce mai verzi, mai sustenabile, iar clădirile de locuinţe vor integra din ce în ce mai mult noile tehnologii şi funcţiile smart. „Bineînţeles, vor creşte pretenţiile cumpărătorilor, care vor fi din ce în ce mai educaţi şi pretenţioşi. Câştigătoare vor fi proiectele care propun un concept de locuire bine închegat, un amplasament convenabil cu acces facil şi care pune cumpărătorul în centrul atenţiei, cu funcţionalitate clară, bine integrat în dezvoltarea urbanistică”.

    Viitorul pieţei locale este, în opinia antreprenorului, unul optimist: „Am încredere deplină în România, după părerea mea este una dintre pieţele cu cel mai mare potenţial din Europa. Românii sunt foarte competitivi, ceea ce îi face ingenioşi, creativi, talentaţi şi cu multă disponibilitate spre muncă. Avem toate atuurile pentru a ne dezvolta potenţialul şi a deveni una dintre cele mai interesante pieţe europene”, încheie el.

  • Un nou pol de dezvoltare imobiliară în Bucureşti! Noua zona care EXPLODEAZĂ total. Vor fi mii de apartamente, birouri, spaţii comerciale

    „Serviciul Cadastru şi Fond Funciar din cadrul Primăriei Sectorului 4 al Municipiului Bucu­reşti efectuează o analiză în privinţa regi­mului de proprietate pentru acea zonă“, au spus reprezentanţii Primăriei Sectorului 4 care nu au precizat cine sunt proprietarii tere­nurilor şi care va fi destinaţia exactă a spaţiului.

    Zona este una cu indicativul CB3, adică din subzona polilor urbani principali alături de zone precum Berceni, Barbu Văcărescu, Colentina sau Orhideelor.
     
    Potrivit anunţului de consultare asupra elaborării propunerilor depus la Urbanism, Sectorul 4, în calitate de beneficiar, doreşte sta­bilirea regulilor de construire în acord cu ten­dinţa actuală de dezvoltare a zonei.
     
    Compania care elaborează PUZ-ul este Ve­go Concept Engineering. Aceasta lucrează şi la PUZ pentru zona de sud a sectorului 4 şi a re­a­lizat la nivelul Capitalei proiecte pentru clădiri de birouri, rezidenţiale şi comerciale.
     

  • De ce a ales un suedez să investească 12 milioane de euro într-un hotel din centrul Capitalei

