BusinessMagazin

Tag: americani

  • Tu ai lucrat trei ani pentru americani, ce-ai învăţat de la ei? Americanii nu-şi contestă şefii şi deciziile lor, la noi tot timpul se comentează şi se contestă deciziile

    Iulian Harpa a terminat Facultatea de Petrol şi Gaze de la Ploieşti (tradiţie de familie), a lucrat apoi timp de 10 ani pentru Petrom, iar la un moment dat a fost recrutat de grupul american Cameron – producător de ultilaje petroliere – să meargă să lucreze pentru ei la sediul central din Houston – Texas. De acolo, a fost trimis în toate ţările unde americanii aveau operaţiuni pentru partea de audit. Timp de trei ani a lucrat pentru americani, iar în 2014 a revenit în ţară. Nici nu mai ştiu cum ne-am întâlnit pentru prima dată, acum opt ani, la ZF Live. Vineri, 5 mai, a revenit la ZF Live (după opt ani), pentru a discuta despre piaţa energiei (unde activează cu propria-i companie de consultanţă – HIM Public Affair), cât mai ţine această criză, unde se vor duce preţurile la gaze, energie electrică, petrol etc. După discuţia despre piaţa de energie – preţurile nu vor scădea la nivelul de unde au început să crească, ci dimpotrivă, vor rămâne mulţi ani de zile la nivelurile record de acum –  l-am întrebat cum a fost să lucreze pentru americani şi ce am putea învăţa de la ei (dacă!). Sunt strategi, lucrează după planuri, ştiu ce vor, plătesc bine dacă livrezi ceea ce îţi cer. Dar la noi cum e? Uite, spre exemplu, americanii, când au şedinţe se pregătesc pentru ele, ştiu despre ce vorbesc, în schimb, la noi vii la şedinţă ca să afli acolo despre ce se vorbeşte, care e tema. La ei nu există noţiunea de a întârzia la întâlniri sau la şedinţe, dar la noi pare că asta nu este nicio problemă, traficul este de vină. Când spui asta prima dată, americanul te înţelege, când spui a doua oară, acceptă, dar a treia oară te întreabă de ce nu pleci de acasă mai devreme, dacă ştii că ai trafic aglomerat, ca să ajungi la timp. Dar una dintre problemele cele mai evidente este legată de leadership. La americani şefii nu sunt contestaţi, deciziile nu sunt contestate şi comentate, cine este lider preia această responsabilitate. La noi, sunt tot timpul contestaţi, în special indirect, deciziile sunt tot timpul comentate, pentru a face ceva trebuie să te cerţi, ceea ce face ca procesul de realizare a unui lucru să fie tot timpul extrem de dificil. Toată lumea comentează, toţi au păreri mult mai bune de pe margine, dar dacă ar fi invitaţi să preia ei conducerea unei operaţiuni, nimeni nu ar vrea acest lucru, pentru că nimeni nu prea vrea să preia această responsabilitate. Toată lumea are idei, toată lumea ştie cum se poate face mai bine un lucru, dar aproape nimeni nu vrea să pună el în aplicare ceea ce spune, ceea ce comentează. Este adevărat că americanii au ceea ce se cheamă leadership, adică îşi asumă deciziile şi acţionează în consecinţă. La noi nu ştii niciodată cine are leadershipul, cine este cel care are decizia, pentru că de cele mai multe ori nu iese în faţă şi nu stă în faţă. Este adevărat că nu de puţine ori comportamentul şefilor aduce mai mult a management de tip vătaf şi mai puţin a management de tip lider, care să aibă capacitatea de a acţiona, de a conduce, de a construi ceva, şi mai ales de a-i determina pe oamenii din spatele lui să acţioneze în consecinţă. Una dintre problemele lui Iulian Harpa este legată de faptul că nu găseşte oameni care să lucreze pentru proiecte de consultanţă, ca să livreze ceea ce clientul vrea în timpul asumat şi la calitatea aşteptată. Şi nu este o problemă de bani. De altfel, aceasta este una din marile probleme ale perioadei actuale – este de lucru, sunt bani, sunt proiecte, dar nu există suficienţi oameni buni pe piaţă ca să lucreze şi să livreze aceste proiecte. Dar în final, ceea ce vedem cu ochiul liber este această problemă a leadershipului, unde americanii excelează, şefii nu sunt contestaţi, vor să fie şefi, deciziile nu sunt contestate, spre deosebire de situaţia de la noi, unde aproape toată lumea vrea să fie şef, dar să nu-şi asume nicio responsabilitate, să nu fie în frunte. Plus că această problemă a comentariilor, a contestării deciziilor este la ordinea zilei. 

