Tag: cultura

  • Eşti fan metal? E posibil ca în tine să se ascundă un om de ştiinţă

    Apare astfel o nouă categorie de iubitori ai muzicii metal care-şi spun “metalectuali” şi pe care îi interesează să afle despre cum metalul îi electrizează pe tinerii din ziua de azi la fel cum rock’n’rollul îi electriza pe tinerii anilor ’60, despre tendinţele în materie de măşti şi machiaj ale trupelor ori despre evoluţia tricourilor purtate la concertele de heavy metal, scrie Wall Street Journal.

    Muzicologii prezenţi la recent încheiatul eveniment au discutat, spre exemplu, despre tehnicile interpretative ale vocaliştilor de death metal şi au opţiunea de a-şi publica studiile în revista “Metal Music Studies”, editată de către Societatea Internaţională pentru Studii în domeniul Muzicii Metal.  Metalectualli cercetează şi diverse alte aspecte legate de genul metal, cum ar fi particularităţile etnografice şi culturale ale acestuia în Puerto Rico, Azerbaidjan sau China.

    Cercetările lor sunt, uneori, finanţate chiar de către guverne, aşa cum se întâmplă în Noua Zeelandă, unde autorităţile i-au pus la dispoziţie unui cercetător mijloacele necesare efectuării unor studii asupra aşa-numiţilor “bogans”, membri ai clasei de jos iubitori de metal.

    Cei care doresc să studieze genul metal în mod ştiinţific nu sunt însă priviţi de toată lumea cu ochi buni, acuzaţi fiind că risipesc banii contribuabililor ori avertizaţi că o carieră în domeniu nu prea are şanse de reuşită.

  • Alecsandra Drăgoi, desemnată Tânărul fotograf al anului 2013, la gala Sony World Photography Awards – FOTO

     Tânăra româncă s-a aflat pe lista celor trei câştigători de la secţiunea “Youth”, iar fotografia ei a fost înscrisă la subsecţiunea “Cultură”. Fotografia ei prezintă un obicei popular românesc practicat în noaptea de Anul Nou – Jocul Ursului, informează dailymail.co.uk.

    Alecsandra Raluca Drăgoi studiază arta fotografică la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie.

    Deschisă fotografilor cu vârsta de până la 19 ani, competiţia Youth caută să descopere următoarea generaţie de fotografi talentaţi.

    Ceilalţi doi câştigători de la categoria “Youth”, care concurau cu Alecsandra Raluca Drăgoi pentru trofeul acordat Tânărului fotograf al anului 2013, au fost Berta Vicente din Spania (subsecţiunea “Portret”) şi Xu Wei Shou din Taiwan (subsecţiunea “Mediu”).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dentons s-a lansat în Romania

    Dentons este policentrică, neavând un sediu central şi o cultură dominantă. Firma are reprezentanţi în diverse ţări, având cunoştinţe solide de drept civil, English common law, US common law, drept islamic (Sharia law) sau legislaţie chineză.

    Conform reprezentenţilor companiei, Dentons ofera solutii de business concrete şi noua firmă are o abordare pragmatica, avand ca rezultat finalizarea tranzactiilor sau disputelor, si nu simple analize teoretice, nestructurate

    Firma are peste 2.500 de avocati si alti profesionisti in 79 de orase din 52 de tari din Africa, Asia Pacific, Canada, Asia Centrala, Europa, Orientul Mijlociu, Rusia si CSI, Marea Britanie si SUA. Firma acoperă 24 de sectoare si 36 de arii de practica.

  • Concursul de finanţare AFCN: EXplore Dance Festival şi Festivalul Anim’est, printre câştigători

     Pentru categoria Artele Spectacolului – Dans au fost şapte proiecte aprobate, suma totală de finanţare fiind de 414.000 de lei: “Rezidenţe si producţii coregrafice Jardin d’Europe 2013” – 65.555 de lei, “Rezidenţe, ateliere şi prezentări publice” – 36.336 de lei, “ZonaD: Eastern Connection” – 65.518 de lei, “eXplore dance festival – ediţia a 8-a” – 65.555 de lei, “ArtistNe(s)t – rezidenţe artistice 2013” – 57.893 de lei, “Camera 0001_Fabrica de Vise” – 62.558 de lei, “Concursul naţional de coregrafie” – 60.585 de lei, potrivit site-ului instituţiei.

