BusinessMagazin

Tag: drum

  • Cine-a pus sculptura-n drum

    Uneori ideea de a amplasa o sculptură mare acolo unde se poate vedea cel mai bine nu se dovedeşte inspirată, obligându-i pe cei care au decis să o expună să o mute.

    Lucrarea The Kiss, două mâini împreunate, care face parte din expoziţia Relationships a renumitei sculptoriţe Sophie Ryder amplasată în apropierea catedralei din oraşul britanic Salisbury, străjuia o cărare, iar cei care ar fi trebuit să o admire treceau pe lângă sau pe sub ea cu nasul în telefon citind şi scriind SMS-uri fără să mai fie atenţi pe unde merg şi se alegeau astfel cu cucuie.

    Ca să nu se mai întâmple aşa ceva, organizatorii expoziţie au decis să mute The Kiss pe peluza catedralei pentru ca vizitatorii care doresc să o studieze de aproape să o poată face în linişte, iar neatenţii la drum sau cei care trec pe acolo noaptea să nu se mai izbească de ea.

  • A fost diagnosticată cu cancer la 90 de ani, însă a refuzat chimioterapia şi a ales o călătorie împreună cu familia – GALERIE FOTO

    În iulie 2015, Leo, soţul Normei, în vârstă de 90 de ani, a murit, la doar câteva zile după asta Norma a fost diagnosticată cu cancer uterin, iar doctorul i-a prezentat metoda de tratament. “Am 90 de ani, am plecat la drum”, a fost răspunsul femeii.

    În august anul trecut, Împreună cu fiul şi nora sa, dar şi pudelul familiei, Norma a pornit în călătoria de-a lungul SUA.

    Cu ocazia acestui eveniment, fiul ei a pornit pagina de facebook Driving Miss Norma. Pagina de Facebook a devenit un jurnal de călătorie şi a câştigat deja aprecierea a peste 132.000 de persoane. Decizia bătrânei a atras admiraţia mai multor persoane, dar şi atenţia televiziunilor şi site-urilor de ştiri.
     

  • Cum a prins Adrian Ghenie drum liber în lumea artei

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Povestea românului care a pornit afacerea într-o garsonieră, iar după doar doi ani are venituri de 6 milioane de dolari

    Un studio mic pornit în 2013 de un executiv ambiţios din industria jocurilor a crescut în 2014&2015 de trei ori şi plănuieşte să păstreze ritmul de creştere care îl poate duce în liga mare.

    Săptămâna trecută, Dragoş Hâncu se pregătea să plece în Statele Unite la o discuţie cu The Honest Company, compania care a transformat-o pe Jessica Alba din divă sexy în femeia de business care a dus produsele bio din zona micro-cool în zona companiilor care primesc finanţări de zeci de milioane de euro. Dragoş Hâncu speră să intre în rândul colaboratorilor The Honest nu numai pentru că şi-ar dori să lucreze pentru Jessica Alba (cine nu şi-ar dori?), ci pentru că recomandările bune sunt cea mai bună metodă de promovare într-o industrie în care chiar nu mai contează numele de familie sau codul poştal, ci doar ceea ce faci, când faci şi cum faci.

    Ceea ce făcuse şi modul cum îşi făcuse jobul până atunci l-au determinat pe Dragoş Hâncu să încerce antreprenoriatul. În ianuarie 2016 se împlinesc trei ani de când a decis să plece la drum pe cont propriu şi să lase în urmă jobul călduţ din conducerea EA România. Dragoş Hâncu a făcut facultatea de automatică (electronică şi ştiinţe aplicate) şi pe cea de ştiinţe politice. Dar, în timpul facultăţii, mai mult s-a jucat, „eram toată ziua în internet cafe-uri“. „Ceea ce s-a transformat în cariera mea putea la fel de bine să mă doboare“, povesteşte Dragoş Hâncu despre primele sale contacte cu industria jocurilor.