    Bine ar fi fost dacă toţi am fi avut posibilitatea să facem practică sau internship la mericani, pentru a învăţa ce înseamnă leadership.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • “De-pensionarea”, un fenomen nou ce prinde pe piaţa înfierbântată a Americii

    Pandemia de coronavirus a împins în inactivitate peste 8 milioane de americani, mulţi dintre aceştia hotărând că a venit vremea să se pensioneze, scrie CNBC. Însă pe o piaţă a muncii în efervescenţă, unde muncitorii pot practic să decidă unde să meargă, dublat de inflaţia în creştere puternică şi temperarea temerilor legate de Covid, unii găsesc că este un moment potrivit să-şi revizuiască planurile şi să redevină activi.

  • Economiştii îi arată cu degetul pe Vladimir Putin şi Xi Jinping: China şi Rusia formează un cuplu toxic care joacă un rol important în explozia inflaţiei ce ameninţă întreaga lume

    Rusia se face direct vinovată de crearea unei crize a securităţii alimentare şi de creşterea preţurilor pentru energie, din cauza războiului declanşat în Ucraina. La problemele cauzate de Rusia, se se adaugă şi influenţa Chinei, care a început să acţioneze în trei domenii responsabile de creşterea inflaţiei la nivel global, sunt de părere economiştii de la Peterson Institute for International Economics, citaţi de CNBC.

    „Războiul dintre Rusia şi Ucraina impactează puternic zona est-europeană. De asemenea Rusia contribuie şi la o criză alimentară globală, pentru că blochează atât fertilzantul vital pentru fermieri, dar şi exporturile agricole ale Ucrainei. La această problemă se adaugă şi acţiunile Chinei”, au atenţionat economiştii instituţiei americane.

    Analiştii atrag atenţia asupra tarifelor impuse de gigantul asiatic pentru două tipuri de mărfuri foarte importante – carnea de porc şi îngrăşămintele agricole. Influenţa şi abordările Chinei se extind dincolo de zona alimentară. China rămâne unul dintre cei mai importanţi producători de oţel la nivel global, iar profitând de această poziţie, ţara a impus restricţii asupra comercializării metalului.

    Toate aceste restricţii au dus la explozii de preţuri în alte colţuri ale lumii, de pe urma cărora au beneficiat doar chinezii.

    „China continuă să se comporte de parcă ar fi o ţară mică, iar efectele politicilor sale aduc profit doar în interiroul ţării, în timp ce costurile şi efectele negative sunt transferate către lumea din afară”, au mai spus economiştii de la Peterson Institute for International Economics.

    Măsurile şi politicile implementate de China se extind asupra unor zone foarte importante. Efectele negative ale deciziilor politice şi economice influenţează direct domeniul alimentar şi industria grea.

    Preţul fertilizanţilor din întreaga lume a început să crească în 2021 pe fondul unei cereri ridicate şi a unor preţuri pentru energie aflate în continuă creştere.

    În vara lui 2021, autorităţile chineze au dat ordin marilor companii să oprească exporturile de îngrăşăminte „pentru a asigura stabilitatea şi aprovizionarea pieţei interne”. În timp ce lumea experimenta preţuri din ce în ce mai mari pentru îngrăşăminte, exporturile chinezeşti au scăzut, iar producţia internă s-a majorat semnificativ.

    „Mai puţin îngrăşământ înseamnă mai puţine culturi, iar această problemă vine într-un moment extrem de prost”, a declarat un economist, făcând referire la presiunea pe care războiul ruso-ucrainean o pune asupra exporturilor agricole.

    Deciziile Chinei îşi spun cuvântul şi în privinţa exporturilor de metale. Preţul oţelului din China şi din întreaga lume a crescut semnificativ în ultimii doi ani, după ce naţiunea asiatică a anunţat că-şi va reduce producţia internă de oţel pentru a-şi atinge obiectivele privind decarbonizarea.

