Tag: americani

  • Hai să ne batem!

    Cei care au ceva de împărţit cu altcineva pot opta se întâlnească cu persoana respectivă la un club de lupte denumit Streetbeefs din Harrisonburg, Virginia. Proprietarul acestuia, Chris Wilmore, l-a creat în urmă cu mai bine de zece ani pentru a le oferi un loc sigur celor dornici să-şi rezolve disputele, care astfel nu se mai iau la bătaie pe stradă riscând să aibă probleme cu poliţia, scrie Washington Post, şi nici nu mai recurg la folosirea de arme albe sau de foc. Clubul organizează întâlniri într-un weekend pe lună, unde cei care au de rezolvat un conflict cu cineva o pot face prin intermediul unui meci de box.

  • „Regina porumbului” – dar nu şi pentru investitorii americani

    Un vânt turbat poartă aroma uşor înţepătoare dar dulceagă a strugurilor proaspăt culeşi în tot Estul Franţei. Este toamnă în Alsacia, o regiune la doar o aruncătură de băţ de graniţa cu Germania, iar temperaturile sunt la jumătate faţă de Bucureşti. La doar 13-14 grade Celsius, porumbul de aici are frunzele puternic verzi şi se înalţă semeţ, spre deosebire de cel din Câmpia Română, care în mare parte din cauza secetei este acoperit de un galben pal, semn că i-a venit timpul. Celui din Alsacia, încă nu.

    La prima vedere, zona liniştită a satelor vechi din această provincie în care îndeletnicirea este agricultura pare îngheţată în timp. În realitate însă, în spatele acestui peisaj de septembrie americanii s-au „infiltrat” şi au adus cu ei şi tehnologia cu care speră ca într-o zi să hrănească o lume întreagă.

    Corteva Agriscience, companie care se ocupă cu producţia seminţelor şi cu protecţia plantelor, prin dezvoltarea de tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor, un gigant de 22 miliarde de dolari listat la New York, a investit 20 milioane de euro în Alsacia într-o fabrică care produce ambalaje pentru fungicide obţinute prin fermentare.

    „Avem o amprentă puternică în Franţa şi de aceea am ales să facem investiţia aici. Mergem acolo unde este cerere, dar observăm că în ultima perioadă şi în estul Europei, inclusiv în România, trendul este de creştere”, răspunde Susan Lewis, vicepreşedinte senior şi director de operaţiuni la Corteva, la întrebarea Business MAGAZIN de ce tocmai Franţa şi când vom vedea investiţii de acest tip şi în România?.
    Corteva Agriscience are o fabrică de seminţe în România, în Afumaţi, cu vânzări estimate la circa 170 milioane de dolari în 2019, faţă de cele încheiate de 165 milioane de dolari în 2018, fiind una dintre puţinele ţări din estul Europei în care americanii au ales să investească. De altfel aceasta este una dintre cele mai mari fabrici de procesare a seminţelor, fiind deschisă în 2002.

    Pe de altă parte, Corteva este prezentă în Franţa din 1982, iar în prezent are două unităţi administrative, patru fabrici, cinci centre de cercetare şi circa 1.000 de angajaţi. Noua investiţie va crea 50 de locuri de muncă.

    În Alsacia, respectiv în Cernay şi în centrul de producţie adiacent din Uffholtz, la doar 3 kilometri, Corteva se concentrează pe sinteza, formularea şi ambalarea de produse de protecţia plantelor sub formă de pulberi, granule sau lichidă.

    În timp ce la Cernay sunt produse fungicide şi insecticide, la Uffholtz compania se concentrează pe producerea de erbicide.
    În Alsacia, investiţia americanilor va susţine în principal producţia gamei Inatreq, o nouă clasă de fungicide pentru cereale în care molecula activă este obţinută din produse de origine naturală prin fermentare, care îi poate ajuta şi pe fermierii români.

    Astfel, decizia investiţiei în Hexagon se leagă de orientarea pe noua generaţie de agricultură, dar şi pe faptul că baza de operaţiuni din Franţa are o istorie mai îndelungată faţă de cea din România. 

  • Este OFICIAL! O nouă multinaţională atacă piaţa de telecom din România. Anunţul făcut de americani

    Grandstream, companie americană specializată în furnizarea de soluţii de telecom, a intrat pe piaţa din România prin intermediul companiei Macro International Distribution, jucător cu afaceri de 28 mil. lei în 2018, care devine astfel unicul distribuitor oficial pentru soluţiile de comunicaţii unificate SIP şi VoIP ale producătorului din Statele Unite.

    “Piaţa telecom este o direcţie nouă de business pentru noi, dar suntem încrezători că (…) are un potenţial imens”, declară Claudiu Jacodi, director general la Macro International Distribution.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum finanţează războaiele culturale din Europa laică miliardarii americani religioşi

     Însă şi miliardari americani, unii dintre ei prieteni ai preşedintelui american Donald Trump, plătesc organizaţiilor care militează contra avortului sau eutanasiei în Europa zeci de milioane de dolari pentru a influenţa politica şi legea.

