Industria de prelucrare a lemnului are traditie in Romania din
jurul anului 1900. Opt decenii mai tarziu, industria de exploatare
forestiera si cea de prelucrare a lemnului impreuna cu industria
mobilei, care ocupa locul 20 in lume si exporta 70% din productie,
ajunsese una dintre cele mai importante ramuri de productie. Era
clar insa ca aceasta industrie avea nevoie de modernizare si
retehnologizare. Acest lucru s-a facut dupa ’90 in general prin
investitii masive din strainatate – in esenta, sute de milioane de
euro in fabrici de ultima generatie in orase precum Sebes, Brasov,
Comanesti sau Radauti. Iar cele mai importante companii din
domeniul prelucrarii lemnului apartin grupurilor austriece.
Pentru cei de la Kronospan, sursele de aprovizionare pentru
fabricile de la Brasov si Sebes sunt Romania si Ucraina. Ei nu
detin paduri, iar RNP este unul dintre furnizori. Insa austriecii
conteaza pe mai bine de o mie de furnizori, in general firme mici,
pentru care contractele cu Kronospan sunt “foarte importante”. In
viziunea oficialilor companiei, avantajele alegerii Romaniei au
fost traditia de prelucrare a lemnului, personalul calificat, dar
si cererea masiva de pe piata. Explozia imobiliara a determinat si
o cerere importanta de placi de lemn cu diverse intrebuintari:
constructii, mobila sau decoratiuni interioare. A contat si
existenta unor piete externe traditionale si situarea Romaniei
intr-o zona care face legatura atat cu pietele din fosta URSS, cat
si cu Orientul Apropiat. “Dezavantajele Romaniei, in schimb, se
refera in special la sistemul politic instabil, la desele schimbari
legislative in domeniul fiscal si nu numai”, sustine Oana Bodea, PR
manager al firmei.
Gerald Schweighofer, proprietarul grupului austriac cu acelasi
nume, care opereaza in Romania cu numele Holzindustrie
Schweighofer, mizeaza pe aceleasi aspecte enuntate de cei de la
Kronospan: angajati competitivi si calitate buna a lemnului. El
detine 50.000 de hectare de padure in Romania si cumpara lemn de la
mai multi furnizori: “Direct, Romsilva nu e cel mai mare furnizor
al nostru, dar indirect da”. Cea mai importanta destinatie de
export pentru grupul sau este Japonia, unde livrarile anuale ajung
la o suta de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de
fabricile austriacului.
Daca cele mai multe afaceri se concentreaza pe prelucrarea
trunchiurilor, cei de la Egger, de exemplu, folosesc drept materie
prima deseuri din lemn, resturi si lemn rezultat din defrisarile de
intretinere, aschii provenind de la gaterele din zona si lemne
industriale cu valoare redusa. Sursa principala de materie prima o
reprezinta gaterele din judetul Suceava care le furnizeaza
rumegusul, stinghiile si placile, alaturi de Romsilva (circa 5%),
proprietarii particulari de paduri sau companiile de recoltare a
lemnului pentru butuci.
“Am estimat ca noua unitate de productie din Romania va avea
capacitatea sa acopere cererea locala, dar si cererea din alte tari
est-europene si, treptat, si din tari mai indepartate, din Turcia
si Orient”, explica Mihai Sandru, directorul comercial al fabricii
Egger din Radauti. A contribuit la alegerea orasului Radauti
infrastructura buna de transport feroviar si rutier. Din Suceava
exista legaturi directe atat pe drumurile nationale, cat si pe
calea ferata – conducand atat spre sud, catre orasele Bucuresti si
Constanta, cat si spre nord, catre Ucraina. “Nu in ultimul rand, a
contat si potentialul economic al Romaniei ca membru al Uniunii
Europene”, adauga Sandru.
In 2010, destinatiile de export nu au mers deloc rau, iar
afaceristii chestionati vorbesc mai putin de scadere si mai mult de
stagnare sau usoara crestere. Cele mai mari exporturi sunt cele de
lemn neprelucrat, releva o analiza pe baza datelor Institutului
National de Statistica, citata de Ziarul Financiar. In primele sase
luni ale anului trecut, exporturile de lemn brut au atins 305,8
milioane de euro, in crestere cu 34% comparativ cu perioada
similara din 2009. Separat de acestea, articolele rezultate din
prelucrarea lemnului (ca, de exemplu, PAL, MDF, diverse placi) au
atins 280 milioane de euro la jumatatea anului si au avut un plus
de peste 30%. Dupa primele noua luni din 2010, valoarea
exporturilor totale realizate de industria lemnului, a hartiei si a
mobilei era de 2,4 miliarde de euro, adica 7,82% din totalul
exporturilor, in crestere de la 1,9 miliarde (8,02%) in aceeasi
perioada a lui 2009.
Daca oamenii din industrie nu asteapta cresteri notabile pentru
2011, pe termen lung viitorul suna bine. Constructiile care au la
baza lemnul devin din ce in ce mai cautate, pe masura ce ia
amploare conceptul de dezvoltare durabila si protectie a mediului.
Aceasta are un efect pozitiv, contribuind la redresarea economica a
Romaniei, spun oficialii Egger, subliniind insa ca un management
durabil al fondului forestier trebuie sa faca parte din strategia
de dezvoltare a acestui sector.
Marile grupuri sustin la unison, de altfel, ca lemnul trebuie sa
provina din taieri legale, nu trebuie sa fie furnizat din paduri
fara certificare, cu valoare de proprietati protejate, iar
legislatia in domeniu trebuie sa fie stabila si clara. Gerald
Schweighofer spune chiar ca din pricina incertitudinii legislative
din domeniul managementului padurilor a stopat investitiile intr-un
proiect de energie alternativa pe care incepuse sa il dezvolte.
Despre management durabil nu a fost vorba in ultimii 20 de ani
si, la fel ca in domenii precum energia sau privatizarile
strategice, si padurile au avut “baieti destepti”. La intrebarea
“Ce s-a intamplat cu suprafata impadurita a Romaniei in ultimii 20
de ani?”, 4% dintre cititorii www.businessmagazin.ro constata o
crestere, bazata pe efectele impaduririlor initiate de autoritati,
iar 3% vorbesc despre stagnare. Cei mai multi dintre ei, 93%,
apreciaza ca suprafata padurilor a scazut, ca efect al unui “jaf”
constant si fara culoare politica.
CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
->>>>>>>>>>>
