BusinessMagazin

Tag: lider

  • Gadget Review: Fitbit Alta HR, o brăţară de fitness ce încurajează mişcarea – VIDEOREVIEW

    Wearables, sau dispozitivele purtabile, au ajuns la îndemâna consumatorilor în urmă cu câţiva ani, iar popularitatea lor a crescut odată cu piaţa. Cele mai vândute produse din această categorie sunt brăţările (reprezintă 85% din piaţă), iar liderul este Fitbit, care şi-a întărit poziţia prin lansarea a Charge 2 în cel de-al treilea trimestru din 2016, dar şi prin modelul de faţă, numit Fitbit Alta HR.

    Compania americană a adus îmbunătăţiri versiunii anterioare, numite simplu Alta, adăugându-i un senzor de monitorizare a bătăilor inimii, fără a mări dimensiunile produsului.

    Fitbit Alta HR, oferit pentru testare de Flanco, este minimalist, simplist şi, deşi poate se potriveşte mai degrabă în sala de forţă, nu face discordanţă nici în sala de şedinţe, cel puţin în varianta cu cureaua neagră. Spun asta deoarece Fitbit permite consumatorilor să schimbe curelele, mulţumindu-i pe cei care caută să accesorizeze. Produsul are doar 15 mm grosime, ceea ce îl face destul de uşor de camuflat şi nu atrage atenţia asupra lui, precum alte produse din categoria brăţărilor şi ceasurilor sport, care sunt mai mari. Acest aspect, combinat cu faptul că are o curea din silicon elastică, permite utilizatorului să poarte brăţara fără probleme şi când doarme.

    Totuşi nu este fără de păcat: displayul nu e suficient de puternic iluminat; astfel, în miezul zilei, cu soarele pe cer, poate fi dificil de citit. Nu este un capăt de lume, dar sigur poate fi enervant. Într-un număr trecut, când am testat MiVia 350 Essential, m-am plâns de faptul că displayul brăţării nu se aprindea atunci când voiam să văd ce oră este. La Alta HR nu e cazul, displayul este programat să se aprindă de fiecare dată când ridic mâna să verific cât este ceasul, dar nu o face tot timpul foarte exact. Câteodată merge perfect, alte dăţi mă găseam că îmi tot mişcam mâna pentru a trezi brăţara.

    Să trecem şi la date exacte. Brăţara monitorizează paşii făcuţi, bătăile inimii, caloriile consumate, distanţa parcursă şi înregistrarea sesiunilor de sport, fie alergat fie aerobic. Toate aceste date sunt disponibile la încheietura mâini, iar pentru a putea naviga prin meniu utilizatorul trebuie să lovească uşor de două ori brăţara pentru a trezi dispozitivul, apoi o singură dată pentru a naviga. Sistemul este OK, dar nu este perfect şi poate fi îmbunătăţit.

    Brăţara ar fi fost zero fără software-ul din spate. Alta HR se conectează la smartphone prin intermediul unei aplicaţii printr-o conexiune Bluetooth. Nu este necesar să fii conectat permanent pentru ca brăţara să funcţioneze, ci doar atunci când vrei ca datele din brăţară să fie înregistrate în sistem. Pe telefon poţi observa câţi kilometri ai mers, evoluţia consumului de calorii pe ore, bătăile inimii în anumite intervale şi evoluţia somnului. Din ce am putut observa, monitorizarea datelor este destul de precisă, deşi poţi păcăli brăţara că te deplasezi dacă gesticulezi ca şi cum ai merge sau fugi, deşi stai pe loc. Totuşi asta nu este o problemă foarte mare, pentru că gesturile normale nu sunt înregistrate ca paşi.

    De asemenea, poţi monitoriza câtă apă bei şi ce mănânci, dar aceste lucruri trebuie, încă, făcute manual. Poţi ţine un jurnal al tuturor alimentelor consumate astfel încât să ştii exact câte calorii ai consumat şi câte ai ”ars“. Din aplicaţie poţi face asta prin scanarea codului de bare al produsului, însă cred că este valabil doar pentru produse din Statele Unite, deoarece funcţia nu a mers pe niciun produs testat de mine.