    Pentru a ţine sub control preţurile pe plan intern, autorităţile chinze au ridicat interdicţia privind importurile de deşeuri de oţel. De asemenea, au fost implementate câteva runde de restricţii privind exportul, dar şi o serie de majorări ale taxelor de export.

    Până în martie, preţul oţelului venit din China a fost cu 5% mai mic decât în perioada restricţiilor. Cu toate acestea, această scădere impactează negativ alte naţiuni.

    „Autorităţile chineze au jucat acelaşi joc ca în cazul îngrăşământului. Scăderile de preţ s-au transformat de fapt în majorări pentru lumea din afara Chinei”, sunt de părere economiştii.

  • Magnatul american Rupert Murdoch a pus la vânzare 2 apartamente în New York pentru 78 mil. dolari

    Preşedintele executiv al News Corp, Rupert Murdoch, a scos la vânzare două apartamente elegante din New York City pentru suma totală de 78 de milioane de dolari. 

    Un penthouse triplex cu o suprafaţă de 650 de metri pătraţi a fost listat pentru 62 de milioane de dolari americani (82,6 milioane de dolari australieni), iar un alt apartament cu etaj sub triplex cere 16 milioane de dolari americani (21,4 milioane de dolari australieni), relatează The Wall Street Journal.

    Locuinţele se află în turnul One Madison din cartierul Flatiron din Manhattan.

    Murdoch a cumpărat cele două proprietăţi în 2014 pentru 57,9 milioane de dolari americani, cu doi ani înainte de a se căsători cu cea de-a patra soţie a sa, modelul Jerry Hall.

    El a încercat anterior să vândă penthouse-ul în 2015, cerând 72 de milioane de dolari americani, dar nu s-a tranzacţionat.

    Dl Murdoch a locuit în apartamentul cu trei dormitoare în timp ce triplexul era amenajat conform specificaţiilor sale, a declarat pentru WSJ agentul de listare al Corcoran Group, Deborah Grubman.

    Triplexul cu cinci dormitoare include o cameră pentru personal şi are ferestre din podea până în tavan şi vedere la 360 de grade la obiective emblematice din New York, inclusiv râurile Hudson şi East şi Empire State Building. Clădirea oferă facilităţi precum o piscină, sală de gimnastică, baie de aburi, lounge şi sală de mese.

    “Practic, vezi fiecare clădire emblematică, iar într-o zi senină poţi vedea oceanul”, a declarat doamna Grubman.

    Celebrul cuplu deţine, de asemenea, o proprietate şi o cramă în Los Angeles, cunoscută sub numele de Moraga Bel-Air, pe care au adăugat-o anul trecut prin cumpărarea proprietăţii vecine pentru aproape 4,3 milioane de dolari americani. Fiii săi, Lachlan şi James, deţin reşedinţe în apropiere.

  • România importa din Rusia scutece şi tampoane în valoare de peste 11 mil. euro. Una dintre cele mai mari fabrici ale P&G e în Rusia, unde americanii produc Pampers şi Always

    Gigantul american P&G deţine în Rusia operaţiuni importante de producţie în Novomoskovsk şi Sankt Petersburg. Pe această piaţă, grupul realizează atât detergent Tide sau Ariel şi produse de curăţenie precum Fairy sau Mr Proper, cât şi scutece Pampers şi absorbante Always ori tampoane, conform datelor de pe site-ul propriu şi din presa internaţională. O parte din producţie este destinată pieţei din Rusia, dar o importantă parte merge către export, acesta fiind modelul de operare al P&G care are două fabrici şi în România – una de capsule de detergent şi o alta de produse pentru păr. În cazul lor, 90% din producţie ia drumul exportului, ajungând, conform celor mai recente date ZF, şi în Rusia sau Ucraina. Reprezentanţii P&G nu au răspuns solicitării ZF privind importul sau exportul de produse din şi către Rusia sau Ucraina în contextul geopolitic actual.

