BusinessMagazin

Tag: afaceri

  • BUSINESS Magazin a premiat tinerii manageri de top

    Dintre cei 100 tineri manageri prezentati in catalog, sase au fost distinsi de redactia BUSINESS Magazin impreuna cu un juriu format din specialisti in resurse umane cu premii de excelenta in domeniile de activitate pe care le reprezinta.
     

    Premiul categoriei “Piete de consum” a fost acordat lui Mihai Marinescu, 40 de ani, National Sales Manager – Heineken Romania, iar cel al categoriei “Piete industriale”, lui Alin Niculae, 38 de ani, fondatorul Oscar Downstream, cea mai mare companie petroliera din Romania care nu face parte dintr-un grup international.
     

    In domeniul “IT&C”, castigator a fost desemnat Sorin Mindrutescu, 39 de ani, Director General Oracle Romania, in “Servicii Financiare” – Adela Jansen, 39 de ani, director executiv resurse umane, BRD Groupe Société Genérale, iar la categoria “Alte servicii” (care a inclus domeniul consultantei, HoReCa, dezvoltatori imobiliari si alte servicii din economie), castigator a fost desemnat Andrei Caramitru, fiul actorului Ion Caramitru, care la doar 33 de ani ocupa functia de Managing Partner la McKinsey Romania, numarandu-se printre putinii parteneri romani din firmele internationale de consultanta cu prezenta in Romania. Cel mai bun tanar antreprenor roman a fost desemnat Vasile Armenean, Directorul General al producatorului de inghetata Betty Ice.
     

    La 5 ani de la lansarea primei editii, revista BUSINESS Magazin a acordat in cadrul Galei aniversare 5 distinctii speciale: premiul special „Profit Beton” a fost acordat lui Edmund Piess, 37 de ani, director general al uzinei din Medgidia a Lafarge Ciment, cea mai profitabila fabrica de ciment din tara. George Lemnaru, 28 de ani, a primit premiul “O lume (virtuala) fara criza”, pentru dezvoltarea jocului virtual de strategie politica, economica si militara eRepublik, evaluat astazi la 5 milioane de euro.
     

    Radu Tudorache, proprietarul grupului Montero, a fost distins cu premiul special “Curaj In Afaceri”, pentru numarul impresionant de companii in care este implicat, la doar 35 de ani, in calitate de investitor, iar Radu Merica (director general – ECE PROJEKTMANAGEMENT), managerul care l-a convins pe Ion Tiriac sa intre pe piata de imobiliare, a primit din partea redactiei BUSINESS Magazin premiul special “Pretul Corect pe Metrul Patrat”. Ultimul premiu special – Premiul “Omul de Incredere” – a fost acordat lui Cosmin Cocean – Vicepresedinte Rompetrol Rafinare, managerul care administreaza circa jumatate din totalul afacerilor grupului Rompetrol.
     

  • Bosch a ajuns la afaceri de peste 160 mil. euro in Romania

    „Principalele motoare ale acestei cresteri au fost reprezentate de tehnologia din domeniul auto si termotehnica“, a declarat Brigitte Eble, director general Robert Bosch S.R.L. si reprezentanta grupului Bosch in Romania. Robert Bosch este una dintre cele cinci companii prin care grupul german activeaza local, Bosch avand la finalul anului trecut 839 de angajati in Romania, fata de 570 in anul precedent.

     

    Vom investi in continuare in Romania, desi ne asteptam ca 2009 sa fie unul dintre cei mai dificili ani de la infiintarea companiei, in 1994. Dupa estimarile noastre, primele semne de stabilizare ar urma sa apara in al doilea semestru, insa la un nivel destul de redus“, a mai declarat Eble.

     

    Printre obiectivele grupului pe plan local in acest an se afla createrea numarul angajatilor din cadrul Bosch Communication Center Timisoara de la 266 la 375 de persoane. Centrul ofera la nivel international servicii de externalizare a proceselor de afaceri.

     

    Grupul detine pe plan local si o fabrica la Blaj, prin intermediul Bosch Rexroth, unde sunt produse componente pentru industria auto si cea a automatizarilor, fabrica fiind intr-un proces de extindere a capacitatii de productie. La sfarsitul anului trecut, fabrica din Blaj avea 385 de angajati, investitiile in unitate ridicandu-se la 23 de milioane de euro.

     

    La nivel mondial, grupul Bosch a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 45,1 miliarde de euro, cu 2,6% mai mica decat tea obtinuta in 2007. Profitul brut a atins 940 milioane de euro, in comparatie cu circa 3,8 miliarde euro in 2007. La sfarsitul anului trecut, grupul german avea la nivel global 282.000 de angajati
     

  • Exclusiv: Ion Tiriac despre criza internationala

    Tenisii lui Rafael Nadal abia daca lasa urme pe zgura. Numarul unu mondial nu isi muta deloc privirea de la minge. Nu se uita nici macar o data spre Regina Sofia a Spaniei, care a venit sa il vada, alaturi de alti 10.000 de oameni, in a treia runda de calificari din turneul Madrid Open 2009, in care il infrunta pe Jurgen Meltzer. “Anda, Rafa!!!” (Hai, Rafa!). Stadionul vuieste. 61 de minute, 6-3, 6-1. Rafael Nadal s-a relaxat, zambeste si da interviuri, apoi autografe, prosoape si barete copiilor din tribuna. Acum poate fugi pana in Mallorca pentru o zi, dar se va intoarce vineri sa joace din nou. Madridul e plin de spoturi outdoor cu Rafael Nadal, numarul unu mondial si ultima vedeta iesita din scoala spaniola de tenis in ultimii ani, de cand Spania a luat locul Germaniei la categoria creatiei de campioni. Odata cu nasterea si descoperirea talentelor, s-au miscat si turneele. Pana la urma, tenisul trebuie sa aiba si priza la public. “Anda, Rafa” nu ar fi tunat asa la Stuttgart, unde Ion Tiriac a organizat ani la rand Masters, turneul pe care a decis sa il mute la Madrid, acasa la scoala de vedete-tenismeni, in 2002.

