BusinessMagazin

Tag: permisiune

  • Permissionless innovation: latura mai puţin ştiută a libertăţii de a inova

    Internetul a împlinit anul acesta 50 de ani. A creat între timp o revoluţie industrială şi socială şi a contribuit cu siguranţă la multe revoluţii populare. Se poate spune că internetul a dat startul unei noi ere. Iar această eră este marcată de un boom al inovaţiei. Internetul a oferit un mediu de viaţă şi dezvoltare propice inovaţiei. La rândul ei, inovaţia, mai ales în domeniul tehnologiei, a creat companii colosale, atât de puternice încât îşi creează propriile reguli şi se împotrivesc guvernelor care încearcă să le supravegheze activitatea şi să le limiteze libertatea de a inova, seva care le-a dat viaţă.

    Potrivit zeilor tehnologiei din Silicon Valley şi din alte centre tehnologice din SUA sau alte părţi ale lumii, inovaţia este, de obicei, leacul pentru aproape orice problemă socială, scrie The Washington Post. Dacă ar exista o frază inteligentă pentru a descrie acest mod de a gândi, aceasta ar fi „Tehnologia vine în ajutor!”.

    Singura problemă este că factorii de decizie guvernamentali şi autorităţile de reglementare, birocraţii din instituţiile statului, nu împărtăşesc întotdeauna această abordare. Primul lor instinct este de obicei să privească orice tehnologie nouă – drone, maşini fără şofer, inversarea extincţiei – ca pe ceva care poate prezenta un risc real pentru societate. Spun ei, tehnologia trebuie să fie reglementată şi controlată pentru a preveni ca lucrurile să nu scape de sub control.

    Aşa a apărut o nouă sintagmă – „inovaţie fără permisiune” – pentru a descrie abordarea politică favorizată de elita digitală. Sintagma înseamnă exact ceea ce pare că ar trebui să însemne: inovatorii nu ar trebui să ceară permisiunea nimănui înainte de a aduce o nouă tehnologie pe lume. În schimb, sarcina probei ar trebui să fie a autorităţilor de reglementare – acestea ar trebui să fie forţate să arate că există o ameninţare reală şi imediată pentru societate în acea tehnologie. Adică inovatorii vor să li se aplice principiul nevinovăţiei până la proba contrară. În lipsa unei astfel de dovezi, inovaţia ar trebui să fie lăsată să înflorească.

    În ultima jumătate de secol, companiile americane au ştiut o singură doctrină, răspândită de şcoala de ştiinţe economice de la Chicago: ele cunosc cel mai bine ce este de făcut,  iar reglementarea nu este bună la nimic. Concurenţa a încurajat inovaţia, care a devenit „inovaţie fără permisiune”, ceea ce a dus la „exploatare fără permisiune”, scrie John Letzing, editor pentru World Economic Forum, într-o analiză a schimbărilor din economia mondială din 1973, când fondatorul WEF, Klaus Schwab, a lansat primul manifest de la Davos, şi până în prezent. În urmă cu 50 de ani, o companie ca Patagonia, producător de top de articole outdoor care îşi identifică motivul existenţei cu salvarea planetei, n-ar fi avut probabil nicio şansă de supravieţuire.

    Refrenul lobbyului pentru companii sună şi astăzi de cele mai multe ori aşa: „deoarece reglementarea poate afecta profiturile, va afecta şi capacitatea noastră de a investi şi inova şi de aceea va afecta interesul public”. În SUA, refrenul apare la televizor, în reclamele marilor companii farmaceutice, scrie Tom Wheeler, fost preşedinte al Comisiei Federale pentru Comunicaţii din SUA, iar acum asociat la Center for Technology Innovation, pe blogul Institutului Brookings.