    Totuşi, conform datelor INS aferente primelor 11 luni din 2021, România a importat din Rusia scutece şi tampoane în valoare de peste 11 mil. euro. Brandurile Pampers şi Always, lider fiecare în segmentul său – de scutece şi respectiv absorbante – sunt ambele în portofoliul P&G, grup care le produce printre altele în Rusia.

    Din datele Reuters, gigantul chiar în 2019 a investit în dezvoltarea producţiei din această ţară. Războiul din Ucraina, rezultat ca urmare a invaziei Rusiei în urmă cu mai bine de o săptămână, face însă ca livrarea din aceste două ţări să fie dificilă sau chiar imposibilă.

    Totuşi, un grup de talia P&G are producţie şi în alte ţări din Europa. Spre exemplu, absorbante compania realizează şi în Ungaria şi Belgia, conform datelor de pe site-ul propriu. Tot în Ungaria sunt produse şi scutecele Pampers. Oficialii P&G nu au precizat până la momentul redactării acestei ştiri dacă se va reorganiza producţia şi distribuţia de aceste bunuri.

    De altfel, P&G nu a anunţat încă o poziţie oficială privind operaţiunile din Rusia, aşa cum au făcut-o alte companii care au anunţat exitul sau continuarea operaţiunilor. Şi în Ucraina P&G are două fabrici.

     

  • Şi Exxon pleacă din Rusia. Americanii au acolo operaţiuni evaluate la 4 mld. dolari

    Gigantul american din energie ExxonMobil (simbol bursier XOM) iese de pe piaţa din Rusia, acolo unde are operaţiuni de petrol şi gaze evaluate la peste 4 miliarde de dolari, şi va opri orice investiţe nouă, ca urmare a războiului din Ucraina, scrie agenţia de presă Thomson Reuters.

    Prin această decizie, Exxon se va retrage de la gestionarea unor instalaţii de producţie de petrol şi gaze de pe insula Sakhalin din Orientul Îndepărtat al Rusiei şi pune sub semnul întrebării soarta unei instalaţii de gaz natural lichefiat (GNL) de câteva miliarde de dolari.

    “Deplângem acţiunea militară a Rusiei, care încalcă integritatea teritorială a Ucrainei şi pune în pericol populaţia sa”, a afirmat compania într-o declaraţie critică faţă de intensificarea atacurilor militare.

    Ieşirea Exxon urmează zecilor de alte companii occidentale, de la Apple (AAPL.O) şi Boeing (BA.N) la BP PLC , Shell şi compania norvegiană Equinor ASA (EQNR.OL), care şi-au întrerupt activitatea sau au anunţat planuri de a renunţa la operaţiunile lor din Rusia.

    Exxon, care urmează să se întâlnească miercuri cu analiştii de pe Wall Street, nu a oferit un calendar pentru exit-ul din Rusia şi nici nu a comentat potenţialele reduceri de valoare ale activelor. Activele sale din Rusia au fost evaluate la 4,055 miliarde de dolari în ultimul său raport anual, depus în februarie, potrivit Reuters.

    Exxon exploatează trei mari zăcăminte offshore de petrol şi gaze, cu operaţiuni în Insula Sakhalin, în numele unui consorţiu de companii japoneze, indiene şi ruseşti, printre care se numără şi Rosneft din Rusia (ROSN.MM). Grupul a avansat planurile de a adăuga un terminal de export de GNL pe acest sit.

    “Afacerile Exxon în Rusia sunt relativ mici în contextul mărimii businessului său astfel că nu au aceeaşi importanţă ca pentru BP sau TotalEnergies, dacă ar trebui să renunţe la activele sale din Rusia”, spune Anish Kapadia, director la Pallissy Advisors, cercetător în domeniul energiei şi mineritului.

    Compania, care îşi dezvoltă câmpurile de petrol şi gaze din Rusia din 1995, a fost supusă unor presiuni pentru a rupe legăturile cu Rusia din cauza invaziei Moscovei în Ucraina. Rusia îşi numeşte acţiunile din Ucraina o “operaţiune specială”.

    Instalaţiile de la Sakhalin, pe care Exxon le operează de când a început producţia, în 2005, reprezintă una dintre cele mai mari investiţii directe individuale în Rusia, potrivit unei descrieri a proiectului de pe site-ul Exxon.

