BusinessMagazin

Tag: special

  • Razboiul Apple – Google, prin prisma iPhone vs Nexus One

    Parea inceputul unei frumoase prietenii. Cu trei ani in urma,
    Eric E. Schmidt, directorul executiv al Google, se grabea sa urce
    pe o scena din San Francisco ca sa-i stranga mana lui Steve Jobs,
    CEO si cofondator al Apple, si sa-l ajute sa dezvaluie o minunatie
    de gadget, iPhone-ul, in fata sutelor de jurnalisti si de fani
    extaziati, adunati la expozitia anuala MacWorld.

    Google si Apple colaborasera ca sa faca functionale pe iPhone
    serviciul de cautare si cel de harti de la Google, au spus cei doi
    catre public, iar Schimdt chiar a glumit, adaugand ca respectiva
    colaborare a fost atat de stransa, incat cei doi ar trebui pur si
    simplu sa-si puna la un loc companiile intr-una singura cu numele
    de “AppleGoo”.


    “Steve, felicitarile mele!”, i-a zis Schmidt aliatului sau
    corporatist. “Acest produs va fi tare.” Jobs a primit complimentul
    cu un zambet pe toata fata. Astazi, o asemenea caldura ar fi greu
    de imaginat. Jobs, Schmidt si companiile lor s-au angajat intr-o
    batalie dura privind viitorul telefoanelor mobile si al
    aplicatiilor pentru ele, cu implicatii care reverbereaza in
    intregul peisaj dgital.

    In ultimele sase luni, Apple si Google s-au duelat in achizitii,
    patente, directori, consilieri si aplicatii pentru iPhone. Jobs si
    Schmidt au tras fiecare in compania celuilalt, atat prin
    intermediul presei, cat si in discutiile cu propriii angajati.


    Luna aceasta, Apple a dat in judecata HTC, producatorul taiwanez
    de mobile care folosesc sistemul de operare Android, sustinand ca
    HTC a violat patentele iPhone. Miscarea a fost considerata de multi
    ca inceputul unui asalt juridic al Apple impotriva Google, ca si o
    incercare de a zadarnici planurile Google in a-si extinde dominatia
    in zona dispozitivelor mobile.

  • Dupa Grecia, se pregateste Anglia

    Lira sterlina a atins recent minimul fata de dolar din ultimele
    zece luni. Scaderea lirei a urmat unui declin abrupt de la 1
    martie, dupa ce sondajele au aratat ca opozitia conservatoare si-a
    pierdut avansul considerabil in cursa electorala. Fara o majoritate
    politica puternica, care sa atace problemele fiscale spinoase ale
    tarii, investitorii ar putea sa ceara dobanzi tot mai mari pentru
    imprumuturile acordate guvernului, creand conditiile pentru o
    evolutie in forma de W a crizei – adica o recesiune care se
    intoarce dupa un scurt reviriment – daca nu chiar mai rau.

    Investitorii s-au ingrijorat ca parlamentul va fi prea
    fragmentat dupa alegerile din mai ca sa mai aduca pe linia de
    plutire finantele tulburi ale Marii Britanii, iar aceasta a
    influentat negativ randamentul obligatiunilor guvernamentale
    etalon, cu scadenta la zece ani (“gilts”).

    “Daca chiar vreti sa vedeti o problema fiscala, uitati-va la
    Marea Britanie”, spune Mark Schofield, strateg pentru instrumentele
    de investitii cu venit fix la Citigroup. “|n Europa, deficitul
    mediu e de 6% din PIB, iar in Marea Britanie e de 12%. Si acesta e
    doar inceputul.”

    De la intensa interventie fiscala a guvernului laburist din 2008
    si 2009, randamentele datoriei publice guvernamentale britanice au
    ajuns sa fie printre cele mai mari din Europa. La o scara mai
    larga, care include si datoriile populatiei si ale companiilor,
    nivelul total al datoriei din Marea Britanie este al doilea din
    lume dupa cel al Japoniei, de 380% din produsul intern brut,
    potrivit unui raport recent al companiei de consultanta
    McKinsey.

    In ultimele saptamani, atentia s-a concentrat pe potentialele
    probleme cu rambursarea datoriei din Grecia, Portugalia si Spania,
    tari unde costurile imprumuturilor au crescut ametitor, odata cu
    deficitele, pe masura ce investitorii au cerut dobanzi tot mai mari
    care sa compenseze riscul de a imprumuta aceste state.

    Dar recenta prabusire a valorii lirei si recenta crestere a
    randamentului pentru obligatiunile britanice cu scadenta la zece
    ani, pana la peste 4%, sugereaza ca investitorii se pregatesc sa
    reevalueze situatia fiscala a tarii. Randamentul este venitul anual
    al investitorului din obligatiuni, ca procent din costul total al
    acestora, si creste invers proportional cu valoarea
    obligatiunii.

  • Miracolul galic

    Traditia de 320 de ani a companiei franceze HB-Henriot din
    Quimper, cel mai mare producator artizanal de faianta, nu i-a
    asigurat nicidecum protectie impotriva puternicei concurente
    asiatice, a unui euro puternic si a crizei economice prin care au
    trecut principalele sale piete de export.

    Aceasta combinatie toxica ar fi dus-o probabil la disparitie,
    dar HB-Henriot e o companie franceza si guvernul de la Paris a
    intervenit salvand compania si pe cei 54 de angajati. Ca parte a
    unui program national de sustinere a companiilor, guvernul a
    accelerat platile si rambursarile de taxe, a amanat incasarea unor
    taxe, a oferit subventii pentru fiecare angajat pastrat si a oferit
    garantii pentru creditele pentru firmele mici si mijlocii.

    Compania este un exemplu pentru felul cum Franta s-a dovedit
    surprinzator de stabila in furtuna economica europeana. |n vreme ce
    Grecia se zbate ca sa evite falimentul sau apelul la salvarea cu
    banii altora, Spania si Portugalia privesc nelinistite, Suedia
    recade in recesiune, Germania s-a vazut cu un deficit bugetar
    record, iar Marea Britanie se confrunta cu deficite si datorii
    comparabile cu ale Greciei, situatia Frantei pare solida. A fost
    prima tara occidentala care a iesit din recesiune in ultimul
    trimestru al lui 2009 si a continuat sa afiseze o relativa
    soliditate, pe cand Germania si celelate economii mari ale Europei
    se confrunta cu perspectiva unui nou regres.

    Pe cand criza se adancea in 2008, Franta a dezvoltat o strategie
    care se concentra pe salvarea companiilor si a locurilor de munca,
    uneori spre iritarea partenerilor sai europeni; a impulsionat
    investitiile in crearea de noi locuri de munca, a sprijinit bancile
    si le-a presat sa acorde imprumuturi si a permis ca deficitul sau
    bugetar sa ramana pentru inca cativa ani binisor peste limitele
    zonei euro.
    Franta a fost de asemenea norocoasa pentru ca nu a fost nici
    concentrata pe exporturi, ca Germania, si nici atat de puternica
    precum Marea Britanie sau Statele Unite. Alexandre Delaigue,
    economist si autor al blogului Econoclaste, spune frust ca “Franta
    a fost afectata mai putin pentru ca imobiliarele erau aici mai
    putin importante decat in Spania sau in Irlanda, sectorul financiar
    mai putin dezvoltat decat in Marea Britanie si pentru ca era mai
    putin expusa la Europa de Est decat Germania”.

  • Revenirea Germaniei e buna, dar face rau altor tari

    Glasbau Hahn ar putea fi cu usurinta confundat cu unul dintre
    service-urile sau magazinele de instalatii care predomina intr-un
    fost cartier industrial aflat la cativa kilometri de cartierul
    financiar al Frankfurtului.

    Producatorul de sticla – o afacere de familie, cu 140 de
    angajati, fara a-l socoti pe nepotul Hahn care conduce
    operatiunile, este insa un exemplu perfect de companie mica si
    foarte bine orientata, din categoria celor care ar putea propulsa
    Germania din nou pe orbita cresterii economice.

    Paradoxul este ca tocmai asemenea companii fac viata dificila
    pentru partenerii Germaniei din Uniunea Europeana. Glasbau Hahn
    este o companie multinationala in miniatura, care face peste 60%
    din cifra de afaceri in exteriorul tarii si care domina ingusta,
    dar foarte profitabila sa nisa: piata globala de cutii de sticla
    pentru exponatele din muzee. Chiar mumia faraonului Tutankhamon se
    afla intr-o vitrina cu climat controlat facuta in atelierul Glasbau
    Hahn, aflat langa un depou si peste drum de un showroom Fiat.

    Pe masura ce Glasbau Hahn si mii de alti mici exportatori
    germani isi revin dintr-un 2009 dramatic, ei dau Uniunii Europene
    acel atat de necesar impuls de crestere. Din nefericire, o parte a
    succesului lor se realizeaza in dauna unor tari ca Grecia, Spania
    si Portugalia.

    Aceste asa-numite tari de la periferia UE au ajuns la datorii
    masive in parte pentru ca au cumparat mult prea multe Mercedesuri
    si alte bunuri fabricate in Germania si in alte parti, fara a mai
    produce destule bunuri de export in compensatie.

    De fapt, marfurile din Grecia, Spania si Portugalia erau adesea
    necompetitive pentru ca in ultimul deceniu aceste state au lasat
    salariile sa creasca mai repede decat productivitatea si au devenit
    prea scumpe.

    In acelasi timp, Germania – o natiune de economi – a exportat
    mai mult decat a consumat, profitand de pe urma vecinilor cu mana
    larga, dar neraspunzand prin achizitia unei cantitati comparabile
    de marfuri de import.

  • Fata intunecata a Toyota

    La Kariya, in fieful producatorilor auto din Japonia, Toyota se
    confrunta cu un nivel al oprobriului public nemaiintalnit pana
    acum. Indiferent ce s-ar fi intamplat, odinioara compania putea
    conta pe o loialitate nestirbita in acest orasel unde sirurile de
    furnale si de uzine cu acoperisuri metalice rasar ca dintr-o carte
    de Dickens. Dar dupa ani de trecut prin chinurile reducerilor de
    costuri de la Toyota, unii dintre muncitori si dintre furnizori –
    fosti sustinatori ai companiei – se simt acum oarecum razbunati de
    recentele probleme ale companiei.

    Schimbarea isi are radacinile in schimbarea de atitudine a
    corporatiilor japoneze. Comunitati precum cea din Kariya, care
    odinioara aveau relatii aproape familiale cu Toyota, s-au simtit
    uitate de cativa ani, dupa ce relatiile sociale din tara s-au
    schimbat. Angajarea la un loc de munca era odinioara pentru toata
    viata, situatie care a disparut. Toyota a restrictionat acum si
    cresterea salariilor, iar de-a lungul timpului a redus pozitiile
    contractorilor pe termen scurt si a presat furnizorii sa scada
    preturile.

    De zeci de ani, fabrici de mici componente auto ca Sankyo Seiko
    erau in anturajul loial al Toyota si munceau din greu intr-un
    relativ anonimat ca sa aprovizioneze gigantul. Dar incercarile
    producatorului auto din ultimii ani de a obtine preturi tot mai
    mici au scos din afaceri multe astfel de companii. Dupa reduceri
    succcesive de pret, Toyota le plateste acum cu circa 30% mai putin
    decat in urma cu zece ani in ciuda preturilor tot mai mari la
    materia prima, afirma multe dintre companii.

    “Toyota ne tot inghesuie, ca si cum ar incerca sa stoarca apa
    dintr-un prosop uscat”, spune Masayuki Nishioka, 49 de ani, a carei
    uzina din Kariya face chederele de la ferestrele automobilelor
    Toyota.

    In ianuarie, proprietarul Sankyo, Teruo Moewaki, n-a mai
    rezistat. A aparut la o televiziune locala si a facut ceva de
    negandit: a criticat Toyota, a anuntat ca nu va mai accepta comenzi
    de la producatorul auto sau de la diviziile sale. “Am spus la TV
    tot ce vor sa spuna ceilalti, dar le e frica sa spuna in gura
    mare”, declara Moewaki, 60 de ani, stand in atelierul in care el si
    alti trei angajati opereaza utilajele prafuite. “Toyota tot spunea
    ca suntem cu totii o mare familie. Dar acum ne tradeaza.”
    Izbucnirea l-a transformat pe Moewaki intr-o celebritate locala.
    Dar el nu e singurul care a vorbit pe fata. Multa lume spune ca
    pana si in vremurile bune Toyota nu a crescut salariile angajatilor
    si a fortat furnizorii de componente sa reduca drastic preturile,
    chiar daca oricum facea profituri record. De cand a inceput criza
    globala, zic acesti critici, Toyota a dat afara mii de muncitori si
    a constrans si mai mult producatorii de componente.

  • Special: Cum sa te protejezi pe internet

    E destul de greu, chiar cand sunteti acasa sau la serviciu, sa
    va asigurati ca informatiile pe care le trimiteti si pe care le
    primiti sunt sigure. Dar calatoria vine cu o serie de noi pericole:
    de la computerele care pot fi accesate din locuri publice si
    retelele wireless neprotejate si pana la aglomeratele aeroporturi,
    pline de hoti de buzunare. Din fericire, sa previi o talharie
    digitala atunci cand esti pe drumuri este rezonabil de usor si
    ieftin. Iata cateva dintre cele mai importante masuri prin care va
    puteti proteja informatiile cand hoinariti prin lume.

    Calculatoarele publice

    Calculatoarele din cafenele si hoteluri sunt renumite pentru
    programele malware pe care le contin, inclusiv programe “keylogger”
    care inregistreaza tastele folosite de utilizatori si folosesc
    capturi de ecran ca sa colectioneze parolele. Multe computere
    personale nu au importante pachete de securitate pentru software
    sau antivirusi cu actualizarile facute la timp. Sau chiar pot avea
    montate mascat la spate dispozitive fizice de memorare a tastelor
    folosite.


    Inainte de a folosi computerele publice, intrebati ce masuri de
    securitate sunt folosite pentru acele dispozitive. Hotelurile si
    cafenelele mai bune au grija de calculatoarele lor si le reseteaza
    dupa fiecare utilizator, astfel incat programele neautorizate sa
    fie inlaturate. (Chiar si asa, e intotdeauna o idee buna sa va
    asigurati ca browserul pe care il folositi nu va tine minte
    parolele si ca va delogati de pe fiecare site pe care l-ati folosit
    inainte de a va ridica de la calculator.)

    Daca cel intrebat va raspunde cu o privire goala, cautati
    simbolul unui program de securitate in josul ecranului si dati clic
    pe el pentru a vedea daca este actualizat. Daca nu gasiti nicio
    dovada ca calculatorul pe care incercati sa-l folositi este sigur,
    atunci incercati sa va conectati la internet din alta parte.


    Daca nu puteti astepta un dispozitiv mai bine securizat, evitati
    sa faceti tranzactii bancare sau sa introduceti numarul cartii de
    credit. De asemenea, aveti grija sa va acoperiti urmele. Cat despre
    folosirea e-mailului, “daca e musai, atunci folositi-l. Dar cand
    ajungeti acasa schimbati-va parola”, spune Maxim Weinstein,
    director executiv la StopBadware, o organizatie non-profit pentru
    protejarea consumatorilor.

    Cititi si
    Cum sa te protejezi in retelele wireless


    Cum sa protejati laptopul dumnevoastra


    Cum sa iti protejezi smartphone-ul

  • De ce nu va exista o Margaret Thatcher in Bulgaria

    “Femeile sunt mai perseverente decat barbatii, nu zabovesc mult
    la pranzuri si nici nu merg in baruri”, insista Boiko Borisov,
    actualul premier si fostul primar al Sofiei, care spune ca le are
    drept modele pe mama sa si pe cancelarul german Angela Merkel.

    “Femeile au caractere mai puternice decat barbatii, pentru ca
    atunci cand spun nu inseamna nu, si sunt mai putin coruptibile”,
    spunea el vara trecuta, cand a inaugurat organizatia de femei a
    partidului sau de centru-dreapta.

    Desi unii critici vad promovarea femeilor de catre Borisov ca o
    tentativa mai degraba cinica de a crea pentru aceasta tara saraca
    si renumita pentru coruptie o imagine mai buna in exterior, sunt
    putini cei care nu recunosc ca promovarea femeilor in viata publica
    a Bulgariei cunoaste noi culmi, chiar daca barbatii inca domina
    clasa politica.

    Femei aflate in pozitii inalte sunt ministrul justitiei,
    primarul Sofiei, presedintele Parlamentului, candidatul Bulgariei
    pentru postul de comisar european si seful cancelariei
    primului-ministru.

    Irina Boskova, 57 de ani, diplomatul bulgar care si-a invins
    recent contracandidatul egiptean la sefia UNESCO, este mama si
    expert in controlul armamentului. La alegerile din 2009 pentru
    Parlamentul European, 60% dintre candidatii promovati de partidul
    lui Borisov erau femei. Si dupa alegerile generale din iulie, 34
    din cele 116 locuri ale parlamentului erau ocupate de femei, ceea
    ce nu e un procentaj neobisnuit pentru unele tari, dar cu siguranta
    e fara precedent pentru Bulgaria.

    Cat de rezistente sunt pozitiile ocupate de femei in varful
    ierarhiei publice e inca neclar. Dar cel putin oficialii bulgari,
    constienti ca tara lor a fost prima care in octombrie 2008 a
    castigat dubiosul renume de a fi pierdut fondurile europene din
    cauza suspiciunilor de frauda in favoarea crimei organizate, spera
    cu siguranta ca o schimbare de imagine se va produce in
    exterior.

    Borisov, poreclit in unele medii Batman pentru invincibilitatea
    sa proclamata, sustine ca femeile sunt arma sa secreta in lupta
    impotriva coruptiei. Kamen Sildinski, procurorul general adjunct,
    observa ca in Bulgaria nu exista femei acuzate in justitie de
    coruptie, iar candidatele la Parchetul General sunt constant mai
    bune la testul poligraf decat barbatii. “E greu de recunoscut, dar
    femeile sunt mai putin coruptibile si sunt mai curate, pentru ca
    sunt mai precaute in a-si asuma riscuri”, spune el.

  • Reportaj: Ce se intampla in Vegas ramane in Vegas (GALERIE FOTO)

    In linii mari, Las Vegas inseamna un singur bulevard, cunoscut
    de toata lumea drept “the strip”, pe care sunt situati toti
    zgarie-norii orasului, numai hoteluri. cazinouri uriase si
    magazine, restul orasului fiind limitat la cladiri de apartamente
    si la case cu cel mult cateva etaje.

    Ziua, totul este linistit, aproape pustiu as putea spune, prin
    comparatie cu agitatia care incepe dupa ce se lasa seara. Fiecare
    hotel are o tema: Luxor este orientat pe specificul egiptean, avand
    chiar un Sfinx si o piramida la intrare, New York New York
    reproduce toate cladirile importante de pe insula Manhattan,
    Parisul propune un Tour Eiffel si un Arc de Triumf cam la jumatatea
    dimensiunii celor originale, Caesar’s Palace este construit pe
    arhitectura si designul specifice Romei antice, iar Venetian imita
    canalele si podurile venetiene. Toate sunt insa la fel, ridicate pe
    40-50 de etaje, avand intreg parterul un urias cazino alaturi de
    care isi mai gasesc loc si cateva magazine, cafenele si
    restaurante.



    Merita neaparat de vazut faimosul Bellaggio, hotelul in care
    George Clooney si echipa sa incearca sa dea lovitura in filmul
    Ocean’s Eleven, si, bineinteles jocul de apa din uriasa fantana din
    fata hotelului. Cat pentru priveliste, viata de noapte a Vegas-ului
    se vede cel mai bine din turnul Eiffel, in timp ce restul orasului,
    asa cum il stiu mai degraba doar locuitorii, se vede din
    Stratosfera, un turn situat in nordul orasului, unde inca sunt
    cladiri in constructie, iar oamenii sunt mai putin rafinati.

    “Numarul turistilor a scazut anul trecut, pe fondul crizei”,
    spune Matt, un tanar taximetrist mutat in Las Vegas de cativa ani,
    lucru care s-a vazut in intreaga economie a orasului. Hotelurile nu
    au mai fost la fel de pline, cazinourile au inregistrat scaderi ale
    incasarilor, un minus de 5 miliarde de dolari, dupa spusele lui
    Matt, unele dintre ele ajungand chiar in prag de faliment, iar
    veniturile taximetristilor s-au diminuat si ele. “Nu ma plang insa.
    Am propriul apartament si cu cei 3.000 de dolari castigati pe luna,
    chiar daca in 2008 suma era in unele luni chiar dubla, duc un trai
    decent”.


  • Ce nume mai aleg romanii pentru copiii lor?

    Schimbarea de preferinte in materie de prenume date copiilor
    este mai mare la baieti decat la fete, potrivit studiilor Directiei
    de Evidenta a Persoanelor din Ministerul de Interne. Cele mai
    frecvente cinci prenume la nivel national sunt Gheorghe, Ioan,
    Constantin, Vasile si Alexandru; in schimb, copiii nascuti in
    ultimii trei ani se numesc cel mai adesea Andrei, Alexandru,
    Gabriel, Ionut sau {tefan. In ce priveste fetele, schimbarile nu
    sunt chiar atat de semnificative. Parintii au ales nume precum
    Maria, Elena sau Ioana, valabile si in topul cinci general, nou
    intrate fiind doar Andreea si Alexandra. De remarcat este diferenta
    mai mult decat dubla dintre primele doua pozitii, Maria (peste
    61.000 de fetite poarta acest nume) si Andreea (peste 24.000).


    Psihologul Aurora Liiceanu explica principalele criterii de
    selectie de care tin cont mamele si tatii, subliniind ca nu exista
    neaparat o tendinta generala, ci mai degraba cate un specific urban
    si rural sau in functie de clasele sociale carora le apartin
    parintii. |n primul rand, se poate tine cont de “motivatia
    romantica” a mamei (desi nu numai mamele au astfel de inspiratii).
    “Femeile obisnuiesc sa viseze anumite personaje, se pot inspira din
    eroii romanelor pe care le citesc sau pot respecta traditia si
    alege un nume de sfant”, sustine Liiceanu.

    Un rol important il au si nasii de botez, de a caror optiune
    parintii pot tine cont sau nu. |n unele cazuri, cuplurile isi
    manifesta dorinta de a-si identifica copilul cu o personalitate
    importanta, alegand un nume intens vehiculat la televizor.
    Psihologul remarca si situatiile nefericite in care, fara niciun
    fel de simt al limbii, sunt alese nume absolut exotice. “Nu stiu
    daca exista o lege care sa reglementeze aceste optiuni, dar ma
    intreb cum ajung unii copii sa se numeasca Socrate sau Vitrina”,
    spune indignata Aurora Liiceanu.

  • Cine este omul care a adus Jocurile Olimpice la Vancouver

    Milioane de oameni au privit in urma cu patru ani cum primarul
    de atunci din Vancouver, Sam Sullivan, a mers in caruciorul cu
    rotile pe scena olimpica din Italia. Picioarele ii erau cuprinse de
    spasme, luminile orbitoare emanau caldura. Multimea adunata la
    ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Torino a
    fost strabatuta de un fior cand Sullivan a transformat o traditie
    intr-un moment miscator, irepetabil. Sullivan este un cvadriplegic
    in scaun cu rotile; totusi, pe scena, el a fluturat steagul
    olimpic.

    La Primaria din Vancouver, mii de mesaje au sosit din toata
    lumea, din Rusia si China pana in Italia, de la persoane cu
    dizabilitati, dar si de la persoane sanatoase. Jocurile Olimpice de
    la Vancouver, aflate la patru ani distanta, stabilisera deja o
    imagine-emblema: primarul si piruetele lui in scaun cu rotile.
    “Oamenii imi spun tot timpul, chiar si acum, cum le-au dat
    lacrimile cand l-au vazut acolo”, spune Lynn Zanatta, logodnica lui
    Sullivan.

    Sullivan, acum in varsta de 50 de ani, nu a mai repetat gestul
    de la Jocurile Olimpice aflate acum in desfasurare la Vancouver. El
    a pierdut nominalizarea partidului sau pentru realegerea ca primar
    in 2008 si astfel a pierdut si locul la masa olimpica. L-a pierdut
    si pe mentorul sau, Abraham Rogatnick, care a murit in august anul
    trecut, si a mai mers la alte sapte inmormantari. Intr-un an marcat
    de pierderi, Sullivan se uita in jur la orasul pe care l-a condus
    si vede castigurile aduse de Jocurile Olimpice. Ramane la fel de
    ocupat, multumit de mandatul lui – asa criticat cum e – si
    renascut, dupa cum spune, pentru a doua oara. “Voi fi mai eficient
    in afara primariei decat am fost in interiorul ei”, declara
    Sullivan in apartamentul sau de la etajul 16 din centrul orasului
    Vancouver.

    Intr-o dimineata de la inceputul lui ianuarie, acum 31 de ani,
    prietenii l-au dus pe Sullivan in Trail Rider, o combinatie intre
    roaba si ricsa care le permite celor aflati in scaun cu rotile sa
    calatoreasca servindu-se de ajutorul altcuiva. O schita desenata de
    Sullivan pe un servetel a fost punctul de plecare al modelului.
    Prietenii l-au impins pe Sullivan in sus pe Cypress Mountain, locul
    de desfasurare al probelor olimpice de snowboard si schi acrobatic.
    A fost ultimul loc pe care a pasit vreodata pe propriile picioare.
    “Era o zi ca asta”, spune el. “Cetoasa si cu putina ploaie.”