    Grupurile americane nu au marcat încă victorii mari. Dar acţionează concertat şi până acum şi-au făcut doar încălzirea, au avertizat parlamentarii europeni care lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. O anchetă privind operaţiunile acestor grupuri şi sponsorii lor a publicat EUobserver. Autorii sunt Michael Bird, care scrie pentru site-ul de ştiri The Black Sea şi s-a specializat pe materiale pentru drepturile omului, şi Blaz Zgaga, ziarist de investigaţie sloven.

    Războiul cultural este mai cuprinzător, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale, cercetarea embrionară şi eutanasia fiind de asemenea implicate în ciocnirea valorilor. Aproximativ 21 de thinktank-uri, ONG-uri şi alte entităţi religioase cheltuie în prezent 2,1 – 3,1 milioane de euro pe an pentru lobby la Parlamentul European şi Comisia Europeană pe aceste fronturi, potrivit registrului de transparenţă al UE. Majoritatea provin din Austria, Belgia, Franţa, Polonia, Spania şi Elveţia. Dar Vaticanul este cel mai mare cheltuitor individual.

    Ambasadorul Bisericii Romano-Catolice în Belgia se întâlneşte uneori cu oficiali ai UE. Cealaltă unitate a Bisericii, Comisia Episcopiilor Uniunii Europene (Comece), creată la Bruxelles în 1980, cheltuie, de asemenea, 1,25 milioane de euro pe an pentru a încerca să influenţeze instituţiile UE. Comece crede că „fiecare persoană trebuie protejată de la concepţie şi până la moartea naturală”. Misiunea sa este „nu de a face lobby”, ci de a „pleda” pentru un punct de vedere catolic asupra afacerilor UE, a declarat purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Alessandro Di Maio.

    Comece nu a făcut presiuni în ceea ce priveşte avortul sau eutanasia la nivelul UE deoarece acestea erau chestiuni de drept naţional care nu sunt de competenţa sa, a spus el. „Întrucât avortul şi eutanasia intră în competenţa statelor membre ale UE, dialogul dintre Comece şi instituţiile europene nu le include“, a explicat Di Maio. Însă, în ultima perioadă, Comece a coorganizat un seminar juridic în capitala UE intitulat „Prevenirea avortului în Europa”. Organizaţia a spus că ajutorul UE destinat ţărilor în curs de dezvoltare nu ar trebui utilizat pentru finanţarea avorturilor şi că Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare o interdicţie a fondurilor UE pentru proiectele ştiinţifice care implică distrugerea embrionilor. Organizaţia elveţiană internaţională pentru Dreptul la Educaţie şi Libertatea Educaţiei (OIDEL), un alt mare cheltuitor pe lobby la Bruxelles (200.000-300.000 euro pe an), se autodescrie ca avocat al învăţării pure.

    Însă are legături strânse cu grupurile anti-avort europene şi americane, în ciuda numelui său liberal. Unul dintre Noi, un grup umbrelă antiavort cu 48 de membri din 19 state ale UE, cheltuie anual la Bruxelles între 100.000 şi 200.000 de euro. Misiunea sa este „apărarea vieţii de la concepţie până la moartea naturală”, spune Ana del Pino, directorul său executiv.

    „Scopul nostru este să continuăm să prezentăm o alternativă reală pentru Europa, fidelă demnităţii umane şi protecţiei vieţii umane, aşa cum ar trebui să o facă o societate avansată”, a afirmat ea. Federaţia Asociaţiilor de Familii Catolice din Europa (FAFCE) cheltuie între 50.000 şi 100.000 de euro pentru lobby la nivelul UE. „Considerăm că ocrotirea familiei ar trebui să fie o chestiune centrală a politicilor UE şi că abordarea individualistă actuală este, de fapt, în contradicţie cu aspiraţiile oamenilor şi cu realitatea vieţii lor de zi cu zi“, se arată într-un comunicat al Federaţiei. Ordo Iuris, un think tank cu sediul în Polonia, cheltuie 25.000 – 50.000 de euro. Misiunea sa este „protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală” şi „protecţia identităţii căsătoriei şi a familiei”. Jeden Z Nas, un alt ONG polonez cu cheltuieli similare, a declarat că încearcă să împiedice Europa să „impună orice lege antiviaţă şi antifamilie statelor membre”.

    Majoritatea grupurilor de lobby înregistrate în UE au refuzat să răspundă la întrebări cu privire la natura activităţilor lor. Printre cei care au tăcut sunt Alliance Vita, Asociacion Enraizados, Europa pentru Familie, European Dignity Watch, Institutul European de Bioetică, Femina Europa, Fondation Jerome Lejeune, Open Doors International, Profesionişti pentru Etică, Consiliul Creştin Transatlantic şi YouthProAktiv.

