Nu cu multă vreme în urmă am colaborat la dezvoltarea unei aplicaţii ce se înscrie într-o categorie care se dezvoltă în ritm accelerat în ultima vreme. În esenţă, era vorba de monitorizarea unor “evenimente” din sfera domestică, detectabile prin nişte senzori. În prima etapă, partenerii noştri scandinavi au conectat senzorii la un panou plasat de regulă lângă uşa de acces într-o locuinţă (sau alte spaţii interioare) astfel încât proprietarul să poată examina la plecare dacă totul este în ordine: dacă nu a lăsat aragazul pornit, dacă nu a uitat vreo fereastră deschisă şi aşa mai departe.
Dezvoltarea firească a produsului este uşor de intuit: să permită proprietarului să monitorizeze locuinţa prin internet, folosind un telefon mobil sau orice alt aparat cu acces la web. Desigur că în această fază e vorba şi de administrare, pentru că proprietarul poate permite şi altor persoane să monitorizeze locuinţa, fie pentru o perioadă stabilită (de pildă, pe durata vacanţei), fie permanent (de regulă unei rude sau unui prieten). Semnalele senzorilor trebuie colectate într-un punct central şi distribuite doar celor în drept, iar la apariţia unor evenimente critice trebuie să-l atenţioneze pe proprietar (de pildă, printr-un SMS).
În viitorul apropiat, proprietarul va putea emite comenzi (să închidă o fereastră, să acţioneze termostatul etc.).Până aici, nimic spectaculos. Dar acum să mai punem în ecuaţie un program oarecum inteligent instalat pe telefon, care va avea în grijă rezolvarea celor mai multe situaţii tipice, eventual chiar cu posibilitatea să “înveţe” modul de operare al utilizatorului. Se schimbă doar un lucru: cea mai mare parte a comunicaţiei prin internet se desfăşoară între nişte aparate.
Nişte “lucruri” din lumea fizică. Ne apropiem astfel de un teritoriu care se cheamă “Internetul Lucrurilor” (Internet of Things), definit încă din 1999 de britanicul Kevin Ashton, dar despre care majoritatea analiştilor sunt de acord că este deja abordabil pe scară largă, iar anul 2013 va marca intrarea sa în mainstream. Alte analize spun că în foarte scurt timp cea mai mare parte din traficul de informaţii prin internet nu va mai fi generat de oameni, ci de obiecte. Mai mult chiar, majoritar va fi schimbul de date în care oamenii nu sunt implicaţi.
Indiscutabil, beneficiile pot fi imense, mai ales în combinaţie cu etichetarea cu RFID (Radio-Frequency Identification). În Australia, biologii plantează în fiecare an mai mult de un milion de senzori miniaturali pe diferite soiuri de cereale de pe întregul teritoriu, pentru a monitoriza atât condiţiile de mediu, cât şi rata de creştere a plantelor, în speranţa că vor găsi combinaţiile cele mai productive. Monitorizarea şi gestionarea traficului auto este o altă zonă de aplicabilitate, iar sistemele orientate pe mijloace de transport în comun au ajuns şi pe la noi. Mai exotice par experimentele de la Nike şi Fitbit, care vizează senzori plasaţi în echipamentul sportiv, astfel încât sportivii să-şi urmărească şi să-şi amelioreze performanţele. În sfârşit, înlocuirea codurilor de bare cu etichete RFID va permite frigiderului să ne facă lista de cumpărături, sau chiar să comande prin internet ceea ce crede că ne lipseşte.
Pe de altă parte, Internetul Lucrurilor implică o serie de provocări la care lumea ştiinţifică şi tehnologică încearcă să răspundă. În primul rând este vorba de o creştere uriaşă a cantităţii de date pe care internetul va trebui să le transporte. Apoi este problema unui sistem de identităţi pentru toate aceste aparate şi toţi aceşti senzori. Securitatea şi confidenţialitatea provoacă deja îngrijorare.
Dar, dacă e să-l credem pe Andrew Rose de la Forester Research, drumul e fără întoarcere şi merge spre reţele de aparate independente şi autonome.
Vom putea stăpâni toată această complexitate, în care aparatele provoacă efecte în lumea reală, fizică? Poate merită să ne amintim că nava Enterprise nu era comandată de comandorul android Data, ci de un om, Jean-Luc Picard. Poate pentru că simţul moral nu va fi niciodată implementat în aparatele care formează Internetul Lucrurilor. Independente şi autonome.