BusinessMagazin

Tag: cultura

  • UE investeste 100 de miliarde de euro ca sa concureze Google

    In schimb, accesul publicului la toate operele din aceasta
    biblioteca digitala in plina dezvoltare, denumita Europeana, ar
    urma sa fie gratuit pentru toate statele membre. Recomandarea si
    estimarea costurilor apartin unui “comitet al inteleptilor”, creat
    pe langa Comisia Europeana, si care a cerut ca pana in 2016 sa fie
    digitalizate toate operele publice din Europa, fie ca este vorba
    despre carti, manuscrise, picturi sau statui.

    Pentru a ajunge la acest rezultat, acest “Comitet al inteleptilor”
    (format din Maurice Levy – director de creatie la Publicis,
    Elisabeth Niggemann – directorul general al Bibliotecii Nationale
    Germane si Jacques de Decker, secretarul Academiei Regale Belgiene
    de Limba si Literatura Franceza) recomanda incheierea de
    parteneriate, dar dreptul de folosinta preferentiala ale operelor
    respective de catre partenerii proiectului sa fie limitat la sapte
    ani, ceea ce – daca se va concretiza – ar insemna o lovitura
    puternica data Google. Compania americana de tehnologie are un
    proiect similar, Google Books, in care impune un interval cel putin
    dublu, de la 15 pana chiar la 25 de ani, in care cartile respective
    nu pot fi puse in circuitul public de un tert, perioada in care se
    presupune ca Google si partenerii sai isi pot recupera investitia
    facuta in digitalizare.

    Comisarul european pentru cultura, Androulla Vassiliou, si cel
    pentru tehnologia informatiei, Neelie Kroes, au anuntat intr-o
    conferinta de presa ca sprijina recomandarea privind termenul de
    sapte ani, care ar urma sa se aplice si operelor europene pe care
    Google doreste sa le digitalizeze, insa compania americana a
    refuzat sa spuna daca este de acord cu acest termen.

    In prezent, Europeana ofera acces gratuit la circa 14,6 milioane de
    opere culturale, de la picturi si carti la imagini ale statuilor si
    chiar filme, in timp ce Google Books afirma ca a digitalizat circa
    15 milioane de titluri din literatura universala.

  • Un gratios razboi cultural

    Articolul debuta fara ocolisuri: “727 de noi romane, in doar
    cateva saptamani. Foarte bine. Citati-mi, insa, macar un singur
    autor francez care sa aiba astazi un impact international!”
    Morrison consemna ceea ce, in opinia sa, e un fenomen
    incontestabil: declinul culturii franceze. Tara care a dat nastere
    impresionismului, suprarealismului si altor “isme” majore ale
    secolului XX se vede acum redusa la conditia de promotoare a unei
    culturi provinciale. Dimensiunea universala a disparut atat din
    filmul francez, cat si din muzica, arta plastica sau literatura
    ultimilor ani din Hexagon. Nu mai exista un nou Truffaut, iar Noul
    roman si descendentii reprezinta niste aventuri mai degraba
    eseistice.

    Presa franceza si intelighentia francofila au avut o nemaipomenita
    rabufnire de orgoliu. Replici dure, intelept acide sau doar
    politicoase au tinut dezbaterea pe primele pagini ale ziarelor
    vreme indelungata. In cele din urma, Morrison (iritat poate si de
    acuzele de superficialitate aduse analizei sale jurnalistice) a
    produs, pe aceeasi tema, un text amplu, caruia din ratiuni de
    eleganta i-a juxtapus o replica a unui confrate francez, Antoine
    Compagnon. Amandoua au fost publicate intr-un singur volum, caruia
    editura Art i-a oferit acum si versiunea romaneasca.

    Ideile lui Morrison, reluate si intarite cu multe exemple care
    pedaleaza pe ideea ca francezii nu mai au ce sa spuna culturii
    mondiale, sunt indulcite de un titlu oarecum mai reverentios “Ce
    mai ramane din cultura franceza?”. In contrapunct, Antoine
    Compagnon subliniaza o anume ambivalenta a culturii franceze, care
    este capabila, inca, de realizari spectaculoase, dar este
    paralizata de preocuparea pentru propria sa grandoare. Probabil ca
    Franta ar avea de castigat daca si-ar relativiza locul pe care isi
    inchipuie ca il detine pe scena culturala europeana si daca ar
    inceta sa se tot razboiasca cu Statele Unite si cu insolenta lor
    culturala.

