Aici este locul în care mai trăiesc doar 7 oameni, trei saşi şi patru români, şi care pare o ruină, dar chiar şi aşa este extrem de pitoresc.
Locul se numeşte Gherdealul şi este primul sat după Cincu ce excede judeţului Braşov din punct de vedere teritorial.
Casele se vând ieftin. “Aici, o casă costă cam 20 – 24 de milioane de lei vechi. N-a mai rămas mare lucru din ele. Oamenii au plecat, mânca-i-ar amarul.”, spune o femeie despre satul în care locuieşte.
Cititi mai multe pe www.one.ro
Aici este locul în care mai trăiesc doar 7 oameni, trei saşi şi patru români, şi care pare o ruină, dar chiar şi aşa este extrem de pitoresc.
Locul se numeşte Gherdealul şi este primul sat după Cincu ce excede judeţului Braşov din punct de vedere teritorial.
Casele se vând ieftin. “Aici, o casă costă cam 20 – 24 de milioane de lei vechi. N-a mai rămas mare lucru din ele. Oamenii au plecat, mânca-i-ar amarul.”, spune o femeie despre satul în care locuieşte.
Cititi mai multe pe www.one.ro
Fotbalul rămâne un domeniu extrem de bine plătit în România, chiar dacă criza financiară a redus cu mult averile finanţatorilor din acest sport. FCSB este clubul care oferă în acest moment cele mai mari salarii din România, iar Gigi Becali a dezvăluit în direct cu cât îl plăteşte lunar pe antrenorul Laurenţiu Reghecampf, precizând că suma se apropie foarte mult de plafonul său “maxim”.
Pe primul loc este relaţia cu colegii şi managerul cu care interacţionează. Dacă aşa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne aşteptăm.
De fapt, angajaţii vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât şi a veniturilor în cadrul companiilor, o relaţie de pace şi prietenie cu managerii direcţi, cu directorii, cu şefii lor.
În aceste condiţii, de socialism al angajaţilor, al corporatiştilor, o companie mai poate progresa?
Dacă dispare frica de a-ţi pierde jobul, dacă dispare motivaţia salarială, dacă dispar ţintele şi obiectivele de performanţă de neatins atunci când sunt prezentate şi anunţate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorinţa de a înfige cuţitul în rivali, dacă dispare selecţia naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?
Dacă obiectivul este de a te înţelege cu şeful şi cu colegii şi nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?
Toată generaţia mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflaţie, de creşterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piaţă, de economie etc. Frica de eşec este permanent în faţa ochilor.
Inclusiv la şcoală, fiecare dintre noi a învăţat în primul rând de frică.
În mod cert, poţi să creşti şi altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiţi-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).
Dar nu poţi să sari mai repede etapele, fără aceste calităţi în business: frica şi lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
Frica de a pierde business, frica de a eşua într-o afacere, frica de a fi înghiţit generează eficienţă pentru că stai cu securea deasupra capului şi astfel trebui să gândeşti mai repede şi mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurenţa.
Angajaţii care pun pe primul loc ideea de a se înţelege bine cu colegii şi cu şeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile şi soluţiile care pot mişca lucrurile.
Când este linişte în companii, când este linişte într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară şi rentieră, toţi se gândesc în timpul săptămânii la weekend şi la city breakuri, toţi vor să nu greşească, toată lumea devină diplomată.
Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte şi networking cu clienţii actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficienţă şi nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.
Orice idee este respinsă din start prin autosuficienţă, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o şedinţă la alta şi de la un om la altul. Angajaţii şi şefii nu vor să-şi rişte jobul şi salariul, aşa că fac tot posibilul să-şi conserve poziţiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.
Dacă nu eşti lacom, să vrei mai mult şi mai mult, ajungi să nu te mai gândeşti cum poţi să-ţi omori concurenţa. O laşi în pace, ca să trăiască şi ea.
Google a omorât la propriu şi la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradiţională.
Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi linişte deloc.
De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor muşca din industriile tradiţionale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaţilor.
Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generaţii cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace şi prietenie, de înţelegere cu şefii şi cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.
Bine v-am regăsit în socialism.
Facebook, Microsoft, Banca Canadei şi Credit Suisse se numără în top 10 companii cu cele mai mari salarii din Marea Britanie, însă doar – Nomura International – îşi are sediul central în Marea Britanie.
Compania americană de cloud computing Salesforce este, totuşi, cea care oferă cele mai mari salarii din Marea Britanie, conform platformei de locuri de muncă online Glassdoor. Incluzând salariile şi bonusurile de bază, angajaţii Salesforce se bucură de salarii de aproximativ 110.000 de lire sterline, cu un salariu mediu de bază de 75.000 de lire sterline.
Pe locul doi se află gigantul online Facebook, unde salariile medii anuale, inclusiv bonusurile, depăşesc în mod regulat valoarea de 95 000 de lire sterline.
Potrivit Huffington Post, există câţiva paşi simpli ce trebuie urmaţi dacă vrei să ai succes în viaţa profesională.
Primul Pas: Dincolo de dezvoltarea abilităţilor necesare pentru slujbă, învaţă despre industria companiei, concurenţi, ultimele evoluţii şi provocări din domeniu
Dezvoltarea profesională este importantă, dar de ce să te opreşti acolo? Dacă vrei cu adevărat să îţi impresionezi şeful, învaţă tot ce poţi despre domeniul şi industria în care activezi. Astfel, îţi poţi transfera cunoştinţele de pe hârtie în viaţa reală şi este o modalitate foarte bună de a adăuga valoare muncii tale.
Pasul 2: În loc să ai întotdeauna un răspuns, împiedică apariţia întrebării
Ai un sentiment bun atunci când poţi să răspunzi la întrebările şefului tău, pe loc, fără să apelezi la hârtii, dar dacă vrei cu adevărat să-l impresionezi, fă în aşa fel încât întrebarea să nu apară. Anticipează ceea ce vrea să ştie şi dă-i tu update-uri fără să-ţi ceară acest lucru. O să îi salvezi timp şi energie, iar şeful îţi va aprecia entuziasmul.
Pasul 3: În loc să îţi asumi greşelile atunci când sunt descoperite, fii tu cel care le dezvăluie
Prea mulă lume încearcă să îşi acopere greşelile atunci când le comite, din frica consecinţelor. Fii diferit. Da, toată lumea greşeşte, dar tu vei ieşi în evidenţă dacă eşti cel care recunoaşte primul. În acest mod, îi arăţi şefului tău că eşti de încredere şi proactiv.
Pasul 4: În loc să ceri instruire, ocupă-te singur de asta
Fă-ţi training singur, în timpul liber. Nu trebuie să fie ceva scump, există cursuri online gratuite sau foarte ieftine. În timp ce restul coelgilor îl roagă pe şef să le asigure instruiri, tu îi poţi spune ce ai făcut deja singur, iar iniţiativa ta va fi cu siguranţă răsplătită. Vei economisi banii companiei şi vei continua să îţi extinzi competenţele în acelaşi timp.
Pasul 5: În loc să faci ce ţi se spune să faci, fii proactiv
Aproapte toată lumea poate face ceea ce li se cere. Pentru a-ţi impresiona superiorul, trebuie să fii proactiv. Dacă întâmpini o problemă, rezolv-o. Vezi dacă cineva are nevoie de ajutor, oferă-te. Fă un ghid pentru noii angajaţi, orice poţi pentru a face diferenţa.
Pasul 6: Cosntruieşte-ţi relaţii cu celelalte departamente
La un moment dat, sarcinile jobului se vor extinde şi cel mai probabil vei avea nevoie şi de alt departament. Interacţiunile de la persoană la persoană sunt mai de efect, decât cele dintre departamente. Poţi să-ţi ajuţi enorm şeful dacă îi spui: ”Mă ocup eu de asta. Cunosc pe cineva care ne poate ajuta imediat”.
Pasul 7: Fii cel calm într-o criză
Puţine lucruri atrag cu adevărat atenţia şefului, iar capacitatea de a rămâne calm în timpul unei crize este unul dintre ele. În orice situaţie neplăcută, care are tendinţa de a agita spiritele, încearcă să îţi păstrezi calmul şi emoţiile stăpânite.
Potrivit Huffington Post, există câţiva paşi simpli ce trebuie urmaţi dacă vrei să ai succes în viaţa profesională.
Primul Pas: Dincolo de dezvoltarea abilităţilor necesare pentru slujbă, învaţă despre industria companiei, concurenţi, ultimele evoluţii şi provocări din domeniu
Dezvoltarea profesională este importantă, dar de ce să te opreşti acolo? Dacă vrei cu adevărat să îţi impresionezi şeful, învaţă tot ce poţi despre domeniul şi industria în care activezi. Astfel, îţi poţi transfera cunoştinţele de pe hârtie în viaţa reală şi este o modalitate foarte bună de a adăuga valoare muncii tale.
Pasul 2: În loc să ai întotdeauna un răspuns, împiedică apariţia întrebării
Ai un sentiment bun atunci când poţi să răspunzi la întrebările şefului tău, pe loc, fără să apelezi la hârtii, dar dacă vrei cu adevărat să-l impresionezi, fă în aşa fel încât întrebarea să nu apară. Anticipează ceea ce vrea să ştie şi dă-i tu update-uri fără să-ţi ceară acest lucru. O să îi salvezi timp şi energie, iar şeful îţi va aprecia entuziasmul.
Pasul 3: În loc să îţi asumi greşelile atunci când sunt descoperite, fii tu cel care le dezvăluie
Prea mulă lume încearcă să îşi acopere greşelile atunci când le comite, din frica consecinţelor. Fii diferit. Da, toată lumea greşeşte, dar tu vei ieşi în evidenţă dacă eşti cel care recunoaşte primul. În acest mod, îi arăţi şefului tău că eşti de încredere şi proactiv.
Pasul 4: În loc să ceri instruire, ocupă-te singur de asta
Fă-ţi training singur, în timpul liber. Nu trebuie să fie ceva scump, există cursuri online gratuite sau foarte ieftine. În timp ce restul coelgilor îl roagă pe şef să le asigure instruiri, tu îi poţi spune ce ai făcut deja singur, iar iniţiativa ta va fi cu siguranţă răsplătită. Vei economisi banii companiei şi vei continua să îţi extinzi competenţele în acelaşi timp.
Pasul 5: În loc să faci ce ţi se spune să faci, fii proactiv
Aproapte toată lumea poate face ceea ce li se cere. Pentru a-ţi impresiona superiorul, trebuie să fii proactiv. Dacă întâmpini o problemă, rezolv-o. Vezi dacă cineva are nevoie de ajutor, oferă-te. Fă un ghid pentru noii angajaţi, orice poţi pentru a face diferenţa.
Pasul 6: Cosntruieşte-ţi relaţii cu celelalte departamente
La un moment dat, sarcinile jobului se vor extinde şi cel mai probabil vei avea nevoie şi de alt departament. Interacţiunile de la persoană la persoană sunt mai de efect, decât cele dintre departamente. Poţi să-ţi ajuţi enorm şeful dacă îi spui: ”Mă ocup eu de asta. Cunosc pe cineva care ne poate ajuta imediat”.
Pasul 7: Fii cel calm într-o criză
Puţine lucruri atrag cu adevărat atenţia şefului, iar capacitatea de a rămâne calm în timpul unei crize este unul dintre ele. În orice situaţie neplăcută, care are tendinţa de a agita spiritele, încearcă să îţi păstrezi calmul şi emoţiile stăpânite.
Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane.
“La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.
Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.
“Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.
“Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.
Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:
Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?
Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.
Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?
Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul.
“În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.
Primăria Capitalei însă mizează pe şoferi pentru a pune capăt fenomenului. Deputatul liberal Ovidiu Raeţchi crede că tocmai frica de puşcărie i-ar putea lăsa fără loc de muncă pe parcagii. „Într-o primă etapă să vorbim de zile de lucru în folosul comunităţii; într-o a doua etapă să existe eventual o pedeapsă cu suspendare şi abia într-o a trei etapă să se pună problema de o pedeapsă de la 6 luni la un an.
Suma poate fi însă diminuată după aplicarea unor deduceri, se precizează în proiectului Ministerului Finanţelor, care schimbă regulile de impozitare în România.
Astfel, impozitul pe venitul global se va calcula pe gospodărie, iar toţi românii care obţin venituri pot face o serie de deduceri, în premieră acestea incluzând cheltuielile cu educaţia copiilor. O altă noutate este că, în cazul veniturilor in salariu, angajatorul va avea obligaţia de a reţine doar contribuţiilor sociale, nu şi valoarea impozitului aferent sumei brute, ca până acum. Aceasta revine în sarcina angajatului, scrie Gândul.
Definiţii:
venit anual global impozabil : suma veniturilor/câştigurilor nete/brute, după caz, obţinute de către fiecare membru al gospodăriei din România
plafon neimpozabil: se calculează ca produs între punctajul acordat gospodăriei, 1.000 de lei şi 12 luni, în care punctajul este egal cu numărul membrilor gospodăriei plus 1.
venitul global ajustat: diferenţă între venitul anual global şi plafonul neimpozabil
Impozitul pe venitul anual global: se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual global impozabil