    În 2005, Hâncu s-a angajat la Gameloft (ca producător), apoi la Jamdat (recrutat de Mihai Pohonţu, fostul vicepreşedinte al Disney Interactive), care a devenit din 2006 Electronic Arts şi de unde a plecat abia în ianuarie 2013. „În EA am avut o carieră ascendentă, am cunoscut foarte mulţi oameni şi am făcut proiecte foarte importante pentru firmă“ – împreună cu un coleg din EA, Dragoş Hâncu a stat câteva luni în Canada cu scopul de a se pregăti pentru producţia jocului Fifa pentru telefoane. Era head of deployment la EA în 2009, coordonând 200 de oameni care făceau parte din patru echipe diferite, când compania a suferit un reset, „o perioadă tulbure“, care a trecut când studioul a început să producă FIFA; a fost apoi development director pentru FIFA 13 şi 14, ocupându-se în paralel şi de angajări. „Mie nu îmi place fotbalul, nu îmi place FIFA şi de aceea nu a fost o potrivire excelentă, dar tot ce am învăţat acolo – management, organizare, strategie – mi-a plăcut şi mi-a folosit enorm.“ La sfârşitul lui 2012 „nu îmi mai găseam locul“, aşa că în prima zi de lucru din 2013 şi-a dat demisia. „Nu ştiam exact ce o să fac; am primit şi oferte foarte bune, bine plătite şi călduţe, dar mi-am dat seama că dacă nu mă apuc atunci de ceva al meu, nu o să mă mai apuc niciodată“, povesteşte Hâncu.

    Cu bonusul de exit de la EA („consistent“) şi cu câteva idei bune a deschis Amber Studio într-o garsonieră cu doi programatori, punând la punct un serviciu de deployment („Modelul nostru de la început urma câţiva paşi simpli: Disney, clientul nostru principal de la început, ne dădea un joc, de obicei dezvoltat pe iOS, iar noi trebuie să îl portăm pe alte platforme de la smart TV la telefoane şi PC“), dar având în plan să facă dezvoltare.  

    Ceea ce a urmat în 2013, dar mai ales în 2014 şi în 2015, a întrecut însă aşteptările cu care pornise la drum. De la aproape 1 milion de dolari atins în primul an de funcţionare, 2013, compania a încheiat 2014 cu venituri de peste 2 milioane (deşi estima o creştere de maximum 60%) şi Dragoş Hâncu crede că va încheia 2015 cu afaceri de 6 milioane de dolari. „Ce am făcut diferit? În primul rând am reinvestit tot şi am ales să mă bucur de creşterea firmei în loc de banii obţinuţi. În al doilea rând, am avut probabil o abordare bună de strategie: toată lumea de aici vrea să facă jocul lui personal, să lucreze la ceva ce îi poartă semnătura, dar am încercat mereu să temperez această dorinţă, încurajând echipa să lucrăm pentru alţii pentru că, odată ce ai multă experienţă şi eşti cunoscut, orice proiect propriu este primit şi văzut altfel. În al treilea rând, am muncit foarte mult şi ne-am respectat la literă deadline-urile şi contractele. În al patrulea rând şi foarte important, am avut foarte mult noroc.“ 

    Desigur că norocul şi-l face antreprenorul cu mâna lui, iar Dragoş Hâncu este de acord. „Am avut noroc să găsesc oameni foarte buni pe care să îi angajez, dar asta şi din cauză că am o relaţie bună cu oamenii alături de care am lucrat sau cu cei din industrie“. Estimează că va avea în firmă 200 de oameni până la sfârşitul anului şi probabil 300 anul viitor. „S-au întâmplat mai multe chestii. Una dintre cele mai importante este că am reuşit să îmi iau oameni foarte seniori în layerul de conducere, care au reuşit să crească fiecare segmentul de business de care este responsabil. Am un coleg, Tudor Postolache, care a fost anterior head of CDS la Electronic Arts, deci s-a ocupat cu tot ce însemna testarea în EA, pe tot mapamondul, cu vreo 4.000 de oameni în subordine, şi a acceptat să vină la noi în august anul trecut, când în echipa lui de aici erau 11 testeri. I-am pus în mână divizia şi a ajuns acum la peste 100 de oameni. Mare parte din creşterea noastră explozivă ţine de quality assurance, care la rândul ei ţine predominant de strategie: totul e să ai multe proiecte şi să reuşeşti să le faci bine, în deadline, să creşti şi să fii recomandat în baza lor. Aici îl avem pe Cătălin Brumariu, care era vicepreşedinte în Gameloft şi avea trei studiouri în subordine, în România, Vietnam şi India, şi a venit la noi pentru mai puţin de jumătate din salariul de la Gameloft. Eu sunt mândru de chestia asta, pentru că sunt oameni care au venit la Amber ca să construiască.“

