BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Academicianul Daniel Dăianu despre războiul din Ucraina: Multora nu le place să vorbească despre sfere de influenţe, dar în lumea reală Realpolitk operează. Confruntarea economică şi geopolitică se va intensifica pe pământ, în spaţiu, pe apă. Această confruntare va avea costuri economice, cu exprimare în viaţa cetăţenilor

    ♦Ieşim din pandemie, dar intrăm într-un „război rece”. Ce este inevitabil şi ce este neclar

    Gândurile de faţă sunt scrise la solicitarea ZF şi privesc consecinţe ale războiului din Ucraina, ale tentativei Rusiei de a redesena harta geopolitică a Europei, într-un context global cu incertitudini tot mai mari, cu o “ordine mondială” plină de frământări.

    Invazia militară din Ucraina vine după suită de crize ce au cuprins lumea –Pandemia şi criză energetică generată de creşterea brutală a preţului relativ al energiei, care, în esenţă, înseamnă o scumpire a vieţii. Ieşirea din pandemie, ce este anticipată pentru acest an în Europa, este urmată, că într-un vis urat devenit aievea, de intrarea într-un “război rece”, cu ipostază de război “cald” şi o criză umanitară în Ucraina.

    Constatări/prognoze privind implicaţiile acestui război ţîn de bun simt, sună că platitudini, însă merită să fie repetate: redresarea economică va fi încetinită (în  scenarii optimiste cu între 0,5-1%; alte scenarii cresc ajustarea prognozelor), costuri de tranzacţie mai mari, comerţul este afectat negativ, inflaţia capătă tracţiune sporită. Explicaţii sunt evidente: problema energetică devine mai complicată, greutăţi accentuate în aprovizionare cu materii prime de baza, criză majoră pe piaţă cerealelor (Rusia şi Ucraina fiind mari exportatori) şi, nu în cele din urmă, incertitudini exacerbate ce măresc aversiunea faţă de risc. Dintr-o perspectiva istorică mai amplă se poate vorbi  de un nou “ciclu secular” (a la Kondratiev), care împleteşte efecte ale unor mari schimbări tehnologice cu evenimente economice şi politice de amploare. 

    Într-un scenariu dintre cele nefavorabile se poate ajunge la cvasi-stagnare economică, deşi eu continui să cred că în ţările UE nu va fi consemnată, în ansamblu, o asemenea evoluţie în acest an. Este de văzut însă mersul Războiului, dacă şi când se va ajunge la un armistiţiu, în ce condiţii şi tot felul de implicaţii. Care va fi impactul sancţiunilor… Depinde şi de măsuri luate la nivel UE (în domeniul energiei în special), de armonizarea de politici, de implementarea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţa care să atenueze impactul Războiului, al reverberatiilor pe pieţe, de reacţii ale mediului de afaceri ––mai ales în state ce sunt în imediată vecinătate a conflictului militar. Cooperarea între UE şi SUA, cu alte state, intră în acest tablou schiţat.

    Băncile centrale vor avea o misiune mai dificilă în a controla inflaţia, care era prefigurată, înainte de criză ucrainiană, să se îndrepte către ţintele urmărite abia în 2023. Întărirea politicilor monetare nu va fi probabil întreruptă, dar existând un trade-off ce priveşte dinamică economică vor rezultă adaptări. Contează aici flerul şi priceperea bancherilor centrali în a găşi o cadenţa a paşilor de lupta cu inflaţia care să nu împingă economiile, dinamică PIB, în teritoriu negativ. În Cehia, Polonia, Ungaria băncile centrale au crescut iar, drastic, rate de politică monetară. Menţionez această întrucât BNR nu are cum să ignore diferenţiale de rate de politică monetară în ţările vecine, mai ales în condiţii de mari incertitudini şi când mişcări de capital pot pune presiune mare pe monedele naţionale.

    În cazul nostru operează şi vulnerabilitatea ce decurge din “deficitele gemene”. Deficitul de cont curent a fost probabil în jur de 7% din PIB în 2021, cu deteriorare a finanţării negeneratoare de datorie externe; deficitul bugetar, cash, a fost de 6,7% din PIB în 2021. Ambele deficite au componentă structurală semnificativă . Războiul din Ucraina nu anulează nevoia de consolidare fiscală/bugetară, care trebuie să fie realizată în câţiva ani, cu paşi vizibili. Iar anunţată creştere necesară a cheltuielilor pentru apărare, la circa 2,5% din PIB, îngreunează acest proces.

    Consiliul Fiscal, în mod repetat, a subliniat că avem nevoie de un buget public robust, cu venituri proprii substanţial mai mari. Vedem şi acum că evenimente extraordinare, că acest război, ilustrează fragilitatea bugetului public al României. Aşa cum efecte ale schimbării de climă, ale tranziţiei energetice, reclamă venituri bugetare mai mari. Nivelul foarte jos al veniturilor fiscale (inclusiv contribuţii este de cca 27% din PIB) este o problema de securitate naţională. Mai este de notat ceva important: politică monetară nu poate compensa inconsecvenţe, erori în politică bugetară. Un derapaj bugetar major pune presiune pe moneda naţională, iar o intervenţie a băncii centrale prin întărirea în exces a politicii monetare, pentru a compensa un derapaj bugetar, nu este lipsită de efecte indezirabile. Să ne gândim, de pildă, la costul creditării. Este necesar deci un policy-mix chibzuit, prin considerarea trade-off-urilor.