    În afară de aceasta, 25 de proiecte nu vor fi finanţate, iar alte 23 au fost respinse administrativ.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministerele Sportului şi Culturii vor avea reprezentanţi în board-ul Oficiului Jocurilor de Noroc

     “Mi s-a explicat că, în Europa, o sursă importantă de finanţare pentru sport o reprezintă tocmai veniturile loteriilor şi ale celorlalte tipuri de jocuri. Nu jocuri sportive, ci jocuri de noroc, că acolo întotdeauna sunt bani, la jocurile sportive nu prea sunt, aşa că îi mai luăm de acolo încoace”, a spus Ponta într-o conferinţă privind domeniul sportului.

    El a confirmat că Guvernul a decis, miercuri, prin ordonanţă de urgenţă, înfiinţarea acestui oficiu.

    Surse oficiale au declarat, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, că Guvernul a decis, prin ordonanţă de urgenţă, înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, instituţie care va asigura şi suportul tehnic pentru astfel de activităţi, statul estimând că va realiza venituri suplimentare pentru buget.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Boc: Ministrul Culturii este demn de dispreţ şi trebuie să plece din Guvern

     Emil Boc a declarat, duminică, pentru corespondentul MEDIAFAX, că ministrul Culturii, Daniel Barbu, “este demn de dispreţ şi trebuie să plece din Guvern”.

    “Sfidează regulile europene ale competiţiei corecte şi atacă Clujul în mod absolut nepermis. Un asemenea ministru nu poate asigura o competiţie corectă pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021 pentru care candidează şi municipiul Cluj-Napoca”, a spus Boc.

    De asemenea, într-o postare pe o reţea de socializare, preşedintele Asociaţiei “Cluj – Capitală Culturală Europeană 2021”, Florin Moroşanu, a cerut demisia ministrului Culturii pe motiv că acesta “s-a antepronunţat” în favoarea unuia dintre oraşele intrate în competiţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marga, despre concursul de finanţare a proiectelor culturale: E o furtună într-un pahar cu apă

     Andrei Marga a declarat într-un interviu acordat RFI că “nu s-a respins nimic. Este o competiţie pentru sprijinul financiar dat de Institutul Cultural Român. Competiţia are două etape: o etapă, dacă vreţi, tehnico-financiară şi o etapă a selecţiei valorice. În acest sens, este un regulament afişat pe site, se vede limpede”.

    Preşedintele ICR a adăugat că dosarele au trecut printr-o primă etapă, aceea de verificare a actelor – procedură care se face conform Ordonanţei 51/1998, ce reglementează accesul la resursele instituţiilor publice din sfera culturii.

    “Şi atunci, s-a dat o listă de eligibil, cei care nu sunt pe listă au fost invitaţi încă de alaltăieri ca până luni (18 martie, n.r.) să-şi completeze actele, sunt nişte acte de natura extraselor de cont, de natura altor finanţări, a cofinanţărilor şi nu altceva. Nu a fost nimeni eliminat până la această oră, toată lumea este în competiţie, doar că acolo unde dosarul era incomplet s-a cerut completarea dosarului. Apoi vine selecţia valorică, pe care o face o comisie de specialişti”, a mai spus Andrei Marga.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preţul artei la români

    Românul este jenat să intre într-un spaţiu cultural expoziţional„, spune designerul Alexandru Ghilduş,  profesor în cadrul  Facultăţii de Arte a Universităţii din Bucureşti şi fondator al casei de licitaţie Goldart, mai cunoscut pentru monumentul „Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989„, aflat în apropierea Muzeului Naţional de Artă al României. În atelierul lui Ghilduş de pe strada Puţul cu Plopi sunt aduse lucrări de la un târg internaţional organizat la Frankfurt, unde au fost recent expuse: „Ai grijă, că alea nu sunt picioarele, este vârful„ – le spune el mai în glumă, mai în serios celor care ajută la transport – dar „vezi că am şi o sticlă cu vin acolo primită cadou, să nu mi-o aşezi invers„.

