Tag: adaptare

  • Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat in România. Un kilogram costă între 11.000 şi 25.000 de dolari

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
     

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate. E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Ce efecte au turele de noapte asupra angajaţilor. „Mai puţin de 3% s-au adaptat la noul program”

    În studiul publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au arătat ce impact are o simulare de patru zile de muncă în schimbul de noapte asupra expresiei a 20.000 de gene, scrie Medical Xpress.

    „Acum înţelegem mai bine schimbările la nivel molecular care au loc în corpul uman atunci când odihna şi mâncatul sunt sincronizate cu ceasul biologic. Spre exemplu, am găsit că expresia genelor asociate cu sistemul imunitar şi cu procesele metabolice nu s-au adaptat la noi comportamente”, a precizat Diane B. Boivin, director la Centre for Study and Treatment of Circadian Rhythms şi profesor la McGill University.

    Se cunoaşte că expresia multora dintre aceste gene variază pe parcursul zilei şi a nopţii. Ritmurile sunt importante pentru reglarea multor procese fiziologice şi de comportament. „Aproape 25% dintre gene şi-au pierdut ritmul biologic după ce voluntarii au fost expuşi unei simulări de muncă în tura de noapte. 73% nu s-au adaptat schimbului de noapte şi au rămas sincronizate cu ritmul normal. Mai puţin de 3% s-au adaptat la noul program”, a precizat Nicolas Cermakian, unul dintre cercetători.

    Totuşi, studiul a fost mic, folosind doar opt voluntari, persoane adulte şi sănătoase, drept urmare este nevoie de studii de o amploare mai mare pentru a confirma rezultatele la care a ajuns echipa de cercetători canadieni.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat in România. Un kilogram costă între 11.000 şi 25.000 de dolari

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
     

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate. E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Ready Player One – Cronică de film – VIDEO

    Filmul este un omagiu adus lungmetrajelor SF din anii 1980 şi prezintă povestea unui adolescent pasionat de jocuri pe calculator care se trezeşte captiv într-o lume virtulă ce provoacă dependenţă. Cu Tye Sheridan în rolul principal, cel al lui Wade Watts, filmul îi mai are în distribuţie pe Olivia Cooke, Ben Mendelsohn, TJ Miller şi Simon Pegg.

    Deşi Oasis este prezentat ca un loc în care limitele realităţii sunt date doar de limitele propriei imaginaţii, lucrurile nu stau chiar aşa. Ca în orice alt joc, cei care populează Oasis trebuie să câştige bani pentru a duce o viaţă bună şi pentru a-şi îndeplini visele virtuale.

    Pentru a câştiga ”marele premiu“, respectiv controlul asupra întregii lumi, jucătorii trebuie să îndeplinească mai multe sarcini trasate de inventatorul platformei, James Halliday. El ascunde o comoară undeva în Oasis, iar după ce moare, cel care va reuşi să rezolve puzzle-ul e cel care merită controlul absolut.

    Dincolo de faptul că e unul dintre cei mai buni regizori din istoria Hollywoodului, Spielberg e şi un adept al formulei ”unul pentru mine, unul pentru public“. Mai exact, el ştie când e cazul să realizeze un film de Oscar şi când un film pentru box-office: Ready Player One vine după Bridge of Spies, un film excepţional, aşa cum Schindler’s List a venit după Jurassic Park. E o reţetă care pare să împace pe toată lumea, mai ales în condiţiile în care filmele ”de buget“ ale lui Spielberg aduc încasări uriaşe.

    Săptămâna trecută, de altfel, el a devenit primul regizor ale cărui filme au depăşit pragul de încasări de 10 miliarde de dolari la nivel mondial. Dacă adăugăm şi filmele la care el a servit ca producător, cifra trece de 17 miliarde de dolari. |n cei 40 de ani de carieră, Steven Spielberg a regizat aproximativ 30 de filme pentru marele ecran, iar cele mai multe dintre ele au marcat istoria cinematografiei mondiale: Jaws (1975), Close Encounters of the Third Kind (1977), Raiders of the Lost Ark (1981), E.T. (1982) sau Saving Private Ryan (1998).

    Spielberg injectează un sentiment de nostalgie în numeroase scene, aducând în prim-plan elemente din cultura cinematografică a anilor ’80; o face însă cu măsură, păstrând ritmul alert care este, s-o recunoaştem, esenţial într-un film bazat pe efecte speciale, generate pe calculator.

    Ready Player One e un film decent şi care îşi va face treaba la box-office; nu e însă o producţie de care să îmi aduc aminte peste ani. Nu aduce nimic nou, dar îşi va distra spectatorii prin scenele spectaculoase, împânzite de efecte speciale. Cea mai bună parte, pentru mine, e că Spielberg se poate acum concentra asupra unui film care să fie apreciat la festivaluri şi nu în sălile de cinema.