    Unele dintre ele, cum ar fi fundaţia franceză Jerome Lejeune, au bugete declarate de doar 10.000 de euro. Alţii, cum ar fi Institutul European de Bioetică din Bruxelles, se laudă cu cheltuieli de peste 100.000 de euro anul trecut. În ceea ce priveşte finanţările americane, registrul de transparenţă al UE dezvăluie doar vârful unui aisberg european. O analiză a sute de declaraţii fiscale din SUA arată că şase grupuri conservatoare din SUA au cheltuit cel puţin 19,4 milioane de dolari (17,2 milioane euro) pentru lobby în Europa între 2012 şi 2017.

    În aceeaşi perioadă, grupurile au strâns 429 milioane dolari de la donatori americani, o parte din fonduri provenind de la miliardari conservatori care au legături strânse cu Trump. Printre ele figurează: Alianţa Mondială a Tineretului (WYA), Alianţa Apărând Libertatea (ADF), Institutul Acton, Centrul American pentru Drept şi Justiţie (ACLJ), Human Life International şi Heartbeat International. WYA, cu sediul în New York, a transferat 644.000 de dolari organizaţiilor afiliate din UE între 2012 şi 2017. În aceeaşi perioadă, a obţinut 1,86 milioane dolari de la Fundaţia Chiaroscuro a lui Sean Fieler, un miliardar catolic care l-a consiliat pe Trump în campania electorală din 2016. De asemenea, organizaţia a primit 571.000 de dolari de la un alt grup conservator, Fundaţia John Templeton. Biroul WYA din Bruxelles are trei lobbyişti acreditaţi care au cheltuit 45.000 de euro anul trecut şi care au organizat o conferinţă despre „bună guvernare” la Parlamentul UE în luna iulie a acestui an. De asemenea, WYA are sucursale în Austria şi Croaţia. Aceasta susţine că are 300.000 de membri cu vechime în întreaga lume. Pentru a i se alătura, oamenii trebuie să semneze un formular online în care se spune: „Suntem convinşi că demnitatea intrinsecă deţinută de fiecare fiinţă umană de la concepţie până la moartea naturală este fundamentul dreptului tuturor la viaţă”. Aceasta nu este politica UE, însă nu a oprit Uniunea de la a acorda WYA 63.000 euro în subvenţii în cadrul programului de educaţie Erasmus în ultimii ani. La rândul său, ADF, cu sediul în Arizona, a transferat 8,4 milioane dolari afiliaţilor săi europeni în ultimii cinci ani. Organizaţia şi-a obţinut finanţarea, de circa 228 milioane dolari, parţial de la Fundaţia Richard şi Helen DeVos şi de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince. Familia DeVos are legături strânse cu Trump – Betsy DeVos este secretarul educaţiei al lui Trump. Familia Prince are, de asemenea, legături cu Trump şi un trecut controversat. Erik Prince, preşedintele fundaţiei, este fratele lui Betsy DeVos. El este, de asemenea, fondatorul fostei firme americane de securitate Blackwater, care a mitraliat şi ucis 37 de civili irakieni în 2007. ADF îşi are sediul european la Viena şi filiale la Bruxelles, Londra, Strasbourg şi Geneva. Doar unitatea sa din Bruxelles cheltuieşte între 200.000 şi 300.000 de euro pe an. În statutul său se arată că „pledează pentru dreptul la viaţă al nenăscutului în faţa celor mai puternice instituţii din lume”.

    „În ultimii 24 de ani, o mişcare proviaţă în plină ascensiune a forţat închiderea a 75% din afacerile de avort chirurgical din America (…) dar peste 500 de facilităţi de avort încă mai există. Mai sunt multe de făcut”, se mai arată în statut – un indicator al agendei sale europene. Institutul Acton cu sediul în Michigan a transferat 1,1 milioane de dolari reţelei sale europene şi a obţinut 58 milioane de dolari în donaţii americane în perioada 2012-2017. De asemenea, a obţinut fonduri de la Fundaţia Edgar şi Elsa Prince şi de la un alt miliardar conservator, Charles G. Koch. ACLJ, cu sediul la Washington, a transferat 7,5 milioane dolari în Europa, cea mai mare parte la Centrul European de Drept şi Justiţie (ECLJ) din Roma, care depune dosare cu privire la demnitatea persoanei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg şi la alte tribunale. ACJL a obţinut 111 milioane de dolari în donaţii din SUA între 2012 şi 2017. A fost creată de un evanghelist de televiziune, Pat Robertson, în 1990, în timp ce filiala sa europeană a fost co-fondată de Jay Sekulow, care a fost avocatul lui Trump. Human Life International, cu sediul în Virginia, este un grup misionar cu peste 100 de afiliaţi din întreaga lume. A strâns 17,1 milioane dolari de la donatorii americani şi a cheltuit 1,5 milioane dolari în 15 ţări europene în  cinci ani.

    International Heartbeat International îşi propune „să facă avortul nedorit astăzi şi de neconceput pentru generaţiile viitoare”. A strâns 15,2 milioane dolari în SUA şi a cheltuit 190.000 de dolari în Europa.