    Designerul a definit atitudinea de jenă a românului în faţa artei în urma unui experiment pe care l-a făcut la o expoziţie în tinereţe. A observat atunci că oamenii care intrau în galerie, în momentul în care aveau privirea atrasă de un obiect, se uitau imediat în spate, în căutarea de confirmări: „Nu suntem pregătiţi să dialogăm la acest nivel. Poate ne pricepem în momentul ăsta la sandale, la rochii, la pantaloni, dar la artă nu„.

    Piaţa românească a ajuns la o valoare de circa 25 de milioane de euro, în care sunt incluse atât vânzările din licitaţiile publice, de aproximativ 14,6 milioane de euro, cât şi cele private, organizate de galeriile de artă sau de cunoscători din domeniu. Valoarea este mică, dacă ne gândim că un singur tablou al lui Picasso sau al lui Andy Warhol depăşesc 100 de milioane de euro. Ghilduş pune acestă diferenţă pe seama distanţei dintre momentul zero al pieţei de artă autohtone faţă de cea occidentală: creaţiile străine au beneficiat de o prezenţă pe piaţă în sistemul licitaţiilor începând cu anii 1800, în România acestea au apărut abia în 1990. De unde şi diferenţa observată de artist: „Dacă la noi vorbim de un preţ mediu de 100.000 de euro pentru o lucrare, depăşit ocazional, în Ungaria media este de un milion de euro, iar în Occident de milioane de euro„.

    Casa de licitaţii Goldart, condusă de soţia artistului, Luminiţa Ghilduş, dar la organizarea căreia  participă toţi membrii familiei – fiul, designer, şi fiica, studentă la istorie universală a artei, a vândut anul trecut de aproximativ 1,5 milioane de euro. Valoarea este în creştere cu circa 100.000 de euro faţă de anul precedent şi înseamnă o sporire a numărului de lucrări vândute la mai mult de 800. Ghilduş a intrat pe piaţa de artă în 1996, printr-o galerie particulară, iar casa de licitaţie a fost deschisă în 2002. De atunci şi până în prezent, a observat că există „un interes 100% pentru arta veche şi 0% pentru cea contemporană„.

    Oamenii preferă acum artişti precum Grigorescu, Tonitza, Pallady sau Pătraşcu, pictori care fac parte dintr-o perioadă prosperă economic şi cultural: „Cumpărătorii veneau direct în atelierele artiştilor, erau oameni cu bani, formaţi datorită călătoriilor în străinătate şi care ştiau ce înseamnă investiţia în artă„. Ghilduş spune că în anii ‘30 preţurile nu erau foarte mari, România era apropiată ca imagine Germaniei şi Franţei, iar tinerii studiau în străinătate şi cumpărau lucrări de artă şi de acolo, dar şi din ţară.

    Era o societate „a liberei circulaţii şi a liberei gândiri, situaţii oferite în primul rând de nivelul economic de dezvoltare la care România ajunsese„. Dacă în 1938 puteam să ne comparăm cu ceilalţi europeni, „acum trecem printr-o perioadă frumoasă pentru artă începută în 2002-2004, dar care este redusă comparativ cu restul lumii„. Publicul pieţei de artă este alcătuit, potrivit designerului, din oameni care sunt iubitori de artă şi investesc „când pot şi cât pot„, purtători de mesaje pentru o  a doua categorie, oamenii cu bani care au înţeles ce înseamnă arta de la ei sau de la casele de licitaţii, dar şi investitori, majoritatea deveniţi colecţionari. În timp ce iubitorii de frumos îşi permit să cheltuiască până la 5.000 de euro pentru un obiect de artă, investitorii ajung uneori la recorduri de sute de mii de euro. În topul vânzărilor Goldart se află Ştefan Luchian, cu 100.000 de euro pentru un tablou, Nicolae Tonitza, cu 46.000 de euro, Nicolae Vermont, cu 32.000 de euro sau Gheorge Petraşcu, cu 30.000 de euro.