    NOTA: 7/10

     

  • Zuckerberg, din nou subiect de SARCASM. Recentele dezvăluiri scot la lumină un ADEVĂR incomod

    Atunci când Mark Zuckerberg a cumpărat în anul 2013 patru case situate în jurul vilei sale din Palo Alto (California), jurnalişti şi alţi comentatori erau sarcastici despre valoarea mare la care fondatorul şi directorul general Facebook părea să îşi estimeze viaţa privată – suma de aproximativ 30 de milioane de dolari. Postul NBC News glumea că Mark Zuckerberg îşi “actualiza setările privind date private” pentru a se proteja de persoane care ar putea da “aprecieri” (“like-uri”) ideii de a locui în apropierea curţii miliardarului. “Dreptul la viaţă privată ar putea fi ultimul lucru la care ne-am aştepta din partea Facebook, dar acest lucru nu îl opreşte pe Mark Zuckerberg să introducă toate limitele pentru a-şi proteja sfera privată în viaţa reală”, comenta revista finaciară Fast Company.

    Dorinţa lui Zuckerberg de protejare a datelor private ar putea fi din nou subiect de sarcasm după recentele dezvăluiri potrivit cărora firma de consultanţă Cambridge Analytica probabil a obţinut suficiente date Facebook pentru a construi profilurile psihologice a 87 de milioane de persoane, în principal alegători americani.

    “Dar acest caz evidenţiază o diferenţă importantă privind modul în care sfera privată este definită în Statele Unite şi în Europa. Sloganul ar putea fi «casa unui englez este castelului lui», dar, de fapt, americanii sunt cei care cred că viaţa privată este libertatea de a face orice vrei în casa ta. Într-un studiu publicat în anul 2004 în Jurnalul Facultăţii de Drept a Universităţii Yale, James Q Whitman prezintă diferenţele dintre cele două concepte culturale occidentale de viaţă privată. Americanii consideră că este vorba de o problemă de libertate, o protejare de intruziuni ale statului asociată strâns drepturilor la viaţa privată şi libertate de exprimare în sfera privată. Casa este «citadela suveranităţii individuale», scrie James Whitman. Europenii percep sfera privată ca referindu-se la demnitate, sursa fiind percepţiile istorice franceze şi germane asupra onoarei, cu preocupări frecvente în sensul protejării de intruziunile presei. Germanii numesc acest concept «autodeterminare informaţională», o referire la dreptul de a decide ce poate dezvălui un om despre sine însuşi”, comentează editorialista Hannah Kuchler într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul “Ideea noastră despre sfaera privată trebuie să se adapteze realităţii în era Facebook / Este Facebook precum o casă, în care împărtăşeşti plăcerile şi durerile cu prietenii şi familia? Sau este piaţa unui orăşel?”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 100 cele mai puternice femei din business: Dana Bulat, director general, United Media Services

    Ea povesteşte că, antreprenor fiind, businessul îi ocupă cea mai mare parte din timp. „În afara jobului însă, orice activitate petrecută împreună cu fiica mea reprezintă o prioritate, fie că este vorba de vacanţe la schi, de mersul la cinema în weekend sau vacanţe în oraşele preferate.”

    Dana Bulat consideră că implicarea socială nu poate să mai fie doar un exerciţiu intelectual, companiile trebuie să devină responsabile pentru valorile lor. „Vorbim de mulţi ani de responsabiltatea socială, însă ea a fost înţeleasă mai degrabă la nivel punctual drept caritate sau sponsorizare. Mai devreme sau mai târziu, pentru a face diferenţa, companiile trebuie să se implice în mod activ şi să translateze în mod tangibil şi consistent filosofia companiei în politica de CSR.”

    Absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a unui Executive Programme la London Business School, Bulat şi-a început cariera la Uniunea Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare, iar apoi a activat în cadrul companiei de media McCann, ajungând în ultimii ani să conducă divizia de planning a agenţiei.

    Bulat a fondat agenţia United Media Services pe piaţa din România, iar din 2016 este membru în boardul UAPR.

  • (P) Marketing şi traducere, uniunea perfectă pentru a vă internaţionaliza ecommerce-ul

    Dacă aveţi un ecommerce care încearcă sa îşi creeze o nişă şi să îşi promoveze produsele sau serviciile, nu ar trebui să subevaluaţi importanţa traducerii de marketing! Este vital să apelaţi la o traducere şi o adaptare corectă a întregului material de marketing şi să mizaţi pe un birou de traduceri profesional.

    Această percepţie poate părea evidentă, însă multe companii apelează la un serviciu profesional de traducere de marketing după ce au avut o experienţă neplăcută. Dar, care a fost motivul nemulţumirii acestora? Acela că traducerea de marketing nu a fost localizată -adaptată- la cultura ţintă, eşuând într-un mod lamentabil.

    Doriţi cu adevărat să vă faceţi îndrăgit în afara graniţelor dvs.? Dacă da, atunci nu ezitaţi, eliminaţi traducerile literale şi pariaţi pe obţinerea succesului într-o limba pe înţelesul tuturor!

    Ce este atât de special în textele de marketing?