    Pe lângă asta, aplicaţia are şi caracteristicile unei reţele de socializare, astfel încât poţi să-ţi compari datele cu prietenii sau vă puteţi provoca la diferite antrenamente ori trasee.
    Aplicaţia creată de Fitbit este foarte bine pusă la punct, arată bine şi informaţiile sunt afişate extrem de intuitiv. Este foarte interesant că poţi vedea exact cât timp ai stat, cât timp ai fost activ, cum ai dormit, câte minute pe noapte ai stat treaz, cum ai ars caloriile sau să vezi cum îţi bate inima.

    De asemenea, conectarea la telefon permite ca brăţara să te anunţe când te sună cineva sau când primeşti SMS-uri (afişează o parte din mesaj) şi poţi pune alarme pentru a-ţi aduce aminte să bei apă, de exemplu. În plus, Alta HR te ”deranjează“ în fiecare oră cu mesaje gen ”Hrăneşte-mă 100 de paşi“ sau ”Vrei să mă scoţi la plimbare“, pentru a-ţi aminti să faci puţină mişcare. Un alt plus al produsului este autonomia bateriei; astfel, brăţara poate fi folosită timp de o săptămână fără să fii nevoit să o pui la încărcat.

    Astea fiind spuse, Alta HR este o brăţară fitness ce se adresează tuturor, este un device poate puţin cam scump, dar care te încurajează să faci mişcare, poate chiar să practici mai mult sport şi stochează şi afişează datele într-un mod inteligent.

  • Programul RESPIRO al A&D Pharma a integrat 600 de farmacii independente în primul an de la inaugurare

    RESPIRO este un program modular care oferă un pachet de servicii specializate cu valoare adaugată atât farmaciilor, cât şi pacienţilor acestora. Prin programul RESPIRO, farmaciile partenere îşi păstrează autonomia şi identitatea proprie, beneficiind deopotrivă de acces la resurse importante de business, puse la dispoziţie de A&D Pharma.

     “RESPIRO este un proiect apărut din grijă pentru pacienţi, pe care l-am dezvoltat pentru a veni în sprijinul celor mai importanţi parteneri ai noştri, farmaciile. Programul a fost construit în timp, pe baza nevoilor specifice ale clienţilor noştri, dar şi a expertizei de retail şi distribuţie a Grupului A&D Pharma, fiind coordonat de cei mai competenţi specialişti din domeniu şi completat cu o platformă online, disponibilă pentru toţi partenerii activi RESPIRO. Faptul că, la un an de la lansare, avem 600 de farmacii partenere ne întăreşte convingerea că strategia de dezvoltare a programului RESPIRO, bazată pe construirea unei relaţii de încredere pe termen lung, este în concordanţă cu obiectivele partenerilor noştri”, a declarat Robert Popescu, CEO A&D Pharma.

    Pe lângă avantajele comerciale, farmaciile partenere RESPIRO pot accesa o serie de beneficii integrate, de la optimizarea costurilor operaţionale, până la implementarea programelor de instruire a echipelor de farmacişti. De asemenea, A&D Pharma pune la dispoziţia acestora o platformă online interactivă, uşor accesibilă şi unică pe piaţa farmaceutică din România.

    Farmaciile partenere RESPIRO sunt fie farmacii independente cu un singur punct de lucru, fie lanţuri regionale din toată ţara. Acestea sunt cel mai bine reprezentate în judeţele Constanţa, Galaţi, Sibiu, Cluj şi Prahova, iar A&D Pharma ţinteşte să consolideze reţeaua la nivel naţional.

    “Ne-am integrat în programul Respiro în luna septembrie 2016, şi chiar dacă nu a trecut mult timp de la accesarea programului, am observat deja o serie de avantaje. Pentru noi este un plus faptul că RESPIRO este un program personalizat şi că putem folosi beneficiile în funcţie de nevoile curente, având în vedere că fiecare farmacie este diferită şi are propriul ritm”, e de părere Andrei Coman, Farmacia Camelia, Turda.

    “Sunt foarte încântată de programul Respiro. Cu ajutorul acestui program reuşim să ne aprovizionăm farmacia cu o gamă de produse de interes şi să ne întâmpinăm pacienţii cu medicamentele de care au nevoie. Au trecut doar două luni de când ne-am integrat în program, însă observăm deja o creştere a vânzărilor pe segmentul reţetelor”, declară Farmacist Şef Andra Florea, Farmacia Robert Com, Mediaş, Sibiu.

    “Am ales Respiro pentru că este un program mai relaxat, fără constrângeri. Ne bucurăm deja de avantajele programului, de reducerea costurilor operaţionale şi suntem încântaţi de alegerea făcută”, menţionează Farmacist Şef Elena Burlec, Farmacia Ana-Pharm, Iaşi.

    “Printre avantajele acestui parteneriat se numără posibilitatea de a reduce costurile operaţionale, accesul la discounturi suplimentare şi produse de interes pentru pacienţii noştri, suport pentru managementul echipei. Toate acestea au contribuit la creşterea profitabilităţii, a satisfacţiei echipei, oferindu-le siguranţa că avem posibilitatea să ne ajutăm pacienţii. Toate lucrurile au coerenţă, realism şi transparenţă, iar consolidarea afacerii mele este asigurată de sprijinul unei echipe de profesionişti”, a afirmat Farmacist Şef Dragoş Marian, Farmacia Zen Pharma, Târgu Mureş.

     

  • De ce vrea cel mai mare producător de ţigarete din lume ca românii să renunţe la fumul de ţigară

    Totuşi, renunţarea la ţigările convenţionale a tuturor fumătorilor de pe plan local reprezintă principalul obiectiv al lui Branislav Bibic, Director general al Philip Morris România de jumătate de an. Care sunt paşii pe care îi face în această direcţie?

    “Visul meu numărul 1 este să îi convertesc pe toţi fumătorii din România la IQOS şi nu glumesc când spun acest lucru: este ultimul gând cu care adorm şi primul cu care mă trezesc dimineaţa”, descrie Branislav Bibic, director general al companiei Philip Morris, principala sa preocupare de la preluarea mandatului din România, în cadrul evenimentului Meet the CEO. Philip Morris International (PMI) este prezentă pe piaţa locală prin două entităţi juridice: Philip Morris Trading S.R.L. şi Philip Morris România S.R.L.

    Acestea au înregistrat în 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, venituri cumulate de aproximativ 2,4 miliarde de lei şi un profit net de circa 50 de milioane de lei; peste 800 de angajaţi lucrează în cele două companii. Philip Morris ocupă locul trei într-o piaţă estimată de Business Magazin la 3,5 miliarde de euro (după multinaţionala britanică British American Tobacco, cu afaceri cumulate de 1,65 mld. euro în 2015 şi Japan Tobacco International, cu afaceri de 879 mil. euro în 2015). Industria este al doilea cel mai mare contributor la bugetul de stat şi printre cele mai importante în ceea ce priveşte exporturile (exportul de ţigări a crescut de aproape 10 ori în ultimul deceniu şi se apropia anul trecut de 1 miliard de euro).

    Producătorul de ţigarete, care are în portofoliu mărci ca Marlboro şi L&M, este prezent pe plan local încă din 1993, perioadă în care Branislav Bibic nu îşi începuse încă parcursul profesional în cadrul companiei. „Vin din Croaţia, am studiat diferite lucruri: de la inginerie mecanică la studii europene, administrarea afacerilor, iar acum conduc afacerea Philip Morris din România”, îşi trasează, în câteva linii, Branislav Bibic povestea carierei. Iar dacă mai demult se autocaracteriza drept un „social smoker”, acum este un utilizator social de IQOS, dispozitivul din categoria celor cu potenţial de risc redus, care reprezintă principalul pariu al companiei americane pentru viitor.

    Coincidenţele au marcat cariera lui Branislav Bibic, după cum mărturiseşte înainte de începerea evenimentului Meet the CEO, aspect pe care îl demonstrează apoi în povestea sa profesională; tot coincidenţele l-au adus în câteva dintre cele mai frumoase oraşe europene. „Nu m-am gândit niciodată la cât de frumos este un loc, am căutat mereu oportunităţi de carieră interesante, care aduceau provocări; totuşi, probabil că nu am fost întotdeauna strategic în ceea ce priveşte dezvoltarea mea profesională.” Branislav Bibic este originar din oraşul Zadar de pe coasta dalmată croată.

    Pe la mijlocul anilor ’90, când îşi finaliza studiile de inginerie mecanică la o universitate din Zagreb, a plecat în Viena să lucreze la un proiect ştiinţific la Institutul de Termodinamică, ce aparţinea de Universitatea Tehnică din Viena, ca urmare a pasiunii sale pentru termodinamică. În acea perioadă a avut şi primul loc de muncă, într-o funcţie de vânzări în turism. După ce şi-a terminat proiectul de diplomă şi a mai lucrat câţiva ani în turism, a ajuns în oraşul belgian Bruges, cu o bursă de studii în domeniul ştiinţelor europene în cadrul unui program masteral în Colegiul Europei (colegiu belgian cu două campusuri, în Bruges, Belgia, şi în Varşovia, Polonia). După absolvirea studiilor de Integrare Economică Europeană, s-a angajat într-o fundaţie politică din Croaţia; a lucrat aici câţiva ani, iar de acolo a făcut pasul spre Parlamentul croat, unde a rămas pentru o perioadă scurtă de timp. Trecerea în lumea corporate a făcut-o printr-un post în cadrul multinaţionalei croate din FMCG Atlantic Group, de unde a făcut apoi pasul spre Philip Morris.

    Branislav Bibic şi-a început cariera în industria tutunului în urmă cu un deceniu, iar traseul său spre funcţia de CEO a fost unul atipic: a început în funcţia de corporate affairs manager pentru Croaţia, Slovenia şi Bosnia, după câţiva ani s-a mutat în centrul de operaţiuni din Lausanne, ca manager regulatory affairs pentru regiunea EEMA (Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa). Următorul pas a fost promovarea în funcţia de director affairs pentru regiunea Europa Centrală Sud, după aproximativ un an, iar în 2012 a preluat primul rol de general manager, pentru Philip Morris Croaţia. Trecerea la conducerea pieţei croate a fost cea mai mare schimbare, dar şi cea mai dificilă şi frumoasă din cariera lui. „Aveam foarte puţină experienţă comercială pe atunci, aşadar a trebuit să învăţ multe foarte rapid şi a trebuit să am multă încredere în oamenii din jurul meu, dar a fost foarte important, probabil a fost jobul de care m-am bucurat cel mai mult până acum, după rolul pe care îl am acum, din România.”

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Cum a reuşit o femeie care a petrecut 10 ani la închisoare să devină un lider al unei companii

    Ce spuneţi de o haină impermeabilă care se încălzeşte singură şi se poate transforma într-un sac de dormit? Ar putea fi un obiect indispensabil pentru toţi oamenii fără casă.

    De astfel de invenţie este responsabilă Veronika Scott, 21 de ani, şi compania sa “The Empowerment Plan”. După ce a absolvit facultatea ea a fondat “The Empowerment Plan”, o organizaţie nonprofit care angajează părinţii (single parent) din adăposturi locale şi îi antrenează pentru a deveni croitorese/croitori şi care fac produsul menţionat mai sus. Astfel aceşti oameni au un loc de muncă cu un venit stabil, au o locuinţă şi-şi pot recâştiga independenţa.

    Din 2012 până în prezent organizaţia nonprofit a angajat 30 de oameni, a impactat 75 de copii şi a distribuit 15.000 de haine indivizilor fără adăpost de-a lungul a 30 de state din SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În următoarea perioadă vor să ajungă şi în alte oraşe şi vor să lanseze şi un produs pentru retail, astfel The Empowerment Plan se va putea autosusţine.

    Astfel ceea ce a început ca un proiect menit să le ofere celor fără adăpost o metodă de a se încălzi în perioadele reci ale anului s-a transformat într-un model care întrerupe ciclul sărăciei.

    Veronika nu a construit compania de una singură şi a povestit pentru Forbes modul în care femeie care a petrecut 10 ani la închisoare a devenit un lider în cadrul organizaţiei:

    Annis Maxwell avea 58 de ani când am întlnit-o şi tocmai fusese eliberată din închisoare, după 10 ani. A presupus că nu-i voi oferi un job, dar am simţit ceva special la această femeie şi trebuia să-i dau şansa de a avea un nou început.

    Am avut mare noroc că am angajat-o. Nu avea niciun motiv să aibă încredere într-o tânără de 21 de ani fără experienţă de business şi a riscat la fel cum am riscat şi eu. Am construit compania împreună. A devenit un fel de lider, o mamă a echipei. Credea foarte mult în ceea ce făceam. Abia după ce a murit în 2013 mi-am dat seama de amprenta pe care şi-a lăsat-o asupra mea. 

  • România este a cincea ţară în care locuieşte şi se declară un expat fericit

    „Să am posibilitatea să trăiesc şi să învăţ în diferite culturi este ceva ce am luat şi am asimilat din fiecare loc în care am stat. Pentru mine este o binecuvântare”, declară estonianul.  Mikkel îşi aminteşte că prima dată când i s-a propus să se mute din ţara sa natală a avut un şoc, nu luase vreodată  în considerare acest aspect. În 2002, în timp ce coordona vânzările Shell la nivel naţional în Estonia, grupul a hotărât să schimbe radical strategia de business. În multe ţări din Europa de Est, precum şi în Ţările Baltice, Shell era în plin proces de a-şi vinde afacerile către Mall, iar Mikkel avea în plan să-şi găsească alt job. Până într-o zi, când managerul său a venit şi i-a spus „Ai făcut o treabă bună, ne-ar plăcea să colaborăm în continuare, dar nu vom mai avea afaceri aici. Ce zici dacă te-ai muta în Polonia?”. Descriindu-se drept o persoană pragmatică, estonianul s-a mobilizat destul de rapid, iar familia sa l-a susţinut întru totul. „Am mers acasă, am vorbit cu ai mei şi am început să caut pe Google despre ţară. În cele din urmă am hotărât să ne acordăm această şansa, să vedem unde ne duce această decizie. Şi nu regret o secundă”, povesteşte Jaak Mikkel.

    Spune că s-a adaptat foarte bine în Polonia, unde era responsabil de divizia de retail a Shell –  partea de magazine din cadrul benzinăriilor, nu cea de combustibil. Mai mult, a avansat şi a ajuns să conducă această divizie la nivel regional, pentru ţările din Europa Centrală şi de Est (România nu a fost inclusă deoarece afacerile Shell erau deja vândute aici). Ulterior, a fost mutat pe aceeaşi poziţie în ţările nordice – Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca -, o experienţă oarecum diferită, spune acesta. „În aceste ţări divizia de retail este mai crescută decât cea de combustibil. În Norvegia sau Finlanda, 70% dintre venituri provin din magazine şi doar 30% din benzină”, povesteşte Mikkel. Cu toat acestea, la un moment dat compania a ajuns la concluzia că este mai profitabil să externalizeze această divizie, iar Shell să se axeze doar pe divizia de combustibili. „Practic, în timpul procesului mi-a fost ucis jobul. După 10 ani alături de Shell am considerat că asta e o bună oportunitate pentru mine de a-mi schimba cariera. Am găsit cumva Coca-Cola, Coca-Cola m-a găsit pe mine şi am hotărât să fac schimbarea”, povesteşte CEO-ul. Iar din 2008 Jaak Mikkel a intrat în echipa Coca-Cola HBC, ca manager de vânzări pentru ţările Baltice. 

    Înante de a prelua fotoliul de manager general al CCHBC România, Jaak Mikkel a condus operaţiunile filialei din Macedonia, timp de doi ani şi jumătate. Iniţial, acesta a preluat conducerea filialei respective doar temporar, deoarece managerul anterior părăsise compania. În timp ce căutau persoana potrivită, Mikkel, ce ocupa funcţia manager de vânzări în Ţările Baltice, a fost chemat să conducă temporar operaţiunile CCHBC din Macedonia, „ceea ce înseamnă o responsabilitate imensă, dar a fost o experienţă extraordinară”, spune acesta. Şase luni mai târziu i s-a propus să preia conducerea companiei, pe care a deţinut-o până în 2014, când a venit în România. 

     

     

  • Marine Le Pen l-a acuzat pe Emmanuel Macron că este “slab” în combaterea terorismului islamist

    Macron şi Le Pen se vor confrunta în turul doi al scrutinului prezidenţial din Franţa, în data de 7 mai.

    “Mă voi duce pe teren să discut cu cetăţenii francezi, să le atrag atenţia asupra unor subiecte importante. Printre acestea se află terorismul islamist, o temă în privinţa căreia domnul Macron este cel puţin slab. Domnul Macron nu are niciun proiect pentru a proteja poporul francez de pericolele islamiste”, a precizat Marine Le Pen.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • El este singurul angajat al unei companii de 1,2 miliarde de dolari

    Andrew Chain este un one-man-show ce concurează cu branduri de zeci de miliarde de dolari.
     
    Tânărul de 30 de ani este fondator şi unic angajat al companiei PureFunds, un fond de investiţii specializat în securitate cibernetică evaluată la peste 1,2 miliarde de dolari. Compania are în portofoliu companii importante în domeniu, precum Cisco sau Fortinet.
     
    PureFunds s-a lansat la 12 zile după atacul împotriva Sony Pictures, activând pe o nişă dominată de compania BlackRock.
     
    BlackRock, lider de piaţă în industrie, gestionează conturi în valoare de peste un trilion de dolari, potrivit Bloomberg.
     

  • Cum arată localul închinat lui Putin: sute de fotografii cu liderul de la Kremlin şi batjocură la adresa Occidentului: Faţa lui Barack Obama este imprimată pe hârtia igienică

    Fotografiile din cafeneaua închinată lui Putin sunt de la vârsta paradisică a copilăriei liderului de la Kremlin, până în zilele noastre, când prezidentul e om politic stimat în Siberia. Siberienii îl iubesc şi nu ţin ei cont de ce vorbeşte Occidentul.

     În cafenea, mesenii văd poze cu Putin de când era băieţandru şi şcolar, de când umbla la braţ cu nevasta Ludmila. Şi liderul de la Kremlin apare chiar şi în oglinda localului.

    Mai mult de atât, pe hârtia igienică din toaletă este imprimată faţa lui Barack Obama, iar deasupra closetului se află un tablou cu Angela Merkel, iar în faţa oglinzilor se află covoraşe cu steagul american. 

     

     

     

  • Cum arată localul închinat lui Putin: sute de fotografii cu liderul de la Kremlin şi batjocură la adresa Occidentului: Faţa lui Barack Obama este imprimată pe hârtia igienică

    Fotografiile din cafeneaua închinată lui Putin sunt de la vârsta paradisică a copilăriei liderului de la Kremlin, până în zilele noastre, când prezidentul e om politic stimat în Siberia. Siberienii îl iubesc şi nu ţin ei cont de ce vorbeşte Occidentul.

     În cafenea, mesenii văd poze cu Putin de când era băieţandru şi şcolar, de când umbla la braţ cu nevasta Ludmila. Şi liderul de la Kremlin apare chiar şi în oglinda localului.

    Mai mult de atât, pe hârtia igienică din toaletă este imprimată faţa lui Barack Obama, iar deasupra closetului se află un tablou cu Angela Merkel, iar în faţa oglinzilor se află covoraşe cu steagul american.