    Reţelele de telecomu-nicaţii şi furnizorii de internet se folosesc de argument pentru a ucide neutralitatea internetului. Marile companii de tehnologie se ascund în spatele principiului pentru a exploata intimitatea persoanei. Argumentul a primit forţe noi prin dezvoltarea internetului. Au apărut companii noi puternice, iar cele vechi, care au supravieţuit, s-au adaptat noilor condiţii. Tehnologia digitală a început să fie prezentată ca fiind ceva aproape magic. Orice interfera cu capacitatea companiilor de a-şi stabili propriile reguli pentru piaţa digitală ameninţa să distrugă această magie. Odată cu lupta companiilor pentru dereglementare, sau pentru evitarea regulilor impuse de guverne, a apărut termenul de inovare fără permisiune, motivul pentru care companiile se opun supravegherii activităţii lor de către guverne. Inovarea fără reguli ţine de mitul geniului din garaj, devenit imaginea întreprinzătorilor din lumea digitală. Rezultatul inovării fără permisiune a rezultat prea des în exploatare fără permisiune – modelul de business digital al companiilor a exploatat prea des utilizatorii transformând informaţii personale private în active corporate pentru a fi monetizate. Din cauza dereglementării, companiile au fost libere să-şi stabilească propriile reguli de comportament, inclusiv strângerea de date pentru crearea de monopoluri. Inovarea fără permisiune a devenit, în dogma corporate, baza „creşterii economice extraordinare” bazate pe internet. Orice tendinţă de reglementare sau de întărire a supravegherii în sector ar fi însemnat împiedicarea acestei creşteri sau chiar erodarea drepturilor omului. „Fără îndoială, inovarea fără permisiune a adus noi capabilităţi uimitoare”, spune Wheeler. Însă a adus şi „invazia fără permisiune” a intimităţii private, a produs „vătămări fără permisiune” unor pieţe cândva competitive şi „amestec fără permisiune” în procesele democratice.
    În 2014, John Naughton, profesor de înţelegerea tehnologiei la Open University din Marea Britanie, scria în The Guardian despre importanţa inovaţiei fără permisiune. Lucrul cel mai extraordinar despre internet este modul în care permite existenţa  inovaţiei fără permisiune. Acest lucru provine din două decizii cu efecte mari pentru viitor luate de creatorii internetului la începutul anilor ’70: că nu va exista proprietate sau control central şi că reţeaua nu va fi optimizată pentru o anumită aplicaţie: tot ce va face va fi să preia pachete de date dintr-o aplicaţie de la un capăt şi să facă tot posibilul pentru a livra pachetele respective la destinaţie. Dacă cineva avea o idee de aplicaţie care ar putea fi realizată folosind pachete de date (şi era suficient de inteligent pentru a scrie software-ul necesar), atunci reţeaua ar face-o pentru el, fără întrebări. Aceasta a avut ca efect coborârea dramatică a ştachetei pentru inovaţie şi a rezultat într-o explozie de creativitate.

    Ceea ce au creat designerii internetului, de fapt, a fost o maşinărie globală de răspândire a surprizelor. Webul a fost prima mare surpriză şi a venit de la un singur om – Tim Berners-Lee – care, cu un grup mic de asistenţi, a scris software-ul necesar şi a conceput protocoalele necesare pentru a implementa ideea şi apoi a lansat-o asupra lumii, punând-o pe serverul de internet al CERN în 1991, fără a fi nevoie să ceară permisiunea nimănui.