    Este evident că orice tip de traducere prezintă o provocare, însă când vine vorba de  marketing şi de publicitate, dezvoltarea este mult mai complexă, fiind una dintre cele mai delicate traduceri cu care se poate confrunta un ecommerce.

    Traducerile de marketing implică multe variante, cu obiective atât de disparate cum ar fi promovarea unui brand, vânzarea unui serviciu sau crearea engagementului publicului. Dacă se urmăreşte internaţionalizarea ecommerce-ului, printre tacticile de marketing întrebuinţate se numără traducerea textelor din reţelele de socializare, tot ceea ce implică poziţionarea SEO (etichete, URL-uri, cuvinte cheie, etc.), campaniile de marketing, cataloagele, publicaţiile sau, inclusiv, propriile descrieri de produse şi/sau servicii.

    Dacă ţinem seama de toate aceste diversificări, marketingul este una dintre cele mai inovatoare şi creative discipline ale unei afaceri, deoarece crearea sa se bazează pe convingere şi descriere. Una dintre marile complicaţii ale acestui tip de texte, este că oferă un anumit produs sau serviciu în cadrul unei pieţe competitive şi se adresează unei pieţe potenţiale, şi de aceea reuşesc să se adapteze culturii publicului receptor.

    În acest context, traducerile de marketing trebuie să se adapteze şi ele la cultura ţintă, eliminând de multe ori traducerile literale. Este necesar să se cunoască foarte bine produsul (sau serviciul) şi piaţa, dar mai presus de orice, este vital să se aibă discernământ pentru a şti când o frază trebuie adaptată. Aceasta va fi cheia între o campania de succes şi alta eşuată.

    Erori comune în traducerea de marketing digital

    În cadrul unui ecommerce, se acordă atenţie multor aspecte atunci când vine vorba de marketing digital, cheltuindu-se de multe ori sume uriaşe de bani în campanii, însă nu se acordă multă atenţie traducerii acestor conţinuturi. Când acest lucru se întâmplă, apar erori care pot pune în pericol reputaţia unui ecommerce, în cel mai fericit caz, printr-o scădere a vânzărilor:

    • Atenţie la reţelele de socializare. O simplă eroare pe aceste canale poate schimba sensul campaniei respective şi, uneori, poate deveni virală afectând imaginea firmei.
    • Traducerea nu este localizată. În aceste cazuri, nu s-au luat în consideraţie toate posibilele accepţiuni ale unui cuvânt în limba ţintă, creând neînţelegeri deloc plăcute.
    • Nu se ia în considerare SEO. Greşelile în redactare, în etichete sau în linkuri vă pot afecta.  
    • Nu se acordă atenţie mesajelor de email marketing. Dacă nu acordaţi atenţie la textele mesajelor dvs. de poştă electronică, acestea pot ajunge în folderul spam, aşa că, aveţi grijă!

    Mizaţi pe o agenţie de traduceri pentru textele dvs. de marketing.

    Aşa cum probabil v-aţi putut da seama, o traducere incorectă a conţinuturilor de marketing ale ecommerce-ului dvs. poate duce la pierderea întregii munci depuse.

    Mizând pe o traducere de marketing profesională, realizată de un birou de traduceri cum este BigTranslation, formată din traducători nativi, vă va ajuta să vă faceţi remarcat faţă de ceilalţi. Asiguraţi-vă să garantaţi performanţa optimă a conţinuturilor şi campaniilor dvs. având încredere în cei care cunosc la perfecţie cultura căreia doriţi să vă adresaţi.

  • 100 cele mai puternice femei din business: Camelia Ene, country chairman şi CEO al MOL România

    „Suntem actori direcţi pe scena culturii organizaţionale, simboluri ale acesteia în faţa angajaţilor, dar şi în relaţiile externe de business”, descrie Camelia Ene perspectiva sa asupra rolului imaginii unui lider din lumea de business.

    Ea observă că managementul în zilele noastre include o componentă puternică de comunicare, de interrelaţionare şi de promovare activă a businessului şi a oamenilor din companie. „Angajaţii, clienţii noştrii, partenerii de business au aşteptări şi, fie că suntem prezenţi sau nu, îşi vor forma o imagine. Prin urmare, ţine de fiecare dintre noi să punem pe masă primii o carte de vizită completă”, consideră Ene.

    În ceea ce priveşte strategia de construire a imaginii, aceasta este formată, potrivit Cameliei Ene, dintr-o combinaţie strânsă între câteva elemente principale: „Credibilitatea, care se câştigă în timp, prin rezultate şi prin perseverenţa deciziilor corecte; competenţa, care se naşte din cunoaşterea profundă a domeniului de activitate; autoritatea, puternic legată de credibilitate şi un aspect fin ce nu poate fi impus prin forţă, ci prin respect; nu în ultimul rând, etica, moralitatea şi corectitudinea asociate cu acţiunile, comportamentul şi deciziile de management”. La toate acestea se adaugă, spune CEO-ul MOL, sistemul de valori personal şi elementele personalităţii, trăsăturile de caracter, care pot aduce plusvaloare.