    Compania japoneză Sakhalin Oil and Gas Development (SODECO), care deţine o participaţie de 30% în proiectul Sakhalin-1, încearcă să confirme detaliile anunţului făcut de Exxon, a declarat un purtător de cuvânt, adăugând că va urmări situaţia din Rusia-Ucraina şi va decide ce va face în viitor.

    ExxonMobil are 335 miliarde de dolari capitalizare pe Wall Street, până de curând fiind partener al OMV Petrom în perimetrul de mare adâncime Neptun Deep din Marea Neagră. Americanii au ajuns la o înţelegere cu Romgaz pentru ca producătorul de gaze controlat de statul român să cumpere participaţie pentru circa 1 mld. euro.

     

  • Giganţii americani Apple, Boeing şi Ford au rupt şi ei legăturile cu Moscova

    După sancţiunile americane şi occidentale impuse Rusiei, numărul companiilor care îşi închid operaţiunile în Rusia continuă să crească. Mai mulţi giganţi ai economiei americane, de la ExxonMobil la Apple, Boeing şi Ford au anunţat marţi că se distanţează de Rusia după invazia Ucrainei, după cum scrie cotidianul francez Le Figaro. 
     
    ExxonMobil se va retrage de la gestionarea unor instalaţii de producţie de petrol şi gaze de pe insula Sakhalin din Orientul Îndepărtat al Rusiei. Compania americană gestionează acest proiect din 1995, în numele unui consorţiu care cuprinde filiale ale companiei ruse Rosneft, o companie indiană şi o companie japoneză, unde deţine o participaţie de 30%.
     
    ExxonMobil urmează, astfel, exemplul unor concurenţi internaţionali precum grupurile britanice Shell şi BP, italianii de la Eni sau norvegienii de la Equinor, care şi-au propus să se renunţe la acţiunile lor în mai multe proiecte comune cu companii ruseşti. Francezii TotalEnergies aleg să nu părăsească Rusia, dar nu vor mai investi bani acolo, scrie Le Figaro. 
     
    Un alt simbol al economiei americane, Apple, a anunţat marţi că a suspendat vânzarea tuturor produselor sale în Rusia, după ce a oprit exporturile în ţară săptămâna trecută.
     
    Producătorul de telefoane iPhone, computere Mac şi tablete iPad a limitat şi anumite servicii în Rusia, cum ar fi soluţia de plată Apple Pay şi a eliminat aplicaţiile media de stat ruseşti RT şi Sputnik din AppStore. 
     
    De asemenea, Boeing a anunţat că îşi va suspenda serviciile operaţionale către companiile aeriene ruse, respectiv furnizarea de piese de schimb, întreţinere şi asistenţă tehnică, precum şi „operaţiunile majore” la Moscova. De asemenea, compania şi-a închis temporar biroul din Kiev. „Pe măsură ce conflictul continuă, echipele noastre sunt concentrate pe siguranţa coechipierilor noştri din regiune”, a spus Boeing într-un mesaj transmis AFP.
     
    În plus, General Motors şi-a încetat exporturile de maşini către Rusia pe o perioadă nedeterminată, în timp ce Ford a decis să-şi suspende participarea la o societate mixtă care produce autoutilitarele Transit în Rusia.
     
    Emitenţii americani de carduri Visa, Mastercard şi American Express au indicat şi ei că au luat măsuri pentru implementarea sancţiunilor impuse Rusiei, în special împiedicând băncile ruseşti să le folosească reţeaua.
     
     
     

  • Americanii se uită mai atent la piaţa crypto: FBI lansează o divizie dedicată criptomonedelor

    Departamentul de Justiţie din SUA pregăteşte înfiinţarea unei echipe naţionale de intervenţie în piaţa criptomonedelor şi a anunţat, joi, că FBI-ul îşi lansează o divizie dedicată analizelor pe blockchain şi confiscării de active digitale, potrivit Reuters.

    Înfiinţarea diviziei de „exploatare a activelor virtuale” vine după ce Departamentul de Justiţie a realizat în februarie cea mai mare captură din istoria pieţei crypto. Cazul se referă la un cuplu din New York care ar fi fost implicat în spălarea fondurilor furate în atacul cibenetic care a avut loc asupra exchange-ului Bitfinex în 2016, fonduri care acum sunt evaluatea la 4,5 miliarde de dolari.

