BusinessMagazin

Tag: afaceri

  • Când peştele caută undiţa

    “În primăvara lui 2008, după o discuţie cu un avocat de foarte bună calitate pe care îl cunoşteam de foarte multă vreme, am ajuns, din vorbă în vorbă, să discutăm despre eventualitatea ca el şi echipa lui, de circa zece avocaţi, să vină la noi”, povesteşte Florentin Ţuca, fondator al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. El nu a dezvăluit identitatea firmei, dar spune că la acea vreme discuta despre o fuziune prin absorbţie.

    Discuţiile avansează, “se pot numi chiar negocieri de preluare şi ele eşuează la relativ scurt timp după lansare”, detaliază Ţuca. Motivul? Avocaţii respectivei firme au vizitat birourile casei de avocatură, ajunsă acum în topul firmelor de profil în funcţie de încasări, având anul trecut venituri de 22,4 milioane de euro şi un profit de 16,4 milioane de euro. Reprezentanţii ambelor părţi au purtat discuţii, dar avocaţii din firma mai mică s-au arătat foarte rezervaţi. Se temeau să nu intre într-o structură care le-ar fi afectat timpul liber sau autonomia, aveau temeri legate de faptul că vor fi înghiţiţi de un «monstru». “Am zis că, decât să pornim aşa la drum, mai bine nu”, povesteşte Florentin Ţuca. Însă acesta n-a fost finalul, pentru că recent a fost contactat de avocatul cu care negocia în urmă cu mai bine de trei ani fuziunea prin absorbţie. De această dată, cu termeni schimbaţi: se negociază o fuziune prin absorbţie, iar dacă Ţuca Zbârcea & Asociaţii îi primeşte, celălat avocat nu-şi va mai consulta partenerii.

    Povestea şefului celei mai mari case de avocatură de pe piaţa locală este cu siguranţă doar una dintre situaţiile în care companiile nu se mai simt confortabil în proprii papuci. “Gândiţi-vă numai la numărul de firme care au intrat în insolvenţă în ultimul an”, argumentează Dorel Radu, managing director la Lactalis. Un studiu realizat de Coface arată că numai anul trecut erau peste 21.000 de companii aflate în diferite stadii ale procesului de insolvenţă. Conform datelor de la Registrul Comerţului, numărul falimentelor înregistrate anul trecut a crescut cu peste 17% faţă de 2009.

    În acest context, “sunt probabil între 200 şi 500 de companii, de diferite dimensiuni, majoritatea IMM-uri, de vânzare”, consideră analistul financiar Dragoş Cabat. Tot el consideră că acest fenomen va continua să se accentueze în următoarele trei-şase luni, după care se va ajunge la un echilibru. Cabat se aşteaptă ca la finalul recesiunii şi începutul perioadei de revenire economică companiile care au avut perfomanţe slabe în timpul căderii economice şi şi-au epuizat resursele financiare sau care au un grad de îndatorare foarte ridicat să ajungă în insolvenţă sau să fie preluate de alte companii.

    “Cei mai mulţi antreprenori tind să accepte realitatea foarte târziu, când firma nu mai poate fi salvată sau devine neinteresantă din perspectiva poziţiei sale în piaţă”, spune Laurenţiu Ispir, investment director al fondului de investiţii Oresa Ventures.

    Până în momentul când le ajunge cuţitul la os, cei mai mulţi oameni de afaceri români “nu se pot desprinde de evaluările şi preţurile care se vehiculau în 2007-2008”, explică Ispir. Tot el motivează că aceasta este cauza blocajului actual, în care investitorii bat greu palma, ţinând cont de numărul mare de firme aflate în dificultate. În ţările cu istoric capitalist mai îndelungat, în care oamenii de afaceri au trecut deja prin două-trei valuri de recesiune, experienţa a dezvoltat un comportament mult mai pragmatic. Antreprenorii acceptă preţul disponibil în acel moment, minimizează pierderile şi merg mai departe. Iar firma este salvată de un nou acţionar, cu putere financiară mai mare. “Noi suntem la prima recesiune în care afaceriştii au văzut milioane dispărând peste noapte”, spune Ispir.

