Tag: Interviu

  • Angajatorii din România recunosc că triază sute de candidaţi fără a le citi CV-ul. Ce metode folosesc pentru a schimba asta

    Angajatorii au atins noi praguri în ceea ce priveşte modul de a tria zeci sau sute de candidaţi fără a le citi CV-ul.

    “PENTRU A ANGAJA CINCI OAMENI TREBUIE SĂ CHEM LA INTERVIU CAM 60 DE PERSOANE“, SPUNE FONDATOAREA UNUI ŞCOLI PRIVATE DIN CAPITALĂ. Pentru a chema la interviu 60 de persoane trebuie triate câteva sute de CV-uri. Pentru un antreprenor, procesul este incitant, deoarece îşi construieşte echipa cu care va cuceri piaţa. Pentru cei mai mulţi recruiteri din România, sutele de CV-uri sunt o realitate zilnică greoaie, indiferent că trebuie să găsească candidaţi angajabili pentru posturi de educatori, de programatori sau pentru poziţiile vacante dintr-un call center. Cei care au făcut din interviurile de angajare un job full time susţin că angajatorii vor de toate – şi competenţe specifice, şi muncă multă, şi pe puţini bani -, iar companiile au şi ele partea lor de adevăr – candidaţii bine pregătiţi sunt deja luaţi, iar din disperarea de a găsi un loc de muncă mulţi şomeri sau tineri absolvenţi aplică pentru oricare job, chiar dacă au competenţele necesare sau nu.

    Companiile s-au adaptat rapid. În prezent, unul dintre primele filtre de recrutare a devenit limba în care este scris un anunţ. Dacă pentru mulţi angajatori un anunţ de recrutare în limba engleză este deja o normalitate, pe site-urile online de profil, dar şi la radio, încep să apară tot mai multe oferte redactate în limba germană şi franceză, dar şi în limbi străine mai rar întâlnite, precum suedeză sau poloneză. „Am avut o campanie de recrutare prin intermediul radioului în această toamnă, în Bucureşti anunţul încheindu-se cu patru cuvinte în limba franceză, iar în Ploieşti fiind vorba despre un anunţ de recrutare exclusiv în limba franceză. Am vrut să atragem atenţia celor care înţeleg mesajul şi ce presupune jobul  pe care îl oferim. Este o metodă bună de a tria candidaţii, în condiţiile în care un singur recruiter al nostru trebuie să filtreze şi mai mult de 30 de CV-uri pe zi”, explică Mihaela Rusu, directorul general al Webhelp România, com-panie care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 12,8 milioane de euro, în creştere cu 40% faţă de 2012.

    Identificarea candidatului care să aibă competenţele potrivite pentru un anume job a devenit crucială, în contextul în care un astfel de call center furnizează servicii de suport în şapte-opt limbi străine sau chiar mai multe. Prin urmare, angajatorii au trecut de mult de perioada în care recrutau pe bandă rulantă oameni cu un nivel de pregătire decent şi vor candidaţi care nu doar să poată răspunde într-o engleză, franceză, italiană sau norvegiană aproape perfectă, ci care să aibă o comunicare directă şi clară cu clientul, în limba maternă a acestuia.
    ”Assistante analyste francophone”, ”Java EE Entwickler„ (dezvoltator – n.red) sunt doar două exemple de joburi pe care Pentalog, furnizor de servicii de consultanţă şi dezvoltare software, cu peste 700 de angajaţi pe plan local, le-a postat în ultima perioadă pe platforma online proprie de recrutare.

    Motivul? ”În industria IT cunoaşterea unei limbi străine este foarte importantă pentru orice poziţie. Toate documentele, tutorialele lansate pe noi tehnologii sunt scrise în limba engleză, deci este o obişnuinţă deja, nici nu se mai pune problema ca cineva să nu o cunoască la nivel avansat. Mai mult, noi lucrăm pe proiecte dedicate pieţei externe, aşa că avem nevoie de oameni care să ştie şi limba germană, şi limba franceză, iar postarea unor anunţuri care nu sunt în română este un fel de «asigurare»„, precizează Monica Jiman, director executiv adjunct al Pentalog.

  • INTERVIU – Preşedintele CSM: Atacuri “consistente” la independenţa justiţiei pot fi şi în 2015

    Judecătorul Adrian Bordea a vorbit în interviu şi despre cazul Alina Bica, arătând că la momentul propunerii acesteia pentru şefia DIICOT, Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost informat de “organismele specializate” despre problemele cu posibilă latură penală ale acesteia. Dacă s-ar fi ştiut, “evident că lucrurile luau o altă turnură”, este de părere preşedintele CSM.

    Bordea a subliniat că atunci când este vorba de o faptă de corupţie, indiferent cine ar fi implicat, trebuie să suporte consecinţele.

    Preşedintele CSM apreciază că un lucru greşit al sistemului este volumul foarte mare de muncă al magistraţilor, susţinând că este inacceptabil ca la o populaţie de 20 de milioane de locuitori să fie 3,3 milioane de procese, în condiţiile în care sunt 4.500 de judecători şi 2.700 de procurori. În opinia preşedintelui CSM, volumul mare de muncă al magistraţilor este generat de o instabilitate legislativă, care generează o instabilitate socială.

    Despre dosarele vechi de cel puţin un deceniu, judecătorul Bordea spune că numărul lor a scăzut de la 217 la începutul anului la 143 “în vară”, iar întârzierile la soluţionare nu ar fi, în majoritatea cazurilor, din culpa judecătorilor.

    Preşedintele CSM speră într-un raport MCV care “să arate foarte bine”, dat fiind faptul că România a făcut “un salt calitativ foarte important”, ilustrat şi de scăderea semnificativă a numărului dosarelor aflate de peste zece ani în instanţă.

    Prezentăm interviul acordat de preşedintele CSM, judecătorul Adrian Bordea, agenţiei MEDIAFAX:

    Reporter: Aţi preluat mandatul de preşedinte al CSM la începutul acestui an. Prin ce schimbări a trecut Consiliul în acest interval?

    Adrian Bordea: Uneori, schimbările sunt vizibile, alteori, nu. De regulă, acolo unde intervine conştiinţa unui grup profesional, schimbările nu se văd rapid, trebuie să treacă timp să se cristalizeze ceva şi după aceea rezultatelor vor apărea. Nici nu am pornit la începutul mandatului cu gândul că anul acesta se va rezolva totul. Anul acesta am încercat, mai degrabă, să stabilizăm sistemul judiciar, să stabilizăm Consiliul Magistraturii, să dăm o altă conotaţie ideii de independenţă a justiţiei, de pregătire profesională, de aplicare unitară a legii, pentru că sunt oarecum legate independenţa de aplicarea unitară a legii, chiar interdependente, de crearea unor condiţii mai bune de lucru în Consiliul Magistraturii. În acest sens, am închiriat un spaţiu vecin de aproximativ 500 de metri şi aparatul tehnic poate să lucreze în condiţii mult mai bune.

    Am reuşit să finanţăm nişte posturi vacante, în interiorul CSM, pe resurse umane, că vorbim de stabilitatea sistemului pe resurse umane. Am încercat şi am reuşit să aducem în sistem, împreună cu ministrul Justiţiei, care a fost un factor decisiv, în jur de 170 de posturi de grefier. Săptămâna trecută s-au finanţat încă 90 de posturi de grefier pentru anul viitor, pentru instanţe, pentru parchete 50 de posturi. Sunt nişte realizări care nu se văd la acest moment. Ele vor relaxa sistemul în contextul în care noile reglementări organice, codurile, deja îşi produc efectele şi efectele sunt uneori imprevizile. Vorbesc de imprevizibiltate raportându-mă la câteva soluţii ale Curţii Constituţionale care schimbă total filosofia, cel puţin în materia procesual penală.

    Reporter: La ce decizii vă referiţi mai exact?

    Adrian Bordea: Este decizia prin care s-a constatat că este neconstituţională judecata în Cameră de Consiliu a cererilor în materie penală. Aceasta schimbă într-adevăr radical, pentru că în această cameră de consiliu vor trebui chemaţi avocaţii, citate părţile, vor avea loc dezbateri în contradictoriu şi în această fază, care, în mod firesc, era numai o fază de verificare a condiţiilor formale. Trebuie să respectăm decizia Curţii Constituţionale, chiar dacă în sistem se creează o bulversare. Spun asta pentru că lucrurile se complică. Dreptul la apărare era garantat oricum, acum este mult mai puternic garantat.

    Reporter: Vorbeaţi de stabilitatea sistemului. La începutul anului, au intrat în vigoare noile coduri – penal şi de procedură penală. Au stabilizat sau au destabilizat sistemul? Care au fost reacţiile în urma apariţiei acestor două acte normative?

    Adrian Bordea: Am făcut o evaluare a sistemului judiciar numai în ce priveşte Codul de procedură civilă, pentru că e mult prea devreme acum să vorbim de o evaluare a sistemului judiciar faţă de Codul de procedură penală. Vorbesc numai de proceduri, pentru că dreptul substanţial, adică dreptul civil şi dreptul penal, nu are efect în privinţa organizării justiţiei. E dreptul care se aplică, legea care se aplică, numai că procedurile au efecte în ce priveşte modul în care se desfăşoară un proces. Vă spuneam că am făcut o evaluare a sistemului judiciar la un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă şi am constatat un rezultat nedefinitiv, însă un rezultat, să spunem, provizoriu, şi anume o creştere a volumului de activitate la judecătorii, creştere de 5%, în schimb o scădere foarte mare la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel. Chiar şi la nivelul Înaltei Curţi se constată o scădere a volumului de activitate.

    Reporter: Cum vă explicaţi acest lucru?