    Hotelul, deschis în septembrie 2018, are o capacitate totală de 126 de locuri în 43 de camere cu balcon şi parcare proprie, segmentate fie individual, fie ca apartamente de două şi trei încăperi, al căror tarif variază între 72 de euro pentru o cameră şi poate ajunge până la 300 de euro pentru apartamentele cu trei dormitoare, fără mic dejun, care se plăteşte suplimentar, costul pornind de la 9 euro. De asemenea, unitatea dispune de recepţie operaţională 24/24 şi parcare subterană proprie pe două niveluri. Restaurantul, deschis în februarie, are o capacitate de 65 de locuri, care urmează să fie extinsă pe timpul verii cu încă 25 de locuri, odată cu deschiderea terasei.
    „Este un concept nou, oferim condiţii de patru stele, dar şi senzaţia aceea de Airbnb”, descrie Athanasios Tzakos, manager de dezvoltare al hotelului, unitatea deschisă în Capitală. El menţionează că imediat după deschidere hotelul a ajuns la un grad de ocupare de 70-80%, înregistrând peste 3.500 – 4.000 de clienţi şi circa 7.000 de înnoptări, media sejururilor fiind de 3 – 3,2 nopţi, „peste media Bucureştiului, care este 1,8 la momentul actual. Înregistrăm cu aproximativ o noapte în plus faţă de medie”, adaugă el.
    Investiţia iniţială în deschiderea Athina Suites a fost de 12 milioane de euro, incluzând aici şi construcţia clădirii, iar reprezentanţii hotelului preconizează că aceasta se va amortiza, conform planului de fezabilitate iniţial, în circa zece ani. „Depinde însă şi de piaţă. Noi putem face un plan pe 3 – 4 ani, după care depindem de mediul extern”, subliniază Tzakos. Pentru primul an de activitate, ei se aşteaptă la o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, 1,16 mil. euro mai exact, fără partea de restaurant.
    Cu toate că spaţiul nu permite facilităţi cum ar fi un centru spa sau piscină, reprezentantul Athina Suites spune că un serviciu „introdus de la bun început este cel de mobile concierge, pe care fiecare oaspete îl are în cameră – un smartphone de pe care poate apela şi în spaţiul hotelului, şi în afara acestuia, gratuit, în toată lumea, şi pe care îl poate folosi pentru a cere orice serviciu de concierge”. În cazul anumitor cereri mai speciale, cum ar fi chiar şi punerea la dispoziţia clientului a unui private jet sau organizarea unei cine romantice în alte locaţii decât cele obişnuite, este necesar parteneriatul cu firme de concierge, însă cererile obişnuite, ca achiziţionarea unor bilete, rezervări la restaurante sau decorarea camerei într-un anumit fel sunt îndeplinite de angajaţii hotelului, explică Tzakos.
    Serviciul de concierge este inclus în preţul camerelor, fiind disponibil pentru toate apartamentele, indiferent de tariful acestora. În prezent, echipa businessului numără în jur de 45 de angajaţi, dar urmează să se extindă odată cu deschiderea terasei. Categoria de clienţi cărora li se adresează unitatea hotelieră este reprezentată de segmentul corporate – „expaţii” – şi asta deoarece „sunt numeroase companii multinaţionale care cheamă expaţi în România pe perioade mari, de 1 – 2 luni, în funcţie de proiectul pe care îl au aici”, explică Tzakos, principalele naţionalităţi spre care conducerea hotelului îşi îndreaptă atenţia fiind „americanii, alături de australieni şi cei din Africa de Sud, care sunt obişnuiţi cu spaţiile mari, dar şi englezii”.
    Cu toate acestea, planurile de viitor ale reprezentanţilor businessului includ şi dezvoltarea segmentului de leisure, în special pentru familii cu copii: „Vrem să amenajăm camere cu tematică din desene – un segment nu prea dezvoltat în Bucureşti”, adaugă reprezentantul hotelului.
    Planurile de extindere ale lui Rizgar Shikhil prevăd deschiderea unei noi unităţi în nordul Capitalei, alte regiuni din ţară spre care îşi îndreaptă atenţia fiind Braşovul, Sibiul şi litoralul. „Căutăm în acest moment, în Bucureşti, spaţiul necesar pentru alte unităţi. Fie să construim din nou, de la zero, fie să cumpărăm o clădire construită după acelaşi concept”, spune Tzakos.
    La nivel de concurenţă, el remarcă competitori indirecţi – „cineva care închiriază un apartament vizavi”, dar şi direcţi – alte hoteluri din zonă. „Încercăm să ne diferenţiem prin servicii. E un efort zilnic să îi mulţumim pe toţi, însă de acum încolo vrem să mergem numai în sus”, spune Tzakos. Potrivit acestuia, piaţa hotelieră pe segmentul corporate este în plină dezvoltare, iar cea de leisure este în uşoară urcare. Totuşi, paralel cu intrarea a noi jucători, „pentru cei aflaţi deja pe piaţă şi care nu au investit şi nu s-au dezvoltat vor exista pierderi. Dacă nu investeşti, nu aduci ceva nou, nu renovezi, nu împrospătezi produsul, rezultatele vor fi în consecinţă”, crede reprezentantul Athina Suites.
    „Este posibil ca, pe viitor, inteligenţa artificială să ia locul personalului în hotelurile din România?”, l-am întrebat pe reprezentantul Athina Suites. Răspunsul a fost unul ferm – „Nu!”. Parţial, este posibil, a completat Tzakos, dar numai până la un anumit punct: „Omul va avea, în continuare, nevoie şi de om. Îi place tehnologia, dar are nevoie să ştie că e un om jos, în recepţie, pe care să-l poată apela. Nu ar exista nicio căldură dacă la recepţie clienţii ar fi întâmpinaţi de un robot care să le dea cheia. Un robot nu poate reproduce inteligenţa emoţională”, a încheiat el.
    Potrivit ZF, care citează datele Institutului Naţional de Statistică (INS), în Bucureşti funcţionau la nivelul anului trecut patru hoteluri de apartamente şi 125 de hoteluri normale. La nivel naţional, funcţionează circa 8.449 de unităţi de cazare, dintre care 1.613 hoteluri şi 20 de hoteluri apartament, arată aceeaşi sursă.

  • Au scăzut preţurile la apartamente într-unul dintre cele mai mari oraşe din ţară. Unde sunt cele mai ieftine

    Potrivit specialistilor, la Timisoara, marjele de crestere a preturilor consemnate pe zone au fost mai mici decat in Bucuresti sau Cluj-Napoca anul trecut, noteaza imobiliare.ro.

    Cel mai mult, cu 1,8%, s-au scumpit apartamentele in arealul Bucovina-Simion Barnutiu-Garii-Dorobantilor-Mircea cel Batran. O crestere similara, de 1,7%, s-a inregistrat si in Girocului-Soarelui-Buziasului, zone apropiate de Spitalul Judetean, in contextul cresterii salariilor medicilor si asistentilor.

    Pe urmatoarele locuri se situeaza zonele Sagului-Dambovita-Iosefin-Steaua, cu scumpiri de 1%, Lipovei-Aradului, cu 0,7%, dar si Complex Studentesc-Dacia-Elisabetin-Olimpia-Stadion cu 0,2%.

    In Timisoara au fost consemnate trimestrul trecut scaderi de preturi pe segmentul apartamentelor.

    Cea mai insemnata scadere de pret, cu 4,1% s-a inregistrat in Torontalului, aceasta zona fiind urmata de Central-Balcescu-Take Ionescu-Piata Maria, cu un minus de 2,2%, si, respectiv, Braytim, cu 0,6%.

    De mentionat este si ca, dupa un declin de 2,1% inregistrat trimestrul trecut, preturile au stagnat in arealul Ultracentral-Medicina-Piata Unirii.

    Fata de Bucuresti si Cluj-Napoca, la Timisoara diferentele de preturi intre cartiere sunt relativ mici, valorile medii de listare pentru un apartament variind intre un maximum de 1.460 de euro pe metru patrat si un minimum de 1.150 de euro pe metru patrat. Cel mai mare nivel de pret se gaseste, ca si trimestrul trecut, in zona Ultracentral-Medicina-Piata Unirii, unde pretentiile vanzatorilor s-au mentinut la acelasi nivel.

    La polul opus, cele mai accesibile apartamente din Timisoara sunt cele din Sagului-Dambovita-Iosefin-Steaua, pe urmatorul loc situandu-se cele din Braytim, cu o valoare medie de listare de 1.170 de euro pe metru patrat util, scrie opiniatimisoarei.ro

     

  • Cumpăr sau vând? Cum va arăta piaţa imobiliară în 2022?

    ​Aproape că nu există săptămână în care un dezvoltator imobiliar să nu anunţe o nouă investiţie într-unul din oraşele mari din România. În acelaşi timp, preţurile apartamentelor cresc, majoritatea companiilor caută să-şi extindă birourile, iar centrele logistice devin un business tot mai profitabil. Sunt toate acestea caracteristicile unei creşteri sănătoase sau asistăm la primele semne ale unei recesiuni? 

    Business MAGAZIN şi-a propus să descrie principalele tendinţe care vor modela piaţa imobiliară locală într-un orizont de patru ani şi să afle care sunt deciziile potrivite pentru asigurarea unei aterizări line, în situaţia unui scenariu pesimist.

    „Estimăm că ritmul creşterii pentru următorii patru ani va fi diferit: în 2022, piaţa se va regăsi într-o fază de stagnare sau chiar scădere a anumitor segmente”, anticipează Oana Iliescu, managing director al Cushman & Wakefield Echinox, evoluţia pieţei imobiliare în următorii patru ani. Ea observă că toate segmentele acesteia au cunoscut o creştere sănătoasă în ultimii ani, proiectele finalizate fiind rezultatul unui raport corect între cerere şi ofertă, iar cele în curs de dezvoltare sunt sustenabile.

    Următorul ciclu de dezvoltare a pieţei imobiliare poate fi descris ca fiind şi unul de maturizare: „Aşa cum perioada 2009-2011 a contribuit la profesionalizarea pieţei, perioada până în 2022 ar trebui să contribuie la maturizarea pieţei imobiliare locale”, spune Silviana Petre Badea, managing director al JLL România.

    De asemenea, observă ea, în tranzacţiile instituţionale, cu proprietăţi imobiliare comerciale, asistăm deocamdată la o creştere sănătoasă. „Semnele supraîncălzirii nu se văd încă. Finanţările bancare sunt sustenabile, dezvoltatorii şi investitorii analizează mult mai atent noile proiecte înainte de a lua o decizie, atât yieldurile, cât şi chiriile sunt încă departe de nivelurile din 2008”, spune Petre Badea.

    Analiştii intervievaţi de Business MAGAZIN se aşteaptă la o creştere susţinută a pieţei în următorii ani, în linie cu creşterile înregistrate în ultima perioadă pentru toate segmentele, dar în special pentru segmentul industrial/logistic, precum şi pentru cel de birouri. „Este foarte probabil să asistăm şi la o dezvoltare mai acelerată a principalelor oraşe regionale, unde se observă deja un interes sporit din partea companiilor şi a dezvoltatorilor imobiliari”, crede Valentin Lupu, associate director capital markets al Knight Frank.

    Majoritatea proiectelor din segmentele industrial/logistic şi de birouri au fost fie preînchiriate într-o mare proporţie, fie închiriate aproape complet la scurt timp de la data livrarii. Prin urmare, cererea susţinută a fost principalul motor al dezvoltatorilor şi nu au fost multe proiecte dezvoltate speculativ, ceea ce reduce semnificativ riscul supraîncălzirii, la fel ca în anteriorul boom imobiliar, argumentează specialistul de la Knight Frank.

    În ceea ce priveşte motoarele de creştere ale pieţei, acestea vor fi în continuare birourile şi spaţiile logistice, atât în Bucureşti, cât şi în ţară. Dezvoltarea de retail va urma nevoia de expansiune a marilor ancore de food, iar pe lângă galeriile comerciale vor apărea şi câteva centre de mari dimensiuni – de exemplu în Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Târgovişte, anticipează Oana Iliescu.

    Analiştii sunt optimişti şi prin prisma modului în care marii investitori se raportează la piaţa locală: „România a intrat deja pe radarele marilor investitori instituţionali activi din Europa de Vest, Statele Unite şi Asia, care analizează deja intrarea pe piaţa din România şi caută produse stabile, cu venituri pe termen lung, generate de chiriaşi blue chip”, spune Iliescu.

    România se află pe harta acestor investitori, iar interesul lor pentru piaţa locală este unul crescut, absenţa lor în număr mare fiind un motiv al lipsei produselor disponibile de vânzare de pe piaţă, întrucât investitorii deja prezenţi pe piaţa locală sunt interesaţi de achiziţii şi de consolidarea portofoliilor, crede şi Valentin Lupu. „Încălzirea pieţelor din regiune (de exemplu Cehia, Polonia, Ungaria) şi randamentele în scădere de pe pieţele respective vor reprezenta un factor decisiv şi atunci vom asista la o prezenţă mult mai activă din partea unor noi jucători”, previzionează şi analistul de la Knight Frank.

    Ce este de făcut pentru evitarea efectelor unei eventuale recesiuni?

    În primul rând, dezvoltatorii trebuie să ţină cont de cererea din piaţă şi mai ales de faptul că cererea nu trebuie să se bazeze excesiv pe finanţare bancară. Din punctul de vedere al Oanei Iliescu, structura şi disponibilitatea finanţărilor de pe piaţă reprezintă deja un prim factor de triere a proiectelor imobiliare, astfel încât o nouă recesiune să fie evitată. „Pe lângă experienţă şi o contribuţie mai mare din fonduri proprii, dezvoltatorii imobiliari trebuie să demonstreze fezabilitatea proiectelor prin studii specializate şi grade de preînchiriere pentru accesarea finanţărilor”, descrie ea una dintre măsurile necesare dezvoltării sustenabile a pieţei. 