    Bugetul public trebuie să fie protejat, chiar în vremuri de mare vitregie. Am mare dificultate în a înţelege propuneri de diminuare de taxe în mod generalizat ( la TVA de pildă) şi impozite (la contribuţii). Reducerea accizei la carburanţi nu ar avea eficacitate. Scăderi de taxe şi impozite, ce privesc venituri permanente ale bugetului public, ar îndrepta deficitul bugetar în direcţia opusă unei consolidări bugetare. Iar pieţele ne-ar penaliza, ar reacţiona chiar dacă datoria publică este încă la un nivel gestionabil (sub 50% din PIB). Un argument că o inflaţie mai înalta, un deflator mai mare decât cifrele pe baza cărora s-a construit bugetul, ar ajută execuţia bugetară este înşelător. Iar că asemenea reduceri de fiscalitate ar fi numai temporare sună neconvingător.

    În România trebuie să regândim regimul fiscal, prin eliminarea de privilegii necuvenite şi alte incoerente, să reducem masivă evaziune fiscală, ce lipsesc bugetul public de venituri importante. În condiţiile de acum ar fi nu numai un demers corect din punct de vedere al echităţii fiscale, dar şi absolut necesar în vremuri de mare adversitate.

    Dacă măsuri de plafonare temporară şi compensare a unor facturi, în domeniul energiei, au temei (chiar dacă se poate discuta alcătuirea concretă a acestora), o plafonare a preţurilor la alimente este periculoasă. Riscăm să avem penurie, să încurajăm specula. Se poate în schimb recurge la vouchere de protecţie a cetăţenilor foarte vulnerabili, care să le permită acces la alimente de baza. Nu are sens să ajuţi pe cei care nu au nevoie, am risipi bani dintr-un buget public oricum sărac. Trebuie să ajutăm fermieri, care să beneficieze de carburanţi şi fertilizanţi la costuri rezonabile. Agricultură este o ramură vitală, ce priveşte securitate alimentară. Măsurile, în general, să fie ţintite.

    Este aiurea opinia auzinta la unii că statul român ar fi ameninţat de faliment. Drept este că avem buget public fragil şi există deficite externe importante. Dar consolidarea bugetară nu este misiune imposibilă. În plus România face parte din UE şi aşa cum au dovedit anii 2009-2011, criză de lichiditate, ce putea deveni una de solvabilitate, a fost evitată printr-o corecţie macro, bugetară, chiar dacă foarte dureroasă, cu ajutorul primit de la UE şi instituţii internaţionale. Mai este o teza greşită: că banii din PNRR ar putea finanţa deficitul bugetar. Acele resurse că şi fonduri structurale şi de coeziune pot sprijini redresarea economiei, reforme, tranziţia către energie verde şi digitalizarea economiei; pot sprijini balanţă de plăti. Sunt însă resurse europene ce pot fi utilizate ţintit, în domenii sociale şi ajutorarea unor întreprinderi. Am putea imagina că unele cheltuieli militare, investiţii în domeniul de apărare, să între sub incidenţa unei reguli speciale, care să le excludă din măsurarea deficitului bugetar. Dar este nevoie de o decizie la nivelul UE în această privinţa. Oricum, bugetul public al României are nevoie de venituri proprii substanţial mai mari.

    Revenind la contextul internaţional, situaţia din Ucraina accentuează alunecarea către blocuri economice şi politice –mai concret, între lumea democratică (SUA şi UE, alte state democratice), Rusia şi China, pe de altă parte; se întră intr-un nou Război Rece, cu o “ordine mondială” mai vagă, cu accentuare a tendinţei de de-globalizare, regionalizare de fluxuri comerciale şi lanţuri de producţie, o competiţie aprigă pentru materii prime de baza, metale rare. Multora nu le place să vorbească despre sfere de influenţe, dar în în lumea reală Realpolitk operează. Confruntarea economică şi geopolitică se va intensifica pe pământ, în spaţiu, pe apă. Această confruntare va avea costuri economice, cu exprimare în viaţă cetăţenilor. Atacuri informatice (cyberfare) intră în registrul confruntării.

    În lumina celor spuse mai sus, PNRR nu trebuie să fie un măr al discordiei politice; el este un sprijin excepţional pentru economia noastră având în vedere timpurile în care trăim. PNRR şi celelalte resurse europene ar putea duce

    investiţiile publice la peste 6% din PIB anual. Trebuie să valorificăm mult mai bine resursele naturale (inclusiv ţiţei şi gaz natural –onshore şi offshore, hidro, etc), să ne ocupăm în mod serios de industria agro-alimentară autohtonă, să avem rezerve strategice (alimente şi combustibil) asigurate –nu numai pentru iarnă următoare. Vedem cum iar ajungem la bugetul public.

    UE trebuie să îşi reducă dependenţă energetică faţă de Rusia, dar nu va fi simplu. Sancţiunile au costuri de ambele părţi şi nu întâmplător Preşedintele Biden şi lideri europeni spun că apărarea democraţiei reclamă sacrificii.