     
    Un ciocanit usor la usa ii distrage atentia lui Ion Tiriac. Atent la discutia cu BUSINESS Magazin, zambeste larg dintr-odata. Timida, in tocul usii de la biroul aproape improvizat intr-una din cladirile de la Caja Magica, sta Safina, numarul unu mondial feminin, o alta atractie a turneului de la Madrid. Serioasa, cuminte, il saluta pe Ion Tiriac in spaniola, dar omul de afaceri ii raspunde in rusa. Aproape cat el de inalta, rusoaica (sora lui Marat Safin, castigatorul US Open din 2000, cand la doar 20 de ani l-a batut pe Sampras si a devenit numarul unu mondial) este pentru omul de afaceri mai mult decat o jucatoare din cei peste 100 din turneu. “Daca ar avea 10% din talentul fratelui ei, ar fi pe locul intai mondial sapte ani la rand; dar nu prea are talent, stie doar sa munceasca, isi da sufletul pe teren si de aia castiga”, o caracterizeaza rapid si ganditor omul de afaceri pe favorita turneului. Fratii Safin (Dinara si Marat) si un tanar francez de culoare (Gael Monfils) sunt “echipa per­sonala” a lui Tiriac, noii Boris Becker pe care omul de afaceri trebuie sa ii aiba pe podium, chiar daca pe rand. Marat nu mai e pe locul intai de cativa ani buni, dar a urcat Dinara, iar Monfils este in ascensiune. Pana la urma, turneele si manageriatul de tenismeni au fost prima afacere a lui Ion Tiriac, singura pe care nu a intrerupt-o niciodata de cand a intrat in afaceri, in anii ‘70.
     
    5% din timpul lui Ion Tiriac se concentreaza pe tenis. In rest, afacerile din Romania ii mananca “prea mult timp”. “Eu banii nu i-am facut in Romania, i-am facut in sport si in sport as fi facut enorm in continuare. Dar mi-a trebuit sa ma intorc in tara si deja sunt 20 de ani de cand ma chinui si ma bat acolo cu morile de vant”, spune Tiriac, care crede ca daca nu ar fi venit sa faca afaceri in Romania, ar fi putut fi mult mai bogat. Afacerile au crescut foarte repede, considera Ion Tiriac, iar acum “am la palarie de nu mai pot in Romania”. Omul de afaceri a fost primul miliardar roman inclus in topul Forbes in 2007, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. Conform calculelor BUSINESS Magazin, averea lui atinsese deja un miliard de euro inca din 2005. Omul de afaceri admite ca grupul sau trebuie sa intre intr-un proces de consolidare si, in paralel, de castigare a cotei de piata, pentru care criza e o perioada destul de buna. Consolidarea a inceput pentru Ion Tiriac cu cativa ani in urma, cand spune ca a vandut tot ce a avut in America si in Franta, pentru a se concentra pe Romania, deoarece nu isi putea controla afacerile altfel. Acum, a reusit sa mai si imparta controlul. “Sper mult in Ion Ion – multumesc lui Dumnezeu, are 8.300 de oameni in subordine si e omul care are capul cu el. Feciorul a facut scoala: a facut Universitatea in Statele Unite, MBA la Irwin; eu ce am facut, sport si o facultate in anii ‘60 in Romania?” Ion Tiriac spune ca a inceput sa lucreze cot la cot cu fiul sau de aproximativ patru ani: “In charge e si nu e, pentru ca e tot roman si tot pompier e si trebuie sa schimbe cipul de sase ori pe zi; numai ce il aud: aoleu, am ramas cu 20.000 de masini pe stoc”. Aici, omul de afaceri da din cap aprobator – este multumit de afacerea prin care grupul Tiriac a vandut masini in programul Rabla din Germania: “Din noiembrie pana acum, in plina criza, Ion Ion a vandut 11.000 de masini; nici nu visam, a fost United States of Europe”.
     
    Criza i-a prins pe cei mai multi nepregatiti, crede omul de afaceri, care se felicita acum ca s-a pregatit din timp si si-a deschis linii de creditare pentru a avea acces la bani, dar si pentru ca si-a pastrat rezerve. Pentru ca altfel i-ar fi fost chiar greu, mai ales tinand cont de specificul afacerilor sale: “Automobile? Real estate? Nu mai merge nimic. Din fericire, frica nu imi e, am vazut criza venind si am destui bani gheata ca sa inghit hapul; e adevarat, ma costa criza, dar pot rezista fara sa fiu obligat sa vand un apartament; oricum nu merge sa le vand nici pe alea cu 4.000 de euro pe metru patrat, nici pe celelalte cu 1.000 de euro metrul patrat”.
     
    Cu toate ca vede efectele crizei si in Romania, omul de afaceri considera ca valul cel mai puternic al crizei nu a lovit inca: “In sase luni va veni adevarata criza. Bancile vor cere banii de la Georgica, Costel, cei care au o mica afacere. Atunci toti Georgicii vor ramane faliti, dar nici bancile nu o vor duce mai bine”. Luand in calcul si perioada de recesiune, omul de afaceri este de parere ca “actuala criza va trece in cativa ani”. Insa Tiriac admite ca il intristeaza tare criza, “chiar foarte tare”: “Se pierde munca si e trist. Dar nu ma sperie, pentru ca sunt mai pregatit decat altii”.