    „Ciclurile economice nu pot fi evitate, dar în ultimii ani am asistat la o «disciplinare» crescută a tuturor categoriilor de jucători de pe piaţa imobiliară (dezvoltatori, finanţatori, vânzători şi cumpărători) şi este important ca această evoluţie să continue pentru a evita o scădere aceelerată a pieţei în cazul unui viitor ciclu de contracţie a economiei”, avertizează Valentin Lupu.

    Pe de altă parte, Silviana Petre Badea este de părere că „o recesiune are rol corector şi purificator, uneori necesar în economie”. Ea identifică drept măsuri pentru a ne pune la adăpost de o următoare recesiune o politică de investiţii defensivă, în active cu venituri sustenabile pe termen lung, cu finanţare conservatoare; potrivit ei, o astfel de abordare poate să ajute la punerea la adăpost a unor anumite categorii de investitori. Împărţirea riscului pe mai multe categorii de active pentru diversificare ajută şi ea.

    „Cea mai eficientă măsură care ne poate ajuta ca naţiune să fim pregătiţi pentru o recesiune (indiferent când vine ea) este educaţia economică şi financiară a populaţiei, care să înţeleagă mecanismele economice de bază şi care să poată lua decizii personale, dar şi politice în cunoştinţe de cauză”, crede Petre Badea.

    În ceea ce priveşte intrarea pe piaţa locală a marilor investitori instituţionali activi în Europa de Vest, reprezentantul Knight Frank vorbesc de un interes crescut, problema fiind însă lipsa unui număr semnificativ de produse disponibile spre vânzare, întrucât investitorii deja prezenţi pe piaţa locală sunt interesaţi de achiziţii şi de consolidarea portofoliilor. Încălzirea pieţelor din regiune – aşa cum sunt Cehia, Polonia şi Ungaria – şi randamentele în scădere de pe pieţele respective vor reprezenta un factor decisiv şi atunci vom asista la o prezenţă mult mai activă din partea unor noi jucători, consideră Valentin Lupu.

    „Urmărirea echilibrului între cerere şi ofertă ar trebui să plaseze piaţa imobiliară din România într-o poziţie mai puţin vulnerabilă în contextul unei recesiuni globale”, concluzionează Iliescu.

  • Cum arată “locuinţe-coşciug” cele mai mici apartamente din lume. Spaţiile sunt atât de mici încât le este imposibil să îşi întindă picioarele

    Piaţa imobiliară din Hong Kong are şi o “parte întunecată”: sute de mii de oameni care nu îşi permit o locuinţă trebuie să trăiască în apartamente partiţionate sau în locuri inadecvate.
     
     
    Se estimează că peste 200.000 de oameni trăiesc în spaţii atât de mici încât le este imposibil să îşi întindă picioarele. Aceste spaţii au fost numite “locuinţe-coşciug”.
     
    VEZI AICI GALERIA FOTO
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Pentru clienţii care caută mai mult decât frumosul

    Businessul din domeniul mobilierului de lux deţinut de Diana Şucu, soţia omului de afaceri Dan Şucu, a ajuns anul trecut la nivelul de 1,2 milioane de euro, iar în 2019 este bugetată o creştere de două cifre. Antreprenoarea care a pariat pe acest domeniu în urmă cu mai bine de cinci ani a adus în România trei branduri de mobilier de lux, este vorba de Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt, toate amplasate în complexul Băneasa, o zonă comercială din nordul Bucureştiului.

    „Anul 2018 a fost unul bun, cu o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro. Desigur că ne-am fi dorit mai mult, dar redecorările pe care le-am făcut pentru toate cele trei branduri le-am terminat în noiembrie – prea târziu ca să-şi aducă contribuţia la cifra de afaceri din 2018“, spune antreprenoarea. Despre mărcile din portofoliu, ea adaugă că Ethan Allen este brandul fanion, cel mai cunoscut brand american. Acesta se adresează în special spaţiilor mari, generoase. De altfel, este şi primul brand adus de ea în România.

    La portofoliu ea a adăugat apoi Caracole, un brand pe care îl descrie ca fiind vândut excelent atât ca set, cât şi ca piese independente. 