    Grupurile sunt legate nu doar prin valorile şi donatorii lor. Uneori, acestea acţionează în concert pe scena UE. Unele au participat la evenimente organizate de Agenda Europe, o „reţea informală” de „persoane, ONG-uri şi experţi” care organizează reuniuni anuale, potrivit propriei descrieri.

    Agenda Europa a fost o „reţea sigură şi închisă de aliaţi profamilie, proviaţă, prolibertate”, a declarat Sophia Kuby, unul dintre lobbyiştii ADF din UE şi fiica unui scriitor german de dreapta, într-o prezentare din 2014. O altă modalitate de a descrie Agenda Europa ar fi „o reţea liberă de asociaţii ale societăţii civile, reprezentanţi ai bisericii catolice, ale altor biserici, academicieni catolici şi politicieni, care iau contact, discută şi fac strategii pentru a promova o viziune religioasă asupra lumii în Europa, la nivel naţional şi în instituţiile europene „. Acest lucru îl spune Neil Datta, secretarul Forumului Pafrlamentar European pentru Populaţie şi Dezvoltare (EPFPD), o ONG cu sediul la Bruxelles care reprezintă parlamentari din întreaga Europă ce lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. Agenda Europa este împotriva avortului, a unor forme de contracepţie, a educaţiei sexuale liberale şi a favorizat familiile heterosexuale şi patriarhale, povesteşte Datta. „Pentru ei, drepturile lor ca persoane religioase au prioritate în faţa legilor naţionale laice.”

  • INTERVIU EXCLUSIV | George R. R. Martin, autorul Game of Thrones, laudă efectele scrisului SF: Nu mai eram americani, ruşi, români sau chinezi

    Scriitorul George R. R. Martin a fost invitatul de onoare al celei de-a 77-a ediţii a Convenţiei Mondiale de Science Fiction şi Fantasy, eveniment desfăşurat weekend-ul trecut la Dublin, în Irlanda. Autorul romanelor care au stat la baza celebrului serial “Game of Thrones” i-a acordat un interviu scriitorului Marian Coman, redactor-şef al Armada, imprintul de SF, Fantasy şi Thriller al Grupului Editorial Nemira – primul interviu în exclusivitate pentru publicul român prin agenţia MEDIAFAX.

    George R. R. Martin a vorbit despre cea mai nouă carte a sa, despre proiectele la care lucrează, dar şi despre felul în care va evolua literatura în următorii ani şi despre cum vede viitorul omenirii.

    M.C: Anul acesta am publicat în Armada, la Nemira, cartea “Foc & Sânge”. Istoria continentului Westeros se întinde pe milenii întregi, însă din această istorie aţi ales să ne spuneţi povestea dinastiei Targaryen? De ce?

    R. R. Martin: Asta, să ştii, e o întrebare grea. Nu am ştiut niciodată de ce. Când am început să lucrez la “Cântec de gheaţă şi foc”, am creat şi lumea. Iniţial, nu aveam nicio poveste, nu aveam nicio lume. Aveam doar un capitol. L-am recitit şi am început să spun povestea pe măsură ce creştea, doar că aveam un sentiment încare nu-mi dădea pace. Aşa că m-am oprit, am desenat prima hartă şi am pus lucruri în ea. Aveam din ce în ce mai multe capitole, din ce în ce mai multe oraşe pe hartă, apoi am venit cu o listă a regilor din dinastia Targaryen. Nu am vrut ca istoria să fie inconsistentă şi am adus referinţe despre regii de dinainte. Apoi mi-am dorit să văd cum au condus aceşti regi, ce războaie au dus, care au fost relaţiile dintre ei. Dintre fii şi taţi, dintre fraţi, dintre primii născuţi şi ceilalţi. Când am creat toate aceste lucruri, poveştile au început să vină la mine. Am scris că unul dintre vechii regi a fost Baelor cel Binecuvântat, Baelor cel Iubit şi am început să mă întreb de ce este binecuvântat, de ce este iubit. S-a pornit ceva în spatele minţii mele. Apoi, în urmă cu câţiva ani, am vorbit cu editorul meu despre “Lumea de Gheaţă şi Foc”. Trebuia să fie o istorie care să acopere perioada în care se desfăşoară acţiunea romanelor din serie. Colaboratorii mei Elio M. García Jr. şi Linda Antonsson au luat fiecare referinţă din romane, istoria fiecărui rege, a fiecărui război şi le-au organizat pentru mine, iar eu le-am extins şi le-am finisat un pic. Mai trebuia să scriu nişte note despre istoria care nu a fost inclusă în romane. Şi am început să scriu aceste note, iar următorul lucru pe care-l ştiu este că ajunsesem la vreo 300.000 de cuvinte, prea multe pentru a fi incluse în carte. Aşa că am scos tot acel material şi am publicat “Lumea de Gheaţă şi Foc”. Apoi, cu toţii ştim, pe măsură ce serialul “Urzeala Tronurilor” se apropia de final, am început să dezvoltăm alte posibile seriale pentru HBO, toate fiind anterioare poveştii ecranizate. Unele dintre ele aveau acţiunea plasată în perioada descrisă în notele mele. După cum ştiţi, serialul a ieşit din cronologia cărţilor. Or, nu vreau să se întâmple asta din nou. Îmi doresc ca textele mele, variantele mele ale poveştii să fie publicate înainte ca orice serial să spună acele poveşti. Aşa că editorul meu mi-a propus să publicăm “Foc & Sânge”. A trebuit să mai umplu nişte goluri fiindcă notele mele acopereau istoria multor regi, însă nu pe a tuturor. Am făcut asta şi am încheiat “Foc & Sânge”. Dar, chiar şi aşa, este doar jumătate de poveste. Cartea spune povestea de la Aegon Cuceritorul până la regenţa copilului rege Aegon al III-lea. Prin urmare, mai am mulţi regi de acoperit. Războaie, trădări, bătălii, crime, intrigi. E multă istorie de spus. La un moment dat, o să mă ocup de “Foc & Sânge 2”. Dar nu înainte de a încheia “Winds of Winter” şi alte proiecte pe care le am pentru viitorul apropiat. Ştiu, ar trebui să plec acasă, nu ar trebui să fiu aici. Ar trebui să scriu chiar acum!