  • Lungul drum de la Hobiţa la Paris. Cum a devenit Constantin Brâncuşi unul dintre cei mai apreciaţi sculptori din lume

    ”Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”

    Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în satul gorjean Hobiţa, fiind al şaselea copil al soţilor Radu Nicolae şi Maria Brâncuşi. Încă de mic copil, învaţă să sculpteze în lemn, fiind fascinat de ornamentele obiectelor pe care le vedea în jurul său. În copilărie, fuge de mai multe ori de acasă, pentru a încerca să se întreţină singur.

    Studiile primare le începe la şcoala din comuna natală, Peştişani, apoi le continuă la Brădiceni. În perioada 1894-1898 urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor şi sculptura în lemn. În 1897, îşi petrece vacanţa de vară muncind în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă din Viena. La sfârşitul acestei experienţe, obţine un “Certificat de capacitate”.

    În 1898, Brâncuşi se stabileşte în Bucureşti. Aici, se înscrie la Şcoala de Belle-Arte, pe care o absolvă în anul 1902.

    Prima operă cu care tânărul Brâncuşi s-a făcut remarcat a fost “Bustul lui Vitellius” , pentru care obţine un mic premiu, în perioada cât era student în Capitală. Tot atunci, îi sunt recunoscute meritele pentru sculpturile “Cap al lui Lacoon”, “Studiu”şi “Ecorşeu”. Toate aceste opere au fost recompensate cu medalii de argint şi bronz.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Sfatul de business al săptămânii de la Adrian Crivii, director general al Darian: „Schimbarea e cel mai benefic element din viaţa unui întreprinzător şi cel mai important furnizor de oportunităţi”

    ADRIAN CRIVII a fondat în urmă cu mai bine de 25 de ani firma de evaluare Darian, unul dintre liderii pieţei de profil. Doctor în economie, Adrian Crivii a fost, între 1984 şi 1990, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Tehnică de Calcul filiala Cluj, unde a învăţat rigoarea şi şi-a dezvoltat abilităţile de a găsi soluţii creative. „Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu elemente necorporale, cu idei, cu dorinţa de a crea ceva nou. Nu am agreat niciodată activitatea comercială de vânzare de bunuri.“ În iarna anului 1990, povesteşte Crivii, activitatea în cadrul institutului a început să decadă. „Era o lume efervescentă, se năştea o nouă economie şi pentru mine a fost o provocare mare să încerc să fac altceva. Am înţeles atunci că vechiul drum, cariera de consultant ştiinţific, nu prea mai are un viitor în România. Am riscat şi am decis să devin antreprenor.“ Deşi erau vremuri foarte neclare, tulburi din punct de vedere social şi economic, a ales să fie propriul stăpân, fiind sprijinit de primul său asociat, Danilo Bertazzo. În numai câteva luni de la momentul în care a încolţit ideea aventurii antreprenoriale, a reuşit să depăşească tot lanţul birocratic de înfiinţare a unei companii într-o legislaţie cvasiinexistentă. „În noiembrie 1990 am deschis un birou, împreună cu câţiva dintre colegii mei de la ITC, în apartamentul în care locuiam în Cluj- Napoca.“ De-atunci, Darian a parcurs un drum lung şi a ajuns la 60 de colaboratori şi o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro în 2014.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AţI DEPĂŞIT?

    Unii întreprinzători se confruntă în permanenţă cu momente dificile provocate de riscuri de piaţă, situaţii financiare delicate, modificări de legislaţie sau probleme cu resursele umane. În 1991, la un import de produse soft, am investit 50.000 dolari, la un curs de aproximativ 60 lei pe dolar, şi am fost obligat să recuperez suma investită la un curs de 220 lei pe dolar. Deşi profitul din vânzare ar fi trebuit să fie relativ consistent, tranzacţia a generat o pierdere serioasă (din pricina cursului valutar). Momentul a fost depăşit, respectiv pierderea recuperată din profitul tranzacţiilor anterioare şi o parte din fonduri proprii.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Mediul ecomonic poate fi foarte impredictibil, în special în momente de criză, iar evenimentele, aparent, din exteriorul afacerii pot să aibă efecte negative dezastruoase. Am văzut ce înseamnă cursul valutar într-o ţară cu un sistem bancar precar (1991).