    Punand in paranteza vehementa verdictelor, ramane de pe urma
    acestui volum inteligenta dezbaterii si prilejul de a cunoaste, mai
    profund, avatarurile moderne ale unei culturi de pe urma careia si
    noi, romanii, am avut enorme beneficii de-a lungul timpului.

    Donald Morrison, “Ce mai ramane din cultura franceza”; Antoine
    Compagnon, “Preocuparea pentru grandoare”, Editura Art, Bucuresti,
    2010

  • Munca de chinez italian

    De-a lungul anilor, Italia a invatat lectia dura ca nu poate
    concura cu China in ce priveste preturile. Asa ca visul oamenilor
    de afaceri a fost ca Italia urma sa vanda calitate, nu cantitate.
    De secole, orasul medieval fortificat Prato, de langa Florenta, a
    produs unele dintre cele mai bune tesaturi ale lumii, devenind un
    simbol pentru curentul sic “Made in Italy”. Si apoi au venit
    chinezii.

    Muncitorii chinezi, mai intai cativa imigranti, apoi zeci de
    mii, au inceput sa se stabileasca in Prato la sfarsitul anilor ’80.
    Ei au transformat centrul de referinta in textile intr-unul de
    productie de masa de tesaturi ieftine, imbogatindu-i pe multi,
    starnind frustrari si alimentand recent ciocniri care au adus in
    schimb acuze de intoleranta si ipocrizie.Orasul este acum cea mai
    mare aglomerare urbana de chinezi din Europa – unii cu forme
    legale, cei mai multi fara. Aici, in inima Toscanei, muncitorii
    chinezi muncesc 24 de ore din 24 in circa 3.200 de ateliere facand
    haine, pantofi si accesorii ieftine, adeseori cu materiale
    importate din China, care se vand in magazinele ieftine si in cele
    cu preturi medii din lumea intreaga.

    E o problema “Made in Italy”: cu acceptul institutiilor slabe
    ale Italiei si in conditiile marii tolerante de aici fata de
    eludarea legilor, chinezii au facut sa se confunde “Made in China”
    cu “Made in Italy”, subminand atuurile Italiei si capacitatea ei de
    a promova produsele italiene ca fiind exclusiv pentru clientela
    pretentioasa. O parte din nemultumire este culturala: ambianta
    clasica italiana a orasului lasa locul acum unui fel de oras
    chinezesc cu inscriptii in italiana si chineza, iar la bacanii se
    vinde mancare importata din China.

    Dar ce pare sa-i deranjeze cel mai mult pe unii italieni este ca
    veneticii ii bat la propriul lor joc – evaziunea fiscala si
    stralucitoarele metode de a naviga prin binecunoscuta birocratie
    incalcita a Italiei – si au creat un nou sector infloritor de
    economie subterana, in vreme ce multe dintre firmele locale din
    Prato au inchis portile. Rezultatul este o combinatie toxica intre
    ramasite de temeri cu privire la imigratie si de temeri privind
    viitorul economiei.

    “Acesta ar putea fi viitorul Italiei”, avertizeaza Edoardo Nesi,
    comisarul cultural al provinciei Prato. “Italia ar trebui sa aiba
    grija la aceste riscuri.”Situatia a evoluat dincolo de controlul
    autoritatilor fiscale si pentru imigratie. Potrivit Bancii Italiei,
    chinezii din Prato trimit in fiecare zi cate 1,5 milioane de dolari
    in tara natala, in principal castiguri din comertul cu textile si
    tesaturi. Profituri de asemenea amploare nu sunt insa raportate la
    fisc, iar unii oficiali spun ca asiaticii prefera sa-si repatrieze
    profiturile decat sa investeasca pe plan local. Conform
    autoritatilor, crima organizata – chineza si italiana – e in
    crestere, implicand nu doar importuri ilegale de materii prime, dar
    si trafic de fiinte umane, prostitutie, jocuri de noroc si spalare
    de bani.

    Restul Italiei urmareste cu atentie situatia. “O multime de
    companii din Emilia Romagna, Puglia si Veneto se tem ca mediul lor
    sa nu ajunga la fel ca in Prato”, spune Silvia Pieraccini, autorul
    cartii “Asediul chinezesc”, despre ascensiunea “modei pronto” sau a
    economiei “fast fashion”. Tensiunile s-au accentuat de cand
    autoritatile italiene au efectuat in primavara raiduri in
    atelierele care foloseau munca la negru si s-au acutizat si mai
    mult la sfarsitul lui iunie, cand procurorii italieni au arestat 24
    de suspecti si au anchetat 100 de firme din regiunea Prato.
    Acuzatiile mergeau de la spalare de bani pana la prostitutie,
    escrocherie si etichetarea unor produse importate cu “Made in
    Italy”.

    Si totusi, multi chinezi din Prato sunt ofensati de ideea ca ei
    ar fi tras in jos orasul.”Daca nu veneau chinezii in Prato, ar mai
    fi existat moda pronto?”, se intreaba Matteo Wong, 30 de ani,
    nascut in China si crescut aici, care conduce un oficiu de
    consiliere pentru imigrantii chinezi. “Au luat cumva chinezii
    locurile de munca ale italienilor? Dimpotriva, au oferit multe
    locuri de munca italienilor. “In ultimele luni, Prato a devenit un
    punct de tensiune diplomatica. Oficialii italieni spun ca guvernul
    chinez nu a facut suficient pentru problema imigrantilor ilegali si
    depun eforturi pentru un acord bilateral cu China ca sa-i
    identifice si sa-i deporteze pe acestia.E de asteptat ca Prato sa
    ajunga pe agenda vizitei din octombrie a premierului chinez Wen
    Jiabao la Roma.

  • Actorul Horia Serbanescu a murit

    Trupul neinsufletit al lui Horia Serbanescu va fi depus luni in
    foaierul Teatrului “Constantin Tanase” din Capitala, actorul urmand
    sa fie inmormantat marti, la ora 12.00, la Cimitirul Bellu.

    Horia Serbanescu (16 martie 1924 – 19 septembrie 2010) a fost un
    popular actor bucurestean, activand atat pe scena teatrului de
    revista si de comedie, cat si in televiziune. A jucat in filme de
    televiziune precum “Directorul nostru” (1955), “Telegrame” (1959),
    “Politica si delicatese” (1963) sau “Mofturi 1900” (1964). In
    teatru a detinut roluri in spectacole precum “Pe aripile Revistei”,
    “Trei Calusari”, “Vitamina M… Muzica!”, “Horia si Radu isi asuma
    riscul”, “Cu muzica e… de glumit!”, “Carnaval la Tanase”,
    “Nepotul domnului prefect”.

    Detalii pe
    www.mediafax.ro    .

  • Regizorul Bobby Paunescu, premiat la East End Film Festival de la Londra

    La numai cateva zile de la proiectia lungmetrajului sau de
    debut, “Francesca”, la Festivalul de Film East End, urmata de un
    dialog cu publicul britanic, Bobby Paunescu s-a intors la Londra
    pentru a primi unul dintre cele sase premii ale evenimentului,
    acordat celui mai bun debut international.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Porti deschise la Parlament: Circa 7.500 de persoane au vizitat Palatul

    Camera Deputatilor a precizat ca aproximativ 7.500 de cetateni
    au fost prezenti la evenimentele gazduite pe parcursul zilei de
    sambata: un concert de muzica populara, un targ de produse
    traditionale romanesti si o expozitie de fotografii realizate in
    perioada in care se construia Palatul Parlamentului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns vantul crizei in sectorul cultural

    Studiul “Efectele crizei asupra operatorilor culturali”,
    efectuat de Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul
    Culturii (CCCDC) pentru prima jumatate a anului 2009, a fost
    prezentat joi, la Ministerul Culturii si Patrimoniului National
    (MCPN), de directorul centrului, Liviu Chelcea, in prezenta
    ministrului Hunor Kelemen.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Luvru, cel mai vizitat muzeu din lume

    Celor 8,5 milioane de vizitatori de la Luvru li s-au alaturat
    cei care au vizitat expozitiile din afara sediului muzeului, astfel
    incat 12 milioane de persoane au admirat, in 2009, capodoperele
    acestei institutii.

    In fiecare zi a anului trecut, la Luvru au venit, in medie,
    27.000 de vizitatori. Printre expozitiile cele mai vizitate ale
    anului s-au numarat “Les portes du Ciel” (250.000 de bilete) si
    “Titian, Tintoretto si Veronese” (400.000 de bilete). Evenimentele
    organizate la Luvru de scriitorul Umberto Eco, caruia muzeul i-a
    dat mana libera, au adus alte 67.000 de persoane.

    Alte stiri pe www.mediafax.ro

  • ICR Stockholm: in trei ani cat altii-n sase

    “Suntem mandri ca in acesti trei ani am reusit sa trezim
    interesul publicului suedez pentru cultura romana, precum si de
    faptul ca am stabilit parteneriate cu majoritatea institutiilor
    culturale suedeze. Ne-am propus inca de la bun inceput sa devenim o
    platforma de dialog intre cele doua culturi si credem ca am
    reusit”, declara directorul institutului, Dan Shafran

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce au in comun cafenelele si cultura – VIDEO

    La cafeneaua literara de la Casa Capsa sau in cafeneaua Kübler, prin fumul gros al tigarilor, vorbele de duh ale personalitatilor erau parte a unui spectacol cu actori precum Ion Minulescu sau George Calinescu. Atunci, cafenelele culturale erau una dintre atractiile unui Bucuresti boem, unde viata sociala era conturata in jurul literaturii si al spectacolelor de teatru.

    Tendinta, desi a hibernat apoi cateva zeci de ani, a revenit in ultima perioada, inspirand tot mai multi investitori privati. Daca ar fi sa numaram, numai in ultimele doua luni cel putin zece lansari au avut legatura cu divertismentul cultural. De exemplu, la libraria Humanitas-Kretzulescu a debutat stagiunea de teatru in vitrina. Cu alte cuvinte, scena pe care actorii Raluca Urea si Stefan Ruxanda au jucat personajele din nuvela lui Milan Kundera, “Falsul autostop”, a fost chiar vitrina librariei. Iar saptamana trecuta s-a redeschis, pentru o luna, teatrul de vara Capitol.

    Cat despre nisa cafenelelor culturale, doi dintre cei mai importanti jucatori de pe piata librariilor au deschis in cursul lunii iulie localuri care mizeaza pe acest mix. La libraria Carturesti de pe strada Arthur Verona, cafeaua are aroma de cultura in doua spatii: sub_Carturesti, subsolul librariei unde se organizau expozitii, a fost transformat in Cafe Verona, o cafenea cu 100 de locuri, iar gradina interioara a fost extinsa la 500 de locuri. “Investitia a presupus doua etape – prima si cea mai complicata a inceput acum doi ani, cand am renovat subsolul, iar a doua etapa a fost anul acesta, cand am definitivat cafeneaua (barul, scaunele, mesele). In total am investit in ambele etape aproximativ 150.000 de euro”, declara Alina Jijau, PR & events manager la librariile Carturesti.

    Interiorul spatiului, realizat de atelierul arhitectilor Doina si Serban Sturdza, a fost gandit astfel incat cultura sa fie vedeta – minimalist, cu materiale naturale si obiecte de mobilier concepute special pentru proiect. Cafeneaua s-a deschis cu expozitia “Understanding History”, semnata Dragos Burlacu. “Aici vor fi organizate in continuare lansari de carte, concerte, ateliere de creatie sau diferite evenimente”, afirma Jijau, adaugand ca profilul clientilor este similar cu al celor care vin la librarie. “Sunt persoane interesate de dezvoltarea personala si profesionala continua, cu spirit critic, deschisi, de la care primim multe recomandari si de la care Carturesti invata si afla mai multe decat din cercetari de marketing”, spune Alina Jijau, care estimeaza ca pana la finalul anului se vor obtine venituri de 100.000 de euro de pe urma noilor spatii.

    Previziunile se bazeaza si pe succesul inregistrat de ceainaria Carturesti, care are lunar aproximativ 1.200 de clienti si despre care reprezentantii librariilor spun ca nu a fost afectata de criza. “Pentru spatiul ceainariei exista in prezent o cerere mai mare pentru desfasurarea de evenimente decat era la inceput, cand s-a deschis, si am observat ca a devenit intre timp, mai cunoscuta in randul strainilor, expati sau turisti”, adauga Alina Jijau. Si in ceainarie va continua seria evenimentelor culturale care au consacrat-o. “Intentionam sa reluam din toamna diminetile de
    , sa diversificam termatica atelierelor de creatie, sa gazduim cateva concerte, dezbateri pe teme de urbanism si arhitectura, dar si evenimente de business.” La randul sau, grupul Diverta a adus aroma de cafea la sala Dalles, unul dintre locurile cele mai cunoscute din Capitala pentru amatorii de cultura. “Conceptul pune in valoare intr-un mod neconventional alaturarea dintre arta si spatiul dedicat relaxarii si suetelor intelectuale”, spune Elena Platon, event manager la Dalles Revolution.