“Teroriştii au lansat o rachetă care conţinea produse chimice, în regiunea Khan al-Assal, în provincia Alep, omorând 15 persoane, majoritatea civili”, a precizat agenţia Sana.
Este pentru prima dată când regimul preşedintelui Bashar al-Assad formulează o asemenea acuzaţie împotriva “teroriştilor”, termen pe care îl utuilizează pentru a îi desemna pe rebelii ce luptă împotriva puterii de la Damasc.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Aurel A. Frăţilă a urmat cursurile Secţiei Aeronave a Academiei Tehnice Militare, din Bucureşti, în perioada 1990-1996, în anul 1993 acordându-i-se gradul de locotenent. După absolvire a fost repartizat la o escadrilă de aviaţie a Forţelor Aeriene ca inginer pentru exploatare, funcţie pe care a ocupat-o între 25 mai şi 15 iunie 1996, dată la care a fost trecut în rezervă”, se arată în precizarea transmisă marţi de MApN.
Purtătorul de cuvânt al MApN, Constantin Spânu, a precizat, pentru MEDIAFAX, că Aurel Frăţilă a fost trecut în rezervă după ce a fost declarat “inapt militar”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Grupul terorist pregătea atentate în Emiratele Arabe Unite, în Arabia Saudită şi în state state din zona Golfului Persic. “Membrii celulei au achiziţionat produse şi echipamente pentru a comite acţiuni teroriste”, au precizat autorităţile, explicând că islamiştii au legături cu reţeaua teroristă Al-Qaida.
Potrivit unui răspuns dat de Oficiului Român pentru Imigrări (ORI), la solicitarea agenţiei MEDIAFAX, în acest moment, în Centrele de Cazare a Străinilor Luaţi în Custodie Publică se află şase persoane suspectate de legături cu celulele teroriste de origine arabă, care au fost declarate indezirabile de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, la propunerea Serviciului Român de Informaţii (SRI).
Conform legii, un cetăţean străin este declarat indezirabil după ce “a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică”.
La data hotărâtă de instanţă, o escortă formată din poliţişti ai Inspectoratul General pentru Imigrări se ocupă de punerea în executare a măsurii luate de magistraţi.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Samantha Lewthwaite este recunoscuta in lumea intreaga sub numele de “Vaduva alba”, dupa ce autoritatile au descoperit legaturi intre ea si gruparea Al-Qaeda.
“Cea mai periculoasa ucigasa din Al-Qaeda”, asa cum a fost denumita in Daily Mail, Samantha este fata unui soldat britanic, nascuta in Buckinghamshire, insa cu relatii stranse in lumea terorista, fostul ei sot fiind unul dintre atentatorii sinucigasi din Londra.
Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
“Atâta timp cât marele dezastru nuclear a fost legat de Cernobâl, toţi am spus că este o chestiune de tehnologie, dar iată că a apărut şi dezastrul echivalent de la Fukushima, ceea ce ne arată că nimeni nu este scutit de dezastre atâta timp cât nu se pot impune sau atâta timp cât nu se vor impune nişte standarde tehnice şi de securitate a instalaţiilor nucleare extrem de ridicate”, a spus Băsescu, cu ocazia plecării la Summitul pentru Securitate Nucleară, ce se va desfăşura pe 26 şi 27 martie la Seul.
Summitul are ca scop consolidarea securităţii nucleare, în special cu referire la Iran şi Coreea de Nord, precum şi a siguranţei în gestionarea materialelor radioactive. Participă 57 de delegaţii naţionale şi ale unor instituţii globale sau regionale, între care Uniunea Europeană şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. Din Uniunea Europeană au fost invitate la summit 15 state, printre care şi România, ţară care face parte din clubul celor 30 de state care deţin tehnologia întregului ciclu al combustibilului – de la extragere din mină, procesare pentru a deveni combustibil nuclear, arderea combustibilului nuclear în reactor şi depozitarea reziduurilor.
De asemenea, reuniunea are loc în condiţii de lipsă a consensului la nivel global privind întărirea regimului de neproliferare, a spus preşedintele. Sunt încă foarte multe state care nu au ratificat Acordul de neproliferare a armamentelor nucleare şi nu s-au realizat condiţiile de intrare în vigoare a Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare, deşi actul a fost discutat şi semnat de foarte multe state deţinătoare de armament nuclear şi de capacităţi nucleare.
Un alt obiectiv al summitului, potrivit lui Traian Băsescu, este convenirea unor modalităţi de abordare a ameninţărilor terorismului nuclear. “Va trebui să găsim nişte proceduri prin care să avem grijă ca reziduurile rezultate în urma proceselor nucleare din instalaţiile de producere a energiei să nu ajungă în mâna unor grupări teroriste, permiţându-le astfel realizarea de armament nuclear”, a explicat preşedintele, adăugând că pe teritoriul a 25 de state se află câteva mii de tone de reziduuri nucleare radioactive, gestionate în cea mai mare parte a statelor de firme private, “ceea ce măreşte riscul ca astfel de materiale radioactive rezultate din procesele din centralele nucleare să ajungă în mâna teroriştilor”.
Mohamed Merah, suspectat de uciderea la Toulouse şi Montauban a trei militari, trei elevi şi un profesor de la o şcoală evreiască, şi-a găsit sfârşitul aşa cum şi-a dorit: murind cu arma în mână, la capătul unui asediu spectaculos de peste 30 de ore asupra locuinţei unde s-a ascuns şi nu înainte de a fi provocat rănirea câtorva poliţişti.
“Terorismul nu va reuşi să scindeze comunitatea noastră naţională”, a declarat preşedintele Sarkozy, care a felicitat poliţia pentru curajul ei şi a promis că în curând, promovarea şi apologia ideologiilor extremiste vor fi reprimate printr-un delict care va figura în Codul Penal şi cu mijloace folosite deja în combaterea terorismului.
Cea care ar avea cel mai mult de câştigat de pe urma tragediei este însă Marine Le Pen, reprezentanta Frontului Naţional şi a treia clasată în sondaje, care a tunat că Franţa trebuie să lichideze pericolul islamist care corupe naţia franceză şi a acuzat autorităţile că au minimalizat până acum în mod iresponsabil această ameninţare.
Deocamdată însă, crema a luat-o Sarkozy, care a crescut în preferinţele electoratului francez, în timp ce Marine Le Pen a scăzut. Conform sondajului Ifop/Fiducial efectuat pentru Paris Match şi referitor la preferinţele electorale pentru primul tur de scrutin al prezidenţialelor din 22 aprilie, Le Pen a scăzut cu 5,5% faţă de luna ianuarie, ajungând la 16%, în timp ce Sarkozy a crescut cu 0,5%, la 28,5%, ceea ce îl clasează înaintea candidatului socialist Francois Hollande, care a pierdut 0,5%, ajungând la 27%. Pentru al doilea tur de scrutin însă, socialistul Hollande îşi menţine avantajul, cu 54%, faţă de 46% pentru Sarkozy.
După tragedia de la 11 septembrie 2001, a început să străbată în lung şi-n lat teritoriile cele mai violente ale planetei, străduindu-se priceapă mentalitatea islamică şi să se apropie firesc de problemele orientalilor. Cum? Într-o manieră insolită: dând cuvântul celor care nu-l au şi revendicând dreptul la lentoare şi la complexitate, refuzând graba, stereotipurile reportericeşti şi goana după scandal.
Din Cecenia până Pakistan şi din Irak până în Afganistan, Anne Nivat a interogat sute de oameni simpli sau de războinici, de mullahi, mujahedini sau talibani, încercând să desluşească “cine se ascunde în spatele vălurilor şi bărbilor”. Şi a aflat cum ne gândesc ei, orientalii, pe noi, occidentalii, dincolo de armele, emisiunile TV, obiceiurile şi strălucitoarele noastre gadgeturi tehnologice.
O privire inversată, care invită la dialog cultural, la convieţuire şi care ne poate scăpa de multe dintre spaimele noastre induse de o propagandă agresivă.
Anne Nivat,”Islamiştii, cum ne văd ei pe noi”, Editura Corint, Bucureşti, 2011
Cei zece ani de luptă împotriva terorismului – un concept care a căpătat accepţiuni tot mai largi, neîmpărtăşite întotdeauna de comunitatea internaţională – au vlăguit o economie care în 2001 părea pe drumul cel bun după crahul dot-com şi au trasat falii adânci în interiorul unei naţiuni recunoscute pentru spiritul său comunitar, dar şi între aceasta şi restul lumii. E greu de identificat acum un scenariu mai potrivit de reacţie după atacurile din dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, dar e aproape sigur că deciziile luate până acum nu au avut efectele scontate, cel puţin nu la costurile estimate iniţial.
De altfel, preşedintele Barack Obama a cerut oficialilor americani din lumea întreagă să-şi tempereze în discursurile comemorative referinţele la războiul împotriva terorismului, la al-Qaeda şi Osama bin Laden şi să pună accentul pe spiritul de unitate care a guvernat Statele Unite în acele zile sumbre de septembrie 2001 şi care ar trebui recuperat acum. La urma-urmei, nu a trecut decât o lună de când democraţii şi republicanii deopotrivă se acuzau că duc ţara de râpă, în negocierile privind ridicarea plafonului de îndatorare, iar spiritul conflictual dintre adepţii celor două tabere, accentuat de starea economiei, se manifestă zilnic cu o stridenţă care depăşeşte raţiunile electorale.
America are nevoie să se împrumute mai mult, pentru că în ultimii ani a cheltuit mai mult şi nu neapărat pentru bunăstarea propriilor cetăţeni. După cum observa un comentator economic, Washingtonul a ilustrat în ultimul deceniu validitatea principiului de management care spune că nu poţi să ai în acelaşi timp şi arme şi unt, ci doar unul dintre cele două lucruri. Mai mult, atentatele revendicate de reţeaua lui Osama bin Laden nu au fost decât un catalizator al unei derive pe care o girase Bill Clinton, în vremea a ceea ce acum apare ca o epocă de aur a economiei americane de după Războiul Rece.
A doua zi după atentatele din urmă cu un deceniu, lucrurile păreau clare: vina este la al-Qaeda şi bin Laden, aşadar urmează un conflict cu guvernul taliban din Afganistan, care îi oferă adăpost liderului terorist şi taberelor sale de antrenament pentru fanatici islamişti. Trecuse doar puţin peste un deceniu de când o altă superputere, URSS, se retrăsese să moară în linişte acasă după un istovitor conflict cu mujahedinii afgani conduşi, printre alţii, de acelaşi Osama bin Laden. America părea într-o poziţie cu mult mai bună: economia sa afişa cifre încurajatoare – excedent bugetar şi o datorie publică relativ sub control -, armata tocmai îşi dovedise eficienţa în conflictul din Golf din urmă cu opt ani, când îl fugărise la propriu pe Saddam Hussein din Kuweit, iar posibilitatea ca talibanii să beneficieze de sprijin internaţional, fie el şi mascat, era infimă, de vreme ce atentatele oripilaseră toate cancelariile lumii civilizate.
Şi totuşi, războiul din Afganistan a fost pierdut în primă fază de comunitatea internaţională din cauza calculelor militare greşite făcute de oficialii civili americani: indecizia suspectă a ministrului apărării Donald Rumsfeld a făcut ca Osama bin Laden să scape ca prin urechile acului din peşterile de la Tora Bora la mai puţin de două luni de la declanşarea campaniei militare. Capturarea sau uciderea lui la acel moment – şi nu zece ani mai târziu – ar fi însemnat o grea lovitură dată terorismului islamic, ce şi-a construit astfel un fel de aură de legendă de la care s-au revendicat atentatorii din insula Bali (2002), Madrid (2004) şi Londra (2005). În schimb, americanii au fost nevoiţi să îndure nu doar un nou experiment gen Vietnam, ci două, al doilea fiind o intervenţie cel puţin slab pregătită în Irak, mai costisitoare în ce priveşte pierderile financiare şi umane, dar şi mai puţin justificată, cel puţin prin prisma argumentaţiei oferite iniţial de administraţia americană.
Un calcul al Centrului pentru Informaţii privind Apărarea (Center for Defense Information) arată că, până la 30 septembrie (sfârşitul anului fiscal 2011), costul total al celor două războaie va ajunge la 1.290 de miliarde de dolari, nivel evocat şi de preşedintele Obama. Cifra este însă considerată profund subestimată de alţi experţi, cum sunt cei 20 reuniţi la Institutul Watson pentru Studii Internaţionale al Universităţii Brown în cadrul proiectului “Costs of War”; aceştia au inclus în calculul final şi obligaţiile statului faţă de veteranii din cele două conflicte, alocările financiare pentru înarmare până în 2020, dobânzile la împrumuturi şi cheltuielile din teren pe care oficialii Apărării sau din serviciile secrete nu le mai pot justifica şi au ajuns la ameţitorul prag de 3.700 de miliarde de dolari în varianta optimistă şi la 4.400 de miliarde de dolari în cea pesimistă.
“Deşi nucleul Al-Qaida din Pakistan a fost slăbit, capacitatea acestuia de a comite atentate regionale şi transnaţionale este menţinută”, potrivit Raportului anual privind terorismul pe ţări, versiunea 2010. “Al-Qaida a rămas ameninţarea teroristă dominantă împotriva Statelor Unite în 2010”, conchide documentul, care apreciază că nivelul de risc în Asia de Sud-Est este “ridicat”. Gruparea extremistă rămâne ameninţătoare în special graţie ajutorului grupărilor aliate din Afganistan şi Pakistan, ca Mişcarea Talibanilor din Pakistan (TTP) şi reţeaua Haqqani. TTP l-a susţinut pe Faisal Shahzad, care a încercat să detoneze o maşină-capcană în centrul oraşului New York, în Times Square, în mai 2010.