    Autorităţile de reglementare americane au început să se uite mai atent la piaţa criptomonedelor sub conducerea preşedintelui Joe Biden, în contextul atacurilor cibernetice înregistrate în SUA în 2021. Grupurile de hackeri cer recompensa sub formă de Bitcoin de cele mai multe ori.

    În anumite cazuri, FBI a reuşit să identifice atacatorii şi să recupereze o parte din recompensă.

  • Americanii de la PepsiCo o promovează pe Annie Griffith-Swain la conducerea diviziei de HR din România şi regiunea Balcanilor de Est

    PepsiCo, unul dintre liderii industriei de produse alimentare şi băuturi, şi al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa băuturilor răcoritoare din România, anunţă numirea lui Annie Griffith-Swain în funcţia de HR Director PepsiCo East Balkans.

    „Sunt încântată să mă alătur echipei din România şi să gestionez agenda de resurse umane pentru regiunea Balcanilor de Est”, spune Annie Griffith-Swain, noul HR Director PepsiCo East Balkans.

    Annie Griffith-Swain s-a alăturat PepsiCo în 2018, în Marea Britanie ca Senior HR Business Partner pentru departamentul de vânzări, ultimul rol fiind Head of HR Commercial Functions, Europe.

    Înainte de a veni în PepsiCo, Annie a lucrat în companii din diverse domenii, precum telecomunicaţii şi FMCG, unde a acumulat o experienţă extinsă în recrutare, design organizaţional, managementul talentelor şi diversitate şi incluziune.

    În România, PepsiCo are în portofoliu brandurile de sucuri Mirinda, 7Up, Prigat, Lipton sau Montain Dew, dar mai are şi divizia de snacks-uri, reprezentată prin Star Foods EM. PepsiCo are două fabrici de băuturi, în Dragomireşti (jud. Ilfov) şi în Covasna, dar şi o fabrică de snacks-uri în Popeşti-Leordeni (jud. Ilfov).

    PepsiCo a intrat pe piaţa românească în anul 2004, dar brandul este prezent pe piaţa autohtonă încă din perioada comunistă. Pepsi a început să fie distribuit în sistem de franciză prin Quadrant Amroq Beverages din 1991, firmă ce îmbuteliază produsele, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

    În anul 2006, Quadrant Amroq Beverages a fost cumpărată de către PepsiAmericas, al doilea îmbuteliator ca mărime din lume al produselor PepsiCo, iar patru ani mai târziu, PepsiCo a cumpărat cei doi mari îmbuteliatori ai săi, PepsiAmericas şi Pepsi Bottling Group.

    Portofoliul internaţional al grupului american, cu afaceri de peste 70 miliarde de dolari în 2020, include 23 de branduri ce generează fiecare, anual peste 1 miliard de dolari în vânzări de retail.

  • Cum a apărut una dintre cele mai mari probleme ale lumii. Toţi bogaţii lumii au de suferit din acestă cauză, iar ţările care nu primeau străini îşi deschid graniţele pentru a o rezolva

    Angajatorii din SUA şi Europa se luptau cu o penurie de forţă de muncă şi înainte de pandemie, însă când BBC, Financial Times, The Wall Street Journal, The New York Times, The Atlantic, toată lumea bună a presei occidentale, îşi pun acum aceeaşi întrebare. Ştii că lucrurile au căpătat dimensiunile unei crize, iar răspunsurile şi soluţiile sunt greu de găsit. Deci, unde-au dispărut toţi muncitorii? (Where Did All the Workers Go?)

    Pentru SUA, The Wall Street Journal nu lasă loc de discuţii. Politicile economice  ale actualului preşedinte Joe Biden (bidenomics) au dus la apariţia unei penurii de forţă de lucru care loveşte economia. Politica editorială a WSJ este de a-l critica pe actualul preşedinte american şi de a-l sprijini pe fostul şef de stat Donald Trump. Publicaţia a plătit pentru acest lucru cu schimbări radicale în personalul editorial.