    Cititi in continuare cum vrea Tiriac sa puna in joc premii egale sau chiar mai mari decat la turneele Grand Slam

    Ion Tiriac: “Mai stau in afaceri cinci ani”

     

     

  • Afacerile ING Asigurari de Viata au crescut in T1

    "In principal, aceasta evolutie a fost determinata de cresterea ponderii produselor traditionale in portofoliu, aceasta ajungand la 40%, si de reducerea semnificativa a costurilor operationale in primul trimestru din 2009 fata de primele trei luni din 2008”, spune Cornelia Coman, directorul general ING Asigurari de Viata si presedintele Consiliului de Administratie al ING Fond de Pensii.

    Pe segmentul de asigurari de viata, volumul primelor brute subscrise in primele trei luni ale lui 2009 a ajuns la valoarea de 130,2 milioane de lei, in scadere cu 4,5% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ca urmare a reducerii volumului de produse cu prima unica. "Pe segmentul produselor traditionale, am inregistrat o evolutie pozitiva. Primele brute aferente acestor produse au crescut cu 12% fata de valorile din acelasi trimestru al anului trecut si s-a inregistrat, in acelasi timp, si o crestere a nivelului primei medii, in cadrul acestui tip de produse", precizeaza Coman.

    Pe de alta parte, pe segmentul produselor unit linked, primele brute au scazut cu 7%, pe fondul scaderii vanzarilor produselor unit linked cu prima unica. Produsele din portofoliul ING Asigurari de Viata preferate in aceasta perioada sunt asigurarea mixta de viata si produsul traditional de economisire pentru educatia copiilor. Numarul asigurarilor mixte de viata incheiate in primul trimestru al acestui an este mai mare cu 10% decat cel incheiat in aceeasi perioada a anului trecut.

    Valoarea activelor totale in administrare a ajuns la nivelul de 1,497 miliarde de lei, la sfarsitul lunii martie, aceasta valoare reprezentand cel mai mare volum de active in administrare de pe piata asigurarilor de viata, cu o cota de piata estimata la 50%. "Estimarea noastra pentru acest an presupune o evolutie pozitiva a pietei de asigurari de viata, chiar daca procentul va fi foarte scazut, probabil de pâna in 5%”, adauga Cornelia Coman.

  • A cincea afacere din proiectul Turabo

    Martea trecuta, Tudor Dragomir Niculescu si-a facut o cafea tare si s-a asezat in fata televizorului pentru a urmari un meci foarte important. Se transmitea de la Galati al doilea meci din calificari al echipei de baschet Steaua Turabo Bucuresti, echipa cu care omul de afaceri a decis sa isi asocieze numele la inceputul acestui an. Niculescu a facut baschet de performanta timp de 14 ani si a renuntat la sport pentru a se dedica antreprenoriatului si pentru a inaugura lantul de cafenele Turabo in 2002.

    Decizia de a investi in baschet a venit cand proaspat reinfiintata echipa de baschet Steaua Bucuresti era pe punctul de a fi din nou dizolvata in lipsa unui sponsor. Niculescu tine sa sublinieze ca nu a cumparat echipa, ci ca a semnat un contract de asociere si sponsorizare pentru trei ani, prin care a virat pana acum 150.000 de euro. Scopul este ca in acest an echipa sa intre deja in divizia A, iar, daca asta se va intampla, in sezonul viitor (2009-2010) Niculescu ar trebui sa investeasca peste un milion de euro. Planurile pe termen mediu sunt insa mult mai mari: “Pentru 2010-2011, vreau sa ma implic alaturi de Steaua in infiintarea unei Academii de Baschet, sper ca Steaua Turabo sa ajunga in liga europeana si nu neg ca numele echipei va face din aceasta investitie un business profitabil”.

    Investitia in baschet a fost ceva neplanificat, admite omul de afaceri. Singura “deviere” de la domeniul horeca programata pentru acest an era productia si anume fabrica de cafea Turabo, prin care Niculescu doreste sa isi creeze propriul brand de cafea.

    Planul pentru o fabrica de cafea era mai vechi, dar Niculescu nu l-a vazut niciodata atat de realizabil ca anul trecut, cand a reusit sa obtina si o finantare europeana care ar putea acoperi peste jumatate din investitie. “Fabrica nu ar trebui sa coste mai mult de un milion de euro”, spune proprietarul Turabo, uitandu-se ganditor pe tapetul cafenelei din Episcopiei. Se intrerupe gandindu-se la faptul ca aceasta cafenea va fi inchisa de a doua zi pentru renovare; este prima cafenea Turabo deschisa si Niculescu isi aminteste ca, de fapt, toate planurile sale de afaceri s-au legat cumva de aceasta cafenea. “Initial, standardul cafenelelor Turabo, pe care l-am construit aici, era situat pe segmentul superior al pietei; odata cu extinderea lantului, ne-am dat seama ca este irealist sa ai 50 de cafenele sau mai multe pe segmentul superior al pietei in Romania”, explica Niculescu de ce cafenelele Turabo au migrat treptat catre standardul mediu – superior al pietei.