    Citiţi continuarea interviului pe mediafax.ro.

     

  • Statele Unite acordă 90 de zile în care Huawei mai poate cumpăra produse de la furnizorii americani

    „Licenţa generală temporară” va fi prelungită pentru Huawei cu 90 de zile, au spus sursele, potrivit Reuters.

    Departamentul de Comerţ american a permis iniţial Huawei să achiziţioneze unele produse fabricate în America în scurt timp după ce compania a fost plasată pe lista neagră, într-o acţiune care viza minimalizarea dificultăţilor clienţilor săi, multe dintre aceste reţele funcţionând în părţile rurale ale Americii.

    Extindere va reînnoi un acord care era prevăzut să se finalizeze pe 19 august, permiţându-i companiei chineze să menţină reţelele de telecomunicaţii existente şi să ofere actualizări software pentru telefoanele Huawei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine nu poate să plătească un salariu mediu va ieşi din piaţă

    Această lege, care a trecut cu 231 de voturi pentru şi 199 împotrivă, va scoate din sărăcie 1,3 milioane de americani şi va creşte salariile pentru 17 milioane de angajaţi. Dar în acelaşi timp, conform studiilor prezentate, 1,3 milioane de persoane îşi vor pierde joburile.
    Peste tot în lume creşterea salariului minim este controversată şi criticată, susţinându-se că aceste creşteri sunt socialiste, comuniste şi nu au la bază creşteri de productivitate sau de business.
    Americanii sunt nevoiţi să opereze aceste creşteri salariale din cauza presiunii care vine din stradă: pe de o parte lumea vede cum marile companii americane sunt avantajate şi protejate tot timpul, beneficiază de ajutoare sociale, de reduceri de taxe şi impozite, în timp ce marea masă a americanilor se confruntă cu probleme zilnice.
    Bernie Sanders, unul dintre candidaţii democraţi care se luptă pentru a câştiga nominalizarea partidului pentru alegerile de la Casa Albă de anul viitor, a criticat extrem de dur politica ipocrită a lui Donald Trump, care îi protejează prietenii, miliardarii şi companiile mari, în detrimentul americanilor de rând.
    În timp ce băncile sunt salvate de la faliment cu banii americanilor din taxe şi impozite, dacă un american obişnuit nu îşi plăteşte ratele pentru creditul ipotecar este evacuat imediat din casă.
    Confruntate cu protestele surde ale americanilor de rând, companiile tac din gură în privinţa creşterii salariului minim federal, sperând să poată acoperi această factură prin reorganizări ale businessului, automatizări şi digitalizări ale proceselor şi, de ce nu, chiar prin renunţarea la o parte din angajaţi. În România, dublarea salariului minim de la 650 de lei net la 1.250 de lei net în ultimii şapte ani a fost acoperită de companii fără probleme.
    Chiar dacă unele companii din textile, acolo unde salariul minim este baza, şi-au redus activitatea sau chiar s-au închis, economia nu a resimţit foarte mult această creştere, ci dimpotrivă, s-au angajat mai mulţi oameni şi chiar poziţiile deschise au fost mai multe.
    Dan Pavăl, proprietarul retailerului de încălţăminte Benvenuti, spune că 2019 este un an al deschiderilor dar şi al închiderilor de magazine: costurile salariale au o pondere tot mai mare, astfel că magazine anterior profitabile devin neprofitabile.
    Andrei Luca, manager al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar Gi Group, spune că se vor mai închide fabrici în România, principalul motiv fiind deficitul de personal.
    În fabrici munca este destul de monotonă, în timp ce noile generaţii caută exact opusul: dinamism şi provocări zilnice”, a menţionat el într-o discuţie cu ZF.
    Adică noua generaţie vrea să migreze spre joburi mai bine plătite şi unde condiţiile de muncă sunt mai bune.
    Acestea sunt realităţi cu care se va confrunta România în următoarele decenii: presiune tot mai mare pe creşterea salariilor, condiţii mai bune şi joburi urbane, unde uleiul şi vaselina să fie cât mai puţin prezente.
    Cine vrea să aibă un business, mai mare sau mai mic, trebuie să-şi facă bugetul pe salariul mediu net pe economie, adică 3.101 de lei.
    Dacă poate plăti acest nivel salarial net, atunci nu va avea probleme cu forţa de muncă.
    Bineînţeles că vor fi businessuri unde tinerii nu vor să se ducă indiferent de salariul plătit şi unde companiile se vor închide atunci când pensionarii vor ieşi la pensie”.
    România are nevoie să plătească salarii mai mari pentru a ţine vie forţa de muncă, pentru a determina-o să obţină mai multe cunoştinţe ca să facă faţă digitalizării şi automatizării.
    Carmen Dumitrache, directorul de HR al Telekom, spunea într-un interviu pentru ZF, comentând restructurarea a 700 de oameni, adică peste 10% din angajaţi: Este un proces dificil, dar avem nevoie de automatizări. Cum ar fi fost să avem centrale telefonice manuale în 2019? Şi ea dă ca exemplu o operaţiune din departamentul ei de HR: Şi noi avem roboţi şi jumătate din timpul de lucru dintr-o lună al unei colege care verifica acurateţea zilelor de concediu introduse în sistem pentru 6.000 de oameni este făcută acum bine mersi de un program.
    Presiunea creşterii salariilor va fi din ce în ce mai mare, iar companiile va trebui să găsească soluţii în primul rând pentru a rămâne în piaţă şi a fi competitivi. 