    Adrian Bordea: Prin modificarea competenţelor. Iarăşi, o chestiune care a atras un beneficiu, zicem noi, instanţelor a fost aceea că unele căi de atac sunt mai suple. Spre exemplu, apelul a devenit şi ultima cale de atac în anumite situaţii, asta înseamnă că nu mai folosesc trei judecători în ultima cale de atac, ci numai doi judecători. Este adevărat că avem şi efectul devolutiv al apelului, care înseamnă că pot să cercetez cauza pe toate aspectele, şi pe aspecte de lege, şi pe aspecte de probe, adică şi pe legalitate, şi pe temeinicie. Şi atunci, această modalitate de rezolvare a căii de atac, în opinia noastră, este benefică, degrevează, pe de-o parte, şi pe de alta, lasă posibilitatea unei reanalize a probelor.

    Faptul că, spre sfârşitul anului acesta, legislativul a hotărât, în sfârşit, să constate că încuviinţările de executare silită pot să treacă şi la executorul judecătoresc este benefic. Cu o singură remarcă: numai încuviinţările de executare care privesc titlurile executorii, hotărâri judecătoreşti. Pentru că s-a făcut o oarecare confuzie într-o anumită parte a presei, pe care noi am remarcat-o, dar probabil confuzia s-a datorat mai puţinei disponibilităţi. Deci, numai hotărârile judecătoreşti nu vor mai fi încuviinţate de către instanţă, şi e firesc pentru că deja a trecut prin filtrul cel puţin al unui judecător. În materie penală, nu am putut să facem o evaluare pentru că timpul este scurt.

    Reporter: Dar un feedback aţi primit din partea judecătorilor şi procurorilor?

    Adrian Bordea: Deocamdată, sunt chiar probleme contradictorii nerezolvate la nivelul sistemului, chiar săptămâna trecută, joi şi vineri, a fost o întâlnire a preşedinţilor secţiilor penale de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie, unde s-au dezbătut câteva aspecte legate de aceste dispoziţii neclare ale procedurii. Oricum, şi în materia procedurii civile, nu toate sunt în regulă, însă pe parcurs instanţele vor reuşi, printr-o practică unitară, să rezolve problemele mai puţin clare. În materie penală, este greu să facem acum o evaluare, e greu câtă vreme nu mai târziu de acum o săptămână Curtea Constituţională a pronunţat acea hotărâre, care practic aduce o modificare substanţială a procedurii.

    Este greu să faci o evaluare la câteva luni, la trecerea unui an de la intrare în vigoare. Am avut (marţi, n.r.) o întâlnire la Ministerul Justiţiei cu un grup interinstituţional care vizează exact aplicarea noilor coduri şi am remarcat acolo un lucru, pentru că am fost oarecum curios să văd, în perioade anterioare, care a fost impactul noilor coduri, am ajuns la concluzia că la 1893 a fost o modificare substanţială a codului de procedură civilă de la 1864, modificare care a generat în instanţe o practică oarecum neunitară, contradictorie timp de 13 ani. Noi sperăm ca în cel mult un an de aici încolo să putem avea o imagine foarte clară a tot ceea ce se întâmplă în sistem cu privire la noul Cod de procedură civilă.

    Reporter: Asta înseamnă că abia peste trei ani vom putea evalua impactul Codului de procedură penală?

    Adrian Bordea: Sub aspect procesual intervin multe modificări, pentru că în Camera de consiliu, judecătorul nu mai este singur, trebuie să citeze. Se schimbă datele problemei, iar o evaluare care nu ţine cont de modificări, îţi dă peste cap toată construcţia, şi nu este nici indicat, pentru că faci un pas în ideea organizării, pentru ca pe urmă să constaţi o destructurare. Ceea ce nu este în regulă, pentru că bulversezi sistemul, or ceea ce trebuie să facem este să oferim stabilitate şi eficienţă. Eficienţa este extrem de importantă şi noi, eu şi domnul Muscalu (Gheorghe Muscalu, vicepreşedintele CSM, n.r.), tocmai pe acest temei am pornit anul acesta, al eficienţei sistemului judiciar. Şi avem oarecum plăcuta surpriză ca elemente ale eficienţei pe care noi, Consiliul, le-am abordat să fie preluate de organismele europene care au folosit în scoreboard-ul acestui an criteriile de eficienţă pe care noi deja le foloseam.

    Reporter: Pe parcursul acestui an aţi anunţat că se fac verificări la nivelul instanţelor şi parchetelor unde există dosare vechi nesoluţionate. Mai mult, spuneaţi că parchetele unde sunt dosare vechi de mare corupţie vor fi sancţionate. Aveţi o statistică în acest sens?

    Adrian Bordea: Dosarele vechi au reprezentat întotdeauna pentru justiţie un semnal de alarmă, pentru că justiţiabilul aşteaptă hotărârea să-i vină cât de repede, să aibă satisfacţia dreptului, or dacă un dosar durează cinci, zece ani, este clar că lucrurile nu sunt în regulă. Am făcut la nivelul instanţelor solicitări Inspecţiei Judiciare. Inspecţia Judiciară ne-a transmis rezultatul la sfârşitul verii. O următoare verificare a Inspecţiei este la 15 ianuarie 2015. Aceasta este practic o verificare continuă. Dosarele mai vechi reprezintă un semnal de alarmă pentru justiţie. La momentul sfârşitului verii, la nivel judecătoresc erau 143 de dosare mai vechi de zece ani. Fiecare dosar a fost analizat de Inspecţia Judiciară şi de către Secţia petnru judecători a CSM. Ce am constatat – ca o surpriză neplăcută, dar şi cu conotaţii favorabile – este faptul că din cele 143 de dosare, în jur de 130 erau datorate numai unor expertize, unor suspendări, deci nu poţi să spui că este culpa judecătorului. Sunt şi câteva dosare în care într-adevăr se vădeşte culpa judecătorului, iar Inspecţia Judiciară a luat măsura chiar a trimiterii în judecată disciplinară a unora dintre cei care nu au respectat un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor. Chiar pe rol avem dosare în acest sens.

    Reporter: Aveţi şi exemple?

    Adrian Bordea: Nu le-am soluţionat şi de aceea nu este bine să fac vorbire despre ele, este posibil totuşi ca raportul acesta să nu fie întregit cu toate apărările pe care magistratul le face. Trebuie să recunoaştem un lucru greşit al sistemului: volumul foarte mare de muncă. În opinia noastră, este inacceptabil ca la o populaţie de 20 de milioane de locuitori să ai 3.300.000 de procese şi să ai 4.500 de judecători şi 2.700 de procurori. Este un număr mult prea mare, un volum mult prea mare, generat însă, din nefericire, de o instabilitate legislativă care generează o instabilitate socială. Dacă vorbim despre dreptul de proprietate, vedem câte şi câte modificări, şi câte lucruri nefireşti se întâmplă. Pentru că numai stabilitatea legislativă este cea care îţi dă şi stabilitatea socială, altfel ajungem la compromisuri care nu sunt benefice nimănui.

    Reporter: Anul acesta am asistat la un număr foarte mare de sesizări ale Inspecţiei Judiciare, ca urmare a declaraţiilor venite din sfera politică, cum ar fi cele ale lui Traian Băsescu, Victor Ponta, Varujan Vosganian sau Dan Voiculescu. Credeţi că acest lucru a dus la apariţia unei presiuni mai mari asupra magistraţilor?

    Adrian Bordea: Sunt organizaţii neguvernamentale care ne critică pentru că nu am fost suficient de eficienţi în ce priveşte apărarea independenţei. Trebuie să remarcăm un lucru: faptul că anul acesta a fost un an electoral, este cert că a condus ca oamenii politici să încerce să influenţeze alegătorul prin diverse declaraţii. Ei au fost, marea majoritate – în condiţiile în care într-adevăr a fost afectată independenţa justiţiei prin declaraţiile lor – au fost atenţionaţi prin hotărârile Plenului, o atenţionare morală.

    Nici judecătorii, nici procurorii nu se amestecă în treburile executivului sau legislativului. Nu o să spun că o lege este proastă, o să spun că o lege are mici neclarităţi. Eu nu vreau să imixtionez în activitatea lor, cu atât mai mult cu cât este posibil ca aspecte de nelegalitate să le judece judecătorul, aspecte de neconstituţionalitate să treacă în zona de critică, nu neapărat în zona Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de drept comun.

    Reporter: O premieră care a avut loc în timpul mandatului dumnevoastră este aceea că DNA a cerut Inspecţiei Judiciare să facă verificări cu privire la judecătorul Rodica Cosma, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis cercetarea lui Radu Mazăre sub control judiciar într-un dosar în care procurorii anticorupţie au cerut arestarea primarului Constanţei. De ce a fost necesar acest lucru? Consideraţi normal ca tocmai magistraţii să atace deciziile magistraţilor?

    Adrian Bordea: Eu apreciez că a fost o reactivitate a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, probabil că efortul pe care l-au depus în acel dosar s-a soldat cu alte rezultate decât le-ar fi dorit. Din nefericire, ei nu au aşteptat soluţia definitivă, care a fost aceea a menţinerii soluţiei judecătorului. Inspecţia Judiciară a făcut verificări incomplete, a hotărât Plenul, astfel încât vom vedea care este rezultatul. Oricum, lucrurile acestea nu e bine să se întâmple, pentru că ele, până la urmă, conduc la ideea că sistemul judiciar are anumite părtinităţi. Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali. Dacă sunt într-adevăr fapte care conduc la o anumită activitate neconformă cu statutul magistratului, atunci într-adevăr Inspecţia Judiciară trebuie să facă verificări.