    Pasul a avut loc de fapt in urma cu mai putin de doi ani, cand proprietarul Turabo a facut un salt de la 15 la 24 de cafenele prin achizitia unui lant (Dark Café) care se dezvolta in supermarketurile Real. Fostii proprietari ai Dark Café (doi tineri din Timisoara care au incasat de la Niculescu 500.000 de euro pentru cele noua cafenele) aveau o intelegere cu lantul nemtesc pentru a deschide cate o cafenea in fiecare galerie comerciala Real. Niculescu a preluat planurile lor, dar a continuat sa deschida si cafenele stradale si nu numai, ajungand la sfarsitul lui 2008 la 39.

    La inceputul lunii mai a acestui an, numarul cafenelelor ajunsese deja la 43 – printre acestea se numara si deschiderea din ianuarie a cafenelei din aeroportul din Timisoara, o nisa pe care Niculescu o urmarea demult. “Din pacate, aeroporturile din Bucuresti sunt <inchise> din acest punct de vedere, de aceea singurele aeroporturi din tara care renteaza din punctul de vedere al traficului sunt Timisoara si Clujul (cele doua aeroporturi au avut anul trecut cate aproximativ 800.000 pasageri – n.red.)”, spune Niculescu. Dupa Timisoara, urmeaza in mai doua deschideri: inca o cafenea pe bulevardul Decebal din Bucuresti si a doua pe aeroportul din Cluj. Acestea doua sunt, dupa cum spune Niculescu, contracte semnate si intr-un stadiu avansat de amenajare. Celelalte cinci cafenele programate pentru acest an vor fi deschise in functie de spatiile pe care le va gasi omul de afaceri. “De cand am inceput afacerea cu cafenele, 2009 este cel mai bun an pentru deschideri – chiriile au scazut, in functie de locatie, cu pana la 50%, costul cu amenajarile s-a redus cu pana la 15%, iar linia de credit pe care am deschis-o la BRD imi va permite sa deschid chiar daca rulajul nu va fi extraordinar in acest an.”

    Niculescu a observat de la incepu tul anului o oarecare schimbare a comportamentului consumatorilor, care vin in numar la fel de mare la cafenele, dar consuma mai putin: “A scazut valoarea bonului per client: anul trecut pe vremea asta, o persoana consuma cam trei-patru produse, acum consuma cam doua”. Cu toate acestea, Niculescu spune ca anul acesta va aparea un salt al cifrei de afaceri, in special din cresterea numarului de cafenele. “Eu sper totusi sa vina si o crestere din volumele vandute, dar nu pot sti in acest moment; ce stiu si imi pare foarte rau ca stiu este ca in acest an nu ma mai pot baza pe evenimente corporate, care reprezentau un segment important mai ales la Ballroom (Turabo Grand Ballroom este un complex de sali de evenimente care a avut anul trecut afaceri de 3 milioane de euro – n.red.)”, spune Niculescu. Astfel ca tot de la cafenele ar trebui sa vina majoritatea veniturilor si acum omul de afaceri se felicita pentru pozitionarea pe segmentul mediu a cafenelelor Turabo.

    Migrarea catre segmentul mediu si tinta de peste 50 de cafenele deschise i-a si permis lui Niculescu sa se gandeasca la o fabrica proprie de cafea: “Aceasta fabrica are ca scop initial furnizarea de cafea premium pentru cafenelele Turabo, dar nu numai”. Daca totul va merge conform planului, Niculescu ar trebui sa termine constructia fabricii in aceasta toamna, iar din prima zi a lui 2010 sa poata servi in cafenelele Turabo propria cafea. Vor mai trece doua-trei luni pana cand cafeaua Turabo va ajunge si in alte cafenele. De fapt, se corecteaza repede Niculescu, cafenelele din lanturile concurente nu sunt neaparat vizate ca si clienti pentru cafeaua Turabo: “Cred ca principalii nosti clienti vor fi hotelurile, restaurantele si cafenelele care nu fac parte dintr-un lant – pentru care servirea cafelei Turabo va aduce un plus de imagine”.

    Lista de clienti va trebui sa fie destul de lunga, dat fiind ca locatiile Turabo ar putea atrage pana la 10-15% din capacitatea prognozata a fabricii (cafenelele Turabo au consumat anul trecut 15-20 de tone de cafea, iar fabrica ar urma sa aiba o capacitate de 200 de tone). Vanzarea de cafea premium pentru horeca a devenit de anul trecut o tinta si pentru Strauss Romania (fosta Elite, a carei fabrica are o capacitate de 2.000 de tone pe an), care a investit intr-o linie de productie pentru acest segment si a deschis si prima cafenea Doncafé in Dorobanti anul trecut. Concurenta se ascute pentru Turabo si din punctul de vedere al numarului de lanturi de cafenele concurente: oameni de afaceri precum Octavian Radu cu Cup & Cino, Marius Ghenea cu Testa Rossa, Gabriel Popoviciu cu Centro, dar si alte francize precum Pascucci, Gloria Jean’s si Starbucks vizeaza consolidarea pe toate segmentele de piata. De aceea, Niculescu se si grabeste: “Trebuie sa am un avantaj din faptul ca am fost primul”.

  • Afacerile Allianz-Tiriac au scazut in primul trimestru

    Desi pe segmentul asigurarilor generale afacerile au scazut cu 5,4%, asigurarile de viata au avut o cre[tere de 7,4% fata de primul trimestru al anului trecut. Acestea au ajuns la nivelul de 27,8 milioane de lei, cresterea fiind sustinuta de evolutia vanzarilor de produse de asigurari de viata traditionale (polite simple de viata cu acoperirea riscului de deces, respectiv polite de asigurare mixta de viata cu capitalizare, pentru care asiguratorul garanteaza realizarea unui randament investitional minim).

    Clasa de asigurari auto, care detin ponderea principala in portofoliul non-viata al Allianz-Tiriac, au evoulat diferit: pe segmentul CASCO, a fost inregistrata o scadere de 2,2 procente a veniturilor din prime, in timp ce subscrierile de polite RCA obligatorie au crescut cu 1,4%, pana la 68,7 milioane de lei, in primele trei luni din 2009.
    Stoparea dezvoltarii parcurilor auto genereaza, pe de o parte, o reducere a cererii de polite noi CASCO. In acelasi timp, insa, denuntarea unui numar din ce in ce mai mare de contracte de leasing determina rezilierea inainte de scadenta a politelor de asigurare de avarii si furt corespunzatoare.

    Reprezentantii companiei apreciaza ca volumul afacerilor a urmat tendinta generala a pietei de asigurari, care, si in perioada urmatoare, va evidentia o contractie a veniturilor din prime brute subscrise.

    In ceea ce priveste rezultatul preliminar al operatiunilor derulate de Allianz-Tiriac in T1 din 2009, acesta a evidentiat un profit operational agregat de 5,2 milioane de lei. Defalcat, profitul operational trimestrial s-a cifrat la 3,1 milioane de lei pe segmentul asigurarilor generale, respectiv 2,1 milioane de lei, pe segmentul asigurarilor de viata.

    "La fel ca intreaga piata a asigurarilor, resimtim efectele crizei, insa suportam mult mai bine presiunile generate de deterioararea conditiilor din piata", a comentat Cristian Constantinescu, directorul general al Allianz-Tiriac Asigurari.
     

  • Vin vechi, gust nou

    “Cine iubeste masinile trebuie sa fi auzit de Bentley sau de Rolls-Royce; asa si cu vinurile – cui ii place vinul sigur macar a auzit si de Davino”, spune Dan Balaban, actionarul majoritar al producatorului de vin cu acelasi nume. Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Balaban, un om de afaceri de altfel discret, care nu vrea sa fie fotografiat, povesteste despre inceputurile businessului pe care l-a fondat in urma cu 17 ani impreuna cu asociatul sau Bogdan Costachescu (de profesie oenolog si posesor a 10% din afacerea Davino).

    Catalin Paduraru, critic de vin si unul dintre actionarii retailerului Vinexpert, spune ca “Davino are evolutia cea mai spectaculoasa” dintre toate vinurile noi lansate in ultimii ani pe piata (respectiv din anul 2000 incoace). Davino, un brand relativ recent pe piata dominata de marci de traditie ca Murfatlar, Cotnari sau Jidvei, este un vin originar din podgoria Dealu Mare (Prahova), prezent mai ales in segmentul HoReCa (hoteluri, restaurante si catering), care se defineste ca fiind “exclusivist, prin calitatea limitata produsa, de maxim 200.000 de butelii pe an”. O pozitionare “care se cere pe o piata cu o concurenta la sange”, dupa cum spune Stefan Liute, partener al agentiei de branding Grapefruit. Liute considera ca “brandurile de bauturi care vor sa se evidentieze trebuie sa aiba curajul sa nu placa tuturor, sa nu fie de toate pentru toti”.

    Vinurile pozitionate pe segmentul superior al pietei ocupa un segment important din brandurile de vin lansate in ultimii ani. Este vorba atat despre vinurile lansate de marile podgorii (Murfatlar – Rai Grand Reserve, Arezan; Cotnari – Chateau; Jidvei – Perla), dar si despre cele lansate de producatorii noi, odata cu primele recolte din cele mai tinere podgorii din Romania. “Aproximativ 5% din vanzarile de vin de anul trecut au venit din vanzarea unor vinuri noi – fie ca a fost vorba de redenumirea unui vin cunoscut deja pe piata, fie ca a fost vorba despre un vin la care s-a lucrat in ultimii ani”, spune directorul Patronatului Viei si al Vinului. In aceasta logica, brandurile noi de vin ar fi adus anul trecut vanzari de aproximativ 25 de milioane de euro (dintr-o piata estimata la 500 de milioane de euro), cea mai mare parte a acestor venituri venind din asezarea unui vin “pe raftul potrivit”.

    Cosmin Popescu, directorul general al producatorului Murfatlar, spune ca vinurile noi au adus o parte importanta din cresterea afacerilor in 2008 (cu aproape 10%, pana la 52 de milioane de euro): “Piata vinului tinde sa se maturizeze, iar producatorii au inceput sa dezvolte strategii de comunicare cat mai eficiente. Daca marketingul ar fi luat mai in serios de producatorii de vin, piata ar fi cu siguranta mult mai mare azi”.

    Cresterea pietei vinurilor prin marketing este exact sansa in plus pe care o au vinurile noi, spune Balaban, care se declara un pasionat al brandingului. Dupa o serie de cursuri si traininguri de profil in Statele Unite ale Americii, Balaban s-a gandit la o rebranduire a vinului Davino impreuna cu freelancerul George Moisescu, o miscare ce le-a adus un raspuns pozitiv dinspre piata: “Consumatorii au fost foarte incantati de noua eticheta, pentru ca cea veche era prea comerciala pentru vinul exclusivist pe care il vindem noi”, spune Balaban.

    Davino a inceput sa isi respecte pozitia de vin exclusivist abia in 2006, la mai bine de 14 ani de cand Dan Balaban a intrat in afaceri. “In 1992, am pornit o afacere cu import si distributie de vinuri, dar intotdeauna mi-am dorit sa fac productie”, spune Balaban, care a iesit pe piata cu prima sticla de vin Davino in 2000. De atunci si pana acum, brandul (care este o combinatie intre “Dan” – prenumele lui Balaban – si “vin”) a devenit bine cunoscut, mai ales printre cunoscatori.

    Davino a fost inca de la inceput pozitionat ca un brand de vin scump – in opinia lui Balaban, asta inseamna un vin al carui pret de producator sa fie de 23 de euro, iar intr-un restaurant de top sa ajunga sa coste 100 de euro. Abia in 2006 Balaban a decis iesirea lui Davino din circuitul retailului obisnuit si comercializarea lui doar prin canalul HoReCa (hoteluri, restaurante si catering). “Imi doream sa vand, dar nu in orice conditii”, explica proprietarul Davino, care are acum o capacitate de productie de 50 de vagoane pe an (un vagon inseamna 10.000 de litri), dar deocamdata produce maxim 33 de vagoane. “In marile magazine era o adevarata bataie de joc cu taxele la raft si cu recuperarea creantelor, plus ca nu cred ca un consumator fidel de Davino isi face cumparaturile de la hipermarket”, adauga Balaban , care a atins in 2008 afaceri de 1,5 milioane de euro si care nu estimeaza crestere pentru 2009, ci mentinerea la acelasi nivel al afacerilor. De altfel, pe Balaban nici nu il mai intereseaza extinderea afacerii: vrea sa lucreze in continuare cu aceste volume pentru Davino si a cumparat doua conace langa vie, pentru ca i se pare o zona frumoasa pentru agroturism.

    Catalin Paduraru, actionar al retailerului de vin Vinexpert, spune ca monetizarea unui brand de vin inseamna sa poti vinde o sticla de vin in afara logicii de produs alimentar, “caci cine ar oferi pe 750 de mililitri de 100 de lei, de exemplu, sau la restaurant, 200-250 de lei pe o singura sticla?”. Dincolo de politica legata de pretul practicat, de ambalaj si de eticheta, vinul luat ca simplu produs lasa putin spatiu de manevra, de aceea “povestea” creata in jurul sau devine tot mai importanta in fidelizarea si atragerea de noi consumatori.

    Desigur, dupa cum spune Stefan Liute, “nu poti crea un brand fara un produs bun, dar pe langa produsul bun, trebuie sa fii capabil sa spui o poveste memorabila, care sa aiba priza la clienti”. Liute vorbeste din pozitia strategului care a lucrat in ultimii doi ani la rebrandingul si brandingul unor vinuri pentru producatorul focsanean Vinexport. Mai exact, este vorba despre vinurile Visul unei nopti cu Feteasca Regala si Codul lui Merlot din 2007, si, mai nou, despre Afrodita, pentru care agentia lui Liute a furnizat servicii de strategie de brand si de design de ambalaj. Toata aceasta strategie a avut drept scop cresterea vanzarilor, pentru ca, in fapt, un brand valoros inseamna ce castiguri poate genera acea marca.

  • Top BM: Cele mai profitabile companii de stat in 2008

    "Nu cred ca vor mai inregistra conturile Electrica un asemenea profit in curand”, spune Ioan Folescu, noul director al Electrica SA, despre profitul net de 418 milioane de euro inregistrat de companie in 2008. Profitul a inclus atat operatiunile filialelor Electrica aflate in portofoliul statului (aproximativ 70 de milioane de euro net), dar si banii din privatizarea Electrica Muntenia Sud, care a fost vanduta de statul roman inca din 2007, cu 820 de milioane de euro catre italienii de la Enel; dintre acestia, 395 de milioane de euro au intrat in profitul Electrica, restul de 425 de milioane de euro fiind o majorare de capital social. Din cele 395 de milioane de euro, Ioan Folescu detaliaza ca Electrica a platit impozitul aferent tranzactiei, a majorat capitalul social al filialelor aflate inca in proprietatea Electrica (Muntenia Nord, Transilvania Nord si Transilvania Sud), restul intrand in profitul net al companiei.

    Din nefericire, spune directorul Electrica, profitul de care a beneficiat Electrica atat din aceasta privatizare, cat si din operatiunile din 2008 – unul dintre anii cu cea mai buna crestere pentru consumul de electricitate -, va trebui impartit si nu va ramane decat prea putin pentru investitii: “Prin lege, mai mult de jumatate din profitul de anul trecut va merge la actionarii nostri majoritari, AVAS, astfel ca noua, dupa plata celorlalte dari, ne vor ramane doar aproximativ 500 de milioane de lei (aproximativ 119 milioane de euro) pentru investitii”. Conform directorului Electrica, investitiile din acest an vor merge catre studii pentru productia de energie eoliana si biomasa, dar si pentru achizitia de microhidrocentrale.

    Dat fiind ca Electrica a trecut in fruntea clasamentului celor mai profitabile companii din Romania din cauza vanzarii Electrica Muntenia Sud, Ioan Folescu admite ca 2009 nu va mai fi la fel si estimeaza afaceri de aproximativ 5,4 miliarde de lei (1,2 miliarde de euro) si un profit brut de 0,3 miliarde de lei (71 de milioane de euro). Nici vanzarea Electrica Serv nu este in plan pentru acest an, desi ar mai fi putut contribui cu un salt in profituri in conditiile unui consum asteptat sa scada cu cateva procente, de minim 3%.

    Afacerile Electrica nu sunt singurele din topul celor mai profitabile companii de stat care actioneaza pe o piata concurentiala: din punctul de vedere al afacerilor din furnizare, pe acelasi segment se afla si Hidroelectrica, si Nuclearelectrica, dar si complexurile energetice – toate acestea avand incheiate contracte directe de furnizare cu mari clienti. Tot pe o piata concurentiala, dar mult mai activa, se afla CEC Bank, care a realizat in 2008 un profit net de 370 de milioane de lei (circa 100 de milioane de euro), in crestere fata de 2007, cand profitul net fusese de 90 de milioane de lei (aproximativ 26 de milioane de euro). Radu Gratian Ghetea declara la inceputul acestui an ca, excluzand banii din vanzarea participatiei la Asiban, castigul a crescut cu 65%, iar activele au avut o crestere de 26-27% fata de sfarsitul lui 2007. Asiguratorul francez Groupama a platit, anul trecut, 350 de milioane de euro celor patru banci – CEC, BCR, BRD-SocGen si Banca Transilvania – care controlau, cu detineri egale, Asiban. Fiecare banca a incasat circa 87,5 milioane de euro si a inclus banii in bilantul din al treilea trimestru din 2008.

    Vanzarea de participatii a fost insa doar avantajul celor doua companii, in cazul celorlalte cresterea fiind adusa de diversi alti factori. “2008 a fost un an bun pentru toata lumea, deci nu este de mirare ca si companiile de stat au inregistrat profituri mai mari, dincolo de avantajele competitive ale fiecareia”, spune Teodor Chirica, fostul director general al Nuclearelectrica si actualul director executiv al producatorului de energie. Prin avantaje competitive, Chirica se refera la pretul de productie a energiei electrice, unde cel mai bine stau Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Anul trecut, Nuclearelectrica a avut afaceri in crestere cu 52% si un profit net in crestere cu 33% fata de 2007, pe fondul punerii in functiune a unitatii doi de la centrala nucleara de la Cernavoda.

    Nuclearelectrica estimeaza pentru 2009 un profit net de 11 milioane de euro, de trei ori mai mare decat anul trecut, bazandu-se pe functionarea celor doua reactoare la capacitate maxima intregul an (in 2008, reactorul 1 a fost oprit 40 de zile). Oficialii companiei accepta ca prognoza poate fi data peste cap de scaderea pretului electricitatii, de taxele locale noi si de cursul leu-euro.

    Nuclearelectrica: "Primul factor de risc care incepe sa produca efecte este scaderea veniturilor obtinute din vanzarea energiei produse si comercializate”

  • Avocatii au pus ochii pe provincie

     

    Doru Bostina, coordonatorul cabinetului Bostina si Asociatii, este unul dintre putinii avocati care au pariat pe potentialul pietelor din provincie. Pentru majoritatea caselor de avocatura, orasele mai mici nu au parut atractive, fie pentru ca serviciile de care era nevoie acolo erau prea simple pentru a-i interesa, fie pentru ca efortul financiar presupus de extinderea in teritoriu era prea mare. “Cei care s-au cramponat de cliseul ca marile tranzactii au loc doar la Bucuresti n-au fost indeajuns de atenti”, spune Bostina intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Din topul celor mai mari zece cabinete romanesti, doar trei – Tuca Zbarcea & Asociatii (TZA), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) si Bostina si Asociatii opereaza birouri si in provincie.
     
    Cu 15 birouri locale, care acopera toate regiunile importante, Bostina si Asociatii este lider in ce priveste extinderea in teritoriu, inceputa de acum cativa ani, cand putini avocati priveau dincolo de granitele Capitalei. “Ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada cate firme mari si medii au renascut dupa privatizare sau dupa recesiunea dintre 1997 si 2002”, spune Bostina. In cazul sau, circa 10% din cifra de afaceri din ultimii doi ani a fost realizata de birourile din teritoriu; putin, la prima vedere, dar “este foarte posibil ca actuala criza sa diversifice si sa majoreze cererea de servicii de consultanta juridica de business in provincie”.
     
    Motivele pentru care iesirea din granitele Capitalei se poate dovedi un loz castigator pentru avocati, chiar daca pe termen scurt este neprofitabila, incep cu faptul ca in Bucuresti, centrul celor mai mari afaceri, industriile cele mai profitabile pentru avocati sunt momentan inghetate. Avocatura din marile orase, pe de alta parte, este mai ales una “de instanta”, desfasurandu-se preponderent in salile de judecata si foarte putin in segmentul de consultanta. “In mod natural, in lipsa cererii, in provincie a aparut un decalaj fata de Bucuresti in dezvoltarea abilitatilor de consultanta si a tehnicilor specifice acesteia”, spune Adriana Gaspar, partener senior al NNDKP si coordonatorul biroului din Timisoara. De aceea, crede Gaspar, unii clienti prefera sa fie consiliati la Bucuresti in legatura cu operatiunile lor din teritoriu. Pe de alta parte, tocmai aici e punctul de interes: in perioada actuala, practici precum litigiile, recuperarea de creante sau activitatile de reorganizare (a caror expertiza se afla in instanta) compenseaza arii care nu mai merg bine acum: imobiliarele, finantarile sau fuziunile si achizitiile. In aceste conditii, nu este de mirare ca firmele din tara si avocatii de acolo sunt tot mai atractive pentru marile cabinete bucurestene.
     
    In al doilea rand, provincia are cateva avantaje ce vor conta tot mai mult pentru companiile care cauta sa isi optimizeze costurile. Adriana Gaspar enumera avantaje precum o forta de munca bine calificata si mai ieftina decat in Capitala sau disponibilitatea si pretul terenurilor (care nu a crescut in acelasi ritm cu cel din Bucuresti). “Aceste regiuni continua sa fie o alternativa reala pentru optimizarea costurilor de productie in expansiunea sau in relocarea operatiunilor in zona Europei de Sud-Est”, spune Gaspar. In mod evident, pentru casele de avocatura cu birouri in zonele respective, crearea unor noi companii inseamna un potential de business pe care nu il mai gasesc chiar la tot pasul. Un al treilea argument, dar poate si cel mai important, tine de deschiderea mai mare pentru discutii a firmelor de avocatura din provincie, de care avocatii bucuresteni pot acum sa profite pentru a incheia parteneriate avantajoase. Cum asocierea cu o casa mare poate fi pentru firmele mici o garantie ca vor depasi cu bine perioada de criza, orgoliile personale trec mai usor in plan secundar. Razvan Gheorghiu-Testa, avocat asociat in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii (noul lider al pietei dupa cifra de afaceri), spune ca pana de curand erau putine cabinete de avocatura din provincie deschise unei asocieri. Majoritatea acceptau cel mult colaborari punctuale cu firmele din Bucuresti, dar asta se intampla cand economia “duduia” si toata lumea avea de lucru. Un aspect interesant de urmarit in perioada urmatoare va fi, spune Gheorghiu-Testa, masura in care cabinetele locale au fost afectate de criza si, pentru a supravietui, vor alege sa fuzioneze, sa fie preluate sau sa se asocieze cu altele. “Primim foarte multe CV-uri de la avocati din provincie, titulari de cabinete individuale, semn ca unii dintre ei au inceput sa simta efectele acestei crize.”
     
    TZA a intrat in urma cu doi ani pe piata de avocatura din Ardeal, printr-un parteneriat cu biroul Nistorescu, Somlea & Asociatii. Din 2007, acesta este bratul de la Cluj al firmei bucurestene, de altfel singurul birou din teritoriu, care se ocupa de aproape toata zona Ardealului. “Colaborarea a inceput inca din anul 2002, insa am asteptat cinci ani pentru a crea o entitate juridica, deoarece la momentul respectiv piata clujeana nu era pregatita pentru acest tip de servicii”, declara Milena Nistorescu, asociat la Nistorescu, Somlea & Asociatii. Dimensiunea pietei de afaceri din Bucuresti ramane considerabil mai mare decat in orice alt oras si, ca atare, avocatura de business din provincie trebuie sa se adapteze unor oportunitati mai restranse, spune Nistorescu, “cautand sa puncteze la capitolul mobilitate si eficienta”.
     
    De curand, pe piata din Cluj a avut loc una dintre cele mai importante tranzactii din ultima vreme, vanzarea hotelului Rimini Plaza, venita dupa mai multe luni in care afacerile au fost blocate sau amanate. In aceasta tranzactie, prin care omul de afaceri Gheorghe Fatol a vandut hotelul de patru stele catre o companie controlata de Arpad Paszkany, avocatii vanzatorului au fost Nistorescu, Somlea & Asociatii. “Negocierile au durat doar o luna”, afirma Nistorescu, explicand ca tranzactia a fost rapida pentru ca a beneficiat “de o confluenta clara de interese”.

    Aflati in continuare cat costa sa trimiti unul sau doi avocati de cateva ori pe saptamana pana la Cluj, Suceava sau Timisoara.

  • Mai vreti smoothies?

    Innocent Drinks, principalul producator britanic de bauturi de tip smoothie (bautura din fructe zdrobite in blender, la care se adauga eventual gheata, inghetata, lapte sau iaurt), a intrat in atentia gigantului Coca-Cola, care a preluat un pachet minoritar de actiuni contra sumei de 30 de milioane de lire sterline (cca 33 mil. euro). Fondatorii firmei, Richard Reed, Adam Balon si Jon Wright, vor folosi suma primita pentru pachetul de actiuni pentru a investi in extinderea la nivel european, avand acum la dispozitie experienta noului actionar.
     
    Innocent a inceput mai mult in joaca, intr-o bucatarie din vestul Londrei in anul 1998, atunci cand cei trei prieteni, care lucrau in consultanta de management si publicitate, s-au apucat sa prepare smoothies pe care sa le vanda la un festival de jazz. La acel festival si-au instalat o taraba, cu o pancarta pe care scrisesera intrebarea: “Credeti ca ar trebui sa renuntam la slujbele noastre ca sa producem smoothies?” si doua cosuri pentru sticlele goale, unul cu eticheta “DA”, celalalt cu eticheta “NU”. La sfarsitul zilei, “DA” era deja plin pana la refuz.
    Preluarea unui pachet de actiuni de catre Coca-Cola (presa britanica a pomenit de un pachet intre 10 si 20%) este o miscare de contracarare a avansului principalului rival, PepsiCo, pe segmentul smoothie, dupa ce Pepsi a cumparat anul trecut un alt producator din domeniu, PJ Smoothies, ceea ce i-a intarit pozitia in concurenta cu Innocent.
     
    Cei trei intreprinzatori sustin ca produsele lor nu se vor schimba si ca Innocent va continua sa ofere bauturi sanatoase, asa cum si-au dorit cand au lansat afacerea. Cooptarea gigantului din domeniul bauturilor racoritoare intre actionari le va permite insa sa se extinda in Europa, unde, spre deosebire de Marea Britanie, nu toate supermarketurile au in oferta smoothies, asa incat este loc suficient de crestere. Innocent are planuri mari si pentru cealalta categorie de produse pe care o comercializeaza, Veg Pots, un preparat din legume gata de consum lansat anul trecut cu succes.