  • Infograficul săptămânii: Întreprinzătorul român, dintr-o privire

  • Retailerul român de îmbrăcăminte Tina R a intrat în insolvenţă

    Administrator judiciar al Tina R a fost desemnat Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR), care lucrează împreună cu firma la planul de reorganizare. Planul ar putea fi depus până la finalul anului, în funcţie de definitivarea tabelului de creanţe şi rezolvarea posibilelor contestaţii. Termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost stabilit de instanţă pentru data de 7 noiembrie. Procedura de insolvenţă a fost deschisă la cererea Tina R Distribuţie în data pe 23 septembrie, societatea manifestându-şi intenţia de a propune un plan de reorganizare prin care activitatea sa să fie redresată, potrivit unui comunicat al CITR.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Motorina, aproape la fel de scumpă ca benzina. Petrom: Creşterea preţurilor este determinată de majorarea cererii

    “Cererea de diesel a crescut şi preţurile sunt o reflectare a cererii şi ofertei. În România producem mai puţin decât este cererea. Este o tendinţă la nivel mondial (creşterea preţului motorinei – n.r.)”, a afirmat Gheorghe la lansarea de către Consiliul Investitorilor Străini a Cărţii Albe 2011. Mariana Gheorghe afirma în decembrie 2009 că pe termen mediu şi lung consumul de carburanţi va scădea, în condiţiile în care la nivel global, implicit în România, se înregistrează o supracapacitate de rafinare. Conform incont.ro, preţul motorinei la staţiile Petrom a crescut cu 12 bani. De exemplu, un litru de Euro Diesel 5 costă în prezent 5,51 de lei, iar sortimentul OMV Diesel poate fi cumpărat cu 5,69 de lei/litru. OMV Petrom, companie controlată de grupul austriac de petrol şi gaze OMV, are două rafinării, dintre care doar una funcţională, respectiv Petrobrazi Ploieşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preşedintele Consiliului Investitorilor Străini: Mediul de afaceri din România este prea corupt

    “Este prea corupt (n.r. – mediul de afaceri) şi nu contează că şi în alte ţări este corupţie, pentru că România trebuie să lupte pentru eliminarea completă a acestui fenomen. Trebuie să avem toleranţă zero pentru corupţie”, a răspuns Van Groningen la o întrebare legată de nivelul corupţiei mediului de afaceri. El a arătat, la lansarea Cărţii Albe de către Consiliul Investitorilor Străini (CIS), că mai importantă chiar decât gradul de corupţie dintr-o ţară este percepţia negativă din partea investitorilor străini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dragoş Damian: De zece ori “Nu” pentru claw-back

    Iată că, producătorii de medicamente din România, după ce au investit peste două miliarde de euro, menţin peste 10.000 de joburi calificate, contribuie la PIB şi la alţi macroparametri, plătesc taxe şi impozite în ţară şi pun România pe harta mondială a industriei ştiinţelor vieţii prin exporturi anuale de peste 100 de milioane de euro, află cu interes că mai trebuie să plătească o contribuţie pentru medicamentele pe care le comercializează.

    Fără a comenta normele sau instrucţiunile de aplicare, care prin ambiguitatea lor au umplut buzunarele consultanţilor care sfătuiau industria asupra a ceea ce trebuie să facă (neinterpretându-le nici ei bine), este important să se înţeleaga de ce, în primul şi în primul rând, conceptual o măsură “claw-back” este inadecvată.

    1.- este o măsură discriminatorie pentru producătorii de medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de contribuţie şi ceilalţi prestatori care furnizează servicii şi bunuri decontate de fondurile CNAS şi MS;

    2. – este o măsură discriminatorie pentru agenţii economici români în particular; aceştia sunt suprafiscalizaţi, ei deja plătind taxe şi impozite către statul român;

    3. – este o măsură care loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea medicamentelor generice scade costurile în sistemul sanitar;

    4. – este o măsură care creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional: 10% costurile de creditare ale sistemului sanitar Ă 15% costurile de operare Ă 10% contribuţie pe venituri ă 35% este mult prea mult faţă de practicile industriale din prezent;

    5. – este o măsură care demonetizează operatorii locali care nu au companii “mamă” care să-i finanţeze: contribuţia trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii medicamentelor se fac la 360 de zile;

    6. – este o măsură care decapitalizează producătorii autohtoni: normele capitalului de lucru au ieşit din parametri practicilor industriei şi riscul blocajului capitalui furnizor este imens;