    „Şi pentru că există multe apartamente frumoase atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale României, am hotărât să promovăm şi Bernhardt – un brand mai modern, mai îndrăzneţ, mai surprinzător. Acesta se pretează excelent apartamentelor gen loft.“

    Cele trei branduri sunt prezente într-un magazin de 2.000 de metri pătraţi amplasat în Băneasa Shopping City, mall pe care Diana Şucu îl descrie ca fiind cea mai bună zonă comercială a României. „Extinderea nu este pentru noi o prioritate, în schimb perfecţionarea colecţiei şi a ofertei este un must, de aceea nu ne concentrăm pe noi deschideri în viitorul apropiat. Toate trei brandurile – Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt – funcţionează bine împreună. Lupta noastră este aceea de a ne face cât mai cunoscuţi nu doar în Bucureşti, ci şi în întreaga ţară.“

    Despre clienţi ea spune că sunt persoane deja familiarizate cu brandurile grupului, atât români, cât şi străini (austrieci, olandezi, bulgari sau englezi). „Este evident că prin cele trei branduri americane, Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt, ne adresăm unui client răsfăţat din punct de vedere financiar, care va cumpăra întotdeauna ceea ce este cel mai bun sau nimic. Clienţii noştri sunt persoane care au călătorit mult (…).“

    Toate cele trei branduri activează pe segmentul mobilierului de lux, segment în care Diana Şucu spune că oferta de mobilier şi decoraţiuni pe acest palier de preţ abundă de produse fabricate în Italia, eventual Franţa.

    „Gustul latin nu este unicul stil pe care îl caută clienţii. Diferenţierea pe care am văzut-o a fost în a prezenta ceva nou, special, inexistent pe piaţă ca ofertă. Şi atunci am ales ce este mai bun din gustul anglo-saxon, definit prin «form follows function». O îmbinare între frumos şi util, în antiteză cu latinescul «Il bello inutile» (frumosul inutil – n.red.).“

    Antreprenoarea este de părere că în acest domeniu, un ajutor de specialitate, al unui designer pregătit în această direcţie, este preferabil, dacă nu indispensabil.„Colegele mele de la Ethan Allen, Caracole şi Bernhardt au studii de specialitate, au terminat arhitectura sau designul de interior şi, mai mult, beneficiază de ştiinţa şi ajutorul colegilor designeri americani.“ Astfel, în magazine există posibilitatea customizării pieselor de mobilier. Există şi clienţi care vin împreună cu designerii personali.

    Pe segmentul mobilierului de lux mai activează branduri precum Roche Bobois sau Rovere, ambele branduri europene.

  • CUTREMUR total în Bucureşti: Cartierul unde preţurile la apartamente s-au PRĂBUŞIT cu mii şi mii de euro peste noapte. MOTIVUL şocant

    Apartamentele vechi cu trei camere din Bucureşti au început anul 2019 cu o valoare de 91.050 de euro, cea mai mare din ultimii zece ani, fiind aproape de valorile din 2009 şi similare cu cele din 2010, potrivit indexului imobiliar al ZF, realizat în colaborare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker pe baza ofertelor din Anunţul Telefonic. În pri­ma lună din an preţul mediu al unui apar­tament vechi cu trei camere a fost în creştere cu 600 de euro faţă de luna anterioară şi cu 2.200 de euro mai mult decât în ianuarie 2018.

    În 2018 luna cu cea mai mare creştere faţă de perioada similară a anului anterior a fost ianuarie, cu 9,5%, urmată de mai, cu 9,1%. Ultimul trimestru din an a adus cele mai mici creşteri, de la 4,9% în octombrie la 3,1% în decembrie.
     

  • (P) Flatfy-povestea de success a platformei pentru căutare imobiliară

    Ţi-ai imaginat cum ar arăta un motor de căutare pe Google în domeniul imobiliarelor la nivel internaţional ? Ei bine, acest lucru a fost deja realizat de trei ucrainieni, aceştia fiind şi întemeietorii serviciului Lun.ua. Mai exact, platformă făcută de băieţii din Ucraina se află în topul mondial din domeniul căutării de apartamente pentru a fi închiriate sau chiar, de ce nu, achiziţionate.  

    Sigur te-ai gândit până acum cum ar fi să locuieşti într-o casă ori într-un apartament în care riscul de a se prăbuşi este foarte mare. Lucruri dezagreabile, neprevăzute se pot întâmpla în orice moment aşa că tu trebuie să fii gata şi să ştii cum să gestionezi astfel de situaţii. În cazul în care la cumpărarea sau închirierea unui imobil ţineţi cont numai de aspectul şi mărimea camerelor, riscul de a nu trece cu bine peste astfel de situaţii iminente creşte.  

    Stanislav Sklyarovsky, Andrei Mima şi Denis Tsyganok, cei care au realizat serviciul Lun.ua, au făcut posibilă vizualizarea unei locuinţe chiar înainte de a fi ridicată, pe lângă găsirea eficientă a unei case pe gustul dumneavoastră. “În viitor, vom putea face apartamente în realitatea virtuală în mod automat, pe baza planurilor obişnuite.” a declarat Andrei.  

    Tehnologiile virtuale reprezintă numai un prim exemplar de probă în raport cu dezvoltarea din viitor pentru cei trei fondatori. Prototipul este, de fapt, asul din mâneca pentru ispitirea pe platforma Lun.ua a cât mai multor persoane interesate de căutarea de imobile. Aproximativ 4 milioane de clienţi vizitează lunar site-ul, al cărui partener internaţional este Flatfy.  

    Fondatorii sunt absolvenţi recunoscuţi pentru rezultatelor lor ai Facultăţii de Cibernetică din cadrul Universităţii Naţionale Taraş Shevchenko din Kiev, după ce au terminat şcoli specializate de matematică, ei evidenţiindu-se în acest domeniu. Mima este întemeietorul senior al site-ului întrucât acesta are 30 ani şi este originar din Kherson, următorul ca vârstă este Tsyganok, de 29 de ani, iar juniorul Sklyarovskyv are doar 27 ani şi s-a născut în regiunea Kirovograd.

    Andrei şi-a început cariera de pe vremea studenţiei, lucrând pe un portal unde trebuia doar să pună diferite moduri de publicitate pentru vânzări respectiv cumpărări de imobile. Mai târziu, a luat hotărârea de a înfiinţa un studio web. Primul sau partener a fost Tsyganok, urmând să se alăture noii afaceri şi Sklyarovsky.  

    Sesiunea este pentru fiecare student o bătaie de cap, astfel că Sklyarovsky a fost nevoit să se retragă după doar câteva luni în care a muncit. Deoarece domeniul leadership-ului este unul în care nu oricine poate face faţă, Tsyganok a plecat după un interval de timp relitiv scurt faţă de partenerul sau. Din fericire, la un moment dat cei trei amici s-au reunit pentru a-şi continuare afacerea. Întreprinzătorul Andrei susţine că: “Ideea principală a fost faptul că site-urile aveau probleme cu anunţurile cu imobiliare. Un comparator trebuia să umble pe sute de site-uri. Ideea era să le punem pe toate, la un loc, fără dubluri”.  

    Cum fiecare afacere are nevoie de investiţii destul de numeroase pentru start-ups, de care partenerii nu puteau face rost la început, aceştia au lucrat în bucătăria apartamentului pană când Andrei a închiriat unul mai mare. Acesta a spus: “Toţi au investit câte ceva. Eu, am luat o cameră şi un server”, “La ultimul job, am economisit aproape 5.000$”declara Tsyganok, iar Sklyarovsky zice că “Nimeni nu era plătit, ei lucrau cu entuziasm”.  

    Întâiul model al platformei a fost gata în anul 2008. Andrei a reuşit să obţină gratuitatea publicitătii în staţiile de metrou, cu condiţia de a fi gata pe parcursul ultimelor două luni din an. Rezultatele nu au întârziat să apăra, întrucât această reclamă a reuşit să împreuneze ai mulţi internauţi pe Lun.ua.   

    Datorită unei organizări minuţioase şi impărtirea sarcinilor, managerul Mima şi ceilalţi doi dezvoltatori ucrainieni au reuşit să impresioneze mai multe persoane interesate de a face investiţii, astfel că motorul de căutare a trecut printr-o amploare considerabilă în ceea ce priveşte extinderea să, pană în ziua de azi. Acum există 80 de angajaţi în această afacere.  

    Lun.ua a fost desemnată, acum câţiva ani, cea mai populară platformă de căutare a imobilelor dintre cele 15 state post-sovietice, ceea ce i-a determinat pe dezvoltatori să treacă la următorul nivel, şi anume cel mondial. Flatfy a fost creat în urmă deciziei de a se extinde la nivel internaţional pentru a fi liderul pieţii, după ce primul site a funcţionat cu foarte mare succes timp de 8 ani în Ucraina.   

    Punerea în circulaţie a noului motor de căutare a avut loc în anul 2014, mergând precum un catalog foarte cuprinzător de imobile disponibile în construcţii abia ridicate din Belarus, Kazahstan şi Rusia. În prezent, Flatfy aduce împreună toate proiectele făcute de Lun.ua.   

    Ungaria, România, Bulgaria, Moldova, Turcia sunt doar câteva dintre cele 37 de ţări din toate colţurile lumii unde Flatfy a început să se dezvolte între anii 2015 şi 2017. Oleksandr Ivanov, CBDO aici, afirmă că . “Deşi am fost foarte ambiţioşi în ceea ce priveşte extinderea afacerii noastre în cât mai multe ţări, nu totul a mers fără probleme”,”De fapt, la sfârşitul anului 2018, a trebuit să închidem proiectele noastre pe perioada nedeterminată în America Latină, pentru a oferi servicii mai bune şi pentru concentraţia pe pieţele ţinta, aşa ca Europa Centrală şi de Est, precum şi Asia.”.  

    Noua platforma funcţionează acum în 37 de ţări, fiind în topul preferinţelor de site-uri web pentru persoanele interesate de cumpărarea, vinderea sau închirierea apartamentelor. Surprinzător este faptul că, aşa cum declară Oleksandr Ivanov, aceasta a reuşit să se ridice fără prea multe investiţii suplimentare sau campanii de marketing scumpe.  

    În România, site-ul adună anunţuri cu afaceri de imobiliare de alte peste 300 de site-uri cu care este în colaborare, din majoritatea oraşelor importante. Flatfy a postat un catalog nemaivăzut cu imobiliare abia construite în ţara noastră acum puţin timp, dar şi în Moldova. Se pot găsi diferite oferte în oraşe precum Timişoara, care are 33 de complexe rezidenţiale şi 28 de companii de construcţii în oraş, sau Cluj Napoca cu 37 de ansambluri rezidenţiale şi 29 de companii, ori Iaşi cu 30 de complexe rezidenţiale şi 22 de companii. Cifre incomparabile cu situaţie din capitală ţării unde motorul de căutare Flatfy cuprinde 413 de anunţuri cu complexe rezidenţiale şi 270 de companii de construcţii în Bucureşti.  

     Luarea în considerare a unei extinderi internaţionale trebuie plănuită încă de la bunul început al afacerii ne sfătuieşte Oleksandr Ivanov, pentru că orice este posibil atâta timp cât ambiţia, optimismul şi siguranţă în ideea dătătoare de succes sunt calităţi care vi se potrivesc. Flatfy s-a descurcat atât de bine la acest nivel întrucât Lun.ua a investiţit nu mai puţin de un milion de dolari pentru a sprijini această extindere precedentă, acest lucru fiind o dovadă al principiul afirmat.  

     Prin urmare, dezvoltatorii Flatfy şi Lun.ua nu au de gând să se oprească aici deoarece îşi doresc să se extindă în mai multe state, dat fiind numărul mare de 4 milioane de clienţi lunar. Acum compania nu mai are nevoie de investitori pentru că aduce un profit mare, un loc de muncă aici fiind unul foarte căutat.

      

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE

    Istoria unei prăbuşiri

    Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe seama aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili. În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult.

    Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării sunt reprezentate de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%.

    În 1998, Hugo Chávez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chávez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol. Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chávez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    “Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.

    „Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.

    “Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.

    „Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.

    Metroul, construit de francezi, un proiect de miliarde de dolari, dar şi restaurantele, galeriile de artă şi muzeele au stârnit odinioară invidia întregii lumi.
    „Caracas era un oraş vibrant… Chiar te simţeai – aşa cum spunem noi aici – în lumea întâi”, spune Ana Terese Torres, o scriitoare din Caraqueña, care a surprins în una dintre cărţile sale decăderea Caracasului.

    Cititi aici articolul integral