    The Economist a deschis mai recent discuţia şi are mai multe studii şi analize la dispoziţie pentru a-şi forma o părere. Revista porneşte de la cele mai recente informaţii despre piaţa muncii din SUA, cea mai mare economie a lumii. Datele deloc grozave publicate la începutul lunii întregesc o imagine globală cu penurii de angajaţi care au provocat ravagii în lanţurile de aprovizionare şi au afectat economia lumii. În SUA, doar 210.000 de locuri de muncă ocupate au fost adăugate la total în noiembrie, cu mai bine de jumătate sub aşteptările economiştilor. Rata de participare a forţei de muncă a Americii rămâne cu 1,5 puncte procentuale sub valoarea de referinţă de dinaintea pandemiei (în ciuda creşterii cu 0,2 puncte în luna anterioară, la 61,8%).

    Aceleaşi necazuri pe care le are America le are toată lumea occidentală. Marea Britanie a eliberat mii de vize de muncă temporare pentru şoferi de camioane străini, după ce lipsa acestor meseriaşi a provocat o criză la benzinării; Japonia – o ţară reticentă în a importa forţă de muncă străină – a semnalat că va primi mai mulţi imigranţi pentru a reduce penuria din diverse industrii.

    O luptă pentru angajaţi duce la creşterea salariilor şi bonusurilor de angajare, în special în sectoare precum transportul, construcţiile şi producţia. Deci, unde s-au dus muncitorii? Problemele existau şi înainte de pandemie. Scăderea ratei natalităţii în multe ţări bogate înseamnă că mai puţini oameni vor intra în cadrul forţei de muncă în următorii câţiva ani, comparativ cu ultimele decenii, în timp ce o proporţie mai mare dintre ei se vor pensiona. În Marea Britanie, Brexitul a alungat muncitorii străini pe care se bazau unele sectoare. Covid-19 a agravat aceste probleme.

    În timpul pandemiei, un număr record de persoane au părăsit câmpul muncii cu totul, ceea ce a îngreunat recrutarea de personal; alţii au profitat de ocazie pentru a schimba locul de muncă, ceea ce îngreunează păstrarea personalului. Primii analizaţi sunt cei care îşi părăsesc locul de muncă.

    Angajaţii mai în vârstă din unele ţări (în special America şi Marea Britanie) au considerat lockdownurile şi riscul de a contracta Covid-19 un semn că trebuie să se pensioneze anticipat. Pieţele de acţiuni prospere şi ajutoarele guvernamentale au ajutat la creşterea economiilor personale şi planurile de pensii. Alţii, între timp, şi-au pierdut locurile de muncă şi au văzut puţine oportunităţi de a se reintegra în câmpul muncii la 60 sau 70 de ani. Think-tankul Pew Research Center a descoperit că mai mult de jumătate dintre americanii cu vârste de 55 de ani şi peste s-au pensionat până în al treilea trimestru din 2021, o creştere faţă de ponderea de 48% cu doi ani mai devreme.

    În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    O cohortă mai tânără, care şi-ar putea permite o pauză în carieră, pare să-şi fi schimbat priorităţile în pandemie. Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor. Într-un sondaj realizat de Bill Schaninger şi colegii săi de la McKinsey, o companie de consultanţă, mai mult de jumătate dintre angajatorii din diverse sectoare au raportat plecări voluntare mai mari decât în anii precedenţi. Dintre angajaţii chestionaţi care au renunţat recent la locul de muncă, 36% au spus că au făcut acest lucru fără a avea asigurat următorul pachet de salarii. Aproape jumătate au citat îngrijirea familiei ca fiind un factor semnificativ. Acest lucru, la care se adaugă revenirea economiilor din recesiune, a creat o abundenţă de posturi vacante, pe alese. Bonusurile frumoase de angajare i-au încurajat şi pe angajaţi să schimbe rolurile.