    Reporter: Vorbim, totuşi, de o decizie judecătorească.

    Adrian Bordea: Exact. Pe acest aspect al plângerii împotriva unei decizii judecătoreşti nu este foarte în regulă, însă separat de acest caz, totuşi, trebuie să remarcăm şi un alt aspect care priveşte un fapt al judecătorului care depăşeşte limitele rezonabilităţiii. Independenţa magistratului nu este absolută. El are o obligaţie de a respecta legea şi o obligaţie de a se apărat împotriva oricărei imixtiuni din interior sau din exterior. Obligaţia aceasta trebuie circumscrisă numai legalităţii. Tot ceea ce depăşeşte acest principiu înseamnă că picăm fie în zona abuzului, fie altor fapte, fie disciplinare, fie chiar penale. De aceea este foarte important ca în momentul în care am o iniţiativă de genul plângerii la Inspecţia Judiciară, cu atât mai mult cu cât o face un organ judiciar, este bine să evalueze foarte bine toate consecinţele.

    Reporter: Putem spune că a fost vorba de un abuz al DNA?

    Adrian Bordea: Nu ştiu. Nu cred că putem vorbi la acest moment de nicio soluţie, pentru că încă Inspecţia Judiciară are pe rol acest caz, dar ideea este că nici judecătorul, nici procurorul nu trebuie să abuzeze de acest concept de independenţă. Acest concept de independenţă mai degrabă îi conferă obligaţii decât drepturi.

    Reporter: Tot ca o retrospectivă, anul acesta, un cunoscut politician şi om de afaceri a fost condamnat la 10 ani de închisoare. În această vară, au fost presiuni foarte mari asupra judecătorilor care au soluţionat acest caz, dar şi asupra procurorilor care l-au anchetat. Prin diverse căi, a fost contestat acest dosar. Mai mult, s-a vorbit despre faptul că CSM nu a intervenit.

    Adrian Bordea: În general, Consiliul este organismul colectiv colegial care nu trebuie să ia o măsură grăbită. Trebuie analizate absolut toate aspectele, pentru că de aceea procedura este aşa. Inspecţia Judiciară face un raport, după care îl înaintează Plenului CSM, iar acesta va hotărî asupra acestuia. Lucrurile sunt relativ dificil de explicat, pentru că trebuie să intrăm în toată procedura.

    Reporter: Totuşi, CSM n-ar fi trebuit să aibă o altă atitudine, pentru că s-au făcut presiuni foarte mari asupra judecătorilor acestui caz?

    Adrian Bordea: După cum cred că ştiţi, Inspecţia Judiciară a întocmit un raport şi s-a constatat în acea situaţie că independenţa sistemului judiciar a fost afectată. Acum, că există o presiune sau nu, este în funcţie şi de cum percepe magistratul, judecător sau procuror, presiunea. La un moment dat, poţi să nu ai percepţia de presiune. Spre exemplu, noi considerăm şi am ajuns la concluzia că un inculpat care face anumite afirmaţii despre sistemul judiciar sau despre un anumit judecător nu trebuie să-l avem în seamă, pentru că sunt câteva zeci de mii de inculpaţi care pot spune vrute şi nevrute. Or apărare sistemului judiciar nu trebuie să fie un instrument pur formal. El trebuie să aibă eficienţă. El are eficienţă atunci când într-adevăr discuţiile asupra unei hotărâri sau asupra sistemului conduc la concluzia că acest sistem este afectat. Nu mă interesează că inculpatul nu ştiu care dintr-un dosar ţipă şi spune vrute şi nevrute, ne interesează cum reacţionează societatea, cum reacţionează oamenii care influenţează societatea. Din nefericire, în societatea noastră avem mari probleme cu educaţia, cultura, lucrurile astea trebuie din ce în ce mai mult avute în vedere. Pentru că societatea evoluează şi nu poate să rămână în urmă cultura unui popor.

    Reporter: În câteva zile vor avea loc discuţii tehnice pe marginea raportului MCV. Cum credeţi că va arăta viitorul raport?

    Adrian Bordea: Noi sperăm să arate foarte bine. De aceea, chiar avem câteva rezultate notabile pe care le putem oferi reprezentanţilor Comisiei Europene. În opinia mea, România a făcut un salt calitativ foarte important. Şi trebuie să profităm de situaţia actuală, pentru că sunt eforturi ale magistraţilor, judecători şi procurori concretizate. Un exemplu în acest sens este că la începutul anului erau în sistem 217 dosare mai vechi de zece ani, iar în vară au fost doar 143.

    Reporter: În acest context, ce a însemnat pentru sistemul de justiţie românesc scandalul în care este implicată Alina Bica, în prezent arestată într-un dosar de corupţie?

    Adrian Bordea: Trebuie să facem o precizare de la început, ca să nu apară nimic confuz: prezumţia de nevinovăţie există, faptul că s-a luat o măsură preventivă faţă de procurorul şef DIICOT, probabil că sunt argumente analizate, atât Secţia de procurori cât şi judecătorul care a instrumentat cauza. Când se doreşte eradicarea corupţiei la orice nivel, nu trebuie să fie un element negativ. Dacă într-adevăr este vorba de o faptă de corupţie, atunci oricine trebuie să suporte consecinţele, indiferent cine ar fi el. Noi am militat întotdeauna împotriva acestor imunităţi, chiar şi în Secţia de judecători, nu ne interesează în acordarea imunităţilor decât aspectele pur formale şi nimic mai mult. Nu intrăm noi să judecăm un dosar, dar lăsăm judecătorul să-şi facă treaba. Altfel, putem fi acuzaţi că blocăm justiţia.

    Reporter: Tocmai despre un blocaj a fost vorba săptămâna trecută, când asupra CSM au planat acuzaţii conform cărora ar fi încercat să o protejeze pe Alina Bica?

    Adrian Bordea: Aici ar trebui să facem o distincţie foarte clară: arestul la domiciliu este o măsură provizorie de restrângere a libertăţii. Nu eşti în arestul Poliţiei, dar eşti în absolut aceleaşi condiţii restrictive acasă. Nu înţeleg de ce s-a născut această critică, pentru că s-a luat o măsură preventivă. Probabil că ceea ce s-a trimis în seara acelei zile a fost o parte din materialul probator, nici nu ştiu dacă nu cumva chiar Parchetul a cerut, printre altele, şi arestul la domiciliu. Nu cunosc exact elementele. Pentru că s-au dezbătut numai în Secţia de procurori, dar este o măsură restrictivă de libertate, o măsură preventivă legală. Nu s-a dat, spre exemplu, încuviinţarea pentru controlul judiciar ca să spui că l-ai lăsat liber. S-a luat o măsură restrictivă de libertate foarte importantă.

    Reporter: Se vehiculează ideea conform căreia serviciile secrete ştiau că fostul şef al DIICOT este implicat într-un caz de corupţie. De ce credeţi că nu au adus această informaţie la cunoştinţa decidenţilor în acest caz? S-a dorit deliberat numirea ei la DIICOT pentru că era şantajabilă?

    Adrian Bordea: Nu ştiu ce se discută în afara unui cadru pur oficial, însă este cert că noi, în modificările pe care le-am propus în legile de modificare a justiţiei, am propus ca magistraţii procurori să aibă aceeaşi procedură ca şi magistraţii judecători. După cum ştiţi, la Înalta Curte, numai Secţia pentru judecători face propunerile, fără nicio altă intervenţie. Zona aceasta a parchetelor este mixtă, atât administrativ, în zona executivului, pentru că procurorul este propus de ministrul Justiţiei şi un aviz al Consiliului, după care trece la preşedinte. Faptul că noi am propus, în modificările legislative, o situaţie similară cu judecătorii cred că este cel mai în regulă, soluţia cea mai bună pentru a evita nu atât imixtiunile cât suspiciunile, pentru că sunt create foarte multe suspiciuni pe baza faptului că un ministru este angajat într-un anume partid. Pe de altă parte, cazul acesta ne pune în gardă şi va trebui să fim din ce în ce mai atenţi. Este adevărat că nu poţi afla. Nimeni nu ştia ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla cu procurorul la momentul la care a fost propus. Nu am fost informaţi de organismele specializate în acest caz. Dacă ar fi existat, evident că lucrurile luau o altă turnură.

    Reporter: CSM de ce nu a luat măsuri în cazul Bica imediat după apariţia fotografiilor în care fosta şefă a DIICOT apărea alături de Elena Udrea?

    Adrian Bordea: Singurul lucru pe care l-a făcut Consiliul a fost acela de a sesiza Inspecţia Judiciară sub aspect deontologic, iar ataşat acestei sesizări, doamna procuror a făcut o cerere de apărare a reputaţiei, şi atunci ele s-au conexat, pentru că nu poţi să spui că ai reputaţie şi deontologic ai probleme. Ele se leagă şi de aceea Inspecţia Judiciară le-a conectat, şi vom vedea ce răspuns va da.

    Reporter: Mandatul dumneavoastră în funcţia de preşedinte al CSM se apropie de final. Există, până la acest moment, nume vehiculate în rândul colegilor dumneavoastra din Consiliu cu privire la cei care îşi vor depunde candidatura pentru conducerea CSM?

    Adrian Bordea: Nu vă ascund. Chiar în Plenul din 27 noiembrie am făcut un apel colegilor mei să se gândească la candidaturi, pentru că se apropie vertiginos 7 ianuarie. Vom vedea. Încercăm să discutăm deschis. Toţi cei rămaşi, care nu au mai avut mandate, au vocaţia, numai că important este ca anul viitor să se continue o activitate oarecum fermă pentru apărarea independenţei sistemului judiciar, pentru că nu ştim dacă nu cumva şi anul viitor vom avea surprize. Surprize în sensul unor atacuri consistente la independenţa justiţiei. Este posibil, după cum e posibil ca societatea să se calmeze după anul acesta electoral şi să ne apucăm toţi să ne vedem de lucrurile noastre, şi atunci când este necesar să fim atenţionaţi, însă să fim atenţionaţi într-un registru de normalitate, nu excese, pentru că excesele duc la o cale greşită.