  • Fabrica de SUV-uri din Bănie

    Era sfârşitul lunii iunie când Ford Motor Company se pregătea să anunţe reforma pregătită pentru divizia de pe Bătrânul Continent. Aceasta include reducerea costurilor, dar şi lansări de noi modele. Cu doar câteva luni înainte, americanii prezentau la Amsterdam planul lor pentru electrificarea întregii game, pornind cu mild-hybrid, adică un motor electric care ajută motorul termic în sarcină, la maşini şi vehicule comerciale complet electrice. La Craiova însă, americanii decid să prezinte oficial Puma, SUV-ul de clasă mică ce va fi produs în România alături de EcoSport, iar noul model este prezentat direct de către Ian Pearson, preşedintele Ford România, cel implicat direct în conducerea uzinei de la Craiova.

    Uzina Ford din România este printre puţinele la nivel european care nu vor fi afectate de restructurările pe care urmează să le implementeze constructorul american, ci are în plan majorarea numărului de salariaţi. „La Craiova vom merge la capacitate maximă cu producţia de maşini odată cu intrarea în producţie a noului Puma, iar acolo avem şi producţia motorului EcoBoost de

    1,0 litri. Momentan nu avem în plan să lansăm noi motoare sau modele în producţie în România“, a declarat Stuart Rowley, preşedintele Ford Europa.
    În plus, Ford a recrutat deja la Craiova aproape 500 de oameni în acest an, iar până la final de 2019 va angaja 1.700 de noi salariaţi, ajungând la peste 6.000. Recrutările din România vin într-o perioadă în care americanii restructurează masiv divizia din Europa, însă uzina de la Craiova este ferită de astfel de decizii în prezent.

    Ford Europa are în plan să restructureze 12.000 de salariaţi la nivel de continent, adică 20% din forţa de muncă totală, şi să închidă şase din cele 24 de fabrici ale sale din 2020. Mai mult, Ford vine cu un model nou de business şi noi modele de autoturisme, pentru ca în 2019 să ajungă la o marjă EBIT de 6% (profitul înainte de plata dobânzilor şi a taxelor).

    În acest context, compania a oprit sau va opri producţia modelelor C-Max şi Grand C-Max, dar şi vânzarea Ka în Europa. De asemenea, Ford va închide uzina de motoare Bridgend din Marea Britanie, uzina Ford Aquitaine de cutii de viteze din Franţa, cele trei uzine din Rusia şi uzina Kechnec de transmisii din Slovacia, care va fi vândută către Magna. Totodată, Ford va reduce numărul de schimburi din Saarlouis, Germania, unde pe lângă Focus era produs şi C-Max, care va fi eliminat, dar şi la Valencia, Spania, unde în prezent produce şase modele – Mondeo, S-Max, Galaxy, Kuga, Transit Connect şi Tourneo Connect.