    În cartea sa din 2016 „Inovarea fără permisiune: cazul continuării libertăţii tehnologice cuprinzătoare”, Adam Thierer, cercetător la Mercatus Center, argumentează că dacă „principiul precauţiei” triumfă asupra „inovării fără permisiune”, rezultatul va fi mai puţine servicii, bunuri de calitate inferioară, preţuri mai mari, creştere economică mai lentă şi scădere în nivelul de trai în general.Atunci când politica publică este modelată de raţionamentul „principiului precauţiei”, spune el, aceasta reprezintă o ameninţare serioasă pentru progresul tehnologic, antreprenoriatul economic şi prosperitatea pe termen lung. În schimb, inovaţia fără permisiuni a alimentat succesul internetului şi cea mai mare parte a economiei moderne bazate pe tehnologie. „De asemenea, inovaţia fără permisiune va alimenta următoarea mare revoluţie industrială – dacă o vom permite.”
    Lucrurile s-au schimbat între timp. În lumea corporate a început să se dezvolte principiul inovării sociale, care ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra mediului şi societăţii. Tendinţa este izbitoare. Doar din 2014 numărul de companii certificate ca fiind „corporaţii de tip B”, companii cu angajamente verificate pentru echilibrarea profitului şi scopului existenţei prin abordarea unor probleme ca inegalitatea şi drepturile angajaţilor, a crescut cu 366%. Anul acesta, inovaţia socială a companiilor a luat forma capitalismului stakeholderilor – câteva zeci de companii mari americane s-au angajat să fie mai atente cu mediul, societatea, muncitorii, furnizorii etc. Este vorba de opusul „exploatării fără permisiune”, produsul „inovaţie fără permisiune”. Motivul schimbării de doctrină? În primul rând, investitorii activişti le fac viaţa din ce în ce mai grea companiilor. Apoi, politica şi opinia publică se schimbă în SUA, unde doi candidaţi principali ai democraţilor din cursa pentru alegerea în 2020 a concurentului final la preşedinţie, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, au promis schimbări majore în ceea ce priveşte modul în care sunt conduse companiile.
    Şi China practică inovaţia fără permisiune, spune belgianca Eleonore Pauwels, cercetătoare de etică la Universitatea Naţiunilor Unite din New York. În schimb, europenii „mizează pe a fi tipii buni”, spune ea. Acest lucru ar putea însemna, de exemplu, dezvoltarea de sisteme AI care necesită seturi de date mai mici, dar cu sporirea confidenţialităţii şi încrederii, şi care sunt mai transparente decât ale concurenţilor.

  • Bănci de furtună

    Aceasta, scrie Dezeen, a recuperat lemnul de la aproape 1.000 de copaci doborâţi de o furtună la Eindhoven în vara acestui an şi i-a transformat în bănci amplasate prin oraş cu ocazia unui eveniment recent încheiat şi dedicat designului. Băncile au fost confecţionate din scânduri late suprapuse una peste alta şi separate de distanţiere pentru a le permite să se usuce. Odată uscat, lemnul va fi refolosit pentru alte scopuri.

  • Un desert uşor ca fulgul

    Cu ajutorul unui proces de producţie utilizat iniţial pentru obţinerea celui mai uşor material solid din lume în anii ’30, aerogelul, compania londoneză a reuşit să creeze un mereng (desert pe bază de albuş şi zahăr) care cântăreşte un gram. Folosind metoda de obţinere a aerogelurilor, care permite înlocuirea lichidului dintr-un gel cu gaz, Bompass & Parr înlocuieşte lichidul din albuşul de ou cu dioxid de carbon care apoi este adus în stare gazoasă şi eliminat, în urmă rămânând doar scheletul de albuş al merengului. 

  • Orban îl sfidează pe Donald Trump: Premierul ungar le permite chinezilor de la Huawei să se implice în construcţia reţelei 5G din Ungaria

    Chinezii de la Huawei Technologies vor participa la dezvoltarea reţelei mobile 5G din Ungaria, în contextul în care premierul ungar Viktor Orban sfidează eforturile lui Donald Trump de a limita businessul gigantului telecom pe baza unor motive de securitate naţională, potrivit Bloomberg.

    Huawei va construi infrastructura din Ungaria alături de grupul Vodafone şi de Deutsche Telekom, anunţă Peter Szijjarto, ministrul de Externe al Ungariei.

    Acesta spune că Ungaria respinge discriminarea la adresa companiilor pe motive de naţionalitate, adăugând că singurul criteriu pe care îl impune este conformarea legilor naţionale şi respectarea reglementărilor.

    Decizia de a lăsa sau nu Huawei să participe la dezvoltarea reţelelor 5G reprezintă un subiect sensibil pentru guvernele lumii, iar până acum nicio ţară europeană nu a restricţionat accesul chinezilor la proiect.

    Oficialii statelor lumii trebuie să analizeze potenţialele riscuri de securitate şi riscul de a intra în conflict cu Washingtonul pe acest subiect, în balanţă cu excluderea unui jucător cheie pentru menţinerea relaţiilor cu China.

    Huawei a respins în mod repetat acuzaţiile conform cărora ar reprezenta un risc la adresa securităţii naţionale pentru ţările în care operează. Săptămâna trecută, şeful Serviiciilor de Inteligenţă din Germania s-a alăturat dezbaterii, susţinând că Huawei „nu este total de încredere” din cauza „nivelului ridicat de dependenţă” faţă de statul chinez.

    Szijjarto nu a specificat rolul pe care îl va avea Huawei în construcţia reţelei 5G din Ungaria.

     

  • Cum se reciclează bijuteriile

    Spre exemplu, creatoarea americană de bijuterii Polly Wales, cunoscută pentru piesele sale în care nestematele sunt montate direct în aur topit, realizează bijuterii şi cu pietrele aduse de clienţi. Creatoarea britanică Sian Evans „reciclează” în felul său, permiţând clienţilor să plătească cu bijuterii vechi, câtă vreme acestea poartă marcaje care să certifice metalul din care sunt confecţionate, în timp ce designerul Ruth Tomlinson, cunoscută pentru creaţiile sale cu pietre de diverse dimensiuni, realizează bijuterii care încorporează pietrele de pe vechi inele sau cercei. 

  • Legea care permite deţinerea între 100 şi 500 de cartuşe pentru arme, promulgată

    Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea care permite deţinătorilor de armele de pază să aibă 100 de cartuşe, iar pentru cele de vânătoare 500 de cartuşe, în loc 50, respectiv 300 cât era reglementat anterior. Legea nu vizează operaţiunile cu arme ale instituţiilor de apărare sau siguranţă naţională.

    Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, joi, decretul de promulgare a actului normativ, iniţiat de Guvern, care modifică şi completează Legea 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Printre prevederile legii se numără majorarea numărului maxim de cartuşe permise pentru deţinători de arme, la 100 pentru armele de pază şi apărare şi 500 pentru armele de vânătoare, precum şi condiţiile de prelungire a valabilităţii permisului de armă.

    “La articolul 42, literele a) şi b) ale alineatului (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: (2) În cazul armelor de apărare şi pază, 100 de cartuşe cu glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru fiecare armă; b) în cazul armelor de vânătoare, 500 de cartuşe pentru câte o singură armă de fiecare calibru, dintre cele pentru care are dreptul de port şi folosire;”, se arată în legea promulgată.

    Legea mai prevede că prevederile nu se aplică operaţiunilor cu arme şi muniţii efectuate de către “instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice şi operaţiunilor ce au ca destinatar final aceste instituţii”.

    “Prevederile prezentei legi nu se aplică nici în cazul transferurilor reglementate de OUG nr. 158/1999 privind regimul exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare”, se mai arată în proiectul de lege.

    Potrivit legii, autorizaţia de eliberare a armelor letale se emite celor care “deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea documentelor stabilite în prezenta lege, în funcţie de destinaţia armelor, şi nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie, nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor”.

    “La articolul 14 alineatul (1), literele b), c), d) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ,,b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea documentelor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor; c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie; d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie; f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor;”, mai stipulează actul normativ.

    Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către structura de poliţie competentă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după caz, locul de rezidenţă titularul dreptului, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legii.

    Potrivit proiectului, după expirarea permisului de armă, proprietarul armei are voie să deţină arma şi să o poarte o singură dată, pentru depunerea acesteia la un armurier autorizat, în vederea depozitării sau înstrăinării, în termene de maxim 30 de zile de la expirarea permisului.

    Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională pe această lege, motivând această sesizare prin faptul că Guvernul nu a cerut avizul CSAT pentru acest proiect, care este unul care priveşte securitatea naţională. CCR a respins în luna septembrie sesizarea preşedintelui.

  • Veşti bune pentru şoferi: Google Maps va permite semnalarea radarelor de poliţie, la fel ca Waze

    Google a anunţat săptămâna trecută că utilizatorii de Google Maps pe Android sau iOS vor putea să raporteze incidente precum radare, accidente, trafic îngreunat, străzi închise şi obstacolele de pe traseu, potrivit Business Insider.

    Aplicaţii precum Waze, care este deţinută tot de Google, au atras critici vehemente de la organizaţiile de poliţie pentru că le permit şoferilor să vadă locaţiile agenţilor de poliţie.

    Poliţia din New York, cea mai mare din SUA, a trimis în luna februarie o scrisoare către Google în care îi cere companiei să retragă acestă opţiune din aplicaţia Waze, argumentând că îi ajută pe cei care urcă beţi la volan să scape nepedepsiţi. În acelaşi timp, poliţia din Los Angeles şi Asociaţia Naţională a Şerifilor au lansat declaraţii asemănătoare.

    La fel ca şi în cazul Waze, opţiunea Google Maps nu îi lasă pe utilizatori să raporteze diferite tipuri de operaţiuni ale poliţiei, ci doar radarele de viteză.

    Un purtător de cuvânt al Google a declarat că gigantul american consideră că astfel va contribui la eforturile de a face drumurile mai sigure, argumentând că „informarea şoferilor cu privire la radarele de viteză îi obligă să conducă mai atent şi să ia decizii mai sigure când sunt pe drum”.

     

  • Hai să ne batem!

    Cei care au ceva de împărţit cu altcineva pot opta se întâlnească cu persoana respectivă la un club de lupte denumit Streetbeefs din Harrisonburg, Virginia. Proprietarul acestuia, Chris Wilmore, l-a creat în urmă cu mai bine de zece ani pentru a le oferi un loc sigur celor dornici să-şi rezolve disputele, care astfel nu se mai iau la bătaie pe stradă riscând să aibă probleme cu poliţia, scrie Washington Post, şi nici nu mai recurg la folosirea de arme albe sau de foc. Clubul organizează întâlniri într-un weekend pe lună, unde cei care au de rezolvat un conflict cu cineva o pot face prin intermediul unui meci de box.

  • Noi metode prin care companiile îşi pot face angajaţii fericiţi

    Bilete de cinema la jumătate de preţ, posibilitatea de a merge cu bicicleta spre serviciu şi abonamentele la sală nu mai sunt un secret când vine vorba de beneficiile extra-salariale prin care companiile vor să îşi facă angajaţii fericiţi. Acum însă, tehnologii emergente precum analiza datelor, chatbot-ing şi dispozitivele portabile pot ajuta angajatorii să ştie cu ce beneficii rezonează mai bine angajaţii, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Machine learning-ul poate ajuta la evitarea pierderii de bani pe anumite beneficii inutile. „Din perspectiva angajatorului, există deja prea multă emfază pe analiza datelor care pot arăta cu ce beneficii rezonează angajaţii”, spune Jeanette Makings, şeful unui departament de educaţie financiară al băncii comerciale Close Brothers.

    „Analiza datelor le permite să ia decizii mai bune, lucru care înseamnă că pot să gestioneze mai bine valoarea cheltuielilor direcţionate beneficiilor în timp ce îşi îmbunătăţesc engagement-ul angajaţilor”.

    Spune că pentru anumite companii „tehnologiile de analiză a datelor le permite să vadă exact cine este responsabil de anumite oferte, precum şi ce forme de comunicare funcţionează mai bine.” Genul acesta de informaţii este foarte valoros şi ar putea ajuta la o schimbare în strategia de business generală a companiei.

    Spre exemplu, câteva companii şi-au schimb programul de membri la sala de sport ca răspuns la faptul că analiza datelor a demonstrat că o anumită sală de gimnastică este mai populară decât o alta în rândul angajaţilor lor. Portalurile online şi aplicaţiile au transformat deja schemele de motivare a angajaţilor.

    Sistemele de inteligenţă artificială (AI) ar putea ajuta la evitarea pierderii banilor pe beneficii pe care angajaţii nu le vor.

    AI nu este singura tehnologie care poate ajuta însă la îmbunătăţirea schemelor de inteligenţă artificială. Un exemplu este Wagestream, care permite angajaţilor să îşi acceseze salariul înainte de ziua salariului.  

    Peter Briffett, CEO al companiei cu baza în Regatul Unit, spune că Wagestream foloseşte tehnologia pentru a gestiona problemele de cashflow „care se leagă de plata o dată pe lună”. „Ştim că mulţi angajaţi sunt stresaţi din cauza aceasta, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să facă împrumuturi riscante din această cauză”.

    Pentru folosirea acestui serviciu, angajaţii plătesc 1 liră sterlină pe lună şi sunt taxaţi cu o sumă fixă de 1,75 de lire sterline de fiecare dată când fac o extragere. Un alt exemplu este Open Blend, o unealtă de management al performanţei care are printre clienţi brandul de fashion francez Lacoste. Acesta foloseşte metode de analiză a datelor pentru a oferi angajatorilor informaţii despre nevoi ale acestora necesare stării lor de bine.

    Aici intervine şi tehnologia wearable. Compania de asigurări de viaţă şi de sănătate Vitality, de exemplu, pretinde că un sistem de recompense care se bazează pe o tehnologie Apple Watch, valabilă în 13 ţări, inclusiv în Australia şi Germania, „ajută mai mult de un milion de membri care profită din plin de sănătatea şi bunăstarea lor”. Cei care folosesc acest serviciu pot primi recompense precum discount-uri la schemele de asigurare prin urmărirea activităţilor lor cu un Apple Watch. Studiul include mai mult de 400.000 de persoane în Africa de Sud, Statele Unite şi Regatul Unit.

     

  • Fascinaţia lemnului de altădată printre ultimele tendinţe în domeniul construcţiilor

    Printre ultimele tendinţe în domeniu, cel puţin în SUA, se înscrie recuperarea şi refolosirea lemnului vechi, scrie Wall Street Journal.
    Lemnul vechi se caută nu numai pentru patină, ci şi pentru frumuseţea lui, dată de creşterea naturală şi lentă a copacilor şi nu se mai poate procura decât de la construcţii vechi, deoarece industria construcţiilor recurge în prezent doar la lemn de la copaci cu creştere rapidă.

    Astfel, în casele celor care-şi permit ajunge lemn provenit de la vechi căsuţe din buşteni, hambare şi fabrici construite în secolul al nouăsprezecelea din copaci bătrâni de sute de ani.

    Ca să le satisfacă cererea, au apărut diverse firme specializate în demontarea unor astfel de construcţii şi recuperarea materialului lemnos. O veche construcţie de lemn poate costa şi câteva sute de mii de dolari în funcţie de mărime, demontarea ei şi pregătirea materialului pentru refolosire încă 1,5 sau chiar 2 milioane de dolari, material care mai apoi se vinde către beneficiari cu un adaos de 30% sau 40%.

    Demontarea şi verificarea lemnului bucată cu bucată pot dura şi până la doi ani, dar clienţii sunt dispuşi să aştepte pentru a se putea lăuda că au în casă podele sau bârne ori alte articole din lemn din specii rare sau vechi de sute de ani, pe care au plătit sute de mii de dolari.