  • INTERVIU – Preşedintele CSM: Atacuri “consistente” la independenţa justiţiei pot fi şi în 2015

    Judecătorul Adrian Bordea a vorbit în interviu şi despre cazul Alina Bica, arătând că la momentul propunerii acesteia pentru şefia DIICOT, Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost informat de “organismele specializate” despre problemele cu posibilă latură penală ale acesteia. Dacă s-ar fi ştiut, “evident că lucrurile luau o altă turnură”, este de părere preşedintele CSM.

    Bordea a subliniat că atunci când este vorba de o faptă de corupţie, indiferent cine ar fi implicat, trebuie să suporte consecinţele.

    Preşedintele CSM apreciază că un lucru greşit al sistemului este volumul foarte mare de muncă al magistraţilor, susţinând că este inacceptabil ca la o populaţie de 20 de milioane de locuitori să fie 3,3 milioane de procese, în condiţiile în care sunt 4.500 de judecători şi 2.700 de procurori. În opinia preşedintelui CSM, volumul mare de muncă al magistraţilor este generat de o instabilitate legislativă, care generează o instabilitate socială.

    Despre dosarele vechi de cel puţin un deceniu, judecătorul Bordea spune că numărul lor a scăzut de la 217 la începutul anului la 143 “în vară”, iar întârzierile la soluţionare nu ar fi, în majoritatea cazurilor, din culpa judecătorilor.

    Preşedintele CSM speră într-un raport MCV care “să arate foarte bine”, dat fiind faptul că România a făcut “un salt calitativ foarte important”, ilustrat şi de scăderea semnificativă a numărului dosarelor aflate de peste zece ani în instanţă.

    Prezentăm interviul acordat de preşedintele CSM, judecătorul Adrian Bordea, agenţiei MEDIAFAX:

    Reporter: Aţi preluat mandatul de preşedinte al CSM la începutul acestui an. Prin ce schimbări a trecut Consiliul în acest interval?

    Adrian Bordea: Uneori, schimbările sunt vizibile, alteori, nu. De regulă, acolo unde intervine conştiinţa unui grup profesional, schimbările nu se văd rapid, trebuie să treacă timp să se cristalizeze ceva şi după aceea rezultatelor vor apărea. Nici nu am pornit la începutul mandatului cu gândul că anul acesta se va rezolva totul. Anul acesta am încercat, mai degrabă, să stabilizăm sistemul judiciar, să stabilizăm Consiliul Magistraturii, să dăm o altă conotaţie ideii de independenţă a justiţiei, de pregătire profesională, de aplicare unitară a legii, pentru că sunt oarecum legate independenţa de aplicarea unitară a legii, chiar interdependente, de crearea unor condiţii mai bune de lucru în Consiliul Magistraturii. În acest sens, am închiriat un spaţiu vecin de aproximativ 500 de metri şi aparatul tehnic poate să lucreze în condiţii mult mai bune.

    Am reuşit să finanţăm nişte posturi vacante, în interiorul CSM, pe resurse umane, că vorbim de stabilitatea sistemului pe resurse umane. Am încercat şi am reuşit să aducem în sistem, împreună cu ministrul Justiţiei, care a fost un factor decisiv, în jur de 170 de posturi de grefier. Săptămâna trecută s-au finanţat încă 90 de posturi de grefier pentru anul viitor, pentru instanţe, pentru parchete 50 de posturi. Sunt nişte realizări care nu se văd la acest moment. Ele vor relaxa sistemul în contextul în care noile reglementări organice, codurile, deja îşi produc efectele şi efectele sunt uneori imprevizile. Vorbesc de imprevizibiltate raportându-mă la câteva soluţii ale Curţii Constituţionale care schimbă total filosofia, cel puţin în materia procesual penală.

    Reporter: La ce decizii vă referiţi mai exact?

    Adrian Bordea: Este decizia prin care s-a constatat că este neconstituţională judecata în Cameră de Consiliu a cererilor în materie penală. Aceasta schimbă într-adevăr radical, pentru că în această cameră de consiliu vor trebui chemaţi avocaţii, citate părţile, vor avea loc dezbateri în contradictoriu şi în această fază, care, în mod firesc, era numai o fază de verificare a condiţiilor formale. Trebuie să respectăm decizia Curţii Constituţionale, chiar dacă în sistem se creează o bulversare. Spun asta pentru că lucrurile se complică. Dreptul la apărare era garantat oricum, acum este mult mai puternic garantat.

    Reporter: Vorbeaţi de stabilitatea sistemului. La începutul anului, au intrat în vigoare noile coduri – penal şi de procedură penală. Au stabilizat sau au destabilizat sistemul? Care au fost reacţiile în urma apariţiei acestor două acte normative?

    Adrian Bordea: Am făcut o evaluare a sistemului judiciar numai în ce priveşte Codul de procedură civilă, pentru că e mult prea devreme acum să vorbim de o evaluare a sistemului judiciar faţă de Codul de procedură penală. Vorbesc numai de proceduri, pentru că dreptul substanţial, adică dreptul civil şi dreptul penal, nu are efect în privinţa organizării justiţiei. E dreptul care se aplică, legea care se aplică, numai că procedurile au efecte în ce priveşte modul în care se desfăşoară un proces. Vă spuneam că am făcut o evaluare a sistemului judiciar la un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă şi am constatat un rezultat nedefinitiv, însă un rezultat, să spunem, provizoriu, şi anume o creştere a volumului de activitate la judecătorii, creştere de 5%, în schimb o scădere foarte mare la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel. Chiar şi la nivelul Înaltei Curţi se constată o scădere a volumului de activitate.

    Reporter: Cum vă explicaţi acest lucru?

    Adrian Bordea: Prin modificarea competenţelor. Iarăşi, o chestiune care a atras un beneficiu, zicem noi, instanţelor a fost aceea că unele căi de atac sunt mai suple. Spre exemplu, apelul a devenit şi ultima cale de atac în anumite situaţii, asta înseamnă că nu mai folosesc trei judecători în ultima cale de atac, ci numai doi judecători. Este adevărat că avem şi efectul devolutiv al apelului, care înseamnă că pot să cercetez cauza pe toate aspectele, şi pe aspecte de lege, şi pe aspecte de probe, adică şi pe legalitate, şi pe temeinicie. Şi atunci, această modalitate de rezolvare a căii de atac, în opinia noastră, este benefică, degrevează, pe de-o parte, şi pe de alta, lasă posibilitatea unei reanalize a probelor.

    Faptul că, spre sfârşitul anului acesta, legislativul a hotărât, în sfârşit, să constate că încuviinţările de executare silită pot să treacă şi la executorul judecătoresc este benefic. Cu o singură remarcă: numai încuviinţările de executare care privesc titlurile executorii, hotărâri judecătoreşti. Pentru că s-a făcut o oarecare confuzie într-o anumită parte a presei, pe care noi am remarcat-o, dar probabil confuzia s-a datorat mai puţinei disponibilităţi. Deci, numai hotărârile judecătoreşti nu vor mai fi încuviinţate de către instanţă, şi e firesc pentru că deja a trecut prin filtrul cel puţin al unui judecător. În materie penală, nu am putut să facem o evaluare pentru că timpul este scurt.

    Reporter: Dar un feedback aţi primit din partea judecătorilor şi procurorilor?

    Adrian Bordea: Deocamdată, sunt chiar probleme contradictorii nerezolvate la nivelul sistemului, chiar săptămâna trecută, joi şi vineri, a fost o întâlnire a preşedinţilor secţiilor penale de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie, unde s-au dezbătut câteva aspecte legate de aceste dispoziţii neclare ale procedurii. Oricum, şi în materia procedurii civile, nu toate sunt în regulă, însă pe parcurs instanţele vor reuşi, printr-o practică unitară, să rezolve problemele mai puţin clare. În materie penală, este greu să facem acum o evaluare, e greu câtă vreme nu mai târziu de acum o săptămână Curtea Constituţională a pronunţat acea hotărâre, care practic aduce o modificare substanţială a procedurii.

    Este greu să faci o evaluare la câteva luni, la trecerea unui an de la intrare în vigoare. Am avut (marţi, n.r.) o întâlnire la Ministerul Justiţiei cu un grup interinstituţional care vizează exact aplicarea noilor coduri şi am remarcat acolo un lucru, pentru că am fost oarecum curios să văd, în perioade anterioare, care a fost impactul noilor coduri, am ajuns la concluzia că la 1893 a fost o modificare substanţială a codului de procedură civilă de la 1864, modificare care a generat în instanţe o practică oarecum neunitară, contradictorie timp de 13 ani. Noi sperăm ca în cel mult un an de aici încolo să putem avea o imagine foarte clară a tot ceea ce se întâmplă în sistem cu privire la noul Cod de procedură civilă.

    Reporter: Asta înseamnă că abia peste trei ani vom putea evalua impactul Codului de procedură penală?