    De partea cealaltă, modelele Ford produse local fac parte din segmentul cu cea mai puternică creştere. Mai mult, dacă vechiul EcoSport importat din India avea vânzări modeste, noua generaţie lansată în producţie la Craiova în octombrie 2017 a urcat spre top cinci cele mai vândute din segmentul său, punctând o creştere puternică. În plus, noul Puma vine să concureze cu Renault Captur, cel mai bine vândut model din segment, adică să urce spre 200.000 de unităţi anual la nivel european.

    „Puma este un model foarte important pentru Ford şi va contribui la îmbunătăţirea performanţelor financiare ale Ford Europa“, a subliniat preşedintele Ford.
    Miza lansării lui Puma este una uriaşă pentru România, pregătirile pentru demararea producţiei noului Puma la Craiova au intrat în linie dreaptă, constructorul recrutând mai bine de o treime din necesarul noilor angajaţi şi aproape finalizând investiţia de 200 mil. euro în uzină.

    Primele modele Ford Puma au fost deja asamblate la Craiova, iar linia de asamblare a noului SUV alături de EcoSport este deja testată, aşteptând lansarea oficială a producţiei.

    Ford şi-a propus să atace direct cel mai bine vândut SUV mic de pe piaţa europeană, Renault Captur, şi a adus în uzina din România cel mai avansat automobil de clasă mică, venind cu echipamente care nu s-au mai regăsit niciodată pe un automobil produs local.

    Astfel, Puma va concura pe segmentul clasei SUV-urilor mici care vinde peste 200.000 de maşini anual. Cu o astfel de producţie, într-un an americanii ar putea asambla la Craiova cel puţin 300.000 de maşini Puma şi EcoSport, cu o valoare de piaţă de cel puţin 5,4 miliarde de euro.

    „Ford Puma a fost testat inclusiv pe drumurile din România, pe unde a parcurs 4.000 km şi nu am întâmpinat niciun fel de probleme“, a spus Ian Pearson, preşedintele Ford România.

    Cu câteva luni înainte de lansarea producţiei, aşteptată spre sfârşitul toamnei, cel mai probabil în a doua parte a lunii octombrie, cum a fost şi cazul lui EcoSport în 2017, Ford a prezentat oficial primele două prototipuri de Puma şi a comunicat primele informaţii oficiale. Astfel, americanii promit că noul SUV Puma va fi cea mai „verde“ şi hi-tech maşină produsă vreodată în România. Puma este primul automobil hibrid produs vreodată în România, primul proiectat pentru a primi cinci stele la Euro NCAP şi, atunci când va fi lansată, va readuce în curtea Ford titlul de cea mai puternică şi rapidă maşină produsă local.

    nterior, EcoSport – cu 140 CP – deţinea titlul, după care Dacia a lansat Duster 1,33 l de 150 CP, iar acum Ford revine cu Puma de 155 CP.

    Mai mult, Ford Puma a fost proiectat pentru a atrage clienţi şi dinspre segmentul premium, motiv pentru care este primul automobil de clasă mică ce dispune de închiderea automată a portbagajului alături de sisteme precum condusul semiautonom.

    „Maşina este proiectată pentru a atrage clienţi dinspre brandurile premium, iar marca-cheie este MINI“, a declarat Sigurd Limbach, directorul Ford Europa pentru maşini de clasă mică, citat de Automotive News Europe. El a subliniat că lansarea Puma în 2019 este similară cu a monovolumului S-Max în 2006, care era un automobil sportiv de familie, practic şi încăpător, potrivit acelor vremuri. De partea cealaltă, în prezent trendul este unul de downsizing. Spre exemplu, sloganul pentru Puma este „Living big in a small place“ – Trăind pe picior mare într-un loc mic, lansat într-o vreme în care în SUA la modă sunt casele tot mai mici, de circa 20 mp, denumite „tiny houses“.

    În gama Ford, Puma se va încadra între EcoSport, de asemenea produs la Craiova, şi Kuga. Astfel, gama de crossovere şi SUV-uri de clasă mică este alcătuită acum de Fiesta Active, EcoSport şi Puma, iar gama de SUV-uri se continuă cu Focus Active, Kuga, Edge şi Explorer. SUV-urile reprezintă acum mai mult de 20% din vehiculele comercializate de Ford în Europa. Vânzările de SUV-uri Ford au crescut în 2018 la nivel european cu peste 19 procente.

    Sistemul de propulsie mild-hybrid integrează asistenţa electrică a cuplului cu un motor pe benzină EcoBoost de 1,0 litri, cu trei cilindri şi frecare redusă, oferind un vârf de putere de până la 155 CP. Tehnologiile avansate de asistenţă a şoferului care oferă o experienţă de conducere mai simplă şi mai puţin stresantă includ: tempomatul adaptiv cu oprire-pornire (Adaptive Cruise Control with Start & Stop), sistemul de recunoaştere a indicatoarelor rutiere (Speed Sign Recognition) şi sistemul de centrare pe mijlocul benzii (Lane Centring), care să-i ajute pe şoferi să ruleze fără efort pe autostradă sau în zonele cu trafic intens.