    7. – este o măsură care accentuează dezechilibrul fluxului de numerar: încasările la 360 de zile, creşterea TVA-ului, impredictibilitatea încasărilor au agravat pe tot parcursul anului cash-flow-ul producătorilor;

    8. – este o măsură care va arunca în aer costurile în sănătate: operatorii vor vrea să comercializeze volume mici de medicamente scumpe pentru a compensa contribuţia pe venituri prin reducerea cheltuielilor operaţionale;

    9. – este o măsură care reduce şansele sistematizării exporturilor: contribuţia cerută la plată se va regăsi şi în costurile produselor exportate scăzându-le astfel competitivitatea;

    10. – este o măsură care descurajează investiţiile în sector: schimbarea regulilor în timpul jocului creează confuzie în rândul jucătorilor care au investit deja două miliarde de euro şi neîncredere în rândul investitorilor potenţiali.

    Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de marunţiş, banii sunt cheltuiţi pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate, creşte ritmul insolvenţei diverşilor operatori şi riscul din exploatare, autorităţile nu au un plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar şi nu dialoghează deloc cu investitorii industriali români din industria farmaceutică.

    Expresia momentului este “relansare economică”, o folosesc deopotrivă guvernul, oamenii de afaceri, consultanţi, băncile, politicienii. Reformarea sistemului de sănătate şi stoparea arieratelor, inclusiv prin încurajarea consumului de medicamente generice, o vor autorităţile şi o spune FMI-ul. Dacă vrem relansare economică şi în industria farmaceutică în paralel cu încurajarea utilizării genericelor, atunci măsură “ordonanţei claw-back” nu este o măsură care să fie aplicată investitorilor industriali din România.

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

  • Zece principii pentru Guvern: repetaţi după noi

    ~ LA ACEST ARTICOL AU CONTRIBUIT ANCA ARSENE-BĂRBULESCU, IOANA MIHAI, ANA RĂDUŢĂ, RĂZVAN MUREŞAN ~

    Prin măsurile pe care le-a luat Guvernul, s-au evitat derapaje de genul celor din “ţări cu ştaif în UE, care astăzi au mari probleme”, spunea în decembrie trecut premierul Emil Boc, într-una dintre numeroasele sale declaraţii despre cât de bine stă România în raport cu diverse alte ţări europene, graţie restricţiilor bugetare adoptate de guvernul lui. “Uitaţi-vă în ce greutăţi majore intră ţări precum Irlanda, pentru că nu au făcut ceea ce trebuie şi astăzi sunt practic în pragul colapsului. Dacă noi nu luam aceste măsuri, eram o ţară cu greutăţi mult mai mari decât Letonia, Lituania, Portugalia, Spania, Irlanda, Grecia”, susţinea premierul.

    Aproape toţi oamenii de afaceri şi analiştii chestionaţi de BUSINESS Magazin menţionează, într-adevăr, fixarea unor ţinte de disciplină bugetară prin acordul cu FMI şi reducerea cheltuielilor în sectorul public (mai puţini apreciază şi majorarea TVA) ca măsuri pozitive luate de actualul guvern, alături de programul Prima Casă, modificarea Codului Muncii şi menţinerea nivelului cotei unice de impozitare.

    Toţi se grăbesc să adauge însă o listă mult mai lungă de măsuri considerate neinspirate sau nocive, de la mărirea salariilor şi a pensiilor înainte de alegeri şi până la impozitul forfetar, seria prea mare de investiţii nefinalizate sau inutile, permiterea creşterii arieratelor şi chiar aplicarea în mare grabă şi nediferenţiat a unor măsuri (tăierea uniformă a salariilor cu 25% în sectorul bugetar, fără criterii de performanţă, şi majorarea uniformă a TVA, reclamate de pildă ca atare de Sorin Popescu, şeful Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente – ARPIM). Şi nici nu e vorba doar de actualul guvern, ci de întârzierea cu care statul în general înţelege momentul şi ciclurile economice. “De investiţii era nevoie din prima zi de când România a intrat în criză”, afirmă economistul Florin Cîţu. “Relaxarea fiscală ar fi trebuit să vină la începutul crizei, pentru a stimula economia şi a sprijini IMM-urile foarte fragile şi puternic îndatorate. Acum nu înseamnă altceva decât a face duşuri scoţiene cu un bolnav cardiac”, consideră Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian.