     

  • Cât de pregătită este România? Comparaţie între armata României şi a Rusiei

    În contextul escaladării tensiunilor dintre Rusia şi Europa, cât şi a războiului din Ucraina, vă vom prezenta o comparaţie între armata României şi cea a Rusiei pentru a vedea cât de pregătită este România de război, conform datelor de pe site-ul GlobalFirePower.

    În anul 2022, România se află pe locul 38 din 140 în topul ţărilor considerate de GlobalFirePower în întocmirea topului anual. Ţara noastră are un scor PwrIndx de 0,5938 (un scor de 0,0000 este considerat „perfect”). Aceste informaţii au fost actualizate ultima dată în data de 13.01.2022.

    În acelaşi an, Rusia se află pe locul 2 din 140 în topul ţărilor considerate de GlobalFirePower în întocmirea topului anual. Rusia are un scor PwrIndx de 0,0501 (un scor de 0,0000 este considerat „perfect”). Aceste informaţii au fost actualizate ultima dată în data de 12.01.2022.

     

    Vedeţi lista completă a armamentului aici

    Cum stă România pe plan militar?

    Când vine vorba de capacitatea militară a României, ţara noastră ar putea recruta 9 milioane de oameni.

    Aviaţia militară a României este formată din 147 de aeronave, dintre care 30 interceptoare/avioane de luptă. Restul aeronavelor care completează cifra de 147 sunt folosite în alte scopuri decât războiul direct.

    Atunci când vine vorba despre lupta la sol, România deţine 451 tancuri, 1.392 de vehicule blindate, 207 de lansatoare de rachete şi 808 de artiliere remorcabile.

    Pe plan naval, România deţine o flotă formată din 45 de ambarcaţiuni, dar nu deţine submarine, distrugătoare sau portavioane. Printre ambarcaţiunile deţinute se numără şapte nave de tip Corvette şi trei nave de patrulare, trei fregate şi cinci distrugătoare de mine.

     

     

     

  • Putin: Sancţiunile occidentale seamănă cu o declaraţie de război

    Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, avertizează că sancţiunile venite din partea Occidentului seamănă cu o declaraţie de război.

    Vladimir Putin a avertizat că sancţiunile occidentale împotriva Rusiei sunt asemănătoare cu o declaraţie de război, potrivit Sky News.

    În comentariile făcute la televiziunea de stat rusă, sâmbătă, Putin a declarat că Rusia doreşte ca Ucraina să fie „demilitarizată” şi a adăugat că ţara ar trebui să aibă un statut neutru.

    El a repetat o replică devenită familiară, potrivit căreia Rusia speră să scape Ucraina de nazism.

    Occidentul a impus sancţiuni dure Moscovei de la începutul invaziei din Ucraina, la 24 februarie, cu scopul de a afecta economia rusă.

  • Războiul din Ucraina este o catastrofă economică, avertizează Banca Mondială

    “Războiul din Ucraina vine într-un moment nepotrivit pentru lume, deoarece inflaţia era deja în creştere”, a declarat Malpass.

    El a subliniat că cea mai mare îngrijorare a sa este “în legătură cu pierderile de vieţi omeneşti” care au loc.

    Se crede că mii de civili şi soldaţi au fost ucişi de lupte.

    Malpass a declarat că impactul economic al războiului se extinde dincolo de graniţele Ucrainei, iar creşterile preţurilor globale la energie, în special, “îi afectează cel mai mult pe cei săraci, la fel ca şi inflaţia”.

    Preţurile la alimente au crescut, de asemenea, din cauza războiului şi “reprezintă o problemă foarte reală pentru oamenii din ţările sărace”.

    Malpass subliniază că atât Rusia, cât şi Ucraina sunt mari producători de alimente. Ucraina este cel mai mare producător mondial de ulei de floarea-soarelui, Rusia fiind pe locul doi, potrivit S&P Global Platts. Împreună, ele reprezintă 60% din producţia mondială.

    Cele două ţări reprezintă, de asemenea, 28,9% din exporturile globale de grâu, potrivit JP Morgan. Preţurile grâului pe bursa futures de la Chicago s-au tranzacţionat la maximele ultimilor 14 ani.

    Livrările de produse de bază din Rusia sunt limitate din cauza sancţiunilor generalizate, iar livrările ucrainene au fost oprite deoarece luptele au închis porturile ţării.

    “Nu există nicio modalitate de adaptare suficient de rapidă la pierderea aprovizionării din Ucraina şi din Rusia, ceea ce face ca preţurile să crească”, a declarat Malpass.

    El spune că acelaşi lucru este valabil şi în cazul livrărilor de energie din Rusia, iar acest lucru este deosebit de dăunător pentru Europa de Vest, unde guvernele “au neglijat alte aspecte legate de modul în care să aibă suficientă energie electrică”. Aproximativ 39% din energia electrică din UE provine de la centrale electrice care ard combustibili fosili, iar Rusia este cea mai mare sursă de petrol şi gaze.

    Pe măsură ce UE încearcă să îşi accelereze tranziţia către alte surse de energie, guvernul lui Vladimir Putin “ar putea pierde definitiv unele dintre pieţe”, a declarat Malpass. O astfel de pierdere de venituri este doar una dintre modalităţile prin care acest război va afecta nivelul de trai în Rusia, la fel ca şi scăderea valorii rublei şi inflaţia pe care o aduce.

    Războiul din Ucraina va cauza şi mai multe probleme pentru economia globală, spune David Malpass.

    Banca Mondială a alocat 7,9 miliarde de dolari pentru a ajuta la dezvoltarea economiei Ucrainei de la revoluţia din 2014. Aceşti bani au ajutat ţara să instituie reforme economice de amploare, inclusiv privatizări în sectoarele energetic şi bancar, precum şi eforturi pentru a face terenurile agricole mai productive.

    Cu mai puţin de o lună înainte de invazia rusă, banca centrală independentă a Ucrainei a prognozat că economia de 180 de miliarde de dolari va creşte cu 3,4% în acest an, după dificultăţile cauzate de pandemie.

    Dar războiul are “un impact catastrofal pentru economia noastră, pentru regiune în general”, spune Alexander Rodnyansky, care este consilier economic al preşedintelui Zelensky.

    El adaugă: “Am văzut deja distrugeri masive de drumuri, poduri şi infrastructură. Aşadar, acesta este un lucru care va trebui reconstruit de-a lungul anilor, atunci când războiul se va încheia.

    “Este greu de estimat în acest moment, dar putem vedea deja că am renunţat la procente şi la creşterea PIB-ului doar din cauza a ceea ce s-a întâmplat deja.”

    În condiţiile în care sute de mii de ucraineni au fugit din ţară sau s-au alăturat luptei împotriva Rusiei, forţa de muncă s-a redus dramatic, ceea ce îngreunează menţinerea economiei de război.

    “Producţia pur şi simplu se prăbuşeşte”, spune Rodnyansky, care afirmă că există întreruperi în aprovizionarea cu alimente şi energie vitale.

  • Războiul a lăsat fără oameni agricultura Ucrainei, unul dintre cei mai mari zece producători de grâu din lume. Care va fi impactul în România şi în lume?

    ♦ Ucraina este al doilea producător de grâu din Europa ♦ Fermierii ucraineni îşi apără acum terenurile cu arma în mână, nimeni nu se mai ocupă de agricultură.

    Ucraina produce anual 25-30 de milioane de tone de grâu, de 2,5-3 ori mai mult decât România, potrivit USDA, o instituţie americană de stat echivalentă cu un minister al agriculturii. Pentru recolta din acest an agricol, în toamna anului trecut, a însămânţat 7,4 milioane de hectare cu grâu. Acum, fermierii au plecat de pe câmpuri pentru a lupta şi producţia este pusă sub semnul întrebării.

    „Ucraina şi Rusia reprezintă o treime din piaţa mondială de grâu. Hubul din Marea Neagră, format din Rusia, Ucraina şi România, este acum impactat de conflict şi nu ies cantităţi din primele două ţări la export, astfel că preţurile cerealelor cresc pe bursă, preţul combusti­bilului creşte, al gazului şi energiei, la fel. Piaţa este sensibilă, iar, în funcţie de durata conflictului, preţurile alimentelor cresc şi retailerii vor transpune asta la raft, pentru că deşi România este un mare producător de cereale, va avea costuri mai mari cu procesarea şi transportul. Astfel, deşi nu va fi penurie de alimente la noi, accesul la ele se va face mai greu, pentru că puterea de cumpăre va scădea“, spune Ionel Arion, preşedintele Federaţiei Pro Agro.

    De asemenea, Denis Ţopa, decan al Facultăţii de Agricultură din Iaşi, consideră că preţurile alimentelor din România vor creşte, având în vedere contextul geopolitic din zona Mării Negre, pentru că „Rusia şi Ucraina sunt două pieţe importante pentru cereale la nivel mondial şi ele dictează preţul pe bursă“.

    În plus, el menţionează că fermierii români vor avea costuri mai mari cu producţia de cereale, căci o parte din îngrăşămintele folosite în agricultura românească veneau din Ucraina, iar acum trebuie să se întrepte spre alte pieţe, de unde vor achiziţiona la preţuri mari. „Premisele privind viitorul în agricultură nu sunt favorabile.“

    „Scăderea producţiei de grâu şi a exporturilor din nordul Mării Negre va pune presiune nemaivăzută, cel puţin pe imporatorii din zona Orientului Apropiat. Din păcate, grâul este una dintre mărfurile care în ultima decada a devenit parte a mijloacelor prin care se face politică. Scădere producţiei de grâu din zona Ucraina – Rusia, limitările logistice impuse în terminalele de cereale din porturile din care se livra către MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – n.red.) şi politizarea furnizării de grâu către ţările din această zonă vor determina foarte curând fenomene sociale de amploare. Găsirea de furnizori pentru aceste ţări nu va fi deloc simplă şi va implica creşteri mari de preţuri”, spune Iani Chihaia, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Fabricanţilor de Nutreţuri Combinate (ANFNC).

    ►  Ucraina realizează 2,7% din producţia mondială de porumb.

    ►  Ucraina realizează 3,3% din producţia mondială de grâu.

    ►  Ucraina realizează 28,6% din producţia mondială de floarea-soarelui.

    El susţine că ceea ce se întampla în Ucraina influenţează şi agricultura şi zootehnia din Romania şi din întreaga lume. „Preţurile pe burse sunt în creştere, grâul se îndreaptă spre 400 euro/tonă şi creşterile din aceste zile se vor transpune în creşteri ale preţurilor. Pe termen scurt, tendinţa preţurilor nu poate fi decât în sens crescător. În plus, cred că în următoarele saăptămâni va exista riscul creearii unei adevarate furtuni pe piaţa mărfurilor, în special cereale şi oleaginoase”, a completat Chihaia.

    De ce este importantă producţia Ucrainiei? Pentru că se află în primele zece ţări producătoare de grâu din lume, astfel că lipsa recoltei din acest an s-ar traduce în lipsa mâncării din multe farfurii, mai ales din statele în curs de dezvoltare din Asia sau Africa. În anul agricol 2019-2020, Ucraina a produs 29,17 milioane de tone de grâu, iar în anul 2020-2021 producţia estimată este 25,4 milioane de tone, adică 3,3% din producţia mondială, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la USDA.

    Mai mult, Ucraina este al doilea cel mai mare producător de grâu din Europa, după Rusia, care a realizat anul trecut 85,35 de milioane de tone de grâu, conform sursei citate anterior. De altfel, este şi unul dintre cei mai mari exportatori din bazinul Mării Negre, unde activează alături de Rusia şi România. Acest bazin este foarte bine poziţionat din punct de vedere logistic pentru a livra către destinaţii din Asia şi Africa, Egiptul fiind una dinte cele mai importante pieţe.

    „În Ucraina, nu se desfăşoară nicio activitate în agricultură în aceste zile. Totul este în aşteptare“, spun oficialii companiei Corteva Agriscience, lider pe piaţa seminţelor şi a protecţiei plantelor agricole, cu operaţiuni în Ucraina. Corteva Agriscience are un birou comercial în Kiev, o staţie de seminţe în Stasi şi un centru de cercetare în Tarasivka. Toate unităţile au fost evacuate de la începerea războiului şi grupul a luat măsuri pentru a le proteja, pentru a servi consumatorii şi de a minimiza orice impact negativ asupra securităţii alimentare.

    În 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, Uniunea Europeană a importat cereale (în afară de grâu şi orez) din Ucraina în valoare de 1,55 miliarde de euro, grâu în valoare de 139 de milioane de euro şi soia în valoare de 184 de milioane de euro, arată datele Eurostat, biroul european de statistică. Cele mai multe produse importate de UE din Ucraina, ca valoare, în 2020 au fost uleiurile vegetale, cerealele, seminţele oleaginoase, soia şi grâul.

    „Acum toată lumea este la război, însă, din ce am înţeles, fermele şi silozurile de cereale nu au fost distruse. O parte din terenurile pe care este grâu probabil a fost distrusă, dar cea mai mare parte poate fi salvată, dacă se opreşte războiul curând. Chiar dacă nu se mai fac transporturi, fermierii din Ucraina au stocuri de îngrăşăminte, fertilizanţi şi alte produse pentru tratamente, care urmează să fie făcute curând la grâu, dar vor avea nevoie să primească motorină şi cred că Uniunea Europeană ar trebui să facă o strategie în acest sens, ca să avem mâncare“, spune Marius Irimiţă, care deţine Irimiţă Vasile Marius II şi are o fermă de cereale în judeţul Suceava, aflat la graniţă cu Ucraina. El crede că pentru a suplini Ucraina în zona Mării Negre, România ar trebui să cultive o suprafaţă de cel puţin cinci ori mai mare, ceea ce nu este posibil.

    De asemenea, el a afirmat că dacă nu se opreşte războiul, Ucraina nu va putea însămânţa culturile de primăvară – porumb şi floarea-soarelui – şi în lipsa lor preţurile cerealelor, deja în creştere pe burse, vor urca şi mai mult, ceea ce înseamnă mai puţine alimente şi mai scumpe. Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută şi ca Holodomor, a fost una dintre cele mai grave catastrofe naţionale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morţi estimat la 10 milioane.

    În aceste circumstanţe (de război ? n.red.), plantarea cerealelor şi seminţelor oleaginoase în Ucraina poate fi pusă sub semnul întrebării“, potrivit unui ucrainean implicat în agrobusiness, informaţie oferită de o sursă ZF din acest domeniu din România.

    Nicu Vasile, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit estimărilor sale preţurile alimentelor vor creşte cu 20%. Ieri, pe bursa EuroNext de la Paris, până la ora 12:00, preţul grâului ajunsese la un maxim de 368 euro/tonă (faţă de 287 euro/tonă în 23 februarie, ziua de dinaintea izbucnirii războiului), preţul porumbului ajunsese la 372 euro/tonă (faţă de 267 euro/tonă în 23 februarie), iar preţul rapiţei la 824 euro/tonă (faţă de 740 euro/tonă în 23 februarie), astfel că principalele materii prime au cunoscut creşteri de circa 100 euro/tonă într-o săptămână.

    În anul agricol 2020-2021, Ucraina a avut o producţie de porumb de 30,3 milioane de tone (2,7% din producţia mondială), situându-se pe locul şase în lume, înaintea Rusiei, conform datelor preliminarii ale USDA. Aceeaşi sursă estima la mijlocul lunii ianuarie a acestui an că producţia de porumb din Ucraina pentru anul 2021-2022 va ajunge la un record de 42 de milioane de tone, însă acum porturile sunt închise, iar suprafaţa cultivată cu porumb în acest an va fi de 5,3 milioane de hectare.

    De asemenea, suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui pentru acest an era estimată la 6,9 milioane de hectare, de pe care s-ar fi realizat o producţie de 17,5 milioane de tone. În anul agricol trecut, Ucraina a avut o producţie de seminţe de floarea-soarelui de 14,1 milioane de tone, adică 28,6% din producţia mondială, conform USDA.

    „Nu doar ţările importatoare de grâu şi nu doar cele din MENA vor suferi de pe urma schimbărilor şi creşterii preţurilor cerealelor. India, de exemplu, va trebui să facă faţă pe de o parte deficitului de floarea-soarelui, având nevoie să substitutie uleiul obţinut din seminţele de floarea-soarelui importate din Ucraina, şi, pe de altă parte, să satisfacă cererea de grâu ce va veni din partea unor clienţi din Bangladesh, Egipt, Indonezia şi nordul Africii. Schimbarea fluxurilor de aprovizionare şi distanţele mai lungi de la origine, la utilizatorul final, incertitudinile legate de recolta de anul acesta va conduce la o creşterea a cererii în vederea satisfacerii necesarului, precum şi a creeării de stocuri tampon în unele ţări. Rezultatul final se va oglindi în creşteri semnificative de preţ la alimentele de bază”, a mai spus Iani Chihaia.

     

  • Ucraina şi Rusia au stabilit crearea de coridoare umanitare şi continuarea negocierilor

    Delegaţiile Ucrainei şi Rusiei au ajuns, joi seară, în cursul negocierilor desfăşurate în Belarus, la un acord asupra creării de coridoare umanitare, posibil printr-un armistiţiu temporar, iar negocierile ar urma să continue în a treia rundă.

    “A doua sesiune de negocieri s-a încheiat. Din nefericire, nu sunt încă rezultatele aşteptate de Ucraina. Nu există decât o soluţie pentru organizarea de culoare umanitare”, a declarat consilierul prezidenţial Mihailo Podoliak, unul dintre membrii delegaţiei ucrainene, citat de cotidianul Le Figaro.

    Conform înţelegerii, vor fi create “coridoare umanitare” pentru evacuarea populaţiei civile din zonele în care se derulează confruntări militare. Pe durata evacuărilor, ar urma să fie valabile armistiţii în zonele culoarelor umanitare.

    Şeful delegaţiei ruse, Vladimir Medinski, a confirmat acordul privind formatul culoarelor umanitare, în scopul evacuării civililor din marile oraşe. Un alt membru al delegaţiei ruse a declarat, potrivit agenţiei Sputnik, că detaliile privind armistiţiul pe durată determinată urmează să fie stabilite de comandanţii militari ai ambelor părţi.

    În plus, delegaţiile Ucrainei şi Rusiei au stabilit continuarea discuţiilor prin a treia rundă de negocieri, informează agenţia ANSA.

    Conform Reuters, consilierul prezidenţial ucrainean Mykhailo Podolyak a spus că cele două părţi au avut în vedere o posibilă încetare temporară a focului pentru a permite evacuarea civililor. “Adică, nu peste tot, ci doar în acele locuri unde vor fi amplasate coridoarele umanitare propriu-zise, va fi posibilă încetarea focului pe durata evacuării”, a spus el.

    De asemenea, s-a ajuns la o înţelegere privind livrarea de medicamente şi alimente în locurile unde au loc cele mai violente lupte.

    A fost pentru prima dată când cele două părţi au înregistrat o formă de progres în discuţii, de când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu o săptămână.

    “Singurul lucru pe care îl pot spune este că am discutat suficient de detaliat aspectul umanitar, pentru că destul de multe oraşe sunt acum încercuite. Există o situaţie dramatică în ceea ce priveşte medicamentele, alimentele şi evacuarea”, a spus Podolyak.

  • Cum poate invadarea Ucrainei să crească şi mai mult inflaţia la nivel mondial. Petrolul, metalele şi cerealele, în prim-plan

    Invadarea Ucrainei de către Rusia ar putea „alimenta” presiunile exercitate asupra burselor americane mai mult decât estimaseră până acum investitorii, scrie MarketWatch. Marko Papic, strateg-şef al managerului alternativ de active Clocktower Group, trage în acest sens câteva paralele între războiul din Ucraina şi Războiul de Iom Kipur (arabo-israelian) din 1973.

    Când acţiunile din Statele Unite au crescut spre sfârşitul săptămânii trecute, în pofida atacurilor lansate asupra ţării din nordul României, investitorii au părut să îmbrăţişeze zicala „cumpără la sunetul tunurilor, vinde la sunetul trompetelor”. Papic argumentează că invadarea Ucrainei ar putea pune tot mai multă presiune pe indicele S&P 500, în mare parte din cauza locaţiei propriu-zise a evenimentelor recente. Analizând  peste 50 de evenimente care au afectat negativ indicele S&P 500 din 1956 până în 2020, observăm că evoluţia medie la 12 luni de la respectivul eveniment a fost de plus 11,68%.

    Totuşi, Ucraina este o ţară de dimensiuni mari, situată lângă membri ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, iar orice operaţiunile militară efectuată aproape de un stat NATO riscă să declanşeze un conflict de o mai mare anvergură. „Ce se întâmplă, de exemplu, dacă un avion rusesc virează la un moment dat în spaţiul aerian polonez şi este doborât? Putem avea o mulţime de evenimente de volatilitate extremă”, contiuă Papic. Mai mult, ofensiva rusă riscă să stârnească „semnificativ” fenomenul inflaţionist şi să crească astfel costurile de trai în SUA, fenomen ce urmează să fie combătut de Rezerva Federală printr-o serie de majorare a ratelor dobânzilor, prima creştere putând avea loc chiar luna aceasta. În anumite privinţe, conflictul ruso-ucrainean seamănă cu Războiul de Iom Kipur din 1973, eveniment care iese în evidenţă pentru faptul că a generat „o scădere considerabilă a titlurilor americane”, potrivit lui Marko Papic.

    O asemănare între cele două crize geopolitice constă în stimularea inflaţiei într-un mediu deja dominat de creşterea preţurilor. De altfel, Papic atrage atenţia asupra faptului că Organizaţia ?ărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) s-a răzbunat pe Statele Unite pentru că a susţinut Israelul atacat de statele arabe prin impunerea unui embargou pe petrol în 1973-1974, creând o undă de şoc ce a trimis preţul petrolului în sus şi „a alimentat inflaţia în cel mai prost moment cu putinţă”, argumentează analistul. Recent, preţul petrolului a depăşit 110 dolari pe baril pe fondul temerilor că întreruperile lanţurilor de aprovizionare sunt strâns legat de intensificarea atacurilor ruseşti. Invazia Ucrainei ar putea creşte inflaţia în „moduri destul de complicate”, spune Papic, care îşi concentrează, de asemenea, atenţia asupra paladiului, potasei şi grâului, sectoare unde Rusia este unul dintre cei mai importanţi producători la nivel mondial.

    În plus, Ucraina este un mare producător de grâu, cereală al cărui preţ a ajuns miercuri la maximul ultimilor zece ani. Papic se teme că Rusia ar putea reduce exportul de potasă, folosită de fermieri pentru a-şi fertiliza terenurile. Rusia produce circa 16% din potasa la nivel global, iar aliatul său, Belarus, este un exportator major. „Dacă vor interzice exporturile de potasă, preţurile vor exploda, iar ţările care nu îşi vor permite să plătească se pot confrunta cu o criză alimentară”, spune Papic. Pe de altă parte, Rusia reprezintă 43% din producţia globală de paladiu, element important în ceea ce priveşte convertoarele catalitice ale maşinilor. Aşadar, dacă Rusia „începe să se joace cu metalele, reducând exporturile de paladiu, aluminiu şi nichel, inflaţia va creşte într-un moment în care credeam că a ajuns deja la apogeu”. Pieţele internaţionale de capital erau tensionate încă de dinainte de invazia Ucrainei, iar următoarea şedinţă a Rezervei Federale din SUA îngrijorează deja o bună parte din investitori. „Într-un final ar putea fi un scenariu în care cumpărăm scăderile (buy the dip – n.r.), însă încă nu am ajuns acolo”, conchide Papic.

  • Ce simte poporul rus în faţa greutăţilor pe care le-a adus brusc şi brutal războiul? Resemnare

    Consumatorii ruşi sunt mai mult resemnaţi decât panicaţi, deoarece sunt forţaţi să se adapteze la un nou mod de viaţă într-o economie pe care restul lumii încearcă să o devasteze financiar ca pedeapsă aplicată lui Putin pentru invadarea Ucrainei, scrie Bloomberg.

    Aceasta este noua realitate după o săptămână în care rubla s-a prăbuşit, inflaţia şi ratele dobânzilor au crescut şi furnizorii străini de orice, de la alimente până la maşini şi pantofi sport de firmă, au promis că nu mai fac afaceri în Rusia sau că cel puţin opresc livrările. Pe lângă sancţiunile americane şi europene, şapte dintre cele mai mari bănci ale Rusiei sunt acum excluse din sistemul internaţional de mesagerie SWIFT. Cu toate acestea, mulţi ruşi, care au văzut numeroase crize bancare şi de lichiditate în ultimele trei decenii, privesc greutăţile în creştere şi care par să nu se mai oprească cu fatalism.

    Controalele de capital, ratele mai mari ale dobânzilor şi alte măsuri de urgenţă au ajutat deja la încetinirea unei hemoragii bancare care a secat sistemul de aproximativ 14 miliarde de dolari într-o singură zi.

    „Oricât de ciudat sună, în general nu există panică la magazine sau la bancomate“, a spus Elmira, 48 de ani, care lucrează în educaţie în Ufa, în regiunea Urali.

    „În mod clar, nu există o soluţie uşoară, dar nu mă grăbeam să alerg şi să cumpăr euro sau dolari sau să cumpăr ceva doar pentru a cheltui bani“, a spus ea. Rezistenţa gospodăriilor este crucială pentru economia Rusiei, care se bazează pe cheltuielile de consum pentru mai mult de jumătate din întreaga activitate. Banca centrală a dat ordin pentru executarea unei serii de măsuri pentru a preveni colapsul bancar, de la mai mult decât dublarea ratei dobânzii cheie la 20% într-o mişcare disperată până la îngheţarea tranzacţiilor locale cu acţiuni începând de vineri.

    De asemenea, Rusia a interzis temporar străinilor să vândă activele ruseşti şi a ordonat exportatorilor să schimbe în ruble 80% din câştigurile lor în valută. Cu toate acestea, acţiunile de protecţie au un preţ. Economia Rusiei s-ar putea micşora cu 3%-5%, presupunând că exporturile de energie sunt lăsate să continue, potrivit economistului rus de la Citigroup Ivan Ceakarov. Întreruperea aprovizionării va avea un impact şi mai mare asupra inflaţiei decât devalorizarea rublei, a spus el. 

  • Preşedintele Zelenski cere avioane de la NATO şi îi cere lui Vladimir Putin să se aşeze cu el la masă pentru discuţii

    Preşedintele Volodimir Zelenski a organizat o conferinţă de presă în cadrul căreia a făcut apel către Occident pentru avioane de război, potrivit BBC.

    „Dacă nu aveţi puterea de a închide spaţiul aerian de deasupra Ucrainei, atunci daţi-mi avioane. (…) Dacă noi nu vom mai fi, doamne fereşte, vor urma Letonia, Lituania, Estonia”.

    Cele trei ţări menţionate de liderul ucrainean sunt membre NATO, ceea ce înseamnă că dacă Rusia ar invada una dintre ele ar intra în război cu întreaga Alianţă.

    Totodată, liderul Ucrainei a făcut apel la Vladmir Putin şi a susţinut că discuţiile directe cu el sunt „singura modalitate de a opri acest război”.

    „Noi nu am atacat Rusia şi nici nu plănuim să o atacăm. Ce vreţi de la noi? Lăsaţi-ne teritoriul în pace. (…) Stai cu mine la discuţii. Doar să nu stai la 30 de metri distanţă”, a spus Volodimir Zelenski, referindu-se la fotografiile deja celebre cu masa lungă la care au discutat Putin şi Macron la ultima întâlnire faţă-n faţă.

  • Crimele de război din Ucraina sunt investigate – Curtea Penală Inteernaţională

    O echipă avansată a Curţii Penale Internaţionale (CPI) de la Haga a plecat în “regiunea Ucrainei” pentru a începe investigarea unor posibile crime de război, a declarat procurorul principal al instituţiei într-un interviu acordat Reuters.

    Plecarea ehipei a avut loc la câteva ore după ce procurorul Karim Khan a declarat că va începe să strângă probe în cadrul unei investigaţii oficiale lansate după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, care a început la 24 februarie.

    “Ieri am format o echipă şi astăzi se deplasează în regiune”, a declarat Khan. “Este o echipă avansată, formată din investigatori, avocaţi, dar şi din cei cu o experienţă deosebită în planificarea operaţională”.

    Khan a declarat că biroul său va examina posibilele crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid – infracţiuni aflate sub jurisdicţia tribunalului – comise de părţile implicate în conflict.

    Nici Rusia şi nici Ucraina nu sunt membre ale CPI, iar Moscova nu recunoaşte curtea, care a fost înfiinţată în 1997 şi deschisă la Haga în 2002.

    Deşi nu este membră a CPI, Ucraina a semnat în 2014 o declaraţie prin care acordă instanţei jurisdicţia asupra presupuselor crime grave comise pe teritoriul său începând din 2014, indiferent de naţionalitatea autorilor.

    CPI, care are 123 de state membre, urmăreşte în justiţie persoanele responsabile de cele mai grave atrocităţi atunci când o ţară nu poate sau nu doreşte să facă acest lucru.

    Întrebat despre atacurile cu bombe cu dispersie şi lovituri de artilerie în oraşele din Ucraina, Khan a spus “Orice parte care vizează, ţinteşte direct, civili sau obiecte civile comite o crimă în conformitate cu Statutul de la Roma şi cu dreptul umanitar internaţional. Acest lucru este clar”.

    Ancheta va privi, de asemenea, înapoi în 2014, când Rusia a cucerit regiunea ucraineană Crimeea şi a început să ofere sprijin separatiştilor înarmaţi care luptă împotriva forţelor guvernamentale ucrainene în regiunea Donbass din estul Ucrainei.

    Raportul anual 2020 al procurorului, bazat pe investigaţiile preliminare, a citat suspiciuni de crime de război, inclusiv omoruri şi tortură în Crimeea şi atacuri asupra civililor, tortură, crimă şi viol în estul Ucrainei.

    În cazul în care se va constata că au fost comise crime de război în Ucraina, a declarat Khan, biroul său va urmări dovezile pe lanţul de comandă, până la cele mai înalte niveluri de funcţii politice şi militare.