BusinessMagazin

Tag: America

  • Neica-nimeni si plutocrati

    Intrebarea-cheie este cat de multi senatori cred ca pot sa
    mearga inainte sustinand ca razboiul e de fapt pace, sclavia este
    libertate, iar reglementarea activitatii bancilor mari le face
    acelor banci o favoare.
    Cateva elemente de istorie: aveam un sistem functional pentru
    evitarea crizelor financiare, care se baza pe garantiile
    guvernamentale si pe reglementari. Pe de o parte, depozitele
    bancilor erau asigurate, prevenind aparitia unor imense cozi de
    oameni panicati la ghisee pentru retragerea banilor (ceea ce a fost
    cauza centrala a Marii Crize). Pe de alta parte, bancile erau
    strict reglementate astfel incat sa nu profite de garantiile
    guvernamentale si sa-si asume riscuri excesive pe seama
    acestora.

    Cam din 1980 incoace, totusi, sistemul s-a destramat treptat,
    partial din cauza politicilor de dereglementare, dar in special din
    cauza inmultirii “fantomelor bancare”: institutii si practici – cum
    sunt finantarea investitiilor pe termen lung cu imprumuturi pe
    termen foarte scurt – care au recreat riscurile sistemului bancar
    de moda veche, fara ca acum sa mai fie acoperit de garantii sau de
    reglementari. Ca urmare, in 2007, sistemul financiar era la fel de
    vulnerabil la o criza severa pe cat era si in anii ’30. Si criza a
    venit.

    Si acum? Am recreat, de fapt, garantiile tip New Deal: cand
    sistemul financiar a plonjat in criza, guvernul a sarit sa salveze
    companiile financiare cu probleme astfel incat sa evite colapsul
    total. Si ar trebui sa tineti minte ca pachetele cele mai mari de
    salvare financiara au fost acordate in timpul unei administratii
    republicane conservatoare, care sustinea ca e profund atasata
    valorilor pietei libere. Avem toate motivele sa credem ca aceasta
    va fi regula si de acum inainte: cand e cazul, indiferent cine e la
    putere, sectorul financiar va fi salvat. De fapt, datoriile
    bancilor fantoma, ca si depozitele bancilor conventionale, au acum
    o garantie guvernamentala.

    Singura intrebare este daca industria financiara va plati un pret
    pentru acest privilegiu, daca Wall Streetul va fi obligat sa se
    comporte responsabil ca rasplata la sprijinul oferit de guvern. Si
    cine s-ar putea impotrivi?

    Pai, ce ziceti de John Boehner, liderul minoritatii republicane din
    Camera Reprezentantilor? De curand, Boehner a tinut un discurs in
    fata bancherilor in care i-a incurajat sa blocheze eforturile
    Congresului de a impune reglementari mai stricte. “Nu-i lasati pe
    acei neica-nimeni de consilieri ai congresmanilor sa profite de voi
    si aparati-va”, i-a somat el. Prin “sa profite” el subintelegea
    impunerea unor conditii sectorului financiar, in compensatie pentru
    sprijinul guvernamental.

    Barney Frank, presedintele Comisiei de Servicii Financiare din
    Camera Reprezentantilor, a confectionat rapid insigne cu
    “Neica-nimeni de consilier” si le-a distribuit angajatilor
    Congresului.
    Dar Boehner nu e problema: Frank a obtinut deja o majoritate pentru
    aprobarea in Camera a unei reforme financiare solide. Problema este
    mai degraba ce se va intampla in Senat.
    In Senat, proiectul pus in discutie a fost initiat de senatorul
    Chris Dodd din Connecticut. E semnificativ mai slab decat cel al
    lui Frank si trebuie intarit, subiect pe care-l voi discuta in
    comentarii ulterioare. Dar niciun proiect nu va deveni lege daca
    republicanii din Senat stau in calea reformei.

    Dar opozantii reformei nu se tem oare ca vor fi catalogati drept
    aliati ai tipilor rai (ceea ce si sunt)? Poate ca nu. In ianuarie,
    Frank Lutz, strategul republicanilor, a lansat un memoriu despre
    cum acestia ar trebui sa se opuna reformei financiare. Ideea lui
    principala era ca republicanii ar trebui sa sustina ca susul e de
    fapt jos – ca legislatia de reforma este de fapt “o mare lege de
    salvare a sectorului financiar” si nu un set de restrictii care sa
    le fie aplicate bancilor.