    Pentru următorul an, situaţia se prezintă şi mai dificilă decât până acum, iar capcanele pândesc la tot pasul atât economia, cât şi pe cei care trebuie să construiască politicile economice. Pe de o parte, mutarea crizei financiare în Europa şi perspectiva unei perioade delicate pentru băncile străine care au investiţii în România şi pentru economiile zonei euro ne periclitează direct şansele de relansare; pe de altă parte, ţara intră într-un an electoral cu o economie nerefăcută după criză şi susţinută de motoare aflate majoritar în afara controlului său (industria depinde de investitorii străini, exporturile depind de cererea din zona euro, agricultura depinde de starea vremii).

    Este adevărat că, faţă de anii trecuţi, România are în ochii investitorilor un avantaj nou, mai ales pentru o ţară în ajun de alegeri: analizele care ajung la investitori relevă acum mai multă încredere în capacitatea guvernului de a rezista populismului, chiar dacă ţintele de deficit negociate cu FMI ar putea fi uşor depăşite: “actualul acord cu FMI şi UE va rămâne în grafic, fiindcă guvernul şi-a demonstrat deja hotărârea de a consolida finanţele publice, iar deficitul structural al bugetului se va menţine sub 3% din PIB”, estimează analiştii BCR, care mizează pe un deficit al bugetului general de 4,2% în 2012, calculat după standardele europene ESA95). Acest avantaj poate fi însă eclipsat cu uşurinţă de faptul că reticenţa faţă de risc, mărită de criză, îi face pe investitori să ocolească Europa de Est în bloc, cel puţin deocamdată: ultimul raport de strategie al Citigroup, de pildă, recomandă investitorilor să-şi crească expunerea pe Asia, dar s-o reducă pe America Latină şi încă mai mult pe Europa Centrală şi de Est, regiunea cea mai direct vulnerabilă faţă de efectele crizei datoriilor din zona euro, pentru care analiza Citi aşteaptă o intrare în incapacitate de plată a Greciei, a Irlandei şi a Portugaliei undeva în a doua parte a anului viitor.

    Ce poate face şi ce nu ar trebui să facă statul în aceste condiţii?

  • Celebrităţi care au eşuat în lumea afacerilor (GALERIE FOTO)

  • Bucureştiul ocupă locul 27 într-un top al celor mai bune 36 oraşe europene pentru afaceri

    Anul trecut Bucureştiul era plasat pe penultima poziţie în clasament şi înregistra regrese la majoritatea criteriilor luate în considerare la alcătuirea topului. “Bucureşti oferă clădiri de birouri de înaltă clasă, în termeni financiari foarte atractivi. Aceştia sunt factori importanţi pentru companiile care urmăresc să închirieze spaţii noi pentru desfăşurarea activităţii sau pentru relocarea operaţiunilor curente. Infrastructura oraşului Bucureşti a fost îmbunătăţită de curând şi există planuri pentru dezvoltări viitoare. Acestea vor îmbunătăţi an de an accesibilitatea centrelor de afaceri. Costurile reduse, calitatea şi disponibilitatea spaţiilor de birouri fac Bucureştiul din ce în ce mai atractiv pentru desfăşurarea activităţilor de către companii”, a declarat, într-un comunicat, Andrei Bîrşan, director de intermediere spaţii comerciale la Cushman & Wakefield România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consilierii judeţeni – de la afaceri de familie la contracte cu statul

    Secretarul general al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), Horia Georgescu, anunţa săptămâna trecută că au fost identificaţi 747 de consilieri judeţeni care sunt titulari în 1.200 de firme. Potrivit oficialului ANI, conflictul de interese intră în zona achiziţiilor publice, care este un factor de vulnerabilitate majoră, în primul rând la nivelul comunităţilor locale, “că tot se vorbeşte de descentralizare”. Totodată, el arăta că, potrivit statisticilor, cel puţin zece la sută dintre aceste firme unde sunt administratori consilieri judeţeni au contracte cu autorităţile locale. Situaţia se confirmă în multe dintre judeţe, existând firme la care consilierii judeţeni deţin sau sunt acţionari la societăţi care au contracte cu statul, de la primării, consilii judeţene, teatre, Romgaz, AJOFM, Administraţia Porturilor Maritime Constanţa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro