Alina Dijmărescu era absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, cunoştea şase limbi şi lucrase în trecut pentru Lehman Brothers, conform sursei citate.
Atacul de cord ar fi survenit din cauza suprasolicitării.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Numeroase obiecte plutitoare, precum bucăţi de polistiren sau geamanduri, au fost descoperite pe Insula Montague, la circa 190 de kilometri sud-est de Anchorage. Obiecte venind din Asia eşuează de mai mulţi ani pe coastele din Alaska, dar cantitatea înregistrată recent este “fără precedent”, a afirmat Patrick Chandler, un reprezentant al organizaţiei ecologice Center for Alaskan Coastal Studies. “Nu am constatat niciodată până acum un asemenea număr”, a adăugat el. “Înainte, găseam câteva zeci de geamanduri negre, utilizate în acvacultura japoneză (…). Acum găsim sute”.
Activele străine ale Japoniei au crescut anul trecut cu 0,6%, la 253.010 miliarde yeni (3.200 miliarde dolari), a anunţat marţi ministerul japonez al Finanţelor. Cea mai ridicată expunere a Japoniei pe pieţe străine, de aproape 300.000 miliarde yeni (3.700 miliarde dolari), a fost înregistrată la sfârşitul anului 2009. Datele sunt înregistrate din 1996. Ministerul japonez al Finanţelor notează că poziţia externă netă a Japoniei este cu siguranţă cea mai mare din lume, deşi mai multe ţări, inclusiv Statele Unite, nu au raportat încă datele corespunzătoare.
Surprize în Japonia pentru un manager român? Într-un cuvânt: totul. De la faptul că foarte puţini japonezi vorbesc engleza până la isteţimea telecomenzilor, durata şedinţelor sau vânzarea fructelor şi legumelor la bucată. Despre experienţa sa de român în Japonia povesteşte Călin Drăgan, care a fost promovat la 1 aprilie în funcţia de representative director & executive vice president pentru Coca-Cola West Japan, o companie cu o cifră de afaceri de 4,5 miliarde de dolari. Pentru comparaţie, valoarea pieţei băuturilor fără alcool din Japonia este de aproximativ 65 miliarde de dolari, cam cât jumătate din PIB-ul României. Compania pentru care lucrează managerul român este lider de piaţă la categoria băuturilor răcoritoare, cafelei, apei minerale, sucurilor de fructe şi sportdrink.
Drăgan explică faptul că Japonia este o piaţă importantă pentru Coca-Cola la nivel mondial graţie portofoliului de băuturi extrem de diversificat şi “deoarece este una din cele mai semnificative surse de inovaţie, dar şi de profit pentru sistemul Coca-Cola”. Japonia a fost principalul motor în crearea câtorva brand-uri globale cu valori de peste 15 miliarde de dolari (precum Georgia Coffee, Aquarius Sport Drink, Sokenbicha Tea) şi “continuă să dezvolte mărci locale cu performanţe puternice (I-LOHAS Water, Ayataka Tea)”, spune Drăgan, pentru care adaptarea personală la noua cultură a fost în unele privinţe mai grea, iar în altele facilă.
După zece luni în Japonia nu poate spune că se simte complet “de-al casei”, dar a învăţat în mare parte cum funcţionează lucrurile acolo, “aşa că se simte oarecum la control”. În plus, completează el cu o undă de umor, s-a adaptat selectiv: ia din cultura japoneză lucrurile care îi plac cel mai mult.
Despre businessul în conducerea căruia este implicat, spune că este “spectaculos”, iar unul din motoarele sale sunt vending machine-urile, adică aparatele cu vânzare automată. Sistemul Coca-Cola are plasate în Japonia un milion de asemenea maşini (“ceea ce îl face unic în lume”) prin intermediul lor fiind rulate o treime din volumul total de vânzare. Şi, cu toate că Japonia este o piaţă matură şi stabilă, compania a obţinut creşteri anuale succesive, “ceea ce spune mult despre atenţia şi efortul depus în spatele unui asemenea business”, spune Drăgan. În acest context, managerul român a preluat funcţia din Japonia, ajungând la cârma operaţiunilor celui mai mare îmbuteliator, “care a demonstrat o determinare fantastică”: a decis să investească pe parcursul a trei ani un miliard de dolari pentru dezvoltarea afacerii. Acesta a fost de fapt unul din motivele principale care l-au determinat să accepte funcţia de director of operations-corporate officer and executive director of operations & business transformation în urmă cu aproape un an. La 1 aprilie a fost promovat din nou, ca representative director & executive vice president. Promovarea sa, punctează Drăgan, reprezintă “o dovadă de maximă încredere dobândită pe parcursul ultimului an în faţa acţionarilor companiei”. Cu atât mai mult cu cât sistemul de management japonez este “destul de particular şi oarecum diferit de cel cu care suntem noi obişnuiţi în lumea vestică”.
“Întotdeauna a fost un vis de-al meu să văd Moscova şi acum devine realitate. Mi-am luat bilet şi o să merg în mai să vizitez timp de patru zile capitala Rusiei”, spune Răzvan Pascu, pe care cei mai mulţi îl cunosc pentru blogul său de turism, unde povesteşte experienţele sale din călătorii. Există însă şi cei, mai puţini la număr, care ştiu că el este şi manager clienţi corporate în cadrul ING Pensii.
Povestea călătorului Răzvan Pascu începe în urmă cu aproape un deceniu, când a venit din Brăila în Bucureşti să urmeze cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice. După cum spune, a ştiut întotdeauna că vrea să studieze marketing şi chiar să profeseze în domeniu. Viaţa a avut însă alte planuri cu el.
“Deşi facultatea nu m-a ajutat decât cu studii teoretice, pot să spun că mi-a plăcut pentru că aveam suficient timp liber pentru a mă angaja cu jumătate de normă.” A lucrat în agenţii de publicitate şi pentru companii de cercetare de piaţă, ba chiar a cochetat şi cu jurnalismul, scriind la reviste pentru studenţi. “Primul job serios a fost la Orange în anul doi de facultate.”
Înainte de a se angaja însă în cadrul operatorului de telefonie mobilă, Răzvan Pascu a plecat în vacanţa dintre anul întâi şi anul doi de facultate în Marea Britanie într-un program de tipul Work and Travel. A rămas acolo mai mult decât îi permitea vacanţa de vară, mai exact cinci luni. “Am lucrat în Scoţia şi în Anglia. Mi-a plăcut pentru că am putut atât să vizitez, cât şi să fac bani.”
Înainte mai fusese plecat din ţară, însă doar la şcoli de vară în ţări din regiune precum Polonia şi Ungaria. “Încă de pe atunci îmi plăcea să organizez eu programul de vizite. Făceam asta pentru tot grupul”, îşi aminteşte el. Situaţia financiară însă nu îi permitea atunci să călătorească mai mult.În timpul celor cinci luni petrecute în Marea Britanie a reuşit să câştige suficienţi bani pentru a pune de-o parte pentru vacanţe în străinătate. “Am făcut mai mulţi bani decât mă aşteptasem iniţial.
Reuşeam să câştig câte 2.500-3.000 de euro pe lună, însă lucram 10 ore în mod normal, iar de multe ori chiar 12-14 ore pe zi.” Lucra în cadrul unor sere de legume ecologice unde făcea de toate, de la plivit la cules de roşii şi castraveţi ecologici. În Marea Britanie era plătit la oră, iar, dacă muncea peste 40 ore pe săptămână, era plătit mai mult, ca overtime. “Şi atunci preferam să muncesc mai mult. Ei aveau de lucru, astfel că munceai cât puteai, uneori chiar sâmbăta şi duminica.”
Unele weekenduri şi le-a păstrat pentru plimbări. Ce nu a reuşit să vadă cât a lucrat a vizitat imediat după. A rămas în Marea Britanie după ce a terminat lucrul la ferme să vadă Londra, care a rămas şi astăzi în topul oraşelor sale preferate. Cu banii puşi de-o parte a mers apoi la Paris şi Barcelona. “Atunci a fost prima dată când le-am vizitat.”La întoarcerea în ţară a câştigat o bursă Orange pentru “Şcoala de comunicare”, unde i-a avut timp de trei luni ca profesori pe Aneta Bogdan şi Bogdan Naumovici. “A fost un prim pas important în cariera mea”, spune el.
După ce a terminat această şcoală s-a angajat la Orange, unde a rămas timp de un an. “Cei de la Orange mi-au propus mie şi altor câţiva dintre participanţi să rămânem în cadrul companiei. M-am angajat în departamentul Relaţii cu Clienţii.”După un an a fost recrutat de ING Pensii pentru o poziţie în cadrul departamentului de Pensii Facultative. Acum lucrează de peste patru ani în cadrul companiei olandeze şi ocupă din septembrie 2011 poziţia de manager clienţi corporate.
În paralel cu jobul la ING Pensii şi-a lansat şi un blog de business şi travel. “Am blogul de trei ani şi jumătate şi încă de la început l-am făcut pentru a deveni o afacere.” Acum, razvanpascu.ro are 50.000 de vizitatori unici pe lună şi îi aduce venituri de 2-3.000 de euro lunar din publicitate. “Pe lângă aceşti bani, blogul mi-a deschis şi multe uşi, pentru că datorită lui am reuşit să închei mai multe contracte de PR şi evenimente cu agenţii de turism şi companii aeriene.”
“Am ordonat pregătirea desfăşurării sistemelor PAC-3 şi a navelor de război echipate cu Aegis”, a declarat Naoki Tanaka. Japonia are două dispozitive complementare de apărare antirachetă: baze cu rachete sol-aer Patriot Advanced Capability-3 (PAC-3) şi distrugătoare ce dispun de un sistem de luptă Aegis, care permite lansarea de rachete interceptoare Standard Missile-3 (SM-3). Premierul Yoshihiko Noda trebuie să dea totuşi ordinul oficial înainte ca Forţele de autoapărare nipone, numele oficial al armatei japoneze, să se pregătească să distrugă racheta, dacă va fi nevoie.
Un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter a lovit vineri, 11 martie 2011, coasta de nord-est a Japoniei, in zona Sendai, la 400 km de Tokyo, urmat de o serie de circa 30 de replici de pana la 7,4 grade si de o alerta de tsunami cu valuri inalte de pana la 10 metri, conform autoritatilor.
Dispozitivul, conceput de Kazutaka Kurihara de la Institutul Naţional de Ştiinţă Industriala Avansată şi Tehnologie din Japonia şi de Koji Tsukada de la Universitatea Ochanomizu, foloseşte o tehnologie foarte simplă: reproduce cuvintele emise de persoana ţintită la foarte puţin timp după ce au fost rostite. “Fluxul vorbirii umane poate fi blocat printr-un procedeu simplu: repetarea sa la o distanţă de câteva milisecunde în direcţia celui ce vorbeşte”, au explicat cei doi. “Acest efect este foarte deranjant pentru oameni, disconfortul dispărând atunci când aceştia tac”, au adăugat cercetătorii.
“SpeechJammer”, cum este denumit dispozitivul, este echipat cu un microfon direcţional şi un difuzor. Aparatul este conceput astfel încât doar persoana către care este îndreptat va avea parte de experienţa neplăcută.
Mai mult pe www.descopera.ro.
Concluzia raportului este că dezastrul nuclear provocat de mâna omului se poate repeta la oricare centrală nucleară din lume, milioane de oameni fiind astfel expuşi riscului. “Deşi declanşat de tragicul cutremur şi tsunami din 11 martie, dezastrul de la Fukushima a fost, în cele din urmă, provocat de către autorităţile japoneze, care au ales să ignore riscurile şi să considere afacerea o prioritate mai mare decât siguranţa,” a declarat Jan Vande Putte, campaigner Greenpeace pe energie nucleară. “Raportul arată că energia nucleară nu este sigură în mod inerent, iar guvernele aprobă în pripă construirea de noi reactoare nucleare, însă nu sunt pregătite corespunzător pentru a face faţă problemelor şi pentru a proteja oamenii de dezastrele nucleare. Acest lucru nu s-a schimbat de la dezastrul de la Fukushima şi de aceea, milioane de oameni sunt în continuare expuşi riscurilor nucleare.”
Raportul, revizuit de dr. Helmut Hirsch, expert în siguranţa nucleară, atinge trei puncte importante:
1) Autorităţile japoneze şi operatorii centralei nucleare de la Fukushima au făcut estimări complet greşite referitoare la riscurile unui accident grav. Riscurile reale erau cunoscute, însă au fost minimizate şi ignorate.
2) Chiar dacă Japonia este considerată una dintre cele mai bine pregătite ţări din lume în ceea ce priveşte confruntarea cu dezastre majore, realitatea unui dezastru nuclear masiv s-a dovedit a fi mult mai gravă decât se estimase. Planurile de stare de urgenţă nucleară şi evacuare au dat greş, iar oamenii nu au fost protejaţi.
3) Sute de mii de oameni au fost profund afectaţi de evacuările menite să-i scape de contaminarea radioactivă. Aceşti oameni nu îşi pot reface vieţile din cauza lipsei sprijinului şi compensaţiilor financiare. Japonia este una dintre cele doar trei ţări în care operatorul nuclear este tras la răspundere, prin lege, pentru toate costurile unui eventual dezastru. Cu toate acestea, şi acolo legea şi schemele de compensaţie sunt necorespunzătoare. Chiar după un an de la începerea dezastrului, oamenii afectaţi sunt lăsaţi pur şi simplu să se descurce singuri, iar contribuabilii japonezi vor suporta, în cele din urmă, majoritatea costurilor.
“Acest dezastru a fost previzibil şi ar fi putut fi prevenit, dar a avut loc din cauza veşnicei strategii prin care se fac economii pentru a proteja profitul, nu oamenii,” a declarat Kazue Suzuki, campaigner Greenpeace pe energie nucleară în Japonia. “Autorităţile deja fac eforturi nechibzuite pentru a reporni reactoarele fără să fi învăţat nimic de pe urma dezastrului de la Fukushima, iar oamenii vor fi, din nou, obligaţi să plătească preţul pentru greşelile guvernului lor.””Oamenii nu ar trebui să fie forţaţi să trăiască cu mitul siguranţei nucleare, la umbra unui dezastru nuclear care se poate întâmpla oricând,” a spus Vande Putte. “Energia nucleară trebuie îndepărtată treptat şi înlocuită cu investiţii inteligente în măsuri de eficienţă energetică şi energie obţinută din surse regenerabile. Această abordare va crea milioane de locuri de muncă sustenabile, va îmbunătăţi independenţa energetică, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi va asigura condiţiile necesare pentru ca oamenii să nu mai sufere de pe urma emisiilor radioactive provocate de un dezastru care ar fi putut fi prevenit.”
Greenpeace solicită guvernului japonez să nu repornească centralele nucleare, ci să sprijine măsurile de eficienţă energetică şi de încurajarea energiei regenerabile, făcând totodată un apel global la renunţarea treptată la energia nucleară până în 2035.
UE a semnat acordul ACTA într-un mod mai mult decât discret – fără comunicat de presă, fără vreun alt anunţ public. Guvernul japonez, însă, a anunţat, pe pagina sa de internet, organizarea procedurii de semnare la sediul MAE din Tokyo. De fapt , toate părţile la Tratat, cu excepţia UE, a Elveţiei şi Mexicului au semnat ACTA în 2011. Este vorba despre Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi SUA. UE a semnat, la 26 ianuarie, la Tokyo, Japonia fiind depozitarul tratatului. Uniunea a fost reprezentată şi a semnat prin intermediul lui Hans Dietmar Schweisgut, ambasador şi şef al Delegaţiei UE în Japonia, conform unui comunicat al MAE nipon.
Cele cinci state membre UE care nu au semnat încă Acordul comercial de combatere a mărfurilor contrafăcute sunt Germania, Estonia, Cipru, Olanda şi Slovacia.