    Numărul investitorilor în artă a crescut în 2008, odată cu prăbuşirea altor pieţe: „Când investiţiile în terenuri şi în imobiliare au scăzut,  arta a început să ocupe un loc important în viziunea investiţională a celui cu bani„. Poate fi asemănată cu o bursă, dar în cazul pieţei de artă, „brokerii pot fi negustorii, intermediarii, casele de licitaţie, galeriile, prietenii. Credibilitatea lor nu se bazează doar pe isteţime financiară, dar şi pe calitatea artistică a celui care povăţuieşte„.

  • Povestea omului care crede în 2013 în muzica veche

    “A devenit o aventură să faci cultură de elită”, spune Laurenţiu Constantin, directorul Medieval Praxis, firmă care organizează de şapte ani Festivalul de Muzică Veche. Ediţia din acest an a avut loc între 25 şi 28 octombrie şi a reunit 28 de artişti în cinci spectacole, iar numărul de participanţi la evenimente a ajuns la 1.500, estimează Constantin.

    Pe lângă spectacole, festivalul, care a devenit cel mai important de acest gen din regiunea de sud-est a Europei, a avut la ediţia din acest an şi o componentă educaţională accentuată prin cele cinci conferinţe şi Masterclass-uri, adică întâlniri dintre muzicieni de mare clasă şi tineri interpreţi astfel de programe având durată variabilă, între o jumătate de oră şi o săptămână. “Poate părea o banalitate şi poate unii se întreabă ce poate învăţa un tânăr în numai jumătate de oră. Dar o astfel de întâlnire îi poate schimba viaţa”, spune Laurenţiu Constantin, care adaugă că în timpul întâlnirilor de tip Masterclass maestrul lucrează cu un singur elev.

    Or, acest lucru este cu atât mai important în cazul muzicii instrumentale. Pentru un astfel de eveniment, povesteşte directorul Medieval Praxis, bugetul pleacă de la un concept artistic. Sunt stabilite mai întâi tematicile artistice, apoi care sunt muzicienii cei mai potriviţi. Un “amănunt” important este că pentru fiecare ediţie se lucrează cu doi-trei ani în avans, pentru că artiştii invitaţi au agenda făcută cu cel puţin un an înainte. Odată ajuns la acest punct, organizatorul încearcă să găsească sponsori, pentru că finanţările publice pentru acest an abia au depăşit 20.000 de euro. Un buget de “avarie” pentru un astfel de eveniment se plasează la 60.000-70.000 de euro, în condiţiile în care, fără a conţine “nimic extravagant, dar pentru a acoperi întreaga desfăşurare a festivalului, cheltuielile pot ajunge la 160.000 de euro”.
    La ediţia din acest an, spune Constantin, un real ajutor a venit din partea sponsorizărilor în sistem barter, pentru cazarea şi masa artiştilor invitaţi la festival.

    “Suntem optimişti în continuare, dar am învăţat că totul se face prin foarte multă muncă”, afirmă Constantin. Tot el punctează că una dintre principalele greutăţi cu care se confruntă Medieval Praxis este că încasările pentru un astfel de eveniment se înregistrează la finalul anului, iar o bună parte a salariilor celor patru angajaţi trebuie asigurate pe tot parcursul anului, pentru că munca pentru organizare este permanentă.

    Una peste alta, odată cu instalarea crizei, povesteşte Constantin, care este absolvent de teologie, dar a lucrat şi în mediul de afaceri şi are chiar şi un MBA, una din principalele ţinte “era să nu aducem bani de acasă, deşi ideea organizării unui eveniment este strâns legată de business”. O astfel de ocupaţie asigură venituri doar “ceva mai mari decât ale bugetarilor de profil, dar este şi foarte multă muncă voluntară din partea celor implicaţi”. Antreprenorul a avut legături cu lumea muzicii încă de pe vremea studiilor şi a cântat ani de zile în corul Radio, în cel al Filarmonicii George Enescu şi în corul Madrigal. Lumea afacerilor l-a făcut să înţeleagă că are limite, acela fiind momentul în care a hotărât să urmeze cursurile unui master, “pentru a vedea cum torni un vis frumos în realitate pentru a deveni afacere”.

    Mărturiseşte acum că, deşi se aştepta, cu ani în urmă, când a început Festivalul de Muzică Veche (medievală, renascentistă, barocă, bizantină şi gregoriană), ca publicul să fie la vârsta a doua spre vârsta a treia, de fapt să descopere un apetit crescut în rândul tinerilor. Din acest motiv a intuit şi că există nevoia unei şcoli de muzică veche, în care să fie studiate instrumente precum flauto traverso, blockflöte, vioară barocă şi clavecin. Şi asta pentru că, argumentează Constantin, “ţinem foarte mult la autenticitate şi sunt piese care au fost scrise pentru anumite instrumente, de pildă clavecin şi nu pian”. Şi pentru a fi cât se poate de concret, tot el spune că asemănările dintre pian şi clavecin sunt la fel de multe câte între un dovlecel şi o vânătă. În plus, mai spune directorul Medieval Praxis, în domeniul muzical, “în vreme ce mulţi sunt obsedaţi de noutate, noi suntem preocupaţi de autenticitate”. Moda nu este dată de valoare, iar Johann Sebastian Bach este un exemplu în acest sens – el era contemporan cu alţi muzicieni, consideraţi genii, dar la câteva sute de ani distanţă despre ei nu se mai ştie aproape nimic.

  • Cât costă cel mai ieftin ocol al Pământului

    “The Complete Spot Paintings: 1986-2011”, un spectacol de lucrări de artă al artistului birtanic Damien Hirst, a avut loc simultan în 11 locuri de pe Glob la începutul acestui an. Cu acest prilej, Hirst a lansat o provocare: cel care va reuşi să-i viziteze toate galeriile – trei la New York, două la Londra, câte una în Atena, Geneva, Hong Kong, Los Angeles, Paris, Roma – înainte ca acestea să se închidă va primi o operă de-a sa, estimată la valoarea de 3.500 de dolari.

    “M-am întrebat cum ar fi să fac o cursă în jurul lumii. Îmi plac provocările, aşa că am decis să iau în serios propunerea lui Hirst întrebându-mă: <Pot să fac ocolul planetei cu mai puţin de 3.500 de dolari?>”.

    Nota de plată – ocolul Pământului în opt zile

    $290 – Zborul de la New York la Los Angeles +
    $824 – Zborul de la Los Angeles la Hong Kong
    $608 – Zborul de la Hong Kong la Atena
    $158 – Zborul de la Atena la Roma
    $73 – Zborul de la Roma la Geneva
    $106 – Trenul de la Geneva la Paris
    $115 – Trenul de la Paris la Londra
    $159 + 30,000 frequent flier miles – Zborul de la Londra la New York
    $100 – Cazare la hotel în Londra
    $39 – Cazare Hong Kong
    $107 – Mâncare şi băuturi
    $88 – Transport public
    $85 – Cheltuieli pe taxi
    $19 – Taxe de intrare
    $13 – Brânzeturi
    $4 – Suveniruri


    Total: 2.790 de dolari sau 10.323 de lei

    Pentru a-şi reduce cât mai mult cheltuielile, Jason Lee a ales să doarmă în avion şi să manânce pe cât posibil la bordul aeronavelor sau la galeriile de artă vizitate şi să folosească în repetate rânduri transportul public. Povestea completă a călătoriei, redată chiar de cel care a făcut-o, este disponibilă în Wall Street Journal.

    VEZI MAI MULTE GALERII FOTO MAI JOS