    In urma cu cateva zile, senatorul Richard Shelby din Alabama,
    intr-o scrisoare care ataca proiectul lui Dodd, a sustinut ca o
    parte esentiala a reformei – supravegherea mai stricta a
    companiilor financiare mari, importante pentru sistem – este de
    fapt o salvare, pentru ca “piata va privi aceste firme ca <prea
    mari pentru a cadea> si implicit sprijinite de guvern”. Hm,
    domnule senator, piata deja priveste acele firme ca avand o
    sustinere guvernamentala implicita, pentru ca o au: orice ar spune
    acum oameni ca Shelby, in orice criza din viitor acele firme vor fi
    salvate, indiferent care partid este la putere.
    Singura intrebare este daca o sa reglementam activitatea
    bancherilor astfel incat sa nu abuzeze de privilegiul de a fi
    sustinuti de guvern. Si aceasta reglementare – nu viitoarele
    salvari – incearca de fapt sa o blocheze adversarii reformei.

    Astfel ca avem de-a face cu un razboi intre neica-nimeni si
    plutocrati – cei care vor sa impuna reguli de comportament unor
    banci scapate de sub control si bancheri care vor libertatea de a
    impinge economia pe buza prapastiei, libertate accentuata de
    constiinta faptului ca in cele din urma contribuabilii oricum ii
    vor salva dintr-o criza. Orice ar spune, realitatea este ca oameni
    ca Shelby sunt de partea plutocratilor; americanii ar trebui sa fie
    de partea acelor neica-nimeni, care incearca sa le protejeze
    interesele.

  • Se intampla in America: Case scoase la vanzare cu 1 dolar

    Odata unul dintre cele mai invidiate orase americane, tocmai din
    cauza cartierelor de case, acum pe strazile din Detroit, bate
    vantul, oamenii isi lasa casele sau le scot la vanzare pe preturi
    de nimic. Cartiere intregi au ramas fara locuitori si sunt demolate
    pentru a face loc fermelor “urbane”.

    Cititi mai multe pe
    www.incont.ro

  • Americanii fac scut antiracheta in Romania

    Sedinta CSAT a fost una anuntata cu doar o jumatate de ora
    inainte de incepere, fara ca in anuntul privind reunirea
    principalilor decidenti in materie de aparare sa fie precizat
    motivul ei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ambasadorul SUA cere reconciliere dupa alegeri

    Pe scurt: este timpul pentru actiune, nu doar pentru certuri”, a
    declarat astazi ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark
    Gitenstein, cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la infiintarea
    Fondului pentru Sprijinirea Democratiei in Europa de Est
    (SEED).


    Cititi mai multe     pe www.zf.ro

  • America lipseste din reconstructia Irakului

    Este exact tara care a cheltuit o mie de miliarde de dolari – cu
    invadarea si ocuparea Irakului, dar si cu antrenarea si echiparea
    fortelor de securitate irakiene sau cu ambitioasele proiecte de
    reconstructie din toate provinciile, proiecte menite sa refaca
    infrastructura tarii si sa reporneasca economia.

    Cand guvernul irakian a abandonat vechile targuri de pe vremea
    lui Saddam si a invitat companii din lumea intreaga la Targul de
    Comert, Statele Unite nu prea se vedeau dintre cele 32 de natiuni
    reprezentate. Dintre cele 396 de companii prezente la targ, “sunt
    doi sau trei participanti americani, dar le-am uitat numele”, spune
    Hashem Mohammed Haten, director general al companiei irakiene de
    stat care se ocupa cu organizarea targurilor. O pereche de rachete
    orneaza o poarta ceremoniala amintind de o era in care Saddam avea
    pretentii, daca nu chiar arme, de distrugere in masa.

    Targul este un semnal graitor al unei realitati incomode:
    razboiul dus de America in Irak a fost bun pentru afacerile din
    aceasta tara, dar nu neaparat si pentru cele din America.

    Companiile americane nu vad prea multe beneficii de pe urma
    investitiilor facute de tara lor in Irak. Unele firme au calculat
    ca teama de violente si costurile mari de securitate fac din Irak o
    zona de business nefrecventabila. Chiar cei care sunt interesati si
    vor sa vina sunt descurajati de reputatia companiilor americane de
    aici de specula si exploatare a mainii de lucru – un produs al
    primilor ani ai ocupatiei – ca si de un antiamericanism raspandit
    si de durata.

    Desi importurile Irakului aproape s-au dublat in 2008, ajungand
    la 43,5 miliarde de dolari de la 25,67 de miliarde in 2007,
    importurile de la companii americane au ramas la 2 miliarde de
    dolari. Printre investitori, Emiratele Arabe Unite sunt in frunte,
    cu 31 de miliarde de dolari investite in Irak, cea mai mare parte
    in 2008, comparativ cu doar 400 de milioane venite de la companiile
    americane, de vreme ce cheltuielile guvernamentale ale SUA pentru
    reconstructie sunt excluse, potrivit Dunia Frontier Consultants, o
    companie de cercetare. “Ca urmare a fazei initiale de reconstructie
    dominate de americani, investitorii privati din SUA au devenit
    jucatori neglijabili in Irak”, scrie un recent raport al Dunia.

  • Si irlandezii fug de criza in America

    Niall a venit in Statele Unite in 1996, ca zugrav si lucrator in
    constructii. Ca multi dintre compatriotii lui irlandezi, s-a intors
    destul de repede acasa, in epoca Tigrului Celtic – boom-ul economic
    care a transformat tara lui dintr-una cu multe probleme intr-o
    poveste de succes a Europei si i-a permis lui Niall sa-si
    infiinteze la Dublin o firma de constructii. Dar acum Niall, care
    are 34 de ani, sta in fata unei beri, in mijlocul zilei, intr-un
    pub din cartierul Bronx din New York.

    E somer si spera sa gaseasca orice de munca. “As face orice”, spune
    el. Se pare ca irlandezii vin din nou in America. Niall, care a
    cerut sa nu-i fie publicat numele de familie, intrucat avea de gand
    sa se angajeze fara acte legale, face parte dintr-un val proaspat
    de imigranti care in ultimele luni au parasit Irlanda lovita de
    depresiune economica. Ei au venit in SUA ca sa caute de munca, la
    fel ca generatiile de irlandezi dinaintea lor si, in unele cazuri,
    la fel ca ei insisi in tinerete. Multi au ajuns in Bronx si in
    Queens, cartiere care au devenit populare in randul irlandezilor
    veniti cu ultimul mare val, in anii ’80 si ’90, inainte ca
    prosperitatea Irlandei sa sece acest flux si sa-i intoarca pe unii
    inapoi acasa.

    “Nu mai puteam sa stau fara sa fac nimic”, spune Niall, la doar
    noua zile dupa ce a coborat din avionul care l-a adus de la Dublin.
    In ciuda somajului in crestere in Statele Unite, el si alti
    nou-veniti spun ca piata muncii pare roz comparativ cu
    perspectivele inguste din Irlanda, unde somajul a ajuns la aproape
    12%. “Inca mai ai impresia ca daca te straduiesti suficient, vei
    gasi ceva”, continua el. E imposibil de stiut dimensiunea celei mai
    recente migratii irlandeze, pentru ca multi dintre imigranti, ca si
    Niall, vin cu vize turistice si au de gand sa ramana si sa
    munceasca aici ilegal. Dar proprietarii de afaceri
    irlandezo-americani, oficialii sindicatelor din constructii din New
    York si angajatii ONG-urilor care sprijina imigrantii irlandezi
    sustin ca au observat o crestere brusca a numarului de noi
    aplicatii pentru locuri de munca si pentru diverse forme de
    asistenta sociala.



    Proprietarii de locuinte din cartierele preponderent irlandeze spun
    ca solicitarile de inchirieri au explodat in acest an, iar
    pub-urile si restaurantele irlandeze par mai ocupate decat erau in
    urma cu doar cateva luni. Din postura lui de fondator al
    saptamanalului “Vocea irlandeza” de la New York, Niall O’Dowd a
    avut o viziune destul de clara asupra a ceea ce el numeste
    “suisurile si coborasurile” tarii lui in ultimele decenii. El vede
    recenta crestere reflectata foarte bine in performantele ziarului,
    care in ultimele luni a inceput sa se termine la standuri cu o zi
    mai devreme decat in mod normal – probabil, estimeaza el, pentru ca
    noii-veniti cauta anunturi cu locuri de munca si apartamente de
    inchiriat. “Este o componenta intrinseca a spiritului irlandez sa
    pleci la un moment dat, cand vremurile sunt dificile”, spune
    O’Dowd. “E ca o acceptare a esecului intr-un fel unic
    irlandezilor.” Pentru unii, diaspora pare mai curand o intoarcere
    acasa.

    Stransele legaturi dintre cartierele irlandeze ale New Yorkului fac
    tranzitia mai putin dificila, spun cativa imigranti de data
    recenta. “M-am simtit foarte bine sa ma intorc in sanul comunitatii
    irlandeze”, spune Conor, 27 de ani, care a ajuns la New York in
    urma cu cateva saptamani, dupa ce nu a gasit nimic de munca in
    Australia, unde multi dintre irlandezi someri au migrat in ultimele
    luni. Nici el nu a dorit ca numele sa ii fie publicat, ca sa nu fie
    depistat de autoritatile de imigratie. Cu patru ani in urma, Conor
    a lucrat in New York cu o viza temporara de munca oferita
    absolventilor de facultate. De aceasta data a venit cu o viza
    turistica si, prin legaturile pe care si le-a facut jucand fotbal,
    a gasit rapid un loc de munca in constructii si un apartament in
    Yonkers, o suburbie a New Yorkului si una dintre cele cateva
    enclave irlandeze din zona. Conversatiile de pe trotuarele din
    cartierul lui au accente specifice din toate regiunile Irlandei.
    Magazinele cu marchize verzi vand cadouri si obiecte de artizanat,
    cafea irlandeza si mancare specifica irlandeza.

  • Tourists in the country of the crisis

    On a daily basis, the press from around the world paints the situation in the United States in bleak colours. Consumption has gone steadily down over the last six months, the most famous shopping avenues (Fifth Avenue, Rodeo Drive) are empty, restaurant owners long for the times when Wall Street execs would spend impressive sums in their restaurants and – an utterly unconceivable fact in regular times – Wall Street wives have forgotten all about 500-dollar dinners, and have started to take… cooking lessons. On the other hand, the United States has turned into a destination coveted by tourists, who, stimulated by the still weak dollar, choose to spend their holiday there.

    Business Magazin has talked to Romanian managers who spent their holiday in the famous travel destinations in the USA, and were able to feel the pulse of the crisis in its very core. Alexandre Eram, general manager of SonyaMod, a company that distributes international brands such as Peggy Sue on the Romanian market, and owner of the Z stores, travelled to New York for Christmas. ”Surprisingly, I found a normal country, especially since I was expecting things to be much worse, given the way the press had reflected the crisis. But when I saw the huge queues in stores, I started to wonder where the crisis was,” recalls the manager. However, the manager does not rule out the possibility that things may have changed after the holidays.

    ”I have talked to several American friends, and they told me that one cannot really tell if there is a crisis or not at Christmas time.” Sorana Savu, managing partner at communication agency Premium PR, who spent a two-week holiday in Miami in January, says that the American response to the crisis depends a great deal on the city and the region. Savu has chosen Miami and Fort Lauderdale for her holiday this year, an area she says is favoured mainly by American senior citizens. ”I think it’s absurd that in a city where you see Lamborghinis, Bentleys and Ferraris on the streets, which are expensive by American standards, employees of luxury shops should be very surprised to be dealing with receipts worth several hundreds of dollars. They said the only ones still buying were Europeans and Brazilian tourists.”

  • Bursa de la Bucuresti, lovita in plin de criza din America

    Falimentul Lehman Brothers si posibila prabusire a gigantului American International Group (AIG) au trimis unde de soc pe pietele financiare din toata lumea. Bursa de la Bucuresti a scazut cu peste 7%, cea de la Moscova a trebuit sa fie inchisa din cauza scaderii cu peste 15% a celor mai importante actiuni. In Europa, bursele au continuat sa scada, trase in jos de actiunile companiilor de asigurari si ale bancilor.

     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Asia bate America la mall-uri

    Piata asiatica de real estate se confrunta cu un paradox imobiliar: daca la nivel mondial, in special in America de Nord, boom-ul mall-urilor este un trend care a apus, in tari ca Malaiezia, Filipine, China si, de curand, India exista o adevarata frenezie a mall-urilor. In topul celor mai mari mall-uri din lume, alcatuit de Forbes, componenta asiatica predomina clar asupra celei occidentale: 8 din primele 10 mall-uri ale lumii inseamna 2,5 milioane de metri patrati care se adauga spatiului total de shopping al Asiei. Dintre acestea, sase au fost construite dupa 2004.
    Inca de atunci conceptul de mall in Asia a evoluat cu mult peste modelul american. In timp ce mall-urile din America sunt inghesuite intr-o era a cutiilor de shopping, spatiile comerciale din orase ca Beijing sau Guangzhou in China si Kuala Lumpur in Malaiezia imprumuta tot mai mult din aerul de Ritz Carlton. South China Mall din Dongguan si Golden Resources Mall din Beijing, care ocupa locurile unu si doi in topul mondial, gazduiesc o multime de atractii, de la parcuri tematice de joaca pentru copii pana la mori de vant.