    Adrian Bordea: Sub aspect procesual intervin multe modificări, pentru că în Camera de consiliu, judecătorul nu mai este singur, trebuie să citeze. Se schimbă datele problemei, iar o evaluare care nu ţine cont de modificări, îţi dă peste cap toată construcţia, şi nu este nici indicat, pentru că faci un pas în ideea organizării, pentru ca pe urmă să constaţi o destructurare. Ceea ce nu este în regulă, pentru că bulversezi sistemul, or ceea ce trebuie să facem este să oferim stabilitate şi eficienţă. Eficienţa este extrem de importantă şi noi, eu şi domnul Muscalu (Gheorghe Muscalu, vicepreşedintele CSM, n.r.), tocmai pe acest temei am pornit anul acesta, al eficienţei sistemului judiciar. Şi avem oarecum plăcuta surpriză ca elemente ale eficienţei pe care noi, Consiliul, le-am abordat să fie preluate de organismele europene care au folosit în scoreboard-ul acestui an criteriile de eficienţă pe care noi deja le foloseam.

    Reporter: Pe parcursul acestui an aţi anunţat că se fac verificări la nivelul instanţelor şi parchetelor unde există dosare vechi nesoluţionate. Mai mult, spuneaţi că parchetele unde sunt dosare vechi de mare corupţie vor fi sancţionate. Aveţi o statistică în acest sens?

    Adrian Bordea: Dosarele vechi au reprezentat întotdeauna pentru justiţie un semnal de alarmă, pentru că justiţiabilul aşteaptă hotărârea să-i vină cât de repede, să aibă satisfacţia dreptului, or dacă un dosar durează cinci, zece ani, este clar că lucrurile nu sunt în regulă. Am făcut la nivelul instanţelor solicitări Inspecţiei Judiciare. Inspecţia Judiciară ne-a transmis rezultatul la sfârşitul verii. O următoare verificare a Inspecţiei este la 15 ianuarie 2015. Aceasta este practic o verificare continuă. Dosarele mai vechi reprezintă un semnal de alarmă pentru justiţie. La momentul sfârşitului verii, la nivel judecătoresc erau 143 de dosare mai vechi de zece ani. Fiecare dosar a fost analizat de Inspecţia Judiciară şi de către Secţia petnru judecători a CSM. Ce am constatat – ca o surpriză neplăcută, dar şi cu conotaţii favorabile – este faptul că din cele 143 de dosare, în jur de 130 erau datorate numai unor expertize, unor suspendări, deci nu poţi să spui că este culpa judecătorului. Sunt şi câteva dosare în care într-adevăr se vădeşte culpa judecătorului, iar Inspecţia Judiciară a luat măsura chiar a trimiterii în judecată disciplinară a unora dintre cei care nu au respectat un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor. Chiar pe rol avem dosare în acest sens.

    Reporter: Aveţi şi exemple?

    Adrian Bordea: Nu le-am soluţionat şi de aceea nu este bine să fac vorbire despre ele, este posibil totuşi ca raportul acesta să nu fie întregit cu toate apărările pe care magistratul le face. Trebuie să recunoaştem un lucru greşit al sistemului: volumul foarte mare de muncă. În opinia noastră, este inacceptabil ca la o populaţie de 20 de milioane de locuitori să ai 3.300.000 de procese şi să ai 4.500 de judecători şi 2.700 de procurori. Este un număr mult prea mare, un volum mult prea mare, generat însă, din nefericire, de o instabilitate legislativă care generează o instabilitate socială. Dacă vorbim despre dreptul de proprietate, vedem câte şi câte modificări, şi câte lucruri nefireşti se întâmplă. Pentru că numai stabilitatea legislativă este cea care îţi dă şi stabilitatea socială, altfel ajungem la compromisuri care nu sunt benefice nimănui.

    Reporter: Anul acesta am asistat la un număr foarte mare de sesizări ale Inspecţiei Judiciare, ca urmare a declaraţiilor venite din sfera politică, cum ar fi cele ale lui Traian Băsescu, Victor Ponta, Varujan Vosganian sau Dan Voiculescu. Credeţi că acest lucru a dus la apariţia unei presiuni mai mari asupra magistraţilor?

    Adrian Bordea: Sunt organizaţii neguvernamentale care ne critică pentru că nu am fost suficient de eficienţi în ce priveşte apărarea independenţei. Trebuie să remarcăm un lucru: faptul că anul acesta a fost un an electoral, este cert că a condus ca oamenii politici să încerce să influenţeze alegătorul prin diverse declaraţii. Ei au fost, marea majoritate – în condiţiile în care într-adevăr a fost afectată independenţa justiţiei prin declaraţiile lor – au fost atenţionaţi prin hotărârile Plenului, o atenţionare morală.

    Nici judecătorii, nici procurorii nu se amestecă în treburile executivului sau legislativului. Nu o să spun că o lege este proastă, o să spun că o lege are mici neclarităţi. Eu nu vreau să imixtionez în activitatea lor, cu atât mai mult cu cât este posibil ca aspecte de nelegalitate să le judece judecătorul, aspecte de neconstituţionalitate să treacă în zona de critică, nu neapărat în zona Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de drept comun.

    Reporter: O premieră care a avut loc în timpul mandatului dumnevoastră este aceea că DNA a cerut Inspecţiei Judiciare să facă verificări cu privire la judecătorul Rodica Cosma, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis cercetarea lui Radu Mazăre sub control judiciar într-un dosar în care procurorii anticorupţie au cerut arestarea primarului Constanţei. De ce a fost necesar acest lucru? Consideraţi normal ca tocmai magistraţii să atace deciziile magistraţilor?

    Adrian Bordea: Eu apreciez că a fost o reactivitate a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, probabil că efortul pe care l-au depus în acel dosar s-a soldat cu alte rezultate decât le-ar fi dorit. Din nefericire, ei nu au aşteptat soluţia definitivă, care a fost aceea a menţinerii soluţiei judecătorului. Inspecţia Judiciară a făcut verificări incomplete, a hotărât Plenul, astfel încât vom vedea care este rezultatul. Oricum, lucrurile acestea nu e bine să se întâmple, pentru că ele, până la urmă, conduc la ideea că sistemul judiciar are anumite părtinităţi. Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali. Dacă sunt într-adevăr fapte care conduc la o anumită activitate neconformă cu statutul magistratului, atunci într-adevăr Inspecţia Judiciară trebuie să facă verificări.

    Reporter: Vorbim, totuşi, de o decizie judecătorească.

    Adrian Bordea: Exact. Pe acest aspect al plângerii împotriva unei decizii judecătoreşti nu este foarte în regulă, însă separat de acest caz, totuşi, trebuie să remarcăm şi un alt aspect care priveşte un fapt al judecătorului care depăşeşte limitele rezonabilităţiii. Independenţa magistratului nu este absolută. El are o obligaţie de a respecta legea şi o obligaţie de a se apărat împotriva oricărei imixtiuni din interior sau din exterior. Obligaţia aceasta trebuie circumscrisă numai legalităţii. Tot ceea ce depăşeşte acest principiu înseamnă că picăm fie în zona abuzului, fie altor fapte, fie disciplinare, fie chiar penale. De aceea este foarte important ca în momentul în care am o iniţiativă de genul plângerii la Inspecţia Judiciară, cu atât mai mult cu cât o face un organ judiciar, este bine să evalueze foarte bine toate consecinţele.

    Reporter: Putem spune că a fost vorba de un abuz al DNA?

    Adrian Bordea: Nu ştiu. Nu cred că putem vorbi la acest moment de nicio soluţie, pentru că încă Inspecţia Judiciară are pe rol acest caz, dar ideea este că nici judecătorul, nici procurorul nu trebuie să abuzeze de acest concept de independenţă. Acest concept de independenţă mai degrabă îi conferă obligaţii decât drepturi.

    Reporter: Tot ca o retrospectivă, anul acesta, un cunoscut politician şi om de afaceri a fost condamnat la 10 ani de închisoare. În această vară, au fost presiuni foarte mari asupra judecătorilor care au soluţionat acest caz, dar şi asupra procurorilor care l-au anchetat. Prin diverse căi, a fost contestat acest dosar. Mai mult, s-a vorbit despre faptul că CSM nu a intervenit.

    Adrian Bordea: În general, Consiliul este organismul colectiv colegial care nu trebuie să ia o măsură grăbită. Trebuie analizate absolut toate aspectele, pentru că de aceea procedura este aşa. Inspecţia Judiciară face un raport, după care îl înaintează Plenului CSM, iar acesta va hotărî asupra acestuia. Lucrurile sunt relativ dificil de explicat, pentru că trebuie să intrăm în toată procedura.

    Reporter: Totuşi, CSM n-ar fi trebuit să aibă o altă atitudine, pentru că s-au făcut presiuni foarte mari asupra judecătorilor acestui caz?

    Adrian Bordea: După cum cred că ştiţi, Inspecţia Judiciară a întocmit un raport şi s-a constatat în acea situaţie că independenţa sistemului judiciar a fost afectată. Acum, că există o presiune sau nu, este în funcţie şi de cum percepe magistratul, judecător sau procuror, presiunea. La un moment dat, poţi să nu ai percepţia de presiune. Spre exemplu, noi considerăm şi am ajuns la concluzia că un inculpat care face anumite afirmaţii despre sistemul judiciar sau despre un anumit judecător nu trebuie să-l avem în seamă, pentru că sunt câteva zeci de mii de inculpaţi care pot spune vrute şi nevrute. Or apărare sistemului judiciar nu trebuie să fie un instrument pur formal. El trebuie să aibă eficienţă. El are eficienţă atunci când într-adevăr discuţiile asupra unei hotărâri sau asupra sistemului conduc la concluzia că acest sistem este afectat. Nu mă interesează că inculpatul nu ştiu care dintr-un dosar ţipă şi spune vrute şi nevrute, ne interesează cum reacţionează societatea, cum reacţionează oamenii care influenţează societatea. Din nefericire, în societatea noastră avem mari probleme cu educaţia, cultura, lucrurile astea trebuie din ce în ce mai mult avute în vedere. Pentru că societatea evoluează şi nu poate să rămână în urmă cultura unui popor.

    Reporter: În câteva zile vor avea loc discuţii tehnice pe marginea raportului MCV. Cum credeţi că va arăta viitorul raport?

    Adrian Bordea: Noi sperăm să arate foarte bine. De aceea, chiar avem câteva rezultate notabile pe care le putem oferi reprezentanţilor Comisiei Europene. În opinia mea, România a făcut un salt calitativ foarte important. Şi trebuie să profităm de situaţia actuală, pentru că sunt eforturi ale magistraţilor, judecători şi procurori concretizate. Un exemplu în acest sens este că la începutul anului erau în sistem 217 dosare mai vechi de zece ani, iar în vară au fost doar 143.

    Reporter: În acest context, ce a însemnat pentru sistemul de justiţie românesc scandalul în care este implicată Alina Bica, în prezent arestată într-un dosar de corupţie?

    Adrian Bordea: Trebuie să facem o precizare de la început, ca să nu apară nimic confuz: prezumţia de nevinovăţie există, faptul că s-a luat o măsură preventivă faţă de procurorul şef DIICOT, probabil că sunt argumente analizate, atât Secţia de procurori cât şi judecătorul care a instrumentat cauza. Când se doreşte eradicarea corupţiei la orice nivel, nu trebuie să fie un element negativ. Dacă într-adevăr este vorba de o faptă de corupţie, atunci oricine trebuie să suporte consecinţele, indiferent cine ar fi el. Noi am militat întotdeauna împotriva acestor imunităţi, chiar şi în Secţia de judecători, nu ne interesează în acordarea imunităţilor decât aspectele pur formale şi nimic mai mult. Nu intrăm noi să judecăm un dosar, dar lăsăm judecătorul să-şi facă treaba. Altfel, putem fi acuzaţi că blocăm justiţia.

    Reporter: Tocmai despre un blocaj a fost vorba săptămâna trecută, când asupra CSM au planat acuzaţii conform cărora ar fi încercat să o protejeze pe Alina Bica?

    Adrian Bordea: Aici ar trebui să facem o distincţie foarte clară: arestul la domiciliu este o măsură provizorie de restrângere a libertăţii. Nu eşti în arestul Poliţiei, dar eşti în absolut aceleaşi condiţii restrictive acasă. Nu înţeleg de ce s-a născut această critică, pentru că s-a luat o măsură preventivă. Probabil că ceea ce s-a trimis în seara acelei zile a fost o parte din materialul probator, nici nu ştiu dacă nu cumva chiar Parchetul a cerut, printre altele, şi arestul la domiciliu. Nu cunosc exact elementele. Pentru că s-au dezbătut numai în Secţia de procurori, dar este o măsură restrictivă de libertate, o măsură preventivă legală. Nu s-a dat, spre exemplu, încuviinţarea pentru controlul judiciar ca să spui că l-ai lăsat liber. S-a luat o măsură restrictivă de libertate foarte importantă.

    Reporter: Se vehiculează ideea conform căreia serviciile secrete ştiau că fostul şef al DIICOT este implicat într-un caz de corupţie. De ce credeţi că nu au adus această informaţie la cunoştinţa decidenţilor în acest caz? S-a dorit deliberat numirea ei la DIICOT pentru că era şantajabilă?

    Adrian Bordea: Nu ştiu ce se discută în afara unui cadru pur oficial, însă este cert că noi, în modificările pe care le-am propus în legile de modificare a justiţiei, am propus ca magistraţii procurori să aibă aceeaşi procedură ca şi magistraţii judecători. După cum ştiţi, la Înalta Curte, numai Secţia pentru judecători face propunerile, fără nicio altă intervenţie. Zona aceasta a parchetelor este mixtă, atât administrativ, în zona executivului, pentru că procurorul este propus de ministrul Justiţiei şi un aviz al Consiliului, după care trece la preşedinte. Faptul că noi am propus, în modificările legislative, o situaţie similară cu judecătorii cred că este cel mai în regulă, soluţia cea mai bună pentru a evita nu atât imixtiunile cât suspiciunile, pentru că sunt create foarte multe suspiciuni pe baza faptului că un ministru este angajat într-un anume partid. Pe de altă parte, cazul acesta ne pune în gardă şi va trebui să fim din ce în ce mai atenţi. Este adevărat că nu poţi afla. Nimeni nu ştia ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla cu procurorul la momentul la care a fost propus. Nu am fost informaţi de organismele specializate în acest caz. Dacă ar fi existat, evident că lucrurile luau o altă turnură.

    Reporter: CSM de ce nu a luat măsuri în cazul Bica imediat după apariţia fotografiilor în care fosta şefă a DIICOT apărea alături de Elena Udrea?

    Adrian Bordea: Singurul lucru pe care l-a făcut Consiliul a fost acela de a sesiza Inspecţia Judiciară sub aspect deontologic, iar ataşat acestei sesizări, doamna procuror a făcut o cerere de apărare a reputaţiei, şi atunci ele s-au conexat, pentru că nu poţi să spui că ai reputaţie şi deontologic ai probleme. Ele se leagă şi de aceea Inspecţia Judiciară le-a conectat, şi vom vedea ce răspuns va da.

    Reporter: Mandatul dumneavoastră în funcţia de preşedinte al CSM se apropie de final. Există, până la acest moment, nume vehiculate în rândul colegilor dumneavoastra din Consiliu cu privire la cei care îşi vor depunde candidatura pentru conducerea CSM?

    Adrian Bordea: Nu vă ascund. Chiar în Plenul din 27 noiembrie am făcut un apel colegilor mei să se gândească la candidaturi, pentru că se apropie vertiginos 7 ianuarie. Vom vedea. Încercăm să discutăm deschis. Toţi cei rămaşi, care nu au mai avut mandate, au vocaţia, numai că important este ca anul viitor să se continue o activitate oarecum fermă pentru apărarea independenţei sistemului judiciar, pentru că nu ştim dacă nu cumva şi anul viitor vom avea surprize. Surprize în sensul unor atacuri consistente la independenţa justiţiei. Este posibil, după cum e posibil ca societatea să se calmeze după anul acesta electoral şi să ne apucăm toţi să ne vedem de lucrurile noastre, şi atunci când este necesar să fim atenţionaţi, însă să fim atenţionaţi într-un registru de normalitate, nu excese, pentru că excesele duc la o cale greşită.

  • Afaceristul Sorin Ovidiu Vântu rupe tăcerea: “Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă

    “Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă. Habar n-are ce-am făcut şi pentru ce aş fi meritat să fac închisoare. A inventat nişte cauze în schimb şi cu aceste cauze m-a arestat, nu cu ce am făcut cu adevărat. Eu nu reclam faptul că am făcut închisoare, meritam să fac închisoare. Oho, şi încă mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat ieftin. Şi nu numai eu. Enorm de mulţi oameni pe care îi vedeţi pe prima scenă de business, politică, administrativă a ţării ar merita, la fel cum recunosc eu, să facă închisoare zeci de ani de-acum înainte. Dar un stat puternic înseamnă un stat care aplică legea. Nu DNA-ul este de vină atunci când greşeşte, ci judecătorii obedienţi care nu semnalează greşelile DNA-ului. Ori de frică, ori că sunt ofiţeri acoperiţi, ori din nepricepere, cauţionează orice decizie a procurorilor de la DNA. Ei sunt răul în sistemul judiciar, nu procurorii”, a declarat Vântu, conform sursei citate.

    Interviul complet: adev.ro/nfywuk

    Magistraţii Tribunalului Ilfov au decis în luna noiembrie eliberarea condiţionata din inchisoare a omului de afaceri, condamnat la doi ani de închisoare pentru favorizarea infractorului. În 24 septembrie 2012, Vîntu a fost trimis în judecată în dosarul privind devalizarea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), fiind acuzat de spălare de bani şi instigare la delapidare. Suma de 7.289.406 de dolari, stabilită la data prăbuşirii FNI, supusă procesului de spălare a banilor urmează să fie confiscată de la Vîntu, au precizat procurorii. Omul de afaceri a fost deferit justiţiei de procurorii Parchetului instanţei supreme şi într-un alt dosar, alături de Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi foştii directori Petromservice Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnostopol, pentru spălare de bani şi delapidarea companiei, prejudiciul produs fiind estimat la peste 83,5 milioane de euro.

     

  • Alegerile s-au terminat, de-acum ocupaţi gările

    Primul interviu al preşedintelui ales a fost pentru presa străină, respectiv pentru agenţia Reuters, căreia Iohannis i-a declarat că e posibil ca în doar câteva săptămâni să se schimbe majoritatea parlamentară, astfel încât guvernul Ponta să poată fi dat jos rapid şi înlocuit cu un guvern PNL. A fost a doua oară după alegeri când Iohannis a vorbit de nevoia ca PNL să preia rapid puterea, uitând atât de atitudinea rezervată şi evazivă pe care o avusese în campanie faţă de această temă, cât şi de faptul că unul dintre principalele argumente ale campaniei a fost tocmai faptul că un singur partid (pe atunci era vorba de PSD) nu trebuie să dea şi preşedinţia, şi parlamentul, şi guvernul.

    Cât de rapid se va realiza planul lui Iohannis a explicat Sulfina Barbu, fost fruntaş PDL, actual vicepreşedinte PNL, care s-a referit la o moţiune de cenzură ce va fi depusă în februarie, adică la începutul noii sesiuni parlamentare, pe un motiv ce urmează să fie găsit la momentul respectiv. Cum era de aşteptat, viitorul guvernării a devenit deja instabil, după ce liderii UDMR au anunţat ieşirea formaţiunii din coaliţia care sprijină guvernul Ponta.

    Decizia UDMR ar urma să fie oficializată la 13 decembrie, însă ea deschide deja perspectiva ca partidul maghiarilor să se alăture unei viitoare guvernări PNL şi astfel să-şi satisfacă strategia de a rămâne în permanenţă la putere, indiferent cine câştigă şi cine pierde alegerile. Celelalte balamale permanente ale tuturor guvernărilor, UNPR şi PC, la care mai nou se adaugă PPDD şi rebelii din PPDD, sunt aşteptate şi ele să se ralieze noii puteri, fie oficial, la nivel de partid, fie individual, prin dezertări ale unora dintre parlamentari de genul celor care au făcut posibilă în mai 2012 căderea guvernului Ungureanu.

    Copreşedintele PNL, Vasile Blaga, a promis însă, pentru orice eventualitate, că PNL nu va primi traseişti în partid şi a dat de înţeles că omul care se ocupă de pregătirea guvernării este fostul fruntaş PDL Cătălin Predoiu, cel prezentat în campanie drept viitorul premier în cazul unei victorii a lui Klaus Iohannis.

  • Întrebarea capcană primită de şeful Google România la interviul de angajare

    Dan Bulucea, country manager Google România, a avut parte în cadrul interviului de angajare dat în 2010 de o întrebare capcană, ascunsă printre cele obişnuite, notează gandul.info. “Câte avioane zboară la un moment dat?”, l-au întrebat recrutorii pe actualul şef al Google România.

    “Am avut un timp de gândire, cei de acolo nu m-au grăbit. Am estimat numărul aeroporturilor din lume şi numărul de avioane de pe fiecare aeroport. Nu mai ştiu exact cât a fost rezultatul, dar a contat ideea”, a explicat Bulucea modul în care a acţionat atunci când a fost pus în faţa acestei încercări, precizând că, din moment ce a obţinut funcţia din fruntea Google România, răspunsul său a fost cel mai probabil unul bun, mai precizează sursa citată.

    Dan Bulucea, până în primăvara anului 2010 director de marketing şi business în cadrul Microsoft România, este şeful Google în România, după un total de 12 ani petrecuţi în cadrul filialei locale a celui mai mare producător de software din lume.

    Dan Bulucea are o experianţă de peste 17 ani în vânzări, marketing şi business development în industria IT&C. Dan Bulucea a lucrat în perioada 1998-2006 la Microsoft, ocupând diverse funcţii, de la PC hardware manufacturers manager, Communications Sector Manager, Developer and Platform Evangelism Group Manager. Dan Bulucea are şi expertiză internaţională, lucrând în cadrul Microsoft CEE Headquarters ca Regional Competitive Officer.

    Google a căutat un country manager pentru România încă din 2008, când Radu Tudorache, care a ocupat funcţia timp de un an, a plecat la Romtelecom. Din această funcţie, Dan Bulucea conduce biroul gigantului internet de la Bucureşti şi se va ocupa de dezvoltarea afacerilor şi implementarea strategiei Google în România, stabilirea unor relaţii de afaceri cu partenerii români şi vânzarile directe de publicitate. Dan Bulucea deţine un MBA şi este licenţiat în informatică.

  • Google publică în premieră formula unică după care face angajări

    Modul în care Google face angajajări a revoluţionat modul în care procesul de recrutare funcţionează. Cea mai importantă regulă pe care o folosesc recrutorii din companie este însă foarte simplă: să nu faci niciodată compromisuri asupra standardului de angajare.

    Dacă un astfel de compromis există, fiecare persoană pe care o companie o va angaja va ajunge să aibă abilităţi mai scăzuze decât cea mai recent angajată. Jonathan Rosenberg, fostul şef de produs al Google, a vorbit despre cum se întâmplă acest lucru într-un interviu realizat la Harvard Business Review.

    “Ce se întâmplă dacă oamenii îşi pierd concentarea în ce priveşte valoarea absolută a talentului şi sunt distraşi de aspecte care ţin de urgenţa rolului? În momentul în care le permiţi echipelor tale să facă acest lucru, începi să angajezi oameni care se află sub nivelul standard de angajare al companiei. Se creează astfel o dinamică negativă a unui anumit “efect de turmă”. În momentul în care laşi un A să angajeze un B, B-ul va angaja un C, pentru că B se simte ameninţat de A. Prin urmare, trebuie să o iei de la început şi să te asigură că ai în companie doar A-uri care vor angaja A-uri”.

    Laszlo Bock, şeful departamentului de recrutare al Google, a împărtăşit aceeaşi idee într-un discurs recent ţinut la LinkedIn`s Talent:

    “Primul lucru pe care l-am făcut a fost să avem un standard ridicat de recrutare a talentelor şi să nu facem  niciodată un compromis. Larry şi Sergei şi-au dat seama din timp că se va ajunge la o revenire la mediocru în caz contrar. Să presupunem că angajezi o persoană foarte bună, ea va angaja pe cineva aproape la fel de bun, care, la rândul ei, va angaja pe cineva aproape la fel de bun. În timp, vei angaja doar persoane cu abilităţi medii.”

    Acesta este motivul pentru care în cadrul Google, deciziile legate de angajare nu revin managerilor. Toate aceste decizii sunt luate prin intermediul unui comitet ai cărui membrii sunt concentraţi asupra standardului de angajare.

  • Cum a devenit şeful eMAG, Iulian Stanciu, cel mai admirat CEO din România

    400 de oameni sunt angajaţi doar anul acesta, din cei peste 1.000 (între care sârbi, croaţi, urcraineni, bosniaci, unguri, bulgari, polonezi, tunisieni) care lucrează în birourile care ocupă două etaje şi jumătate din clădire, şi Stanciu spune că până la finalul anului va trebui să extindă spaţiile cu încă jumătate de etaj. Cei 400 de noi oameni au fost recrutaţi pentru a susţine evoluţia eMAG, o companie pentru care previziunile referitoare la cifra de afaceri în curs se apropie de 300 de milioane de euro şi care va ajunge anul viitor, conform lui Stanciu, la 500 de milioane de euro; „uite, asta e o cifră despre care nu am mai vorbit cu alţi jurnalişti“.

    Când ajune la miliard? „Destul de repede“, şi râde. „Pare o realitate şi simt că putem ajunge acolo. Cu toate cumpaniile, adunate, dar nu consolidate, ne apropiem anul acesta de un miliard de dolari“, spune, relaxat, antreprenorul, care pare a avea clar definit traseul pentru următorii ani. Fără să fie forfotă, în firmă se munceşte asiduu. „Suntem mai dezinvolţi, uneori sunt şi skateri pe-aici, puteţi vedea şi oameni în pantaloni scurţi. Sunt copiii care au venit în practică şi au rămas“, spune Stanciu, care nu este adeptul stilului de management scorţos, poartă blugi şi întreabă „dacă pentru poze e mai bine să-şi pună sacoul“.  Povesteşte că îşi încurajează colegii să meargă în zona amenajată pentru tenis de masă, că eMAG are o fundaţie care sprijină proiecte de educaţie şi sportive („şi eu am început să alerg de mai bine de un an, în weekend particip la maraton“), că mulţi angajaţi vin pe bicicletă la serviciu şi eMAG a amenajat vestiare şi duşuri pentru ei. În niciun birou nu ia nimeni poziţia drepţi la apariţia lui, iar unii îl salută în trecere; cineva îl îndeamnă să încerce ochelarii Oculus şi, deşi pare tentat, ezită şi spune că nu are vreme. Cum arată o zi obişnuită de muncă? „Nicio zi nu e obişnuită“, spune zâmbind iar Stanciu şi dă drept dovadă ziua anterioară, când a avut şase întâlniri, dintre care două în afara sediului.

    ALGORITMUL ADMIRAŢIEI
    Cele cinci ediţii ale catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România sunt dovada că admiraţia nu este un dat şi poate fi influenţată de varii factori; de la an la an clasamentul se schimbă. Faţă de anul trecut sunt 37 de noi intrări în rândul celor mai admiraţi 100, iar antreprenorii câştigă din ce în ce mai mult teren. „Ar trebui să diferenţiaţi angajaţii din corporaţii de antreprenori, care îşi asumă riscuri mai mari“, spunea săptămâna trecută o antreprenoare de 36 de ani. Cred că mediul de afaceri a făcut deja acest lucru, dovadă că pe primul loc în clasamentul celor mai admiraţi manageri se află în 2014 un antreprenor, după ce poziţia a fost ocupată în 2010 şi 2011 de Mariana Gheorghe, CEO al Petrom (acum locul cinci), şi apoi, în 2012 şi 2013, de Steven van Groningen, preşedinte şi CEO al Raiffeisen Bank (acum pe locul doi).

    În plus, jumătate dintre cei mai admiraţi 100 de manageri din mediul privat sunt antreprenori, exact 50 de persoane, mai mulţi decât anul trecut (43). Plusul este şi mai mare faţă de prima ediţie, din 2010, când în top 100 admiraţi erau doar 38 de antreprenori. Mai mult, acum între primii zece clasaţi sunt şase antreprenori, în timp ce în urmă cu cinci ani erau doar trei.

    Pentru a ajunge în vârful clasamentului, Iulian Stanciu a avansat patru poziţii faţă de clasamentul din 2013 şi spune despre asta că „a fost o surpriză plăcută, mai ales că nu am făcut nimic pentru asta. Mă onorează votul şi cred că un aport mare l-a avut compania, nu e vorba doar de mine. eMAG este văzut ca o chestie nouă, cool, un brand apreciat de români, un succes românesc şi peste hotare şi cred că eu sunt unul dintre reprezentanţii vizibili ai companiei“. Antreprenorul povesteşte că în momentul în care s-a implicat în activitatea companiei aceasta era pe un trend descendent.

  • Românul care optimizează facebook pentru Android: Limbajele de programare vor deveni la fel de uzuale ca orele de matematică

    “No one checks-in and checks-out as a programmer. Meseria de programator îţi mănâncă tot timpul.” Vorbele spuse cu un accent american perfect din gura lui Alexandru Petrescu nu trădează un discurs motivaŢional dobândit la vreo Şcoală de leadership. În 1992, la vârsta de 8 ani, emigra alături de familia sa în SUA, iar în toamna anului 2014 se întorcea pentru prima dată la Bucureşti, în postura de Software Engineer Lead la Facebook.

    Într-o sală cu peste 200 de tineri programatori din mai multe ţări prezenţi în luna octombrie la Droidcon Bucureşti, unul dintre cele mai importante evenimente pentru dezvoltatorii de aplicaţii pentru platforma mobilă Android, Petrescu împărtăşeşte câteva dintre ideile care l-au ajutat să ajungă să lucreze la cea mai mare reţea socială din lume.

    „Lumea are nevoie acum de «problem-solveri». Şcoala e importantă, dar trebuie să faci mai mult de atât. Dacă ai învăţat la Stanford ai şanse mai mari să fii chemat la un interviu, dar nu ai garanţia că vei fi angajat“, spune românul într-un interviu acordat la finalul prezentării.

    Alexandru Petrescu a copilărit cu sora sa în apropierea Bucureştiului până la vârsta de 8 ani. Tatăl său, inginer agronom, a decis în 1990 să emigreze, sătul de „politica de rotire de cadre“ a vechiului regim. Ajuns în Arizona alături de soţia sa şi cei doi copii, tatăl lui Alexandru a încercat să se angajeze. „A intrat în primul restaurant mai dichisit şi a început să vorbească cu unul dintre bucătari în limba franceză. L-au angajat imediat“, povesteşte Alexandru.

    Trei ani şi câteva joburi mai târziu, tatăl lui Alexandru a cheltuit 300 de dolari pentru un calculator pe care i l-a făcut cadou fiului său. „A fost primul contact pe care l-am avut cu un calculator şi atunci am început să învăţ programare pe cont propriu. Mai târziu, tatăl meu a cumpărat pe credit un calculator de 2.000 de dolari. Era o sumă uriaşă chiar şi pentru Statele Unite. I-a luat ani să plătească ratele, dar a fost cel mai de preţ cadou pe care l-am primit în viaţa mea“, îşi aminteşte Alexandru.

    Ce a urmat pentru românul devenit adolescent între timp pare desprins din capitolul de poveşti clasice din Silicon Valley: a intrat la facultate, din care s-a retras înainte de a o termina (la fel ca şi Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook) şi a început să dezvolte proiecte proprii, înfiinţând diverse start-up-uri. Între timp a lucrat pe poziţia de consultant în publicitate pentru a se întreţine.

    Una dintre firmele pe care le-a înfiinţat a fost Urban Pixels, un start-up din New York care a realizat „Can i Stream It?“, o aplicaţie de căutare a filmelor şi clipurilor care sunt disponibile pentru vizualizarea online contra cost. Aplicaţia a fost folosită de peste 4 milioane de utilizatori de platforme mobile, atât pe Android, cât şi pe iOS, conform lui Alexandru Petrescu.Cel mai important pas din cariera lui Alexandru a venit în 2013, când s-a programat pentru un interviu la Facebook.

    „Oamenii de acolo pun foarte mare accent pe ceea ce ştii să faci. De aceea, faptul că nu am terminat facultatea nu a contat foarte mult. Oamenii obişnuiţi cu programarea încă de mici au un avantaj foarte mare, pentru că sunt obişnuiţi să găsească soluţii acolo unde alţii abandonează“, spune românul.

    La Facebook, Petrescu lucrează la îmbunătăţirea performanţelor şi eficienţei traficului de date ale aplicaţiei reţelei sociale pentru Android.Pe Zuckerberg, Alexandru l-a întâlnit la un hackathon, genul de evenimente pe care Facebook le organizează pe o perioadă de câteva zile, în cadrul cărora se încearcă dezvoltarea unor aplicaţii noi, indiferent de aria de utilizare. „L-am văzut o singură dată acolo, este în general o persoană foarte ocupată. El lucrează în Menlo Park, eu în birourile din Seattle“, spune Petrescu, fără să dea prea multe detalii despre şeful său.

    Partea care i-a plăcut cel mai mult lui Alexandru la noul loc de muncă a fost că nu există şefi. „Toată lumea lucrează după un proiect, există câţiva coordonatori pentru programe mai complexe, dar în principiu toată lumea ştie ce are de făcut. Nu există un şef care să te preseze să-ţi termini sarcinile de serviciu. Acesta este stilul pe care l-a impus Mark Zuckerberg“, spune Petrescu.

    Găsirea oamenilor potriviţi pentru jobul potrivit pare să fie marea problemă a dezvoltatorilor din IT în ultimii ani. La nivel european, spune Danny Gooris, senior regional manager la Oracle Academy în Bruxelles, există un deficit de 300.000 de joburi neacoperite, care ar putea urca la 500.000 până la finalul lui 2015, iar antreprenorii din SUA par să se confrunte cu aceeaşi problemă. „Există multe joburi neacoperite care au nevoie de specialişti“, susţine Petrescu. Cât despre colegii români de la Facebook, Alexandru estimează că sunt „câteva sute“, dar nu poate spune foarte precis pentru că sunt împrăştiaţi în toate birourile companiei. „Am întâlnit foarte mulţi colegi români în birourile din Seattle sau Londra“.

    Care este cea mai mare provocare când lucrezi la o companie cu aproape un miliard şi jumătate de utilizatori? Interconectarea, spune Petrescu. Dezvoltatorul român se alătură ideii conform căreia limbajele de programare vor deveni în viitorul apropiat la fel de uzuale ca orele de matematică, însă ceea ce vor fi nevoiţi să facă programatorii viitorului e să-i aducă şi mai aproape unii de alţii pe utilizatorii de aplicaţii.

    Ce sfaturi ar putea da studenţilor români? În primul rând oamenii care lucrează la Facebook fac lucruri în afara şcolii, iar programatorii cu adevărat pasionaţi încep să înveţe limbaje de codare cu mult timp înainte de a merge la facultate. „Dacă te concentrezi timp de patru ani doar pe programa şcolară o să pierzi foarte multe lucruri care se schimbă în jurul tău, mai ales în această industrie extrem de dinamică. Acum 5 ani făceam programe în Flash. După aceea, a apărut iPhone şi Flash-ul a dispărut. Este foarte important să ţii pasul cu schimbările din piaţă“, argumentează Petrescu.
    Cum sunt dezvoltatorii

    români şi ce le lipseşte să dezvolte o aplicaţie care să fie folosită cel puţin la nivel regional? „Acum zece ani nu ştiam că sunt programatori buni în România, dar acum a devenit un stereotip“, spune Petrescu, remarcând totdată că spiritul antreprenorial local nu se dovedeşte foarte pragmatic. „Probabil cea mai mare problemă este că există prea mulţi antreprenori de un dolar, fiecare încearcă să facă ceva de unul singur, în loc să se asocieze şi să-şi delimiteze fiecare sarcinile. Cred că există totuşi potenţial foarte mare pentru programatorii români, nu doar ca locuri de muncă  în marile companii, dar şi ca dezvoltare de firme proprii“.

  • Cel mai absurd criteriu de angajare din România: Nu mi-a venit să cred că există o firmă cu principii atât de stupide

    Există o serie de poveşti legate de interviurile de angajare care stârnesc indignare, însă un consultant american specializat în resurse umane spune că un criteriu care s-a născut pe perioada recesiunii este cel mai revoltător pe care l-a auzit vreodată.

    Liz Ryan, fondatorul firmei de consultanţă specializată pe resurse umane Human Workplace şi columnist al revistei americane Forbes, spune că cea mai ciudată poveste legată de modul în care se desfăşoară interviurile este o politică adoptată de anumiţi angajatori în perioada recesionii: restricţionarea şansei de a acorda un interviu strict candidaţilor care au deja un loc de muncă.

    “Credeam că este vorba despre un mit urban. Nu mi-a venit să cred că există organizaţii cu principii atât de stupide. În recesiune, oamenii sunt daţi afară, chiar dacă nu este vina lor. Să declari Dacă nu lucrezi, nu te vom angaja reprezintă o dovadă de ignoranţă”, explică Ryan.

    Mitul urban este adevărat şi numeroşi lideri din domeniul resurselor umane le aleg dintre CV-urile primite, doar pe cele ale angajaţilor care lucrează în prezent.  Este o modalitate de sortare, justifică ei alegerea. Totuşi, argumentul nu este valid, dacă ne gândim că pentru sortarea arbitară se pot folosi alte modalităţi, cum ar fi selectarea celor ale căror aplicaţii sosesc în anumite zile, alegerea celor al căror nume  începe cu o anumită literă, ş.a.m.d.

    “Statutul curent de angajat nu poate fi considerat un indiciu al valorii candidatului. Oameni foarte buni sunt daţi afară în fiecare zi, uneori chiar cei mai buni oameni din organizaţii sunt primii care pleacă”, explică Ryan. Un astfel de comportament poate fi considerat o practică la fel de imorală precum excluderea minorităţilor, persoanelor de peste 40 de ani sau celor cu dizabilităţi.

    Această metodă de recrutare este folosită şi în rândul companiilor din România.