    Noul sistem de avertizare asupra pericolelor locale (Local Hazard Information) poate informa şoferul cu privire la situaţiile periculoase de pe şosea înainte ca acestea să devină vizibile şoferului.

    Puma este, de asemenea, primul vehicul din segmentul său care oferă sistemul de deschidere a hayonului fără utilizarea mâinilor şi scaun cu masaj lombar.
    Noul model va intra în vânzare la finalul acestui an şi va fi produs la uzina Ford din Craiova, în urma unei investiţii începute în anul 2008 şi care astăzi totalizează aproape 1,5 miliarde de euro. Lansările noilor modele vin în contextul unei pieţe europene în scădere şi tot mai competitive, pe măsură ce constructorii lansează noi modele pe piaţă.

    Spre exemplu, dacă la începutul anului Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) şi-a revizuit estimările cu privire la piaţa auto europeană în 2019, mizând pe o creştere de 1%, datele actuale indică o scădere de 1%.

    În ceea ce priveşte ofensiva Ford, americanii vor miza în Europa pe împărţirea businessului în trei, pentru vehicule comerciale, autoturisme şi importuri, alături de lansarea de trei noi nume pe piaţa europeană în următorii cinci ani, printre care primul în 2020 va fi un SUV electric inspirat din legendarul Mustang.

    Într-un an americanii ar putea asambla la Craiova cel puţin 300.000 de maşini Puma şi EcoSport, cu o valoare de piaţă de cel puţin 5,4 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF, luând în calcul un preţ mediu de piaţă de 18.000 de euro pentru Puma şi EcoSport.

  • Din cauza lui Trump, americanii riscă să rămână fără Biblii

    Editurile cu profil religios spun că tarifele recente impuse de Trump Chinei ar putea genera o lipsă de Biblii în Statele Unite.
     
    Motivul e că milioane de Biblii – peste 150 de milioane de exemplare – sunt tipărite anual în China. Mai mult, preţul per exemplar ar putea creşte, ridicând probleme organizaţiilor creştine care oferă cartea gratuit.
     
    Un reprezentant al HarperCollins, editură ce controlează 38% din piaţa de Biblii din Statele Unite, tipăreşte în jur de 75% din exemplare în China.
     
    Deşi valoarea pieţei este greu de estimat, analiştii spun că în jur de 20 de milioane de Biblii sunt comercializate anual în Statele Unite. În 2018, a doua cea mai vândută carte din Statele Unite a fost “Becoming”, biografia fostei prime doamne Michelle Obama.
     
    Donal Trump şi Xi Jinping au avut recent o întrevedere la summitul G20 din Japonia, iar analiştii speră că negocierile prinvind tarifele vamale vor putea fi reluate în cel mai scurt timp.
  • Franţa versus SUA reprezintă noua etapă a conflictului comercial care se extinde la nivel global, după ce francezii au decis să taxeze marile corporaţii de tehnologie precum Amazon şi Facebook

    Senatul francez a aprobat astăzi o legislaţie prin care Franţa va taxa veniturile marilor corporaţii de tehnologie precum Google, Amazon şi Facebook, sfidând avertismentul lansat de administraţia lui Donald Trump, care susţine că francezii „iau la ţintă companiile americane pe nedrept”, potrivit CNBC.

    Miercuri, Trump a cerut o investigaţie asupra aşa-numite „taxe digitale” pe companiile de tehnologie. Taxa de 3% ar urma să se aplice pe veniturile realizate în Franţa de circa 30 de companii mari, majoritatea americane.

    „Franţa este suverană, şi Franţa îşi decide propriile reguli fiscale. Şi aşa va face în continuare”, spune Bruno Le Maire, ministrul de Finanţe din Franţa.

    El a adăugat că SUA şi Franţa pot ajunge la acorduri, în loc de ameninţări, pentru a ajunge la un sistem de „taxare corectă” pentru giganţii internetului.

    Într-o declaraţie lansată miercuri, Robert Lighthizer a vorbit în dreptul Biroului de Comerţ din SUA şi a spus că americanii vor investiga dacă taxa francezilor „dă dovadă de discriminare sau dacă este nerezonabilă şi împovărează sau restricţionează comerţul SUA”.

    Rezultatul investigaţiei ar putea duce la noi tarife aplicate de americani asupra importurilor pe bunurile franceze, agravând tensiunile comerciale globale.

    Lighthizer a adăugat că SUA va continua să sprijine eforturile OCDE-ului de a ajunge la un acord multilateral cu privire la taxarea economiei digitale. Totuşi, OCDE-ul a anunţat că nu va ajunge la o concluzie până în 2020.

    Francezii au vrut să meargă înaintea curentului şi au proiectat propria variantă de taxă digitală. Taxa ar urma să se aplice companiilor care generează la nivel global venituri din servicii digitale de cel puţin 750 milioane euro, din care cel puţin 25 milioane euro sunt realizate pe operaţiunile din Franţa. Le Maire a anunţat că taxa poate ajunge până la un nivel maxim de 500 milioane euro pe an.