    Anul trecut, vânzările de motorină (retail) au crescut cu 10% în 2017 comparativ cu 2016, în timp ce vânzările de benzină au fost stabile, potrivit Cameliei Ene. În 2016, cifra de afaceri a MOL România a crescut cu 7% faţă de 2015, până la 4,7 miliarde de lei. La peste 20 de ani de la deschiderea primei benzinării, MOL România are în prezent o reţea de 213 de staţii, două depozite de carburanţi, un terminal de GPL şi o reţea extinsă de puncte de alimentare GPL.

  • Într-o ţară europeană coruptă condusă de populişti dubioşi, jurnaliştii mor executaţi

    Cu 14 ani în urmă, în oraşul Michalovce sosea un italian pe nume Carmine Cinnante. Într-o dimineaţă s-a urcat la volanul Fiatului său şi a ieşit din Novo-sad, un sat aflat la aproximativ 40 de kilometri de Michalovce, unde locuia cu concubina sa Lýdia. Destinaţia era Italia. Era însoţit de un slovac pe nume Ján, căruia îi promisese că îi va găsi de lucru acolo. În Michalovce, fiecare a patra persoană activă era şomeră.

    Când s-au apropiat de şoseaua principală dintre satele Porostov şi Ostrov, venind pe un drum de ţară, cei doi au observat o patrulă de poliţie. Fiatul lor Punto, alb şi cu număr de înmatriculare de Italia, a început să dea imediat cu spatele.

    Echipajului de poliţie i s-a părut ceva suspect. Au oprit maşina şi au verificat-o. Pe bancheta din spate au găsit o servietă din lemn negru cu un pistol automat, 50 de gloanţe şi un încărcător. Era un pistol-mitralieră funcţional cehoslovac, modelul 26, cu ghidaj din laser şi cu numărul de producţie distrus.

    Potrivit experţilor, servieta a fost făcută special pentru depozitarea mitralierei. Cinnante a fost acuzat de posesie ilegală de armă, iar judecătorul instanţei districtuale din Michalovce l-a condamnat pe acesta la doi ani de închisoare cu dreptul la eliberare condiţionată. Procurorul l-a descris pe italian ca un ”antreprenor cu afaceri în Slovacia în domeniul agriculturii“. Câteva luni mai târziu, poliţia italiană a venit să-l aresteze pe Cinnante. Motivul a fost contrabanda cu arme în Italia pentru liderul mafiot Guirin Iona.

    Iona era şeful clanului Belvedere Spinello, unul dintre cele mai puternice grupări mafiote din punct de vedere economic din Italia − ‘Ndrangheta.

    După cum arată documentele anchetei, Carmine Cinnante este unul dintre membri. Un om pe care autorităţile slovace îl ştiau doar ca antreprenor în agricultură.

    Cinnante nu este singurul italian cu legături cu mafia care şi-a făcut a doua casă din Slovacia. Mafioţii italieni au început să facă afaceri, să primească subvenţii, să atragă fonduri de la UE şi, mai ales, să-şi creeze relaţii cu oameni influenţi în politică. Au ajuns până la guvernul Republicii Slovace.

    La o fermă cooperativă dintre satele Dvorianka şi Parchovany din comuna Trebišov, afacerile mafiotului Carmine Cinnante iau contact cu Antonino Vadala. Şi acesta avea probleme cu poliţia acasă, în Italia.

    Luni, 3 februarie 2003, o instanţă din Reggio Calabria, din sudul Italiei, a luat o hotărâre în privinţa a nouă inculpaţi dintr-un caz care implică un alt clan mafiot  Libri. Clanul Libri este unul dintre cele mai puternice din ‘Ndrangheta.

    Printre acuzaţi s-a numărat Antonino Vadala, venit din satul Bova Marina din sudul Calabriei.

    Potrivit anchetatorilor italieni, Vadala, la cererea clanului, l-a ajutat să se ascundă şi să scape de poliţie pe mafiotul Domenic Ventura  condamnat pentru uciderea brutală a unui membru al unei bande concurente.

    Poliţiştii italieni au interceptat conversaţii telefonice între Antonino Vadala şi Francesco Zindato, şeful clanului, în care cei doi discutau despre detaliile acţiunii. În 2003, Vadala a fost eliberat din lipsă de probe.

    Într-un alt caz, instanţa de judecată descrie situaţia în care Antonino Vadala şi alţi doi bărbaţi s-au dus la Roma pentru a ”pedepsi“ fizic o persoană neidentificată care ”a produs pagube clanului“.

    ”El a încredinţat sarcina oamenilor în care (şeful clanului, Francesco Zindato) a avut cea mai mare încredere, printre aceştia fiind şi Antonino Vadala“, a explicat judecătorul.

    Când i s-au adus acuzaţii în Italia, Vadala nu s-a dus în instanţă pentru a primi verdictul. A găsit adăpost şi o casă nouă în estul Slovaciei. Vadala a început acolo o afacere în agricultură, apoi în domeniul imobiliar şi al energiei. A devenit una dintre cele mai distinse figuri ale comunităţii italiene din Slovacia.

    În 2009 au apărut informaţii că omul de afaceri italian, Antonino Vadala intenţionează să construiască două fabrici în parcul industrial Lučenec, o investiţie de aproape 70 de milioane de euro. Deşi proiectul a fost anulat, Vadala a devenit un ”antreprenor din domeniul energiei“. Astfel l-a descris fostul ministru al economiei Pavol Rusko, acum acuzat că a comandat un asasinat. Rusko a ajuns la Vadala prin intermediul unui consilier de stat, Mária Trošková, care acum lucrează îndeaproape cu premierul Robert Fico. ”Ea lucra pentru noi de aproximativ trei luni. A trecut mult timp de atunci, patru ani. A întâlnit un antreprenor cu origini italiene care, printre altele, era implicat în afaceri cu centrale solare şi s-a dus să lucreze cu el“, povesteşte Rusko.

    Faptul că Trošková şi-a continuat cariera alături de Fico la guvern nu la surprins foarte mult: ”Mă gândeam că nu se va întâmpla atât de rapid, dar nu m-a surprins, pentru că a înţeles foarte repede cum să se descurce în viaţă“.

    În august 2011, Vadala şi Mária Trošková au înfiinţat Gia Management. Trošková a părăsit compania după un an pentru a deveni mai târziu asistenta deputatului Viliam Jasaň. Politicianul nu a vrut să spună presei cum a descoperit-o pe această femeie, cunoscută ca un model topless şi concurentă în finala Miss Univers 2007. A menţionat doar că un prieten i-a recomandat-o. ”Un asistent m-a părăsit şi un prieten mi-a recomandat-o pe această femeie“, a spus Jasaň. A refuzat să confirme dacă prietenul în cauză era Antonino Vadala.

    Cu toate acestea, după mai puţin de un an, în martie 2015, Mària Trošková a părăsit şi biroul lui Jasaň şi a început să lucreze pentru nimeni altul decât premierul Fico. Un an mai târziu, Jasaň i s-a alăturat. Primul-ministru l-a numit director de cabinet şi secretar al Consiliului de Securitate al Statului. În calitate de secretar al Consiliului, el îi raportează direct lui Fico.

    Jasaň participă la reuniunile Consiliului de Securitate, întocmeşte rapoarte pentru Fico şi este responsabil de documentarea activităţilor consiliului. Astfel, el are acces la toate documentele şi informaţiile consiliului, al cărui obiectiv este de a asigura funcţionalitatea sistemului de securitate al ţării şi, în timpul războiului, de a îşi asuma puterea de a guverna.

    Cu toate acestea, s-a dovedit că Jasaň are legături cu un bărbat care a lucrat direct cu mafia italiană. Relaţia dintre Jasaň şi Vadala poate fi dovedită în special în activităţile de afaceri. Politicianul din partidului de guvernământ Smer a deţinut o companie de securitate privată, Prodest.

    Vadala şi oamenii săi au preluat recent compania. În afară de aceasta, fiul lui Jasaň, Slavomír, mai are un joint-venture cu italienii, numit AVJ Real. În plus, atunci când una dintre companiile lui Vadala a dat recent faliment, s-a dezvăluit că Vadala avea creanţe la o companie de securitate privată cu care Jasaň şi fiul său Slavomir au avut legături.

    Aceasta înseamnă că doi oameni apropiaţi de persoana care a venit în Slovacia ca acuzată de a avea legături cu mafia în Italia au acces zilnic la premierul Slovaciei, Robert Fico, care i-a ales personal. Nu doar aceste persoane sunt tentaculele politice ale lui Vadala. Un vechi contabil al acestuia, Švingál, a candidat pentru parlamentul regional.

    Vadala însuşi susţine în mod deschis Smer, în principal pe reţelele de socializare. El îl laudă pe Fico în faţa prietenilor săi italieni, îl apără pe ministrul Kaliňák de întrebările opoziţiei şi îl sprijină vehement pe Richard Raši de la Smer în campania sa pentru preşedinţia regiunii autonome  Košice. A descris Smer ca fiind ”partidul nostru“. Formarea actualei coaliţii de guvernare a fost motiv de sărbătoare pentru Vadala.

    El şi prietenii săi italieni au avut probleme şi cu legea slovacă. Cu toate acestea, în ciuda mai multor acţiuni penale, ei încă evită cu succes justiţia.

    Iată câteva exemple de cazuri de şantaj şi fraudă. Aktuality.sk împreună cu partenerii lor au reconstruit cazurile din dosarele de la poliţie şi instanţe.

