Ion Iliescu se retrage… Nu pot sa nu fiu melancolic. In 20 de
ani, am scris sute de pagini si am vorbit zeci de ore despre acest
om. Face parte din viata mea launtrica, asa cum a facut si Nicolae
Ceausescu. Despre Ceausescu n-am scris niciun rand inainte de
Revolutie: daca as fi avut ocazia, l-as fi impuscat respectuos.
Covarsitoarea majoritate a articolelor mele despre Ion Iliescu sunt
horror; i-am analizat rictusul, ranjetul, ochii care nu zambesc
niciodata, in vreme ce gura se duce spre urechi. I-am prevestit
disparitia de pe scena politica in 1996, comparandu-l cu un soare
mort, pentru ca in 2000 sa ajung sa fac de-a dreptul lobby public
in turul 2 pentru realegerea lui. Apoi, in 2004, l-am asemuit cu
Diavolul.
Si totusi, nu pot sa trag acum concluzia ca retragerea lui
Iliescu, care inseamna sfarsitul unei epoci, inseamna si un fapt
benefic pentru PSD, o victorie a noului impotriva vechiului, a
reformei impotriva stagnarii. In ceea ce priveste imaginea
exterioara a partidului, iesirea din prim-plan a lui Ion Iliescu
poate insemna un castig.
Cititi mai multe pe www.gandul.info