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Asumarea unor riscuri insuficient de bine analizate.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Judecător sau profesor.

    CE ALTĂ PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Bancher.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să aibă curaj să încerce idei noi, să fie creatori, să persevereze şi să devină confortabili în legatură cu schimbarea. Schimbarea e cel mai benefic element din viaţa unui întreprinzător şi cel mai important furnizor de oportunităţi.

  • Un poliţist din Braşov, cunoscut pentru postarile sale pe Facebook, a publicat prima sa carte. Site-ul editurii a picat în momentul când s-a dat drumul la comenzi

    “Flash-uri din sens opus” este cartea care a provocat ca site-ul editurii Curtea Veche să pice când s-a dat drumul la comenzi. Nu este opera unui autor cunoscut, ci a lui Marian Godină, un poliţist. Acesta este din Brasov şi lucrează în cadrul Poliţiei Rutiere. Pe pagina sa de Facebook, dar şi pe blogul acestuia Godină publică diferite întâmplări  de pe teren. Fiecare postare strânge mii de like-uri şi sute de comentarii. Textele scrise cu haz l-au făcut cunoscut şi astfel a reuşit să obţină cu contract de publicare de la editura Curtea Veche

    “O carte actuală şi amuzantă care se citeşte cu sufletul la gură: momente din viaţa de zi cu zi în care deseori te regăseşti, povestiri cu tâlc, personaje savuroase şi memorabile întâlnite în trafic, limbaj autentic presărat cu (auto)ironie şi umor cât cuprinde.”, se arată pe site-ul editurii.

    “Sunt poliţist de 9 ani. Numai mama nu s-a obişnuit cu asta, iar atunci când mă sună şi îi zic că nu pot vorbi, că-s la poliţie, mă intreabă ce-am făcut.”, scrie poliţistul în descrierea sa pe blog.

    Cartea are 192 de pagini şi costă 29 de lei.
     

  • Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Nu este vorba despre celebrul vas, ci despre o replică a acestuia. Proiectul a fost anunţat de către excentricul miliardarul australian Clive Palmer în aprilie 2012, despre care am scris aici. Iniţial, data lansării a fost stabilită în 2016, cu plecarea navei din Southampton spre New York în acelaşi an. Proiectul nu a fost finalizat, iar Palmer a declarat în septembrie anul trecut că a amânant lansarea până în 2018.

    Dacă totuşi proiectul va fi realizat, vasul lui Clive Palmer va fi asemănător cu Titanicul care s-a scufundat în 1912. Titanic II va îndeplini cerinţele moderne de siguranţă, va avea un sistem de propulsie diesel-electric în loc de motoare cu abur, stabilizatori şi dotat cu echipamente de navigaţie de înaltă tehnologie.

    Titanic II va fi mai lat cu 4 metri decât originalul, dar lungimea, înălţimea şi greutatea vasului vor fi la fel ca cele ale Titanicului.

    Noul vas va avea 840 de cabine, o capacitate de 2.400 de pasageri şi un echipaj de 900 de oameni. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai.

    Cât va costa proiectul? Undeva între 300-400 milioane de lire.

    În 2012, pasagerii fascinaţi de tragică poveste a Titanicului au plătit mii de euro pentru şansa unică de a călători pe un vas ce redă fidel atmosfera de început de secol XIX; printre ei s-a aflat şi un miliardar român, dar şi câţiva membri ai echipajului, tot din România.

    Miliardarul român Cornel Tăbăcaru s-a aflat la bord alături de soţia sa. El a cumpărat, încă din 2009, primul bilet pus în vânzare pentru această croazieră, pentru suma de 50.000 de euro, rezervând cea mai scumpă cabină de pe vas.

  • Căutăm proiecte care schimbă comunitatea în bine

    Am auzit de nenumărate ori că schimbarea începe cu propria persoană, cu prieteni sau cu cei apropia]i, care ne împărtăşesc valorile şi idealurile. Astfel se nasc proiectele care schimbă în bine lumea, astfel apar idei care se transformă în proiecte, care devin sau se integrează în campanii şi care ob]in rezultate neaşteptate.