    Oamenii părăsesc câmpul muncii din America în cifre record. În Marea Britanie, ponderea salariaţilor care şi-au schimbat poziţiile în al treilea trimestru a crescut la un nou record, de 3,2%. Acest lucru ar putea reflecta demisii acumulate şi care nu s-au efectuat la apogeul pandemiei, când oamenii au considerat că este prea riscant să schimbe locul de muncă. Însă există motive să credem că tendinţa de schimbare a locurilor de muncă ar putea fi aici pentru a rămâne mai mult timp. Munca de la distanţă deschide mai multe posturi pentru o listă mai largă de candidaţi. Iar angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total. Cele mai recente cifre din SUA sugerează că angajaţii îşi vor păstra noile puteri de negociere ceva timp. Pentru The Atlantic, cea mai completă explicaţie privind situaţia din SUA este că răspunsul politicii fiscale la pandemie, adică reduceri de taxe, cecuri, stimulente financiare, relaxarea condiţiilor ataşate creditului, moratorii la evacuări silite, a redus urgenţa de a căuta de lucru. Statele Unite au cheltuit mii de miliarde de dolari pentru a ajuta familiile să treacă peste îngheţul economic. Interdicţiile naţionale privind evacuarea silită din locuinţe au redus presiunea asupra chiriaşilor. Apoi, există creşterea record a economiilor la familiile care nu au plecat în vacanţă sau nu au profitat de diverse alte distracţii şi experienţe timp de mai bine de un an. Apoi oamenii ştiu că, dacă aşteaptă o lună sau trei, tot vor mai exista locuri de muncă la care să aplice. Văzând această imagine în întregime, mai mulţi americani simt clar că pot adopta o abordare mai relaxată în privinţa întoarcerii la muncă. Comparativ cu datele de dinainte de criză, de pe piaţa muncii din America lipsesc şapte milioane de oameni.

    Angajaţii care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiţii de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forţa de muncă total.

    Financial Times a identificat libertatea financiară mai mare din SUA ca unul din factorii care stau la baza scăderii numărului de muncitori. Generozitatea ajutoarelor de şomaj pe timp de pandemie nu pare la prima vedere să aibă un rol aşa de mare deoarece acestea au expirat deja din septembrie fără schimbări notabile în rata de participare a forţei de muncă. Însă un sondaj efectuat de Indeed în rândul şomerilor a constatat că cei mai mulţi nu se grăbesc să îşi caute un loc de muncă – şi mulţi dintre ei au spus că acest lucru se datorează faptului că aveau o rezervă de economii acasă sau că un partener munceşte şi câştigă suficient. A existat, de asemenea, o scădere a numărului de americani care au mai mult de un loc de muncă – o problemă pentru angajatori, dar o tendinţă pozitivă care sugerează că majorările salariilor îi ajută să-şi plătească facturile. Cu toate acestea, sondajele arată şi că mulţi muncitori sunt încă descurajaţi de temerile legate de Covid şi de dificultăţile cu îngrijirea copiilor. În contrast puternic, în zona euro ocuparea forţei de muncă aproape că şi-a recâştigat nivelul de dinainte de pandemie, iar participarea forţei de muncă a revenit rapid, astfel încât în Franţa şi Spania este deja mai mare decât era înainte de criză. Deşi cererea în creştere începe să creeze presiuni, există încă multă forţă de muncă neangajată în blocul euro, participarea fiind în urmă în Italia şi multe ţări care suferă de un şomaj structural ridicat în rândul tinerilor – moştenirea crizei din 2008. UE nu a văzut niciun val de pensionări anticipate în timpul pandemiei, deoarece în multe ţări aceasta este deja norma.

    Dar Claus Vistesen, de la firma de consultanţă Pantheon Macroeconomics, spune că investitorii „speră acum că acest deficit poate fi transformat în potenţial”, mai ales în Italia, unde Mario Draghi face presiuni pentru reforma sistemului de pensii. În Marea Britanie, deşi penuria de forţă de muncă precede Brexitul, aceasta a fost, fără îndoială, exacerbată de oprirea bruscă a fluxurilor de oameni din UE. Criza de şoferi de camion, agravată de de refuzul est-europenilor de a se întoarce în Anglia după Brexit, reflectă şi faptul că şoferii localnici bătrâni au profitat de pandemie pentru a se retrage din câmpul muncii. Mulţi dintre ei primeau deja pensie.  În zona euro, deficitul de forţă de muncă este cel mai vizibil în Germania, care se baza anterior pe un flux constant de migranţi pentru a înlocui o populaţie îmbătrânită. În Europa de Est, problema este mult mai gravă şi ţine şi de demografie. Numărul de locuri de muncă creşte, dar unele ţări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

    Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienţi pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajaţii care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor.