BusinessMagazin

Tag: plecare

  • Cum ar putea fi convinşi românii care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă

    O  soluţie pentru diminuarea deficitului de candidaţi ar putea fi reîntoarcerea în ţară a unora dintre cei 3 milioane de români care lucrează pe salarii de 4-5 ori mai mari în Occident.

    În ce context s-ar putea întoarce să lucreze pe joburile disponibile în ţară specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate?

    „Pedalele pe care trebuie să apăsăm sunt creşterea productivităţii şi a competitivităţii României. Trebuie să ne concentrăm, în primul rând, pe ce putem face pentru ca românii care încă sunt în ţară să nu mai plece cu atâta uşurinţă. Să nu uităm că pentru aceiaşi candidaţi concurăm cu economii puternice care întâmpină aceleaşi probleme: deficit de specialişti şi îmbătrânirea populaţiei“, adaugă Cristina Săvuică de la Lugera. În opinia ei, pentru a convinge specialiştii români care au plecat să lucreze în străinătate să se întoarcă, cel mai bun argument poate fi doar eficientizarea economică a României.

    „Căpşunarii“, care au avut ani buni un efect important asupra bugetului ţării prin prisma sumelor de bani pe care le trimiteau rudelor, nu s-ar întoarce acasă neapărat pentru salarii comparabile cu cele primite în vest, ci dacă ar avea servicii cât de cât comparabile cu ceea ce au văzut în străinătate, spun angajatorii. „Românii plecaţi în străinătate se vor întoarce în momentul în care serviciile pe care le oferă statul vor ajunge la un nivel normal, nu neapărat performant, dacă sunt îndeplinite condiţiile de bun simţ, precum un sistem de sănătate decent sau o educaţie bună. Condiţiile generale mai bune din România îi aduc înapoi pe cei plecaţi. E nevoie de voinţă politică şi de mult bun simţ“, spune Florin Godean de la Adecco.

    Totuşi, o parte dintre românii care au emigrat pentru studii sau ca urmare a unor promovări internaţionale deja încep să se întoarcă acasă. „Printre puţinii specialişti pe care îi găsim pe piaţă sunt şi românii care revin din străinătate; fie că şi-au finalizat acolo studii, fie că au muncit pentru o vreme în străinătate ca parte a unui plan personal de dezvoltare a carierei. Şi avem exemple concrete de colegi recrutaţi din aceste categorii“, spune Anica Stoica de la Continental.

     

  • Românii sunt din ce în ce mai aventuroşi şi se hotărăsc să plece în concediu în ultima clipă. Rezervările last minute au crescut cu 25%

    Evenimentele din ultimul an, din Turcia în special, dar şi din alte destinaţii turistice europene, i-au determinat pe unii turişti români să aştepte până în ultimul moment atunci când îşi aleg vacanţele, numărul rezervărilor last minute crescând în acest an cu 25%, potrivit datelor agenţiei Paravion.

    Astfel, tot mai mulţi români îşi fac rezervările pentru vacanţe cu o săptămână sau chiar cu câteva zile înainte de plecare, destinaţiile preferate fiind Grecia, Spania şi Portugalia. În plus, o parte dintre turiştii care aveau în plan să îşi petreacă vacanţa de vară în Turcia au renunţat la litoralul turcesc şi au migrat către oferte de ultimă oră în Grecia, Spania sau Portugalia.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A vândut legume la tarabă în piaţă şi acum face 3 milioane de euro pe an îmbrăcând bărbaţii din România

    Teodora Burz are 38 de ani, iar ultimii i-a petrecut făcând naveta între România şi Italia, China şi Turcia, pieţe unde a lucrat pentru branduri de modă străine. În toamna anului 2014 a preluat funcţia de director de marketing şi expansiune al grupului turc Orka Holding, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi în 40 de ţări.

    În paralel este şi country manager al Orka Holding în România, unde sunt deschise şapte magazine. Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc cu mai bine de un deceniu în urmă, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea sa Orka Holding s-a retras, pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc acum 13 ani, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea ei turcii de la Orka Holding s-au retras şi ei pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    Executivul a plecat din România în Italia în 2006, la cinci ani după ce pusese bazele Ziggo House, care la momentul acela ajunsese la şase magazine (cu cele aduse în franciză), îşi aminteşte ea. Pentru Einstein Progetti & Prodotti spa – care are în portofoliu branduri precum Absolut Joy şi Sexy Woman – a lucrat trei ani, ocupându-se de departamentul de marketing şi de relaţiile externe.

    În 2009 era prezentă la un târg de profil din Barcelona când i-a cunoscut pe oficialii de la Semir, un retailer chinez cu aproape 4.000 de magazine. Chinezii au căutat iniţial franciza unui brand italian şi se uitau la numele din portofoliul Einstein Progetti & Prodotti. În final au primit drepturile de producţie şi distribuţie ale unuia dintre ele, iar Teodora Burz a plecat în China pentru a pune bazele businessului. A rămas acolo un an, iar când s-a întors cei de la Damat au convins-o să vină înapoi în România.

  • Cum arată viaţa pe cel mai mare vas de croazieră din lume. Cum se distrează cele 8.800 de persoane aflate la bord – GALERIE FOTO

    Harmony of the Seas, vasul construit în Franţa, se întinde pe 361 de metri, cu 100 de metri mai lung decât Titanicul, şi cântăreşte 227.000 de tone, ceea ce-l face cel mai mare vas de croazieră din lume, potrivit Daily Mail.

    Harmony of the Seas este mai lung cu 50 de metri decât iconicul Turnul Eiffel, iar pentru construcţia vasului s-au cheltuit 800 milioane de lire sterline.

    Luni de zile vasul a deschis publicului, iar turişti au avut ocazia să se plimbe pe cele 18 punţi şi să admire interioarele de lux. Vasul este dotat cu mai multe restaurante, baruri, săli de sport, cinema, piste de alergat, piscine dar şi cu un parc de distracţii.

    Vasul de croazieră este deţinut de Royal Caribbean International care a pornit lucrările în septembrie 2013.  Harmony of the Seas a părăsit pentru prima dată portul cu un echipaj de 500 de oameni (când va fi inaugurat va avea un echipaj de 2000 de oameni) pentru un prim test în martie, apoi a mai avut loc unul în  aprilie, iar lansarea a avut loc în mai.

    Jurnalistul publicaţiei americane Bloomberg, Tom Hall, a avut ocazia să meargă cu Hearmony of the Seas, iar fotograful Alberto Bernasconi a avut ocazia să documenteze experienţa.

    Foto: Alberto Bernasconi


     

  • Ce spun românii plecaţi peste hotare pentru un trai mai bun: „Ne-am întoarce în România dacă am avea salarii mai mari şi mai multe oferte de muncă“

    Salariile de 4-5 ori mai mici în România faţă de cele din ţările dezvoltate din Europa, lipsa ofertelor de muncă conforme cu nivelul de calificare, dar şi infrastructura deficitară sunt doar câteva din motivele pentru care o parte dintre români preferă în continuare să plece la muncă peste hotare.
     
    „Principalul motiv pentru care am ales să plec din ţară a fost faptul că nu găseam un job la fel de bine plătit ca în străinătate. M-aş întoarce, însă România are nevoie de drumuri, autostrăzi şi educaţie“, a spus Andrei L., în vârstă de 29 de ani, care lucrează pe o poziţie de şofer de tir în Germania, deşi are studii superioare de inginer frigotehnist.
     
    În ciuda faptului că pentru joburile specializate românii plecaţi pot câştiga salarii destul de mari, aceştia aleg să lucreze peste graniţe pe poziţii sub nivelul lor de calificare, cum ar fi cele de infirmiere, şoferi de taxi sau de tir, ospătari sau ca personal de vânzări. De exemplu, pentru o poziţie din sectorul vânzărilor, salariile variază între 780 şi 6.100 de euro pe lună, în timp ce asistenţii medicali pot ajunge la salarii de peste 3.300 de euro lunar, pe când în România un medic cu experienţă câştigă în jur de 700 – 800 de euro net pe lună.
     
    Totuşi, unii angajatori susţin că există locuri de muncă disponibile în ţară, dar că nu găsesc uşor candidaţi.
     
    „Dacă vorbim de ofertele de muncă la nivelul întregii ţări, nu pot să fiu de acord cu acest lucru. Compania noastră face relocări interne din sud şi est în vestul ţării, aici vorbim de mii de oameni, e clar că sunt oferte de muncă, mai ales luând în considerare că la acestea se adaugă cazare şi două mese asigurate“, a spus Felix Toma, country manager în cadrul Gi Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară.
     
    Companiile locale au început să mărească salariile, mai ales ca urmare a creşterii salariului minim pe economie, însă angajatorii suferă în continuare de o lipsă acută de angajaţi. „În ultimele 2-3 luni companiile au început să mărească salariile, dar o fac pentru că sunt forţaţi din lipsa candidaţilor“, a precizat Felix Toma.
     

     

  • Ce spun românii plecaţi peste hotare pentru un trai mai bun: „Ne-am întoarce în România dacă am avea salarii mai mari şi mai multe oferte de muncă“

    Salariile de 4-5 ori mai mici în România faţă de cele din ţările dezvoltate din Europa, lipsa ofertelor de muncă conforme cu nivelul de calificare, dar şi infrastructura deficitară sunt doar câteva din motivele pentru care o parte dintre români preferă în continuare să plece la muncă peste hotare.
     
    „Principalul motiv pentru care am ales să plec din ţară a fost faptul că nu găseam un job la fel de bine plătit ca în străinătate. M-aş întoarce, însă România are nevoie de drumuri, autostrăzi şi educaţie“, a spus Andrei L., în vârstă de 29 de ani, care lucrează pe o poziţie de şofer de tir în Germania, deşi are studii superioare de inginer frigotehnist.
     
    În ciuda faptului că pentru joburile specializate românii plecaţi pot câştiga salarii destul de mari, aceştia aleg să lucreze peste graniţe pe poziţii sub nivelul lor de calificare, cum ar fi cele de infirmiere, şoferi de taxi sau de tir, ospătari sau ca personal de vânzări. De exemplu, pentru o poziţie din sectorul vânzărilor, salariile variază între 780 şi 6.100 de euro pe lună, în timp ce asistenţii medicali pot ajunge la salarii de peste 3.300 de euro lunar, pe când în România un medic cu experienţă câştigă în jur de 700 – 800 de euro net pe lună.
     
    Totuşi, unii angajatori susţin că există locuri de muncă disponibile în ţară, dar că nu găsesc uşor candidaţi.
     
    „Dacă vorbim de ofertele de muncă la nivelul întregii ţări, nu pot să fiu de acord cu acest lucru. Compania noastră face relocări interne din sud şi est în vestul ţării, aici vorbim de mii de oameni, e clar că sunt oferte de muncă, mai ales luând în considerare că la acestea se adaugă cazare şi două mese asigurate“, a spus Felix Toma, country manager în cadrul Gi Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară.
     
    Companiile locale au început să mărească salariile, mai ales ca urmare a creşterii salariului minim pe economie, însă angajatorii suferă în continuare de o lipsă acută de angajaţi. „În ultimele 2-3 luni companiile au început să mărească salariile, dar o fac pentru că sunt forţaţi din lipsa candidaţilor“, a precizat Felix Toma.
     

     

  • Dezastru: Deşi România are cea mai mare creştere economică din Europa iar companiile caută de zor angajaţi, 90.000 de români vor să plece să muncească în străinătate

    În ciuda faptului că România are cea mai mare creştere economică din Eu­ropa (4,3% în T1), iar multinaţio­nalele şi companiile româneşti caută nonstop angajaţi, aproape 90.000 de ro­mâni au aplicat în ultimele trei luni pentru un loc de muncă în străinătate, o treime dintre aceştia reprezintând cea mai bună forţă de mun­că de pe piaţă, tineri cu vârste între 25 şi 35 de ani.

    Datele privind plecările au fost furnizate de Tjobs, compania care oferă soluţii pentru persoanele care îşi caută un loc de muncă peste hotare.

    „Tinerii de peste 25 de ani care vor să ple­ce din ţară să muncească sunt absolvenţi de facultate. Principalul motiv pentru care aleg să plece este acela că termină facultăţi cu profiluri care nu le asigură locuri de muncă sau sunt foarte puţine poziţii deschise pe piaţa muncii“, spune Raluca Peneş, HR Coordina­tor în cadrul companiei de externalizare de ser­vicii de HR Smartree România.

    Ea adaugă că există totuşi şi persoane care aleg să emigreze, deşi găsesc şi în România un loc de muncă pe profilul lor, însă acesta este mai prost plătit decât în străinătate.

    La un salariu de 1.000 de euro brut, România ar pierde circa 1 mld. euro pen­tru cele 90.000 de persoane care vor să plece în căutarea unui salariu mai bun şi a unui nivel de trai pe măsură, deşi în România sunt multe poziţii deschise în producţie sau retail. Salariile sunt însă de 4-5 ori mai mici, motiv pentru care investitorii locali afirmă că nu găsesc forţă de muncă.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • O poliţistă din România a plecat să fie studentă în Suedia.”Am realizat că diplomele nu valorează nimic pe piaţa muncii din România”

    Silvia Petru a lăsat meseria de poliţistă din România pentru a se înscrie la studii în Suedia. Visul ei este să îmbrace din nou uniforma dar admite că nu s-ar mai întoarce în ţară.

    „La mine totul a inceput prin 2009, cand am avut norocul sa plec intr-o delegatie in Danemarca si atunci am vizitat si Suedia, mai exact capitala Stockholm si am realizat de ce multi o numesc Venetia Nordului. Atunci a fost dragoste la prima vedere.

    Am absolvit Academia de Politie “Al. I. Cuza” din Bucuresti, moment in care am si depus juramantul de credinta Romaniei si, cu toate acestea, a trebuit sa parasesc tara deoarece alte persoane au fost selectate sa ramana in structurile de politie la restructurare. Evident ca nu am inteles criteriile.

    Pentru mine acel moment a fost extrem de dur, dupa o pregatire zilnica de 4 ani in structurile Ministerului Administratiei si Internelor in Academia de Politie, dupa obtinerea a altor 2 diplome de masterat in domeniul politienesc, am realizat ca diplomele nu valoreaza nimic pe piata muncii din Romania”, a povestit Silvia pentru ziare.com

    Norocul, spune ea, caci de multe ori in viata e vorba si despre noroc, a fost o colega din Suedia, care i-a atras atentia ca statul suedez recunoaste diplomele si ca poate fi politista acolo, singura obligatie fiind obtinerea cetateniei tarii nordice.

    “Timpul trece repede, mai ales ca aici poti invata limba suedeza in mod gratuit daca esti student. Sunt multe alte avantaje daca esti student, pot afirma ca statul suedez este extrem de interesat de cei care doresc sa urmeze studiile in universitatile statului nordic, practic nu exista taxa la nicio universitate, indiferent daca urmezi studii universitare sau masterat”, a povestit Silvia.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • O poliţistă din România a plecat să fie studentă în Suedia.”Am realizat că diplomele nu valorează nimic pe piaţa muncii din România”

    Silvia Petru a lăsat meseria de poliţistă din România pentru a se înscrie la studii în Suedia. Visul ei este să îmbrace din nou uniforma dar admite că nu s-ar mai întoarce în ţară.

    „La mine totul a inceput prin 2009, cand am avut norocul sa plec intr-o delegatie in Danemarca si atunci am vizitat si Suedia, mai exact capitala Stockholm si am realizat de ce multi o numesc Venetia Nordului. Atunci a fost dragoste la prima vedere.

    Am absolvit Academia de Politie “Al. I. Cuza” din Bucuresti, moment in care am si depus juramantul de credinta Romaniei si, cu toate acestea, a trebuit sa parasesc tara deoarece alte persoane au fost selectate sa ramana in structurile de politie la restructurare. Evident ca nu am inteles criteriile.

    Pentru mine acel moment a fost extrem de dur, dupa o pregatire zilnica de 4 ani in structurile Ministerului Administratiei si Internelor in Academia de Politie, dupa obtinerea a altor 2 diplome de masterat in domeniul politienesc, am realizat ca diplomele nu valoreaza nimic pe piata muncii din Romania”, a povestit Silvia pentru ziare.com

    Norocul, spune ea, caci de multe ori in viata e vorba si despre noroc, a fost o colega din Suedia, care i-a atras atentia ca statul suedez recunoaste diplomele si ca poate fi politista acolo, singura obligatie fiind obtinerea cetateniei tarii nordice.

    “Timpul trece repede, mai ales ca aici poti invata limba suedeza in mod gratuit daca esti student. Sunt multe alte avantaje daca esti student, pot afirma ca statul suedez este extrem de interesat de cei care doresc sa urmeze studiile in universitatile statului nordic, practic nu exista taxa la nicio universitate, indiferent daca urmezi studii universitare sau masterat”, a povestit Silvia.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • Povestea din spatele unui bilet de avion

    În 2006, Adobe a achiziţionat Interakt, o firmă dezvoltată de Alexandru Costin şi Bogdan Rîpa, pentru care ar fi plătit 20 de milioane de dolari. Alexandru Costin a rămas să lucreze pentru Adobe la Bucureşti următorii zece ani, iar acum a acceptat să se ducă la sediul central într-o poziţie de senior director pentru Digital Imaging Services & Products Strategy. „În principal, mă ocup de toate serviciile din spatele aplicaţiilor Lightroom şi Photoshop din Creative Cloud Photography Plan“, a menţionat el pentru ZF.

    Pentru el, acest lucru este o realizare, întrucât preia o poziţie destul de înaltă în Adobe. Ce mi-a atras atenţia însă a fost atunci când mi-a spus: „Plec joi din ţară, alături de familie, avem bilete doar dus“. Şi a continuat: „E un mix între oportunităţile pe care le vom avea acolo, în principal familia şi copiii, dar şi eu. Este altceva să fii la sediul central. Există o limită în ceea ce poţi să atingi aici (România – n.r.)“.

    În mod cert, Alexandru Costin nu avea grija zilei de mâine, ci dimpotrivă. Dar totuşi a decis să plece, pentru că poate România a atins o limită, iar o parte din creierele de aici, adică din cei care au realizat ceva, îşi dau seama că în condiţiile actuale mai mult nu se poate.

    Pentru o parte din cei care au ales să rămână în România după 1990 sau după 2000, când s-au deschis graniţele mai larg, a urmat un deceniu extraordinar în care salturile economice, profesionale, de venit personal şi de valoare a afacerii în cazul în care aveau un business au fost exponenţiale. Cu un asemenea salt te întâlneşti poate o singură dată în viaţă – atunci când salariul poate să crească peste noapte de la 500 de euro la câteva mii sau valoarea companiei să urce de la câteva sute de mii de euro la câteva milioane.

    Din păcate, România din jur, din afara propriei afaceri, din afara propriului job, nu a ţinut pasul cu ceea ce se întâmpla la nivel individual, la nivel micro. Paradoxal, pe măsură ce oamenii aveau mai mulţi bani, infrastructura educaţională, rutieră, cea de sănătate, infrastructura de mentalitate se deteriorau. În 2016, România a ajuns „crăpată“, iar acest lucru nu are cum să nu lase urmări. Dacă în primii 15 ani după 1990 trei milioane de români au decis să plece din ţară pentru a căuta locuri de muncă în afară, după criză încoace s-ar putea să asistăm la un fenomen extrem de interesant. Cei care s-au realizat, au familie şi copii se gândesc să plece din ţară, deşi nu se confruntă cu problema banilor şi nici a jobului. Pur şi simplu vor ceva mai bun pentru copiii lor şi consideră că România nu le poate oferi acest lucru.

    Pentru ei, cei care au rămas în ţară după 1990, România le-a adus bani şi posibilitatea realizării unor lucruri pe care în afară nu le-ar fi putut face, indiferent unde ar fi lucrat şi ce ar fi realizat. Când erau singuri, „lumea era a lor“ şi România era a lor. Când au o familie şi mai ales când au copii, România a rămas în urmă şi, mai mult decât atât, pare să se degradeze mental, profesional şi ca infrastructură. Pentru cei care au contribuit la această creştere economică în anii 2000, România pare că şi-a epuizat potenţialul şi nu există ceva care să o ducă înainte, iar cei care şi-au tocit coatele, nervii pentru a realiza ceva încep să simtă că oportunităţile se epuizează pe zi ce trece. Poate greşesc, dar sunt câţiva români care au între 35 şi 45 de ani care se gândesc că le-ar fi mai bine copiilor lor în afară decât în România.

    În mod cert, nu va fi un fenomen de masă, dar în spatele câtorva cazuri se află un mod de a privi România viitorului. Pur şi simplu nu îţi mai poţi imagina când vor fi gata autostrăzile, când spitalele vor fi curate, când la şcoală se va învăţa din nou (aşa cum au învăţat ei, părinţii, în perioada comunistă), când se va opri fenomenul de „manelizare“ a ţării etc. Pe lângă acest lucru, mulţi înţeleg că posibilităţile de a începe o nouă afacere şi de a o dezvolta sunt din ce în ce mai reduse, întrucât pieţele sunt aşezate, barierele de intrare sunt ridicate şi nu mai poţi să realizezi ceea ce ai făcut în anii ’90 şi 2000.

    România pare să se îndrepte către un zid, care va fi foarte greu de trecut, din punctul de vedere al infrastructurii, al educaţiei, sănătăţii, mentalităţii şi afacerilor. Mai mult decât atât, lumea nu vede lideri care să ducă România la următorul nivel, în care mai mulţi oameni să aibă venituri mai mari sau să aibă încredere să construiască o afacere. Uitaţi-vă la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă! Bat pasul pe loc, ceea ce arată neîncredere în viitor şi în oportunităţile care sunt pe piaţă.

    Biletul „dus“ spre America, pe care şi l-a luat Alexandru Costin înseamnă în spate mult mai mult decât o simplă decizie. După ’90, oamenii nu aveau bani, dar aveau visuri şi vedeau în România oportunităţi la tot pasul. Mulţi chiar au reuşit să profite de ele. În 2016, oamenii au bani (măcar o parte din ei), dar nu mai văd oportunităţi în faţă.