    Vrem să descoperim aceste proiecte şi să povestim lumii despre ele. De aceea Samsung şi Business Magazin lansează provocarea de a găsi proiecte şi oameni cu iniţiative curajoase.  Astfel de iniţiative sunt câteodată mai puţin cunoscute, fie pentru pentru că sunt mici, fie pentru că sunt la început de drum, însă multe dintre ele merită toată atenţia noastră.

    După un an în care Generaţia A a prins contur, de la lansarea smartphone-urilor Samsung Galaxy A din 2015, acum ne dorim să îi dăm o voce mai puternică. Imaginaţi-vă ce ar putea face această generaţie dacă ar avea acoperire naţională, dacă ar şti şi ar vorbi despre ei mii şi zeci de mii de români? Ar putea prinde aripi şi ar putea schimba lucrurile în bine la un nivel mult mai însemnat. Nu doar pentru o comunitate, ci pentru 10 sau 100 de comunităţi.

    Aşa că până pe 14 februarie oamenii pot propune iniţiative şi proiecte frumoase pe site-ul campaniei, http://generatiaa.ro/business-magazin. 

    Acolo se completează un formular simplu, cu date despre persoana care înscrie şi date despre proiectul propus. |n perioada 17 februarie – 24 februarie vor fi supuse la vot 30 de proiecte pentru a le selecta pe cele mai bune 10. Acestea vor câştiga expunere naţională, pentru a le ajuta să se dezvolte mai repede şi mai eficient, pentru binele tuturor. Persoanele care înscriu proiecte pot câştiga prin tragere la sorţi un smartphone Samsung Galaxy A5.

    Câştigătorul telefonului va fi anunţat pe 16 februarie, pe pagina de Facebook Samsung România. Cele 10 proiecte câştigătoare vor fi afişate pe site pe 26 februarie, iar în luna martie vor avea un parte de un proiect de presă dedicat lor.

    Ce înseamnă un proiect care schimbă comunitatea în bine? Vă oferim un exemplu: „YouthBank“. La baza conceptului YouthBank stă faptul că tinerii sunt cei care vor modela viitorul. Paradoxal însă, oportunităţile lor de a modela prezentul nu sunt întotdeauna prezente. Potenţialul tinerilor, creativitatea şi energia lor sunt valorificate de societate doar parţial. YouthBank oferă tinerilor un cadru în care ei să lucreze împreună şi să ia decizii privind comunitatea din care fac parte. Anual în România în medie 15 tineri din fiecare oraş în care este implementat programul YouthBank cu vârste între 15 şi 20 ani, cunoscuţi ca „cei mai tineri bancheri din România“ constituie, promovează şi administrează transparent un fond special destinat finanţării şi implementării proiectelor de către liceeni.

    Este un mecanism prin care sunt încurajate comportamente ale tinerilor legate de caritate, iniţiativă civică şi responsabilitate.
    Astfel de proiecte vrem pentru Generaţia A!

    http://generatiaa.ro/business-magazin
     

  • Cum să faci mii de dolari vânzând sticle cu aer. Un britanic de 27 de ani vinde o sticlă cu 115 dolari

    Leo De Watts, antreprenor britanic, în vârstă de 27 de ani, a făcut mii de dolari vânzând chinezilor sticle cu aer din Marea Britanie, scrie CNN.

    De Watts a spus că mai multe sticle au luat drumul Chinei, dar fără a preciza un număr sau veniturile totale. Acesta a înfiinţat „ferma de aer” Aethaer anul trecut şi de atunci a vândut sute de containere cu aer colectat din mai multe zone din Marea Britanie. „Am avut clieţi care au cerut un anumit tip de aer. Câteodată poate fi din vârful unui munte, alteori dintr-o vale”, spune De Watts.

    În urmă cu o lună, o companie canadiană a profitat de nevoia chinezilor  de aer curat şi a început să le vândă aer proaspăt îmbuteliat în sticle. Canadienii vindeau o canistră cu un preţ între 14-20 de dolari, mult mai ieftin decât Leo De Watts.

    Poate ar trebui şi românii să vândă aerul din zona cu cel mai pur aer din ţară, care în curând ar putea redeveni staţiune turistică.