BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Un tânăr din România face bani de pe urma vedetelor de pe Youtube. A fost invitat să lucreze la Berlin

    Călin Popescu este un tânăr antreprenor român care vrea să facă bani de pe urma vedetelor prezente în social media.

    Pentru un tânăr de 25 de ani, Călin Popescu are multe pasiuni şi un background destul de „complicat“, după cum mărturiseşte chiar el: fotografie, IT, securitate în online, inovaţie şi antreprenoriat. „În general sunt pasionat de transformarea ideilor interesante în produse şi afaceri funcţionale, cam cu asta m-am ocupat în ultimul timp“, spune Popescu, care a absolvit un liceu de informatică în Caransebeş, Facultatea de Cinematografie şi Media în Cluj-Napoca şi a urmat un master în domeniul inovaţiei în management la un colegiu din Londra.

    A înţeles că antreprenoriatul este direcţia potrivită pentru el şi spune că vrea să ia parte la transformarea noii generaţii de business. „În România sunt o mulţime de oameni extraordinar de bine pregătiţi şi motivaţi, mulţi din ei pleacă din ţară, dar mai sunt şi care rămân din diferite motive. Personal cred că România o să devină un hotspot destul de interesant în zona start-up în următorii 5 ani, zonă în care îmi doresc să mă implic mult în viitorul apropiat.“

    A ajuns la ideea la care lucrează acum după alte câteva proiecte care nu s-au bucurat de succes. „Acum mai bine de doi ani am cofondat cu câţiva prieteni un start-up la Londra, EyeLoop. Un portofel biometric care securizează plăţile online şi offline prin intermediul unui protocol de recunoaştere facială combinat cu recunoaşterea vocii. Foarte provocator din punct de vedere tehnic“, povesteşte tânărul antreprenor. „Am avut câteva încercări de colaborare cu nume importante din industria plăţilor şi din domeniul bancar. Din cauză că am apărut prea repede pe o piaţă nepregătită şi greu de schimbat, ca business nu a fost deloc profitabil, însă ca experienţă, networking şi catapultă spre lucruri mai interesante a fost extraordinar. După Londra, am ajuns să caut proiecte interesante în care mi-aş dori să fiu implicat şi am ajuns în contact cu incubatorul de business Makers.do din Berlin.“

    După câteva discuţii cu unul din cofondatorii Makers, Felipe Ogibowski, „am ajuns să vorbim despre ideea din spatele SocialScene. A fost ideea lui în principiu, la care eu am aderat şi pe care am modificat-o puţin împreună“, povesteşte tânărul antreprenor. SocialScene este un instrument online care conectează agenţii de marketing şi branduri din toată lumea cu aşa-numiţii social influenceri.
    Dezvoltarea platformei a durat în total trei luni, iar investiţia a fost destul de mare, având în vedere că majoritatea banilor au fost cheltuiţi pe cercetare şi pe vânzări, nu numai pe produs, explică Popescu. „Ca sumă se învârte undeva în media de lansare pe piaţă a unui produs cu ceva mai multe funcţionalităţi, cam 100.000 de euro.“

    „Modul de funcţionare a start-up-ului SocialScene.io este foarte uşor de înţeles, dar înainte de a-l explica simt nevoia să definesc termenul de influencer sau social influencer, aşa cum îl vedem noi“, povesteşte Călin Popescu, cofondator al start-up-ului. „Un social influencer este o persoană devenită celebră prin intermediul diferitelor canale de social media (YouTube, Facebook, Instagram, Twitter, Vine, Snapchat), în urma creării şi distribuirii de conţinut video, foto sau text ce devine viral pe aceste platforme. În acest fel un influencer ajunge să aibă milioane sau chiar zeci de milioane de persoane care îi urmăresc cu regularitate postările şi conţinutul creat. De obicei aceşti influenceri sunt tineri sub 35 de ani care creează conţinut legat de pasiunile şi de activităţile personale, conţinut pe care îl postează pe internet şi îl impărtăşesc oamenilor care au aceleaşi interese ca şi ei. Pe scurt, sunt noile staruri create de valul social media şi dezvoltarea mediului online. Oamenii îi urmăresc, îi ascultă, îi imită, le urmează sfaturile şi uneori îi idolatrizează.“ Treaba pe care o face o astfel de persoană se numeşte influencer marketing: folosirea starurilor social media sau influencerilor pentru crearea de conţinut publicitar targetat ce urmează să fie distribuit pe diferite platforme unor urmăritori direcţi. Mai simplu spus, asta se traduce în publicuri ţintă loiale, foarte numeroase şi bine alese din punct de vedere demografic şi sociografic.

    Când vorbeşte de influenceri sau staruri social media, Călin Popescu se referă la personaje online precum Michelle Phan, Evan, PewDiePie sau Nash Grier. Evan este un copil de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru YouTube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual. EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării, despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail. Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzarea reclamelor pe canalul de Youtube.

     

  • Un tânăr din România face bani de pe urma vedetelor de pe Youtube. A fost invitat să lucreze la Berlin

    Călin Popescu este un tânăr antreprenor român care vrea să facă bani de pe urma vedetelor prezente în social media.

    Pentru un tânăr de 25 de ani, Călin Popescu are multe pasiuni şi un background destul de „complicat“, după cum mărturiseşte chiar el: fotografie, IT, securitate în online, inovaţie şi antreprenoriat. „În general sunt pasionat de transformarea ideilor interesante în produse şi afaceri funcţionale, cam cu asta m-am ocupat în ultimul timp“, spune Popescu, care a absolvit un liceu de informatică în Caransebeş, Facultatea de Cinematografie şi Media în Cluj-Napoca şi a urmat un master în domeniul inovaţiei în management la un colegiu din Londra.

    A înţeles că antreprenoriatul este direcţia potrivită pentru el şi spune că vrea să ia parte la transformarea noii generaţii de business. „În România sunt o mulţime de oameni extraordinar de bine pregătiţi şi motivaţi, mulţi din ei pleacă din ţară, dar mai sunt şi care rămân din diferite motive. Personal cred că România o să devină un hotspot destul de interesant în zona start-up în următorii 5 ani, zonă în care îmi doresc să mă implic mult în viitorul apropiat.“

    A ajuns la ideea la care lucrează acum după alte câteva proiecte care nu s-au bucurat de succes. „Acum mai bine de doi ani am cofondat cu câţiva prieteni un start-up la Londra, EyeLoop. Un portofel biometric care securizează plăţile online şi offline prin intermediul unui protocol de recunoaştere facială combinat cu recunoaşterea vocii. Foarte provocator din punct de vedere tehnic“, povesteşte tânărul antreprenor. „Am avut câteva încercări de colaborare cu nume importante din industria plăţilor şi din domeniul bancar. Din cauză că am apărut prea repede pe o piaţă nepregătită şi greu de schimbat, ca business nu a fost deloc profitabil, însă ca experienţă, networking şi catapultă spre lucruri mai interesante a fost extraordinar. După Londra, am ajuns să caut proiecte interesante în care mi-aş dori să fiu implicat şi am ajuns în contact cu incubatorul de business Makers.do din Berlin.“

    După câteva discuţii cu unul din cofondatorii Makers, Felipe Ogibowski, „am ajuns să vorbim despre ideea din spatele SocialScene. A fost ideea lui în principiu, la care eu am aderat şi pe care am modificat-o puţin împreună“, povesteşte tânărul antreprenor. SocialScene este un instrument online care conectează agenţii de marketing şi branduri din toată lumea cu aşa-numiţii social influenceri.
    Dezvoltarea platformei a durat în total trei luni, iar investiţia a fost destul de mare, având în vedere că majoritatea banilor au fost cheltuiţi pe cercetare şi pe vânzări, nu numai pe produs, explică Popescu. „Ca sumă se învârte undeva în media de lansare pe piaţă a unui produs cu ceva mai multe funcţionalităţi, cam 100.000 de euro.“

    „Modul de funcţionare a start-up-ului SocialScene.io este foarte uşor de înţeles, dar înainte de a-l explica simt nevoia să definesc termenul de influencer sau social influencer, aşa cum îl vedem noi“, povesteşte Călin Popescu, cofondator al start-up-ului. „Un social influencer este o persoană devenită celebră prin intermediul diferitelor canale de social media (YouTube, Facebook, Instagram, Twitter, Vine, Snapchat), în urma creării şi distribuirii de conţinut video, foto sau text ce devine viral pe aceste platforme. În acest fel un influencer ajunge să aibă milioane sau chiar zeci de milioane de persoane care îi urmăresc cu regularitate postările şi conţinutul creat. De obicei aceşti influenceri sunt tineri sub 35 de ani care creează conţinut legat de pasiunile şi de activităţile personale, conţinut pe care îl postează pe internet şi îl impărtăşesc oamenilor care au aceleaşi interese ca şi ei. Pe scurt, sunt noile staruri create de valul social media şi dezvoltarea mediului online. Oamenii îi urmăresc, îi ascultă, îi imită, le urmează sfaturile şi uneori îi idolatrizează.“ Treaba pe care o face o astfel de persoană se numeşte influencer marketing: folosirea starurilor social media sau influencerilor pentru crearea de conţinut publicitar targetat ce urmează să fie distribuit pe diferite platforme unor urmăritori direcţi. Mai simplu spus, asta se traduce în publicuri ţintă loiale, foarte numeroase şi bine alese din punct de vedere demografic şi sociografic.

    Când vorbeşte de influenceri sau staruri social media, Călin Popescu se referă la personaje online precum Michelle Phan, Evan, PewDiePie sau Nash Grier. Evan este un copil de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru YouTube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual. EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării, despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail. Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzarea reclamelor pe canalul de Youtube.

     

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • A vrut să devină pilot dar a fost refuzat, aşa că a construit singur un avion. Povestea incredibilă a unui tânăr de 35 de ani

    Asmelash Zeferu, un tânăr de 35 de ani din Etiopia, şi-a dorit toată viaţa să fie pilot. După terminarea facultăţii din Alemaya, Zeferu a încercat să se înroleze în divizia de aviaţie a armatei din Etiopia, dar a fost respins pentru faptul că era prea scund.

    Chiar dacă nu zburase niciodată cu avionul, el a decis să construiască singur un aparat pe care să îl piloteze, dar cu cât mai puţine costuri. A petrecut aproape 8 ani şi jumpătate citind cărţi şi urmărind documentare despre construirea avioanelor, timp în care a economisit aproape 7.000 de dolari.

    A urmat procesul efectiv de construire a aparatului de zbor, care i-a luat un an şi jumătate. El a adunat mai multe piese la mâna a doua şi a folosit materiale ieftine, precum lemnul, acolo unde normele de siguranţă i-au permis acest lucru. Modelul de bază folosit de etiopian a fost cel al unui avion uşor folosit de britanici în anii 1920.

    Cea mai mare problemă a fost cea a motorului: avionul folosit de englezi folosea un motor produs de Ford, care însă era prea scump pentru Zeferu. El a optat atunci pentru un motor de Volkswagen Beetle, mult mai ieftin şi mai uşor de procurat.

    Pe 15 iunie 2015, Asmelash Zeferu a încercat să decoleze pentru prima dată. Elicea a cedat, aşa că tânărul s-a întors la masa de lucru pentru a găsi o soluţie. El a anunţat că pe 28 octombrie va încerca din nou să zboare, iar sute de entuziaşti au anunţat că vor merge să îl susţină.

  • Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

    Numeroase companii, americane şi europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deţinute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informaţii referitoare la salarii şi la resursele umane, precum şi date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

    Decizia Curţii Europene de Justiţie a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani şi care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM şi Ericsson. Potrivit Curţii, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetăţenilor europeni, întrucât cerinţele securităţii naţionale în SUA şi interesul public anulează elementele de protecţie a vieţii private incluse în Safe Harbor. În plus, cetăţenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensaţii legale.

    Curtea de Justiţie s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităţilor americane să colecteze informaţii private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook şi Google.
    Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul naţional de securitate şi apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ faţă de decizia justiţiei europene.

    După victoria lui Max Schrems în faţa Curţii Europene de Justiţie, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerţ al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

    Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă aşteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranţe, puţini jurişti specializaţi în confidenţialitatea datelor se aşteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecinţe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informaţii personale obţinute prin activităţi precum căutări pe internet, postări pe reţelele sociale şi achiziţii online.

    Companiile vor putea utiliza alte soluţii de transfer legal al datelor, dar decizia justiţiei dă dreptul autorităţilor de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorităţi de reglementare au o opinie critică faţă de atitudinea privind confidenţialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
    Schrems a început o campanie în justiţie împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenţi la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocaţi ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenţilor, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislaţia europeană strictă în domeniul confidenţialităţii datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, aşa că a decis să afle cum tratează Facebook legislaţia europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informaţii personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate şi restricţionează maniera în care sunt manipulate.

    Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislaţia UE. După două săptămâni şi zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poştă un CD cu peste 1.200 de pagini de informaţii, conţinând fiecare solicitare de prietenie şi invitaţie pe care a trimis-o de la înfiinţarea contului său, în 2008. Majoritatea informaţiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost şocat să vadă că Facebook a păstrat informaţii pe care le ştersese şi care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversaţii private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate şterge numai partea sa de corespondenţă.

    Schrems nu contestă Facebook şi îşi foloseşte în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Aşa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor şi alte practici ale Facebook în domeniul confidenţialităţii la comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda, ţara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA poate obţine acces la informaţii personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiţia, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiţie. Curtea a decis că autorităţile naţionale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislaţia UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.

  • Motivul incredibil pentru care acest angajat Google doarme într-un camion în parcarea companiei. Vezi în ce condiţii doarme – FOTO

    Brandon, tânărul de 23 de ani, s-a angajat la Google pe un post de inginer de software, iar în loc să închirieze un apartament în San Francisco, el a ales să trăiască într-un camion.

    Ideea i-a venit lui Brandon când era intern în cadrul companiei şi stătea într-un apartament cu două camere alături de alţi 3 oameni, loc pentru care plătea 65 de dolari pe noapte, aproximativ 2000 de dolari pe lună, informează Business Insider.

    “Plăteam prea mulţi bani pentru apartament şi stăteam foarte puţin acasă”, a explicat tânărul. Anul următor s-a întors în San Francisco, angajat la Google, dar de data aceasta a cumpărat o camionetă Ford din 2006 cu sute de mile la bord, pentru care a plătit 10.000 de dolari.

    Astfel costurile s-au redus dramatic, nu foloseşte electricitate, telefonul este plătit de Google, doar asigurarea maşinii îl costă 121 de dolari pe lună. “Nu deţin nimic ce trebuie băgat în priză, camionul e prevăzut cu lumini, am o lampă ce merge pe baterii, iar laptopul şi telefonul îl încarc la serviciu”, a spus el. “Am doar lucruri esenţiale, un pat, un dulap şi cam atât”, adaugă Brandon.

    În plus, Brandon mănâncă în fiecare zi în campusul Google şi face duş la sala de sport, după antrenament.

    Această soluţie l-a făcut să economisească destul de mulţi bani, încât să plătească 16.500 de dolari din datoriile pe care le avea către stat. Mai are de achitat aproximativ 6.000 de dolari. Speră să economisească 90% din venituri astfel.

    Acest stil de viaţă îi oferă mai multă libertate şi crede că este o experienţă ideală având în vedere că vrea să călătorească prin lume.

  • Un tânăr din Bucureşti vinde brăţări de 40.000 de euro pe lună. Are magazine în Anglia, Germania şi chiar şi în Australia

    Constantin Nautics este un start-up romanesc ce comercializează braţări nautice, destinate celor pasionati de sporturile de vara.

    În urmă cu aproape un an, atunci când compania era la inceput, Business Magazin a spus povestea start-up-ului. Între timp, Constantin Nautics a ajuns la vânzari de 400.000 de euro şi se laudă cu prezenţa la mai multe evenimente importante.

    “De la începutul anului, am reuşit să deschidem magazine în Anglia, Germania, Austria, Ungaria, Italia şi Australia. În curând vom mai deschide câteva şi în Franţa, Irlanda, Spania si Cehia”, ne-a declarat Lucian Gherghiţă, managerul Constantin Nautics.

    Compania a obţinut venituri de 400.000 de euro din vânzarea brăţărilor în primele 10 luni ale anului,  iar Lucian Gherghiţă se aşteaptă ca acest număr să crească în perioada următoare, odată cu venirea sărbătorilor.

    Vânzarea de brăţări pare o idee banală, dar o privire mai atentă asupra brăţărilor nautice explică de ce produsele Constantin Nautics au succes.

    Lucian Gherghiţă a absolvit două facultăţi – relaţii internaţionale şi drept –, dar a preferat întotdeauna să lucreze pentru el însuşi. A deschis primul business în urmă cu patru ani, în consultanţă, dar între timp şi-a mai încercat norocul şi în alte domenii. A decis la sfârşitul verii să preia un business de producţie şi vânzare de brăţări nautice: „Mi s-a părut o idee bună – fondatorul companiei avea nişte probleme financiare şi nu mai avea resursele să dezvolte businessul. Am preluat integral businessul de la persoana respectivă la scurt timp după înfiinţarea societăţii“.

    Una din primele măsuri luate de antreprenor a fost protejarea imaginii companiei şi a produselor. „Ambele sunt mărci înregistrate, atât brăţările nautice, cât şi Constantin Nautics. Am vrut să rezolvam cât mai repede această problemă pentru a ne proteja“, spune Lucian Gherghiţă.

    „Toate produsele noastre sunt confecţionate manual şi sunt creaţii originale. Prin natura materialelor din care sunt construite, ele pot fi purtate tot timpul, în condiţii de umiditate, căldură sau frig extreme fără să se deterioreze. Cred că acest lucru a ajutat mult la succesul produselor“, explică tanarul antreprenor, care insistă ca materia primă folosită să fie de bună calitate, chiar dacă acest lucru scade într-o anumită măsură marja de profit. „Spre exemplu, frânghia este cea folosită în porturile nautice, la ambarcaţiuni. Toate produsele sunt autentice. Ne-am dat seama că oamenii înţeleg acest lucru când am văzut că se întorc să mai cumpere“, spune Gherghiţă.

    “Magazinul online, prin care se desfăşoară mare parte a activităţii, a fost lansat la jumătatea lunii octombrie 2014. „Platforma online a devenit funcţională pe 14 octombrie şi atunci am început şi să investim în promovare, dar în primă fază nu am avut foarte multe produse. A durat ceva până am cumpărat materialele necesare, pentru că nu ne aşteptam să se vândă stocul existent atât de repede“, povesteşte Lucian Gherghiţă.

    Promovarea consta în mare măsură in social media, investind zilnic bani pentru ca postările lor de pe Facebook să ajungă la cât mai multe persoane. Până acum, această strategie s-a dovedit a fi corectă: „Cel mai mult ne promovăm în mediul online, iar aici ne bazăm pe reţelele de socializare, în special Facebook. 90% din vânzări se realizează online, prin intermediul platformei noastre de shopping, iar 10% prin magazine partenere şi participări la diverse târguri şi expoziţii“, spune managerul Constantin Nautics, precizând că bugetul de promovare se modifică în funcţie de cerere.

  • Afacerile conduse de tânărul de 28 de ani au ajuns anul trecut la 2,5 milioane de euro

    Georgios Malideros s-a mutat în 2013 în România pentru a se ocupa împreună cu tatăl său de afacerile imobiliare ale familiei, iar la finalul anului a devenit responsabil de afacerile cu restaurante Osho – Steak şi Fish din cartierul Primăverii din Capitală, deţinute anterior de antreprenorul Florin Rădulescu.

    În 2014, familia Malideros a lansat şi lanţul de restaurante Oro Toro, format în prezent din cinci unităţi. Afacerile conduse de Georgios Malideros au ajuns astfel la 2,5 milioane de euro anul trecut, iar în cadrul acestora lucrează în prezent 110 angajaţi.

    Georgios Malideros a studiat la Atena administrarea afacerilor, iar la Londra a absolvit un MBA în finanţe şi contabilitate. Înainte de a veni în România, Georgios Malideros a fost auditor în Grecia şi totodată a lucrat în construcţii, tot într-o  companie a familiei. Printre cele mai dificile decizii pe care le-a luat a fost închiderea Osho Fish, rebranduit în Retsina, la aproximativ un an după achiziţie, spaţiul în care se afla acesta fiind pentru extinderea Osho Steak.

    Familia Malideros a construit în ultimii 22 de ani mai multe businessuri în România, printre care lanţul de supermarketuri Mega Image vândut către belgienii de la Delhaize şi producătorul de lactate Brenac, aflat acum în faliment. Astăzi grecii mai deţin în afară de restaurante  afaceri în domeniul imobiliar, operate de compania Dolphin Invest.

  • Tânărul care a revitalizat brandul Pegas şi-a vândut afacerea CEO-ului eMAG

    Network One Distribution (NOD), cel mai mare distribuitor de echipamente IT&C de pe piaţa locală, cu afaceri de 930 mil. lei anul trecut, a preluat pachetul majoritar de acţiuni al producătorului local de biciclete Pegas şi va investi într-o primă etapă 3 mil. euro în companie pentru dezvoltarea şi extinderea gamei de produse, cu obiectivul ca peste trei ani vânzările să fie de 25.000 de unităţi pe an, de zece ori mai mari decât cele estimate pentru 2015, potrivit ZF. Astfel, NOD a preluat un pachet de 51,67% din acţiunile Atelierele Pegas.  

    NOD, care a avut un profit net de 10 mil. lei la afaceri de 930 mil. lei în 2014, este deţinută integral de Iulian Stanciu, ucare deţine şi reteilarul electroIT Flanco şi un pachet de acţiuni la eMag, unde ocupă poziţia de CEO.

    Atelierele Pegas au avut anul trecut  afaceri de un milion de lei şi o marjă de profit de 3%. Într-un interviu acordat anul trecut Business Magazin, Andrei Botescu declara că printre planurile sale se realizează producţia de componente în România, dublarea vânzărilor şi exportul brandului renăscut.

     “Am deschis discuţii avansate pentru internalizarea a cât mai multe componente din producţie în România şi suntem în stransă legătura cu un proiect de investiţie care urmeaza să dea drumul la prima facilitate de producţie de componente şi accesorii pentru biciclete şi echipament sportiv din ţara noastră în următorii trei ani”, spunea atunci Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas. Bicicletele realizate de Atelierele Pegas sunt asamblate în România, însă componentele sunt importate, printre obiectivele lui Botescu fiind şi crearea unei unităţi de producţie ale acestora pe piaţa locală.

    “Am primit o comanda fermă de ordinul zecilor de mii de biciclete pentru care am şi realizat un design dedicat, dar ne-am blocat la partea de finanţare, pentru că ne lovim din ce în ce mai des de politica multinaţionalelor de a plăti la 60-120 de zile după ce au recepţionat marfa, iar noi avem nevoie de avansuri consistente cu cel puţin 4-6 luni înainte pentru a da drumul la producţia unor volume consistente”, descria Andrei Botescu dificultăţile întâlnire în încercarea de a-şi atinge obiectivele.  Reticenţele investitorilor nu i-au împiedicat pe reprezentanţii Atelierelor Pegas să lucreze la creşterea cererii potenţiale: numărul fanilor de pe pagina Pegas a crescut de la 30 000 în 2012 la peste 167.000 în prezent.  

    Într-un alt interviu acordat Business Magazin în 2012, Andrei Botescu povestea cum i-a venit ideea afacerii Atelierele Pegas: a vrut să îşi cumpere o bicicletă ieftină, după ce i s-au furat mai multe biciclete scumpe. A sunat la fabrica Pegas din Zărneşti şi cineva i-a spus că nu se mai produc de ani buni. Aşa s-a născut ideea unei afaceri cu biciclete Pegas, pe care Andrei Botescu a vrut să o pună în practică încă din 2008. După numeroase încercări, Atelierele Pegas au ajuns să producă două modele.

    Atelierele Pegas reprezintă mai mult decât un proiect, sunt visul american adaptat în România: visul românesc – “nişte băieţi pasionaţi pornesc o afacere şi la un moment dat au succes”, spunea antreprenorul Andrei Botescu. “Mai sunt câteva cazuri izolate în IT, dar proiecte de afaceri direct din stradă numai în America se întâmplă, numai în ţările mai dezvoltate”, spunea iniţiatorul proiectului dezvoltat în clădirea Ciclop de pe bulevardul bucureştean Magheru.

     

  • Locul din România unde ajung cei mai mulţi turişti străini. Un tânăr a venit tocmai din Texas. VIDEO

    Se pare că turiştii români nu ajung în România, în special pe Litoralul Mării Negre, doar pentru a vedea femei frumoase. Mulţi dintre ei se opresc în vestul ţării pentru a admira arhitectura veche de o sute de ani şi pentru a-şi răsfăţa papile gustative cu preparate tradiţionale.