    Cazul numărul 1 s-a întâmplat în estul Slovaciei în 2013. Într-o dimineaţă de toamnă, angajaţii unei companii din oraşul Trebišov au găsit un pachet ciudat la poarta de intrare. Este vorba de o plasă agăţată de gard care conţinea chibrituri, zece gloanţe funcţionale şi un buchet de flori pentru înmormântare. Buchetul era înfăşurat într-o bucată de hârtie cu cuvântul ”Jerad“ scrisă pe ea. Era de fapt numele şefului Gerhard scris greşit. Numele de batjocură Jerad a fost folosit adesea de un italian care a pretins de la companie aproape 40 de hectare de teren arabil. Gerhard a ignorat la început avertizarea. A raportat-o poliţiei atunci când un angajat, un şofer de tractor, a fost şi el ameninţat.

    După doi ani de investigaţie, o rudă a lui Antonino, Sebastiano Vadala, a fost pus în cele din urmă sub urmărire penală de către tribunalul districtual din Trebišov pentru infracţiunea de şantaj. Potrivit procurorului Peter Prokopovič, Vadala l-a ameninţat pe managerul companiei că îl împuşcă şi a imitat cu mâinile tăierea gâtului bărbatului. Tot el l-a ameninţat pe şoferul de tractor spunând că ”va împuşca pe oricine va lucra pe câmpul cu pricina şi că va da foc tractorului“.

    Compania făcea agricultură pe un câmp pe care italienii îl voiau pentru afacerile lor. Pe autorităţi nu le-a interesat niciodată cine era adevăratul proprietar al terenului. Pe lângă mărturii, compania a prezentat ca probe pachetul special destinat lui Gerhard. La expertiză s-a stabilit că toate cele 10 gloanţe puteau fi trase şi că, din punct de vedere legal, cine le deţinea ar fi trebuit să aibă permis. 

    O filmare făcută cu camera de securitate a companiei ar fi trebuit să facă dovada vizitei lui Vadala, în timpul căreia el l-a ameninţat verbal pe Gerhard. Vadala a negat acuzaţiile. El a susţinut în instanţă că la momentul presupuselor ameninţări nu era în Trebišov, ci în Michalovce. Acest lucru a fost confirmat de Švingál, contabilul lui Vadala, şi de un alt italian.

    Tribunalul din Trebišov şi mai târziu Curtea Regională de la Košice au constatat că probele sunt insuficiente. Anul trecut, lui Sebastiano Vadala i s-au retras toate acuzaţiile. Milan Petričko, judecător la tribunalul din Trebišov, a scris că ”nu s-a dovedit că fapta pentru care acuzatul a fost urmărit s-a întâmplat în realitate“. Mărturiile martorilor n-au fost suficiente pentru condamnarea lui Vadala. În hotărârile instanţelor nu sunt menţionate nici pachetul special, nici buchetul de flori şi nici filmarea. S-a spus chiar că interogatoriul contabilului Švingál a fost în afara legii. Vadala le-a spus anchetatorilor că el nu vorbea şi nici nu înţelegea limba slovacă, astfel că nu-şi putea ameninţa victima. Mai mulţi martori au spus contrariul. Chiar Sebastiano Vadala, doi ani mai târziu, spunea că ”în calitate de cetăţean italian care trăieşte în Slovacia de mult timp, cunoaşte limba slovacă“. Antonino Vadala a fost implicat direct într-un alt caz, de fraudă, cu tranzacţii speculative cu trei apartamente din cartierul Petržalka din Bratislava. Cazul a început în 2011 şi s-a încheiat abia anul trecut. Proprietarul iniţial al celor trei apartamente a fost italianul Antonio Palombi, mai exact compania acestuia, Alto.

    În 2011, proprietarii au început să se schimbe: compania Genna şi apoi la o altă companie, AV-Real. Vadala a lucrat la prima firmă, iar cealaltă era condusă de chiar el când au fost efectuate transferurile.

    La trei ani după această afacere, Palombi s-a adresat poliţiei spunând că Vadala nu i-a plătit preţul de achiziţie pentru apartamente. Potrivit documentelor poliţiei, Palombi a susţinut iniţial că Vadala l-a înşelat. Tot aşa au fost relatate faptele şi în presă, în 2015. Însă realitatea a fost un pic diferită. De fapt, Palombi şi Vadala au fost de acord ca transferul de apartamente să se facă fără plăţi efective şi ca apartamentele să ajungă în cele din urmă la compania Kannone, pe care o deţineau. Scopul tranzacţiilor a fost ca AV-Real, a treia verigă a lanţului, să primească deduceri de TVA de aproximativ 80.000 euro. Palombi a recunoscut acest lucru poliţiei ca martor şi victimă în acelaşi timp.

    ”A spus că Antonino Vadala l-a sfătuit să transfere apartamentele către AV-Real prin intermediul Genna Ltd. deoarece această companie era implicată în afaceri imobiliare, iar Alto nu era plătitor de TVA. Genna ar fi trebuit să transfere apartamentele pentru un preţ mai mare. În acest fel, întrucât AV-Real era plătitor de TVA, diferenţa ar fi fost dedusă la cumpărare”, a remarcat anchetatorul lui Palombi.

    Palombi a repetat de mai multe ori că preţul de 360.000 de euro era fictiv. De fapt, apartamentele ar trebui să revină la el. ”Suspectul a spus că dacă va primi 80.000 de euro din TVA, va transfera aceste apartamente companiei lor comune, Kannone. Astfel, activele s-ar întoarce la compania deţinută de păgubit.“ În plângere, păgubitul spune că ar fi trebuit să primească o parte din TVA returnată.

    ”Suspectul i-a spus că apartamentele vor fi vândute companiei Genna. I-a explicat că Genna va cere o deducere de TVA, din care jumătate ar fi fost acordată notificatorului“, se arată în rezoluţia procurorului. Vadala a negat totul, spunând că nu ştie nimic despre nicio înţelegere şi că a cumpărat apartamentele pe căi normale.  Ancheta a fost oprită, iar procurorul a concluzionat că Palombi nu a fost înşelat. Dacă ar fi fost comisă vreo infracţiune, aceasta ar privi returnarea de TVA.

    Palombi a cerut iniţial în instanţă returnarea apartamentelor, dar şi-a retras plângerea în februarie anul trecut, după doi ani. A apelat la autorităţi târziu, după câţiva ani, după ce i-a fost clar că Vadala nu-i va da banii din TVA şi nici apartamentele. Investigaţia nu l-a atins pe Antonino Vadala. Două dintre companiile sale au intrat recent în faliment cu datorii la fisc de peste 100.000 de euro.

    Antonino Vadala şi Carmine Cinnante nu acţionează singuri în Slovacia.

    În partea de est a ţării  după coordonare şi cooperare reciprocă  operează patru reprezentanţi ai mafiei italiene din Calabria, locul de naştere a ‘Ndrangheta.

    În afară de Vadala şi Cinnante, fac ”afaceri“ şi familiile Roda şi Catropove. Agricultura a devenit principala lor preocupare în Slovacia. Au deţinut sau mai deţin zeci de companii. Proprietăţile lor ajung la zeci de milioane de euro. Administrează sute până la mii de hectare de teren, pentru care primesc subvenţii de milioane de euro. Doar între 2015 şi 2016 companiile din jurul acestor familii au reuşit să obţină mai mult de 8 milioane de euro din plăţile directe de la agenţia de plăţi agricole (PPA) şi alte sute de mii de euro din subvenţiile pentru proiecte.

    Eligibilitatea acestor plăţi este discutabilă. Aktuality.sk împreună cu partenerii săi au documentat mai multe cazuri de încălcare a regulilor. Într-un caz, o companie a cerut plăţi care s-ar fi cuvenit pentru suprafeţe de până la opt ori mai mari decât cele pe care a lucrat efectiv. Într-un alt caz, italienii au cerut plăţi pentru terenuri pentru care nu plăteau chirie şi nici nu aveau dreptul să le utilizeze.

    Una dintre aceste companii italiene a falsificat decizia PPA pentru a convinge o bancă că va primi în curând banii. Bani publici au fost colectaţi sub influenţa italienilor şi pentru centrale electrice pe biogaz. Spre exemplu, trei companii ale familiei Diego Roda au primit 8,3 milioane de euro în astfel de plăţi din 2012 până în 2017. Şi nu a existat nicio suspiciune. Autorităţile le-au amendat în 2015, dar pentru că în raportarea obligatorie au supraestimat cantitatea de energie produsă de centralele pe biogaz. Subvenţiile depind de cantitatea de energie produsă.

    Spălarea banilor este principala activitate a ‘Ndrangheta şi în străinătate. Scopul este de a curăţa banii şi de a face afaceri într-un mod care să pară legitim. Aceasta poate implica utilizarea terţilor ca proprietari fictivi ai societăţilor, exportul de bunuri supraevaluate în mod artificial sau exercitarea de presiuni asupra concurenţilor.

    Clanul Libri, cu care a colaborat Vadala, este unul dintre cele mai influente în districtul Reggio Calabria şi îşi desfăşoară o parte substanţială a activităţilor în afara Italiei. Formele pe care le iau activităţile lor sunt multiple, pentru că acest clan este implicat în mod special într-o afacere financiară internaţională. Nu există dovezi că membrii din Slovacia au spălat bani. Cu toate acestea, există semne de îndoială cu privire la originea banilor folosiţi de familiile italiene menţionate aici. Din documente reiese clar că o parte substanţială a banilor a venit din Italia. De exemplu, Antonino Vadala apare în mai multe hotărâri ale curţilor slovace care arată că acesta a primit bani de la oameni din Italia. Aceştia au afirmat că banii i-au fost daţi lui Vadala în numerar pentru că el voia aşa. Banii ar fi trebui folosiţi, de exemplu, pentru a cumpăra o cooperativă agricolă în Slovacia. Dar pentru că nu au avut beneficii din comerţ, şi-au cerut banii înapoi de la Vadala. Acesta a susţinut în instanţă că nu datorează nimic italienilor şi că declaraţia în care a spus contrariul a fost semnată sub constrângere.

    Companiile fraţilor Roda înfiinţate în Slovacia în anii 1990 au primit o parte substanţială din capitalul social de la societăţile omonime din oraşul de origine Condofuri din Italia. Aceste companii sunt CO.BE.R. (Diego Roda) şi TRA.CE.R. (Antonio Roda), care au firme surori cu acelaşi nume în Italia.

    În rapoartele anuale de la începutul mileniului, companiile slovace raportează angajamentele şi asistenţa financiară către companiile din Italia, precum şi faptul că întreaga lor producţie se întoarce în ţara de origine.

    La CO.BE.R se arată chiar că a fost creată ca o investiţie străină cu o cotă de capital de 100% în Italia.

    În Italia, Pietro Roda, fratele lui Antonino şi al lui Diego, acţionează ca reprezentant al firmei de familie TRA.CE.R. şi este implicat în spălarea de bani pentru ramura ‘Ndrangheta numită El Dorado. Poliţia l-a arestat în 2013 în timpul unei operaţiuni împotriva clanului mafiot Gallicianò. A fost acuzat de apartenenţă la mafia (o infracţiune specifică în legislaţia italiană) şi de spălare de bani. Cu toate acestea, în 2014, Curtea Supremă l-a achitat din lipsă de probe.

    În 2017, numele membrilor familiei lui Antonino Vadala au apărut într-un mandat de arestare pentru 18 membri ai unei bande care ar fi trebuit să vândă sute de kilograme de cocaină în Europa pentru ‘Ndrangheta.

    Familia Vadala este doar menţionată în mandatul de arestare. Detaliile cazului nu sunt încă cunoscute.

    Aici se opreşte articolul lui Kuciak. Jurnalistul n-a apucat să-l termine. Moartea sa a fost descrisă ca fiind cea mai întunecată zi a jurnalismului slovac. La înmormântarea lui Kuciak au participat mii de oameni care au denunţat corupţia cu rădăcini adânci în societatea şi politicul din Slovacia, o ţară membră a UE şi a zonei euro. În octombrie anul trecut, jurnalista de investigaţie şi activista anticorupţie Daphne Caruana Galizia a fost ucisă în Malta. O bombă a fost detonată în maşina sa. Cât despre mafia italiană, un raport din 2016 al agenţiei UE pentru cooperare judiciară, Eurojust, semnalează infiltraţiile acestei organzaţii în economia legală mai ales în Spania, Olanda, Franţa, Germania, Marea Britanie şi România. Şi cum face aceasta? În primul rând prin ”investiţii imobiliare şi participarea la contracte publice sau private în construcţii, utilităţi publice şi depozitarea deşeurilor“.

  • Cum îţi creezi un plan de afaceri în 5 paşi

    Totusi, realizarea unui plan de afaceri de la zero nu e la fel de simpla precum adaptarea unor planuri deja create. Insa cel mai util ar fi sa realizezi un plan de afaceri potrivit pentru afacerea ta si nu doar sa preiei bucatele din modelele altora. Chiar si asa, un model de plan de afaceri  te va ajuta sa ai viziune asupra a ceea ce trebuie sa faci pentru business-ul tau.

    Planul de afaceri te va ajuta sa iti raspunsi la cateva intrebari: ce tactici de marketing vei folosi? Ce fel de echipa de conducere trebuie sa ai pentru a avea succes? Cum se diferentiaza afacerea de concurenta?

    Iata ce trebuie sa ai in vedere pentru elaborarea unui plan de business:

    1. Descrierea business-ului
    Aceasta etapa te va ajuta sa iti cunosti mai bine afacerea si sa identifici nisa, industria, posibilitatile viitoare. De asemenea, aici vei vorbi despre produse sau servicii pe care le vei dezvolta sau care iti vor afecta business-ul.

    2. Strategii de marketing
    Ai nevoie de o strategie de marketing pentru promovarea si cresterea afacerii. Prin urmare, planul de afaceri trebuie sa contina si detalii despre aceasta.

    3. Analiza competitiei
    Trebuie sa vezi cu ce poti veni nou in comparatie cu competitia ta. Care sunt punctele forte si slabe, ce imbunatatiri poti tu sa aduci, pentru a avea succes.

    4. Plan de dezvoltare
    Dezvoltarea unei companii este esentiala. Chiar daca pornesti de la zero, vei avea nevoie de un plan de dezvoltare, care sa te ajute sa iei cele ma bune decizii in acest sens. Nu trebuie sa lasi compania in bataa vantului, ci sa ai o strategie, un plan pe care sa il urmezi.

    5. Plan financiar
    E clar ca partea financiara este extrem de importanta. Aceasta te va ajuta sau te va limita in dezvoltare sau in punerea in aplicare a planului de marketing si promovare. Tot aici vei stabili bugetul pentru necesarul afacerii tale: sediu, angajati, materie prima etc.

    Mai multe detalii gaseti pe Afaceri si leadership feminin.